Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Iţi vei da tu viaţa?

„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi… V-am numit prieteni.” loan 15:13-15

Isus nu-mi cere să mor pentru El, ci să-mi dau viaţa pentru El. Petru a spus: „îmi voi da viaţa pentru Tine” şi a spus-o cu toată seriozitatea; sentimentul lui eroic a fost magnific. Ar fi un lucru rău să nu poţi face o astfel de declaraţie cum a făcut Petru; noi înţelegem sentimentul datoriei numai prin sentimentul nostru eroic. Te-a întrebat vreodată Domnul: „Iţi vei da viaţa pentru Mine?” Este mult mai uşor să mori decât să-ţi dăruieşti viaţa în fiecare zi cu sentimentul chemării măreţe a lui Dumnezeu. Noi nu suntem făcuţi pentru momente strălucitoare, dar trebuie să umblăm în lumina acelor momente pe căile obişnuite ale vieţii. A existat numai un moment strălucitor în viaţa Domnului Isus; acela a fost pe Muntele Transfigurării; apoi El S-a dezbrăcat pentru a doua oară de gloria Sa şi a coborât în valea posedată de demoni. Timp de treizeci şi trei de ani Isus Şi-a dat viaţa pentru a face voia Tatălui Său şi, spune loan, „şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi”, însă este contrar naturii noastre umane să facem aşa. Dacă sunt prieten al lui Isus, trebuie să-mi dau viaţa pentru El în mod deliberat şi cu grijă. Acesta este un lucru dificil, dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu că este dificil. Mântuirea este uşoară, deoarece L-a costat aşa de mult pe Dumnezeu, dar manifestarea ei în viaţa noastră este dificilă. Dumnezeu îl mântuieşte pe om, îl umple cu Duhul Sfânt şi apoi îi spune: „Acum pune aceasta în practică, fii credincios faţă de Mine chiar şi când natura lucrurilor din jurul tău vrea să te facă necredincios”. „V-am numit prieteni.” Fii credincios Prietenului tău şi nu uita că în viaţa ta trupească este în joc onoarea Lui.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Avînd o conştiinţă curată, pentru ca cei care dispreţuiesc purtarea voastră bună în Hristos să rămînă de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău”.1PETRU 3:16

Un tînăr credincios, care, în fiecare zi, în serviciul pe care îl avea, era mult implicat în compania unor necredincioşi declaraţi, se găsea mereu în faţa unor întrebări grele, rămînînd încurcat şi la care nu ştia ce să răspundă. Într-o zi a auzit un predicator spunînd că, cel mai bun răspuns dat necredinţei este o hotărîre necompromisă pentru Hristos. „Această scurtă dar plină de înţeles propoziţie a pătruns adînc în sufletul său, şi i-a deschis o nouă cale de a mărturisi împotriva necredinţei. O viaţă hotărîtă şi fără compromisuri faţă de adevăr, pe care o trăieşte acum, este răspunsul desăvîrşit faţă de necredinţă. S-ar putea să nu aibe imediat rezultatul dorit şi aşteptat, dar o viaţă răbdătoare, plină de credincioşie ca a Domnului Isus, şi care caută în smerenie să menţină şi să apere adevărul, este mult mai de preţ decît discuţii aprinse în contradictoriu, dovezi, minuni, sau orice semne exterioare. Argumentele se adresează numai creierului, semnele şi minunile vorbesc ochiului, dar în viaţa creştinului adevărat, acea viaţă frumoasă a Domnului Hristos, este ceea ce vorbeşte conştiinţei, şi care deci merge mult mai adînc decît orice altceva. „Cum te-ai întors la Dumnezeu ?” am întrebat odată pe un tînăr doctor. „Privind numai viaţa unor credincioşi devotaţi ai lui Hristos”, a răspuns el.Da, vieţile sfinte sînt argumentul cel mai tare şi mai convingător. Ah, aceasta este de cea mai mare trebuinţă astăzi. Predicile sînt bune, literatura creştină curată, deasemenea, este de mare folos, dar pilda pe care o dă o viaţă devotată, sfîntă şi fără compromisuri, este cheia cea mai sigură care poate deschide şi cea mai împietrită inimă. Dar vai, de cîte ori necredinciosul arată cu degetul spre mulţi „creştini” cu numele, şi spun: „dacă acesta este creştinismul, nu-mi trebuie!” Desigur, aceasta nu este o scuză reală pentru el, totuşi, poate fi o piatră de poticnire şi vai de aceia care sînt astfel de pricini.

„Noi nu vom putea niciodată să discutăm cu un calm duhovnicesc argumentele şi părerile lumii, respirînd atmosfera ei şi acceptînd propunerile ei. Trebuie să rămînem despărţiţi de lume şi să nu depindem de ea (aiît cît depinde de noi); atunci vom fi pe poziţia cea mai bună ca săi putem respinge avansurile şi să înfrîngem ispitele ei.” J.N.D.

Un lucru care poate duce în mod sigur la ruinarea mărturiei şi a adunării este faptul că, deşi se pune accentul pe apărarea şi păstrarea adevărului doctrinar, nu mai sîntem cu grijă de a-l trăi.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Du-te la furnică, leneşule; uită-te la căile ei şi fii înţelept. Ea n-are nici căpetenie, nici supraveghetor, nici stăpân, totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge provizii în timpul secerişului”. Prov.6:68.

Ieri ne-a spus Dumnezeu să nu fim giranţi. Mulţi au nevoie de giranţi pentru că nu Cuvântul lui Dumnezeu le este călăuza şi stau bine acolo unde stau batjocoritorii; decât să fie lucrători harnici, mi bine cheltuiesc banii altora. In continuare spune: „Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi, şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa ca un om înarmat”. Lenevia este începutul oricărui necaz. Mâinile leneşe te fac sărac, dar mâinile harnice, în schimb, te îmbogăţesc. Cel care strânge în timpul secerişului, acela este înţelept, dar cel care doarme, va fi înşelat. Domnul nu lasă sufletul celui drept să rabde de foame, dar dorinţele celor necredincioşi nu le bagă în seamă.

Leneşul trăieşte în mod risipitor şi nu are grijă de lucrurile lui. Cel harnic însă, poartă de grijă pentru tot. Îngrijeşte de bani prin faptul că nu-i cheltuieşte fără rost; are grijă de îmbrăcăminte şi nu-i e ruşine să poarte haine peticite. El spune: „Dacă haina este curată şi nu este ruptă, atunci este îmbrăcat ordonat.” Dar cel care doarme, trebuie să umble cu haine rupte. Cel harnic are grijă şi de haine şi de hrană şi nu aruncă repede totul în găleata pentru porci. El are grijă şi de sfoară şi de cuie, de sculele pentru câmp; la el este totul curat şi în ordine. Leneşul lasă toate să stea unde sunt. Şi când vrea să întrebuinţeze ceva, nu ştie unde se află şi crede că a luat hoţul. Dumnezeu să ne ferească de delăsare şi să ne ajute ca tot ce facem să facem ca şi pentru Domnul şi nu ca pentru oameni.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SĂ AI, NU NUMAI SĂ SPUI CĂ AI

Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos.

Matei 13.12

Când Domnul i-a arătat unui om multă milă, îi va arăta şi mai multă. Puţină credinţă este ca primul ou într-un cuib; se vor mai adăuga şi altele. Numai să nu avem o credinţă de formă, ci o credinţă adevărată. Ce nevoie este pentru noi, care am primit mult, să arătăm credinţa noastră prin lucrările noastre şi să ne ferim de a o arăta prin vorbele noastre, când nu avem nimic. Căci într-o zi sau alta chiar aceste vorbe ne vor fi luate, daca n-am avut decât vorbe. Ameninţarea este tot atât de adevărată, ca şi făgăduinţa.

Binecuvântat să fie Dumnezeu! Când El a început să reverse asupra noastră harurile Duhului Său, în aşa fel încât să avem puţin, El continuă să o facă, până ce acela care n-avea decât puţin, dar care într-adevăr avea acest puţin, să fie adus la starea de a avea din belşug. Oh, să dorim acest belşug! Să căutăm cu înfocare plinătatea. Dacă este bine să cunoaştem mult, este cel mai bine să iubim mult. Este mare lucru să avem multă iscusinţă ca să-i slujim lui Dumnezeu, dar este mai preţios sa avem belşug de credinţă ca să avem încredere că Dumnezeu ne va da iscusinţă în toate împrejurările.

Doamne, pentru că Tu m-ai făcut să-mi recunosc păcatul, creşte în mine ura împotriva păcatului. Pentru că Tu mi-ai dat credinţa în Isus, creşte Te rog această credinţă la înălţimea siguranţei depline. Tu m-ai făcut să Te iubesc, fă-mă în stare să am pentru Tine o puternică iubire.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor. Evrei 10.17

După ce toţi locuitorii pământului au fost judecaţi prin valurile potopului, Dumnezeu a aşezat în înălţimea cerului curcubeul care şi în zilele noastre mărturiseşte că Dumnezeu şi-a dat cuvântul că nu va mai nimici lumea prin apă. Şi peste noi a bântuit judecata, dar prin moartea Domnului pe cruce, El a fost făcut Mijlocitorul nostru. A fost o judecată mai grea şi mai cutremurătoare decât potopul lui Noe. Toate valurile mâniei adevărate a lui Dumnezeu L-au lovit pe Cristos pentru păcatele noastre. El a fost în moarte şi în mormânt. Oare nu răzbate până la noi din mijlocul norilor întunecoşi care s-au strâns deasupra crucii de pe Golgota, chemarea sfântă a Evangheliei harului şi a păcii? Razele slavei acestui Soare ne dau o bucurie veşnică. Nu ne spune oare într-o formă foarte clară jertfa de pe Golgota că judecata pentru nelegiuirile şi păcatele noastre nu se mai poate repeta? Dumnezeu ne convinge prin Cuvântul Său că se ţine de promisiunile Lui şi nu judecă de două ori pe cel vinovat. El nu mai vrea să-şi amintească de păcatele noastre. El doreşte mult să sădească în inimile noastre ceea ce Cristos a făcut în locul nostru şi astfel să-L cunoaştem ca pe Dumnezeul şi Tatăl nostru. Poţi să spui şi tu iubite cititor, că Domnul Isus a stat pentru tine personal la judecată şi că a purtat păcatele tale? A fost în viaţa ta o zi când sătul de păcatele tale, te-ai refugiat la crucea de pe Golgota? Dacă nu poţi spune un „da” din toată inima atunci vino chiar acum la jertfa Domnului Isus şi primeşte prin credinţă ceea ce El a făcut în locul tău. Atunci vei fi sigur că în ziua judecăţii nu te va mai lovi judecata. Alexandru cel Mare a dat ordin cameristului să strige în fiecare dimineaţă: „Gândeşte-te că trebuie să mori.” O, dacă am reflecta mai mult la acest adevăr! Atunci alta ar fi umblarea noastră a tuturor în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, dă-mi starea de spirit care îşi găseşte plăcerea în Tine. Curăţeşte-mă de toată ceaţa, agitaţia şi frământarea ca să văd cu ochi limpezi calea Ta astăzi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui si cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.» Evrei 2,14

Isus Cristos, veşnicul Fiu al lui Dumnezei a cunoscut moartea. El S-a luptat cu ea pe cruce, dar nu numai cu propria Sa moarte, ci şi cu toată puterea ei întunecată şi nemiloasă. Domnul a învins-o şi i-a luat puterea. Apostolul Pavel spune: «Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea» (1 Cor. 15,56). Legea lui Dumnezeu ne acuză şi ne dovedeşte grozăvia păcatului care este în noi şi care ne desparte de El, iar plata păcatului este moartea. Şi totuşi apostolul strigă triumfător: «Unde îţi este biruinţa, moarte?» (1 Cor. 15,55). De aceea poate Pavel să afirme că moartea şi-a pierdut semnificaţia şi puterea pentru el: «… aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos» (Filip. 1,23). Cu toate că mulţi dintre cititori vor cu sinceritate acelaşi lucru — «aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos» — există totuşi îndoiala: «dacă toate acestea nu sunt adevărate?» Dacă ai astfel de gânduri şi nelinişti în inimă am o veste bună pentru tine: Domnul Isus a promis viaţa veşnică tuturor celor care s-au pocăit cu adevărat şi s-au întors la El: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai» (Luca 23,43).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Eu dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri. loan 10:28

Creştinul nu trebuie să gândească sau să vorbească uşuratic despre necredinţă. Este o mare ocară la adresa Lui Dumnezeu, şi El este foarte nemulţumit atunci când un copil al Său nu crede în iubirea Sa, în adevărul Său şi în credincioşia Sa. Cum am putea să-L îndurerăm îndoindu-ne de harul Său sprijinitor? Creştine, este contrar fiecărei făgăduinţe din Cuvântul Lui Dumnezeu să fii uitat sau lăsat să pieri. Dacă ar fi aşa, cum ar fi putut El spune „poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să nu aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chair dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip” (Isaia 49:15). Ce valoare ar mai avea promisiunea „pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine” (Isaia 54:10)? Unde ar fi adevărul din cuvintele lui Christos „Eu le dau „oilor mele”, Ioan 10:27) viaţă veşnică; în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu” (loan 10:28-29). Unde ar fi doctrina harului? S-ar risipi toate dacă un copil al Lui Dumnezeu ar pieri. Unde ar fi adevărul Lui Dumnezeu, onoarea Sa, puterea Sa, harul Său, legământul Său şi jurământul Său, dacă unul dintre cei pentru care a murit Christos, şi care şi-a pus credinţa în El, ar fi aruncat? Alungă temerile acestea care îl dezonorează pe Dumnezeu. Scoală-te, scutură-te de praf şi pune-ţi veşmintele de slavă. Aminteşte-ţi că este un păcat să te îndoieşti de Cuvântul Său, mai ales că El ţi-a promis că nu vei pieri niciodată. Lasă viaţa veşnică din tine să se bucure în încredere.

Prin Evanghelie sunt înălţat la cer:
Un Dumnezeu neschimbător, fără sfârşit
Mă-ntemeiază în speranţă pân’ la El,
Prin legământ, făgăduinţe şi sângele stropit.

SEARA

Domnul este lumina fi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Psalmi 27:1

Domnul este lumina şi mântuirea mea”. Iată un interes personal: „lumina mea” şi „mântuirea mea”. Sufletul este asigurat, şi de aceea o declară cu îndrăzneală. La naşterea din nou, lumina divina este turnată în suflet ca vestitor al mântuirii; acolo unde nu este destulă lumină ca să ne descopere întunericul din inimi şi să ne facă să tânjim după Domnul Isus, acolo nu există nici o dovadă a mântuirii. După convertire, Dumnezeul nostru este bucuria, mângâierea, călăuza, învăţătorul şi lumina noastră. El este lumina dinăuntru, lumina din jur, lumina reflectată de noi şi lumina care ni se descoperă. Observaţi că nu se spune că Domnul ne dă lumină, ci că El este lumină; nu că ne dă mântuire, ci că El este mântuirea. Cel care se sprijină pe Dumnezeu prin credinţă beneficiază de toate binecuvântările legământului. După ce se stabileşte acest adevăr, argumentul reiese sub forma unei întrebări: „de cine să mă tem?” Această întrebare îşi răspunde singură. Puterile întunericului nu ne mai pot înspăimânta, fiindcă Domnul, lumina noastră, le-a distrus. Condamnarea iadului nu mai este o ameninţare, fiindcă Domnul este mântuirea noastră. Aceasta este o provocare foarte diferită de cea a lăudărosului Goliat. Ea nu se bazează pe tăria unui „braţ de carne” (2 Cronici 32:8), ci pe puterea reală a atotputernicului EU SUNT (vezi Exod 3:14). „Dumnezeu este sprijinitorul vieţii mele”. Iată al treilea epitet strălucitor; el ne arată că speranţa scriitorului era întărită cu o a treia coardă, care nu putea fi ruptă. Şi noi putem să acumulăm termeni de laudă pentru Domnul nostru darnic în faptele harului. Vieţile noastre îşi capătă puterea de la Dumnezeu; dacă El binevoieşte să ne facă puternici, nu putem fi slăbiţi de nici una din încercările duşmanului. „De cine să mă tem?” Întrebarea priveşte atât viitorul cât şi prezentul. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31) fie acum, fie în timpurile ce vor veni!

IZVOARE IN DEŞERT

De la El îmi vine nădejdea. Psalmul 62:5

Cât de des neglijăm să căutăm răspunsurile la ceea ce am cerut, lucru care arată lipsă de stăruinţă în cererile noastre. Un fermier nu este niciodată mulţumit până nu-şi strânge recolta. Un trăgător de elită se uită dacă glonţul lui a nimerit sau nu ţinta; şi un doctor urmăreşte efectul medicamentului pe care l-a prescris. Ar trebui un creştin să fie mai neglijent cu privire la efectul lucrării lui în rugăciune?

Fiecare rugăciune a creştinului, indiferent dacă este pentru binecuvântări temporale sau spirituale, va primi un răspuns complet dacă îndeplineşte anumite cerinţe biblice. Trebuie făcută cu credinţă şi în acord cu voia lui Dumnezeu. Trebuie să se bazeze pe promisiunea lui Dumnezeu, să fie făcută în Numele Domnului Isus Hristos şi sub influenţa Duhului Sfânt.Dumnezeu răspunde întotdeauna intenţiilor generale din rugăciunile poporului Său. Şi aceasta nu numai pentru a-Şi revela gloria, ci şi pentru a-i asigura creştinului bunăstarea spirituală şi eternă. Deoarece vedem în Scriptură că Domnul Isus Hristos n-a respins niciodată nici măcar un singur solicitant care a venit la El, putem avea încredere că nici o rugăciune făcută în Numele Lui nu va fi în zadar.

Răspunsul la rugăciunea noastră poate veni fără ca noi să-i putem discerne apropierea. O sămânţă care este îngropată în pământ în timpul iernii, deşi ascunsă şi aparent moartă şi pierdută, prinde totuşi rădăcini pentru primăvara de mai târziu şi pentru recoltă. Bickersteth

Răspunsurile întârziate la rugăciune nu sunt doar încercări ale credinţei; ele ne dau ocazia de a-L onora pe Dumnezeu prin încrederea noastră neclintită în El chiar şi atunci când trebuie să înfruntăm refuzul aparent al rugăciunii noastre.


Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 52.1-15

    Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune”, vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.    În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată” mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L-a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L-a înălţat acum, L-a ridicat şi L-a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura”; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într-o cântare de biruinţă, pentru că Îl vor vedea faţă către faţă.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Matei 7:1-14

… strimtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă… Matei 7:14

CALEA ÎNGUSTĂ

Întotdeauna am urmărit cu uimire trecerea vapoarelor prin ecluzele care leagă Lacul Superior de Lacul Huron în Peninsula de sus a Statului Michigan. Pentru mine, este o adevărată minune a pilotajului marin să văd cum căpitanul unui vas de peste 300 de metri lungime îl conduce centimetru cu centimetru prin ecluza Poe sau Davis. Nivelul apei din ecluză se poate coborâ la nivelul Lacului Huron sau se poate ridica pentru ca vapoarele să intre în Lacul Superior. Căpitanul strecoară vasul prin poarta îngustă a ecluzei cu o viteză abia perceptibilă, deoarece ecluza este mai largă decât vasul doar cu câţiva metri. Procesul durează, dar, în final, vasul ajunge cu bine dincolo. Ar fi mult mai uşor pentru căpitan s-o ia prin gura de vărsare a râului St. Mary, care curge pe lângă ecluze şi care uneşte cele două lacuri. Dar adâncimea lui e mică, curenţii lui sunt rapizi, şi este plin de stânci uriaşe şi vaduri înspumate. Un vapor care s-ar încumeta să ia această rută ar fi condamnat Ia distrugere. Dacă ai fi tu căpitanul vasului, care cale ai alege? Cu siguranţă că vei alege calea cea îngustă. Este singura cale sigură. In citatul de azi, Isus a spus că singura cale spre viaţă este prin poarta cea strimtă. „Viaţa” despre care vorbeşte El este viaţa veşnică, pe care o putem avea numai prin credinţa în El. Calea largă duce la pieire. Toţi oamenii sunt confruntaţi cu alegerea destinului lor etern. Calea largă este calea acestei lumi şi a tentaţiilor ei, dar ea se termină în ruina veşnică. Calea cea îngustă, calea credinţei în Cristos, conduce la cer şi la viaţa veşnică. Increde-te azi în Isus. Porneşte pe calea îngustă!   – D.C.E.

Alege calea mântuirii,
Primeşte acum Cuvântul viu!
Vino azi când Isus te cheamă!
Mâine poate fi-va prea târziu!  – Haines

Cărarea bătătorită nu este neapărat şi cea bună.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!  Psalmul 32.1

O fericire împătrită (1)

Evreii numesc acest psalm un psalm aşerit. Aşer înseamnă „fericit” sau „binecuvântat”. Există câţiva psalmi care în ebraică încep cu acest cuvânt. De exemplu, Psalmul 1: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi”. Fericirea aceasta aparţine acelui Om care niciodată nu a făcut vreun pas greşit – a Domnului Isus Hristos şi a nimănui altcuiva. În Psalmul 32 avem fericirea omului care a făcut paşi greşiţi, dar care a fost adus înapoi la Dumnezeu; această fericire o putem cunoaşte şi noi. Acest psalm este, de asemenea, un psalm maschil. Maschil înseamnă „a instrui” – există aici instrucţiuni speciale, pe care Domnul doreşte să ni le însuşim.

Vom privi acum la ceea ce am putea numi «o fericire împătrită»:

Prima fericire este pentru cel „a cărui fărădelege este iertată„. Astăzi, un astfel de om este acela care a venit la Dumnezeu, mărturisinduşi vina, şi care şia pus încrederea în mesajul venit de la Dumnezeu. Când ne punem încrederea în Domnul, ştim că, prin lucrarea Sa de la cruce, toate fărădelegile noastre sunt iertate. Apostolul Petru ne face clar acest lucru, atunci când spune: „Prin Numele Său, oricine crede în El primeşte iertarea păcatelor” (Fapte 10.43). Orice păcătos sărman care crede ceea ce Dumnezeu mărturiseşte despre Fiul Său este iertat.

A doua fericire este a aceluia „al cărui păcat este acoperit„. Cuvântul tradus cu „acoperit” este o formă a cuvântului folosit peste tot în Vechiul Testament pentru „ispăşire”. Ceea ce David spune este: „Ferice de omul al cărui păcat este ispăşit”. Semnificaţia cuvântului „ispăşire” [aşa cum este el folosit în Vechiul Testament – n.tr.] este „acoperire„. Astăzi, prin jertfa Domnului Isus, păcatul este nu numai acoperit, ci şi înlăturat. Sângele Său preţios curăţeşte de orice păcat.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Ioan 1.12

Îl cunoașteți pe Isus Hristos?

El, Obârșia vieții, a trebuit să moară. El a trebuit să-Și dea viața în moarte, pentru ca să poată dărui viața veșnică acelora care sunt morți din punct de vedere spiritual. Aici și acum!

Din partea noastră se cere pocăință sinceră cu privire la păcatele făptuite și credință în Isus Hristos ca Mântuitor personal. Atunci ajungem la savurarea vieții veșnice.

Isus Hristos este Cel ce a înviat

„Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu …” (Faptele Apostolilor 10.40,41).

Prin aceasta s-a adus dovada că Fiul lui Dumnezeu nu numai că a fost osândit nevinovat la moarte, ci că El a săvârșit o lucrare de mântuire desăvârșită spre proslăvirea Tatălui. Această lucrare poate, într-adevăr, să-i mântuiască pe păcătoși.

El trăiește acum ca Cel înviat, pentru a nu mai muri niciodată. Tuturor care cred în El, le dăruiește acum viața învierii.

Isus Hristos a învins pe diavolul, moartea și mormântul, pentru ca acum să fie Mântuitorul tuturor care Îl acceptă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SCAPĂ DE ACEASTA MENTALITATE!

„Dumnezeu poate să vă umple cu orice har” (2 Corinteni 9:8)

„Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă” (Filipeni 4:19). A cui bogăție? A lui Dumnezeu! Capacitatea Lui de a te binecuvânta nu se limitează la piața locurilor de munca, la bursa de valori sau la piața imobiliară. Timp de patruzeci de ani, El Și-a hrănit poporul în pustie cu mană din cer. A trimis corbi la llie să-i ducă carne în timpul foametei. A hrănit cinci mii de oameni cu prânzul unui băiețel. Pavel scrie: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună… în chipul acesta veți fi îmbogățiți în toate privințele” (2 Corinteni 9:8,11).

Atitudinea lipsei își are rădăcina în teamă și prin ea dăm dovadă de neîncredere în extraordinara putere a lui Dumnezeu de a veni în întâmpinarea nevoilor noastre potrivit resurselor Sale nelimitat La baza ei stă o convingere falsă conform căreia dacă cineva are un lucru, tu nu mai poți avea acel lucru pentru că există doar un singur exemplar și cu fiecare bucată pe care o dobândește cineva înseamnă că ție ți-a rămas mai puțin. Ajungi să crezi că binecuvântările celorlalți vin pe spinarea ta. Această atitudine afirmă: „Tu câștigi, iar eu pierd”. Nu așa trăiești o viață din belșug!

începe de astăzi să-ți schimbi gândirea. Reamintește-ți că nu ești în competiție cu nimeni și pentru nimic din nici un domeniu al vieții tale. Agață-te ele cuvintele Domnului Isus: „Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug” (loan 10:10). Roagă-te: „Tată, ajută-mă să înlătur toate acele gânduri despre lipsă. Arată-mi cum să-i ajut pe alții să-și atingă scopurile dându-le din timpul meu, din darurile mele, și din câștigul meu. în Numele Domnului Isus mă rog. Amin”.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: