Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ai ajuns la acel „când”?

„Şi Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Iov 42:10, KJV

Rugăciunea plângăreaţă, egoistă, bolnăvicioasă, pornirea de a demonstra că am dreptate nu se găsesc în Noul Testament. Faptul că încerc să fiu drept înaintea lui Dumnezeu este un semn că mă răzvrătesc împotriva Ispăşirii. „Doamne, îmi voi curăţa inima dacă-mi vei răspunde la rugăciune; voi umbla drept dacă mă vei
ajuta!” Eu nu pot să mă fac drept înaintea lui Dumnezeu, nu pot să-mi fac viaţa perfectă; pot fi drept înaintea lui Dumnezeu numai dacă accept Ispăşirea făcută de Domnul Isus Cristos ca pe un dar absolut. Sunt eu destul de umil să accept aceasta? Trebuie să renunţ la orice pretenţie, să încetez orice efort şi să mă las cu totul in mâinile Lui, iar apoi să încep să mă dedic lucrări preoţeşti de mijlocire. Sunt multe rugăciuni care izvorăsc dintr-o adevărată necredinţă în Ispăşire. Isus nu începe acum să ne mântuiască. El ne-a mântuit deja, totul este făcut şi este o insultă să-I mai cerem să facă ceea ce a făcut deja.Dacă nu primeşti acum însutit, dacă nu primeşti revelaţie din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci începe să te rogi pentru prietenii tăi. Intră în lucrarea ascunsă. „Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Lucrarea reală a vieţii tale ca suflet mântuit este rugăciunea de mijlocire. În orice situaţie te pune Dumnezeu, roagă-te imediat, roagă-te ca Ispăşirea Lui să poată fi realizată in viaţa altora, aşa cum a fost în viaţa ta. Roagă-te acum pentru prietenii tăi; roagă-te acum pentru cei cu care vii în contact!

 

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„El a văzut că nu era niciun om şi S-a uimit că nu era nicun mijlocitor.” ISAIA 59:16

Este o legătură de idei între aceste două cuvinte: om şi mijlocitor.Mai înainte ca să putem fi adevăraţi mijlocitori trebuie să învăţăm să fim oameni simpli ai Lui Dumnezeu, bărbaţi, sau femei, având „acelaşi gând care era şi în Isus Hristos, care S-a dezbrăcat de Sine Însuşi şi a luat un chip de rob,..S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.”

„La înfăţişare a fost găsit ca un om.” Iată de ce Îl dispreţuiau fariseul şi preotul, şi de ce învăţătorul Legii nu-L putea înţelege; dar tocmai din pricina aceasta Îl iubea mulţimea şi Îl numea Prietenul păcătoşilor. Iată de ce şi Dumnezeu L-a cinstit. Să-I cerem Lui să ne elibereze de orice duh fariseic şi să venim la picioarele crucii ca să primim Duhul Său de har şi de milă. Se miră Dumnezeu că, privind la aai Săi nu vede niciun om în felul acesta! Un lucru neapărat şi urgen care trebuie să se realizeze în noi, este de a învăţa să trăim pentru Dumnezeu ca „oameni” în mijlocul oamenilor. „Fiţi oameni…” 1 Corinten 16:13. Când vom fi în starea aceasta, vom şti să ne coborâm şi să ne aşezăm lângă acela care are nevoie de ajutor; vom şti să-l liniştim şi să ne interesăm de grijile şi viaţa lui, ne vom coborî la nivelul lui, şi atunci inima noastră insensibilă va fi schimbată întro inimă caldă şi simţitoare. În locul unui duh de judecată, vom primi un duh de milă, în locul unor critici, chiar îndreptăţite, vom primi un duh de înţelegere şi de mai multă rugăciune, în locul unei stări egoiste vo căpăta o stare altruistă, în loc de a răni, vom căuata să vindecăm, în locul unui duh de superioritate, ne vom umili, locul resentimentelor îl va lua dragostea şi iertarea, întrun cuvânt vom fi ca Domnul Isus care „la înfăţişare a fost găsit ca un om.” Da, Omul de pe pământ a fost modelul desăvârşit după tiparul căruia, Dumnezeu vrea să ne modeleze şi pe noi. Şi atunci Omul din slavă nu Se va mai uimi că nu este niciun om. Ne vom simţi astfel inimile legate de mulţimea de oi fără păstor pe care El o iubea. Vom înţelege tot mai bine starea de ruină a oamenilor din jurul nostru, şi dacă vom fi învăţat să fim „oameni” în mijlocul oamenilor, în loc de a-i mai judeca, vom mijloci pentru ei cu lacrimi. Şi înaintea tronului de har mijlocirea noastră va fi îmbrăcată cu putere, cu înţelegerea şi cu dragostea pe care Domnul Isus a avut-o şi o are şi pentru noi.

O, să nu fie El uimit de lipsa vieţii noastre de rugăciune, ci El să facă din noi adevăraţi mijlocitori.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” Luca 15:19.

Vedem aici cum s-a căit fiul risipitor şi dacă citim versetele dinainte găsim cum făcea planuri să se întoarcă acasă şi ce să-i spună tatălui. Tatăl său se uita demult după el cu dorinţa să-l vadă reîntorcându-se acasă.. Şi pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi a fost cuprins de milă faţă de el, pentru că a văzut ce a făcut păcatul din el, i-a alergat înainte a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. Observăm că el totuşi ştia că este fiul lui, dar a recunoscut că nu mai este vrednic de aceasta. Dar tatăl n-a luat seama la aceasta, ci a spus robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare”. În felul acesta a pierdut mirosul porcilor şi a primit de la tatăl mireasma plăcută. Vedem cum copiii lui Dumnezeu, cei rătăciţi, primesc har dacă se reîntorc la El. Apoi tatăl a poruncit robilor: „Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.” Si au început să se veselească. Tatălui nu i-a fost ruşine să-i spună „Fiul meu” şi nici fiul nu mai trebuia să se ruşineze de faptele lui, deoarece ştia că tatăl nu se mai gândeşte la faptele lui. O,ce fericit era el în comparaţie cu fratele lui mai mare care era în neprihănirea lui proprie, s-a întărâtat de mânie şi n-a ştiut să facă altceva decât să învinuiască pe tatăl şi pe fratele lui. Să se îndure Dumnezeu de astfel de oameni.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

DOMNUL ESTE ÎNSOŢITORUL NOSTRU

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.” Psalmul 23.4

Ce dulci sunt aceste cuvinte care ne arată siguranţa pe patul de moarte. Câţi le-au repetat cu plăcere în ultimele lor clipe.

Dar acest verset se potriveşte şi în agoniile sufletului în timpul acestei vieţi. Unii ca Pavel, în fiecare zi sunt în primejdie de moarte, fiind cuprinşi de tristeţe. Bunyan în „Călătoria creştinului”, scrie despre „Valea umbrei morţii”, cu mult înainte de a ajunge la râul care curge la poalele colinelor veşnice. Mulţi dintre noi au trecut de mai multe ori prin întunecosul şi îngrozitorul tunel al umbrei morţii, şi putem mărturisi că numai Domnul a putut să ne ajute să trecem prin gândurile înspăimântătoare, umbrele misterioase şi descurajările teribile de care acest tunel e înconjurat. Dar Domnul ne-a sprijinit, ne-a apărat împotriva tuturor temerilor destul de mari, atunci când chiar sufletul nostru era aproape să leşine. Am fost apăsaţi şi asupriţi din toate părţile, şi cu toate acestea am supravieţuit, căci am simţit prezenţa Păstorului celui Mare, şi am fost plini de încredere că toiagul Său ne va apăra de toate loviturile mortale ale duşmanului.

Dacă acest timp ne este umbrit prin aripile negre ale vreunui necaz mare, să slăvim pe Dumnezeu printr-o încredere liniştită în El.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească.” Luca 14.18

Dezvinovăţirea celor chemaţi la ospăţul cel mare nu era făcută sub formă de răutate, dar după logică era neîntemeiată. Primul a cumpărat un ogor şi acum vroia să meargă acolo să-l vadă. Iată o scuză falsă, căci dacă vreau să cumpăr ceva mai întâi caut să văd acel lucru şi nu după aceea. Următorul a adus acelaşi fel de scuză. El a cumpărat cinci perechi de boi şi acum vroia să le încerce. Iar al treilea se scuza prin faptul că s-a căsătorit şi din această cauză nu ar putea să vină. Oare nu putea merge cu soţia? Sau poate o soţie opri pe un bărbat ca să-şi îndeplinească obligaţiile sale? Toate dezvinovăţirile şi scuzele nu au fost însoţite de un temei bine clădit. Aşa s-a întâmplat cu poporul Israel. Toţi au fost chemaţi la ospăţul cel mare, dar toţi se scuzau fără temeiuri care să stea în picioare, deoarece temeiurile de fapt nu existau. De aceea au căutat fel şi fel de scuze şi se ascundeau după nişte lucruri pământeşti, jignind şi lepădând pe Acela care a vrut să-i strângă la o masă. Proprietarul casei, care a pregătit această masă având plăcere să-şi vadă casa plină a zis robului să meargă în pieţe, pe uliţele cetăţii, să aducă pe săraci, ciungi, orbi şi şchiopi şi întrucât mai era loc, să meargă sa adune pe cei de pe drumuri şi cei care stau la garduri. Ce minunat lucrează harul lui Dumnezeu. Prin lepădarea Israelului a fost propovăduită Evanghelia păgânilor, celor slabi şi neputincioşi. Toţi aceştia au fost chemaţi la ospăţ. Şi tu eşti chemat. Sau poate trăieşti cu impresia că nu eşti sărac, nici olog, nici orb, sau nu te consideri ca cel de pe stradă. Crezi poate că ai o viaţă ireproşabilă în faţa lui Dumnezeu. Gândeşte-te că prin refuzarea acestei chemări îl lepezi pe Domnul Cristos, neglijezi şi calci în picioare harul Său. Dacă vrei să fii scăpat de veşnica pierzare, trebuie să te pocăieşti şi să asculţi chemarea care îţi este adresată ţie. Nu uita că aceste rânduri ar putea să fie ultimul semnal de alarmă pentru hotărârea ta.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, dă ungerea peste Colegiu ca să Te slăvească pe Tine; dă ungerea peste noi toţi de aici ca să Te slăvim pe Tine. Adu peste noi acum adierile înviorătoare ale Duhului Tău cel Sfânt.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.» 1Corinteni 2,9

Ce ne va aduce prima zi în eternitate? Analizând acest subiect nu putem decât să-i percepem complexitatea extraordinară. Dar Sfânta Scriptură spune ceva concret, şi anume «… că îl vom vedea aşa cum este» (1 Ioan 3,2). Simţim prezenţa Domnului, primim ajutorul Său şi ştim că este bun şi întotdeauna aproape de noi, chiar dacă nu L-am văzut niciodată aşa cum este. Să îl vedem faţă în faţă, aceasta va fi o minune de nedescris. Să nu ne limităm în a crede că Domnul Isus este aşa cum ni-L închipuim noi, ci mult mai minunat, mai sfânt, mai puternic şi mai măreţ. Marea provocare spirituală a vremurilor noastre este ca noi – prin credinţă — să ne bucurăm de pacea şi odihna pe care ni le dă Mirele nostru ceresc. Să nu uităm că prima zi pe pământ după crearea omului a fost o zi de odihnă. Apoi a intervenit păcatul cu zbuciumul şi neliniştea lui, dar iată că Dumnezeu ne-a oferit din nou pacea Sa prin Isus Cristos. Prima zi din veşnicie va fi prin Isus Cristos o zi minunată, în pacea lui Dumnezeu, pentru toţi cei care au fost salvaţi prin jertfa desăvârşită de pe Golgota a Mielului fară nici un cusur!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Căci iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel din toate neamurile, cum se vântură cu ciurul fără să cadă un singur bob la pământ!” Amos 9:9

Orice vânturare vine la porunca şi cu permisiunea Domnului. Satana a trebuit să ceară permisiunea ca să ridice mâna asupra lui Iov. Mai mult, într-un anume sens, vânturarea noastră este lucrarea cerului, fiindcă textul spune „voi vântura casa lui Israel”. Satana, ca un topor de oase, poate să ţină ciurul, sperând să distrugă bobul, dar mâna atotputernică a Stăpânului desăvârşeşte purificarea grâului prin însuşi procesul pe care duşmanul îl vrea nimicitor. Tu bob din grânarul Domnului, preţios dar mult vânturat, mângâie-te cu gândul binecuvântat că Domnul conduce îmblătitul şi vânturatul spre propria Sa slavă, şi spre folosul tău veşnic. Domnul Isus va folosi vânturătoarea din mâna Lui şi va despărţi boabele bune de gunoaie. Tot ce nu este Israel va fi îndepărtat de Israel. Grămada de pe duşumeaua hambarului nu este hrană curată; de aceea, procesul de cernere trebuie adus la îndeplinire. In ciur, numai greutatea adevărată are putere. Pleava şi paiele, care sunt uşoare, zboară în faţa vântului, şi rămâne numai bobul greu. Observaţi completa siguranţă a grâului Domnului; chiar şi celor mai mici boabe li s-a făgăduit că vor fi păstrate. Dumnezeu însuşi vântură, şi aceasta este o lucrare grea şi teribilă. El îi vântură în toate locurile, „din toate Ramurile”; El îi vântură în mod real, „cum se vântură cu ciurul”; şi totuşi, în ciuda greutăţilor, nici cel mai mic şi mai uşor bob nu cade pe pământ. Fiecare credincios este preţios în ochii Domnului. Adevăratul păstor nu pierde nici o oaie, bijutierul nu pierde nici un diamant, mama nu-şi pierde nici un copil şi omul nici o parte a trupului. Nici Domnul nu va pierde vreun membru al poporului Său răscumpărat. Oricât de mici am fi, dacă suntem ai Domnului, putem să ne bucurăm că vom fi păstraţi pentru Isus Christos” (Iuda 1).

 

SEARA

„Îndată, ei şi-au lăsat mrejele şi au mers după EL” Marcu1:18

De îndată ce au auzit chemarea lui Isus, Simon şi Andrei au ascultat fără comentarii. Dacă am pune întotdeauna în practică ceea ce auzim, prompt şi cu hotărâre, la prima ocazie favorabilă, înţelegerea harului şi citirea cărţilor sfinte ne-ar îmbogăţi spiritual. Cel care are grijă să mănânce imediat nu-şi pierde pâinea. Cel care face fapte conform unei doctrine, nu-i poate pierde beneficiile. Mulţi cititori şi ascultători sunt motivaţi să se schimbe, dar, din nefericire, proiectul rămâne un boboc care nu înfloreşte niciodată; de aceea, nu are nici un fruct. Ei aşteaptă, şovăie, şi apoi uită, până când, asemeni eleşteielor în nopţile cu îngheţ, şi care, atunci când soarele străluceşte ziua, se dezgheaţă doar pentru a îngheţa din nou. Fatalul mâine este roşu de sângele hotărârilor deşarte care au murit; el este abatorul nevinovaţilor. Suntem foarte îngrijoraţi când ne gândim că acest devotional de seară va rămâne neroditor, şi ne rugăm ca cititorii să nu rămână doar cititori, ci să se transforme în „împlinitori ai Cuvântului” (Iacov 1:22). Practicarea adevărului este cea mai profitabilă lectură. Dacă cititorul este impresionat de o îndatorire în timpul citirii acestor pagini, să se grăbească să o îndeplinească înainte ca lumina sfânta să se îndepărteze de sufletul lui. Mai bine să-şi părăsească cuibul, şi tot ce are, decât să nu răspundă chemării Stăpânului. Nu oferiţi loc diavolului prin amânare! Mişcaţi-vă atunci când ocazia şi redeşteptarea sunt într-o conjunctură fericită. Nu vă lăsaţi prinşi de propriile cuiburi, rupeţi funiile asemănării cu lumea. Mergeţi acolo unde vă cheamă slava. Ferice de scriitorul care găseşte cititori hotărâţi să-i urmeze învăţăturile; recolta lui va fi însutită, şi Stăpânul îl va primi cu mari onoruri. Să ajute Dumnezeu ca aceasta să fie şi răsplata acestor scurte meditaţii şi sugestii grăbite. Ingăduie-o, Doamne, robului Tău!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” Isaia 30:21

Când avem îndoieli sau înfruntăm dificultăţi, când alţii propun căi de acţiune contradictorii, când prudenţa dictează o cale, iar credinţa alta, trebuie să fim liniştiţi. Trebuie să reducem la tăcere orice persoană intrusă, să ne calmăm în liniştea sfântă a prezenţei lui Dumnezeu, să studiem Cuvântul Său ca ghid, şi cu adevărată smerenie să ne concentrăm atenţia asupra Lui. Trebuie să ne lăsăm firea în lumina pură emanată de faţa Sa, cu dorinţa vie de a cunoaşte numai ceea ce Dumnezeu, Domnul nostru, va decide pentru noi. Curând El va revela prin consiliul Său secret un sens clar şi sigur al direcţiei Sale.

Este neînţelept pentru un proaspăt credincios să depindă numai de această abordare. El ar trebui să aştepte ca şi împrejurările să-i confirme ceea ce i-a descoperit Dumnezeu. Însă creştinii care au trecut prin multe experienţe în umblarea lor cu El cunosc marea valoare a părtăşiei tainice cu Domnul ca fiind un mijloc prin care putem discerne voia Sa.

Nu ştii sigur în ce direcţie trebuie s-o apuci? Întreabă-L pe Dumnezeu şi primeşte călăuzire fie de la lumina zâmbetului Său, fie de la norul refuzului Său. Trebuie să fii singur cu El, acolo unde luminile şi întunecimile acestei lumi nu pot pătrunde şi unde opiniile altora nu pot ajunge la tine. Trebuie de asemenea să ai curajul de a aştepta în linişte, chiar când toată lumea din jurul tău insistă să iei o decizie sau să acţionezi imediat. Dacă vei face aceste lucruri, voia lui Dumnezeu va fi clară pentru tine. Şi-L vei cunoaşte mai mult, pătrunzând mai adânc în fiinţa Lui şi în inima Lui plină de dragoste. Toate acestea vor fi un dar copleşitor pentru tine. Va fi o experienţă cerească, un privilegiu etern şi preţios, şi o bogată răsplată pentru orele lungi de aşteptare. David

 

„STAI LINIŞTIT”, suflete al meu, căci aşa porunceşte Domnul tău:

Chiar când calea ta pare blocată, las-o-n mâinile Lui înţelepte;

Braţul Său puternic despică valul.

„Stai liniştit”, suflete al meu, „stai liniştit” şi vei vedea

Cum poate Dumnezeu să facă „imposibilul” pentru tine,

Căci printr-o mare eliberare salvează El.

 

Nu te impacienta, ci stai în linişte,

Chiar când eşti înconjurat din toate părţile,

Într-un fel pe care duhul tău nu-l poate înţelege.

Dumnezeu nu-ţi poate elibera calea, până nu te linişteşti,

Ca El să poată lucra în tine voia Sa binecuvântată,

Şi inima şi voinţa ta întreagă să se plece înaintea Lui.

 

„FII LINIŞTIT”, suflete al meu, căci numai când eşti liniştit,

Poate Dumnezeu să ţi Se descopere; până când

Prin tine, dragostea, lumina şi viaţa Lui pot curge libere;

În linişte Dumnezeu poate lucra prin tine şi poate atinge

Sufletele din jurul tău. Apoi, prin tine, le poate învăţa

Lecţiile Sale, şi-Şi poate arăta puterea în slăbiciune.

 

„FII LINIŞTIT”– un pas mai apăsat în credinţă şi odihnă.

„Fii liniştit şi cunoaşte” Tatăl tău cunoaşte cel mai bine

Calea pe care să-Şi îndrume copilul spre acea ţară minunată,

O ţară „însorită”, unde curg ape liniştite;

Unde sufletele pline de dor sunt satisfăcute, şi „cunosc

Pe Dumnezeul lor”, şi-I cântă laudă pentru tot ce-a plănuit.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 56.1-57.2; 57.15-21

    Aceste două capitole relatează un moment trist din istoria viitoare a lui Israel. Mulţimea poporului, amăgită de santinelele oarbe (v. 10…), îl va urma pe Antihrist (împăratul din cap. 57.9). În tot acest timp, Dumnezeu îi va urmări cu privirea şi îi va încuraja prin promisiunile Sale pe credincioşii care respectă sabatele Sale. Templul este în prezent distrus, după ce a fost profanat, dar îşi va recăpăta numele şi rostul de „casă de rugăciune”, spre bucuria rămăşiţei; mai mult, el va fi deschis pentru toate popoarele (56.7). Cât despre cei credincioşi, noi avem oricând acces la Dumnezeu pentru rugăciune şi laudă. Să ne folosim de acest privilegiu!

    Versetele 1 şi 2 din cap. 57 ne dezvăluie adevărata semnificaţie a morţii celui drept şi a „oamenilor evlavioşi (sau: miloşi)”. Dumnezeu îi pune în felul acesta la adăpost de pedepsele pe care le pregăteşte pentru ceilalţi oameni (1 Împăraţi 14.12,13).    „Eu creez rodul buzelor”, declară Domnul (57.19), iar Evrei 13.15 ne lămureşte că este vorba despre Jertfa de laudă”. Acestea sunt adresate lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp El le produce în inimile alor Săi, prin Duhul Său.    Versetul 20 schiţează un tablou al agitaţiei nebune (nesănătoase) a celor răi, cu consecinţele ei. Iuda îl completează, comparându-i pe aceştia cu nişte „valuri înfuriate ale mării, spumegându-şi ruşinile lor” (Iuda 13).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Matei 5:21-26

„Dacă… fratele tău are ceva împotriva ta, … împacă-te cu fratele tău;..”. Matei 5:23, 24

ÎMI PARE RĂU!

In cartea sa: „Realitatea”, Stanley Voke povesteşte despre un copil de 6 ani a cărui dimineaţă a început cum nu se putea mai rău. S-a plâns de hainele pe care trebuia să le îmbrace. A bombănit cu privire la micul dejun pe care l-a pregătit mămica şi l-a refuzat. Apoi a început să le supere pe surioarele lui. Curând s-a găsit implicat în aşa mare necaz că parcă toată lumea se năruia în jurul lui. În final, a sosit tatăl care a spus: „Ei, ascultă tinere; toată dimineaţa n-am avut nimic altceva decât necaz. Ce ai de gând să faci?” Copilul n-a spus nimic pentru moment. Apoi lacrimi mari au început să-i curgă din ochi în timp ce suspina: „îmi pare rău, tăticule!” Voke a comentat: „Să vezi şi să nu crezi, în două minute lumea era alta. Familia găsise împăcare, lacrimile au fost şterse, şi tot ce fusese neobişnuit trecuse de parcă nici n-a existat”. Uneori spunem sau facem anumite lucruri care-i rănesc şi-i jignesc pe alţii. Un zid se interpune între noi. Se iscă supărarea. Pentru ca relaţiile să fie restabilite, trebuie să existe un „îmi pare rău” din partea celui ce-a comis ofensa. Totuşi de cele mai multe ori refuzăm să ne cerem scuze. Mândria ne stă în cale. Nu vrem să fim vulnerabili. Nu ne place să ne umilim până acolo încât să facem o astfel de declaraţie. Dar când o facem, răsplata este mare, deoarece ascultăm de Domnul. Dacă am ofensat pe alţii prin cuvinte dure sau prin acte lipsite de amabilitate, să ne învingem mândria şi să le cerem iertare. Trebuie să le spunem: „îmi pare rău”, şi să fie aşa!     R.W.D.

Ai jignit un prieten sau un frate? 
Du-te azi în grabă de repară ce ai făcut. 
Cere-i să te ierte de păcate! 
Ce plăcere are Domnul de acest cuvânt!     – D.J.D.

Un bun test pentru caracterul cuiva este comportarea lui după ce a greşit.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Şi toţi slujitorii împăratului, care erau la poarta împăratului, îngenuncheau şi se plecau înaintea lui Haman … Dar Mardoheu nu îngenunchea şi nu se pleca.” Estera 3.2

De ce a refuzat Mardoheu să se plece înaintea lui Haman? A fost o simplă încăpăţânare a lui să refuze să dea onoarea obişnuită unui slujitor nobil al împăratului? Nicidecum! Deşi Haman era cea mai mare căpetenie a lui Ahaşveroş, el era totodată cel mai mare vrăjmaş al Domnului, fiindcă era cel mai mare vrăjmaş al iudeilor. Haman era un amalecit, iar Domnul jurase că va face război lui Amalec din generaţie în generaţie (Exod 17.16). Cum ar fi putut un fiu adevărat al lui Avraam să se plece înaintea unuia cu care Domnul era în război?

Refuzul hotărât al lui Mardoheu de a se pleca înaintea lui Haman nu a fost deci încăpăţânare, nici mândrie nechibzuită. Nu, ci a fost o dovadă a credinţei în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, precum şi a strânsei comuniuni cu El. Deşi poporul lui Dumnezeu era împrăştiat, deşi templul era în ruine, iar gloria se depărtase din Ierusalim, credinţa nu trebuia să abandoneze poziţia înaltă a poporului în planurile lui Dumnezeu. Credinţa recunoaşte ruina şi umblă cu smerenie. Mardoheu a simţit adânc ruina; sa îmbrăcat cu sac, însă nu a acceptat să se plece înaintea lui Haman.

Care a fost rezultatul? Sacul lui Mardoheu a fost schimbat cu haina împărătească. Locul său de la poarta împăratului a fost schimbat cu cel de lângă tronul împăratului. El şia menţinut poziţia pe acel teren înălţat pe care credinţa aşază întotdeauna sufletul, croindui drum nu potrivit vederii naturale, ci potrivit vederii credinţei. Unii ar fi putut întreba: «De ce să nu ne coborâm standardul la nivelul împrejurărilor în care trăim? Nu ar fi mai bine săl recunoaştem pe acest amalecit, ţinând cont că a fost aşezat întro poziţie de autoritate?». Răspunsul credinţei este însă simplu: «Domnul a jurat că va purta război cu Amalec din generaţie în generaţie». Astfel, credinţa se sprijină pe Dumnezeul cel viu şi pe Cuvântul Său veşnic şi, în felul acesta, rămâne în pace şi umblă în sfinţenie înaintea Lui.

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.”

Coloseni 4.6

O vorbă bună

Mergând pe stradă, scriitorul rus Lev Tolstoi a întâlnit la un moment dat un cerșetor. Imediat și-a scos portofelul pentru a da un ban cerșetorului. Însă portofelul era gol. S-a întors către acel bărbat și a zis: „Fratele meu, îmi pare rău, dar nu am nimic să-ți dau”. Cerșetorul s-a luminat la față și i-a zis: „Mi-ai dat mai mult decât ți-am cerut. M-ai numit fratele tău”.

Vorbirea este un mare dar dăruit omului de către Creator. Cum ar arăta omenirea fără vorbire? Cuvintele au o putere incredibilă. Ele pot răni sau vindeca. Un cuvânt neatent poate aprinde o ceartă. Un cuvânt nemilos poate distruge o viață. Un cuvânt brutal poate lovi și ucide. Un cuvânt plin de bucurie poate lumina ziua celuilalt. Un cuvânt potrivit poate ridica apăsarea.

În ciuda potențialului distructiv al cuvintelor, adevărul minunat este că de asemenea cuvintele pot vindeca. Ele pot fi un leac alinător sau ca raza de soare care pătrunde într-o încăpere întunecoasă. Totul depinde de starea inimii celui care vorbește: „… Căci din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12.34). În școala Domnului și Mântuitorului nostru putem învăța ce înseamnă o vorbire cu har, dreasă cu sare, o vorbire care să încurajeze pe cel doborât de întristare.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

TAȚILOR, ECHIPATI-VĂ COPIII PENTRU LUMEA REALA (2)

„Chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți” (1 Corinteni 4:15)

Taților, faceți aceste trei lucruri pentru copiii voștri:

1) Avertizați-i cu privire la pericolele sentimentului de îndreptățire. Da, ei au nevoie de părinți care să le dea dovadă de dragoste necondiționată. Unii dintre noi, însă, au impresia că pruncii nu greșesc niciodată – nici chiar când greșesc! Drept consecință, aceștia cresc având așteptări nerealiste și o părere distorsionată în ceea ce privește modul în care funcționează viața. Toți primim în viață un „formular” al participantului în care sunt notate atât victoriile, cât si înfrângerile noastre. Conștientizează-i pe copiii tăi că toți greșim. Dacă nu sunt conștienți de lucrul acesta, ajung să fie dezamăgiți de ei înșiși și să aibă probleme serioase. Copiii învață din eșecuri cum să se confrunte cu dezamăgirea; ele îi pregătesc pentru viața de mai târziu, când lucrurile nu vor fi așa cum își doresc ei.

2) Învățați-i adevărul despre moarte – a voastră si a lor. Biblia spune: „oamenilor le este rânduit să moară” (Evrei 9:27). Spuneți-le că moartea este un destin universal și nu o formă a pedepsei divine. Spuneți-le că viața, oricât de lungă ar fi, e un dar de care trebuie să profităm, iar raiul este o reuniune de familie care nu trebuie ratată. Moartea unui prieten sau a unei persoane dragi poate fi o ocazie de a le diminua teama și den echipa pentru a face față pierderii, durerii si recuperării.

3) Arătați-le de ce v-ați căsătorit cu mama lor. Relația cu mama lor e relația care îi formează cel mai mult în viață; o relație care Ie va influența tinerețea, alegerea unui partener de viață și fericirea lor viitoare. Când vor vedea că o iubiți pe mama lor, ca o tratați ca pe o regină și că îi arătați prețuire și cinste, copii vă vor admira, vă vor aprecia și vor dori să fie ca și voi.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: