Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Fă un pas înainte in privinţa muncii de rând.

„Şi pe lângă aceasta adăugaţi” 2 Petru 1:5, KJV

Voi aţi moştenit natura divină, spune Petru în acest pasaj (v. 4), acum concentraţi-vă atenţia şi formaţi-vă obiceiuri, daţi-vă silinţa, folosiţi-vă mintea. „A adăuga” implică tot ce înseamnă caracter. Nici un om nu se naşte, fie în mod natural, fie în mod supranatural, cu caracter: el trebuie să-şi formeze caracterul. Nu ne naştem nici cu obiceiuri; trebuie să ne formăm obiceiuri pe baza noii vieţi pe care Dumnezeu a pus-o în noi. Nu suntem meniţi a fi nişte exemplare luminate, ci oameni obişnuiţi din viaţa obişnuită, care arată minunea harului lui Dumnezeu în ei. Munca de rând este piatra de încercare a caracterului. Marea piedică din viaţa noastră spirituală este aceea că noi căutăm să facem lucruri mari. Însă „Isus a luat un ştergar… şi a început să spele picioarele ucenicilor” Sunt perioade când nu există nici iluminare şi nici un entuziasm deosebit, ci doar rutina zilnică, obligaţiile obişnuite. Rutina este modul lui Dumnezeu de a lucra în viaţa noastră între momentele noastre de mare inspiraţie. Nu aştepta ca Dumnezeu să-ţi facă întotdeauna parte de momente palpitante, ci învaţă să trăieşti în domeniul muncii de rând prin puterea lui Dumnezeu. „A adăuga” este dificil. Noi spunem că nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne ducă în cer pe petale de flori, şi totuşi acţionăm ca şi cum aceasta am aştepta! Cel mai mic detaliu în care ascult de El are în spatele lui toată puterea harului lui Dumnezeu. Dacă-mi fac datoria nu de dragul datoriei, ci deoarece cred că Dumnezeu e Cel care îmi rânduieşte împrejurările vieţii, atunci, chiar în momentul ascultării mele, am parte, prin Ispăşirea lui Cristos pe cruce, de întregul har minunat al lui Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Indată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit desluşit” MARCU 7:35

Au adus la Domnul Isus pe un surd care vorbea greu şi L-au rugat să-Şi pună mîinile peste el. Domnul l-a luat deoparte, departe de mulţime, ca să fie la adăpost de curiozitatea publicului.

El Şi-a pus degetele în urechile închise ale surdului şi i-a atins limba cu propria Lui salivă. Astfel, el S-a identificat cu acest om şi i-a transmis puterea Sa de viaţă. Dar aceasta nu este tot. Privind spre cer, a suspinat şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” Este una din ocaziile în care Tatăl ceresc ne îngăduie să vedem pe Fiul Său preaiubit luptînd cu stricăciunile aduse de păcat şi cu puterile înunericului. În previziunea biruinţei Lui de la Golgota, El porunceşte simplu: „Deschide-te!”. Şi urechile surdului s-au deschis şi limba i s-a dezlegat.Deşi sîntem copii ai lui Dumnzeu, noi putem fi surzi la glasul Duhului Sfînt, surzi faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu. Şi totuşi, se întîmplă să ascultăm ce nu ar trebui să ascultăm şi să nu fim surzi de tot. De cîte ori nu am plecat urechea la şoapta bîrfitorului şi cît rău a ieşit de aici! De aceea nu mai auzim glasul lui Dumnezeu şi nu mai deosebim apelurile sufletelor pierdute. Deschizîndu-ne urechile la glasul lumii şi la flecărelile „creştinilor” ne-am alăturat acelei mulţimi de „robi nefolositori”.

Ne este greu să vorbim despre Dumnezeu… dar cînd este vorba să ne apărăm pricina şi să criticăm pe fratele nostru, nu mai avem o astfel de greutate de a vorbi! Nu de o punere a mîinilor avem noi nevoie, ci mai degrabă de o impunere la tăcere!

Fie ca degetele Lui, simboluri ale Duhului Sfînt, să ne atingă urechile, canalul acesta prin care ne vorbeşte Dumnezeu şi să le smulgă din abuzul pe care l-am făcut pînă acum! Şi cînd vom auzi atunci desluşit pe Dumnezeul nostru, să-L lăsăm să ne ia în stăpînire limba, acest canal prin care lumea va putea auzi de la noi ce trebuie şi ce are nevoie să audă!

Nu vom putea niciodată să vorbim în mod eficace celor din jurul nostru despre Domnul Isus, chiar cu cea mai desluşită vorbire, dacă nu urmăm pilda Lui de a ne identifica cu ei, sau cum spune apostolul Pavel:

„Cu Iudeii m-am făcut ca un Iudeu, ca să cîştig pe Iudei;…..cu cei ce sînt fără Lege, ca şi cum aş fi fost fără lege… Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.” (ICor. 9:19-22). Iată adevărata predare în slujba Domnului.

Oamenii se pot indoi de ceea ce spui dar vor crede cînd vorbirea este sprijinită de o viaţă sfîntă.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Fiul Meu, dacă te-ai pus garant pentru aproapele tău, dacă te-ai îndatorat pentru altul, atunci eşti legat prin făgăduinţa gurii tale” Prov. 6:1-2.

Cât suspin şi câtă amărăciune s-a produs prin faptul că cineva s-a pus garant pentru altul şi câtă nedreptate a fost în urma acestui fapt. Mulţi dintre giranţi fac nedreptăţi atunci când trebuie să plătească, pentru ca să mai salveze ceva din avuţia lor. De aceea ca şi copil al lui Dumnezeu, nu e bine să fii girant, dar nici să ceri ca să ai girant, pentru că aceşti oameni sunt în general, oameni fără frică de Dumnezeu, care doresc să atingă culmi şi să devină bogaţi. În Matei 6, este scris să nu ne îngrijorăm şi să nu spunem: „Ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom îmbrăca”; astfel vorbesc păgânii, dar Tatăl ceresc spune să ne uităm la păsările cerului care n-au hambare, nici pivniţe şi Dumnezeu totuşi le hrăneşte. El vrea să ne poarte de grijă şi ştie prea bine de ce avem nevoie. Deci, ce vrea Dumnezeu să avem, El ne dă, iar ceea ce nu ne dă, aceea nu trebuie să avem. Este deci important să ţinem de Cuvântul Lui şi să nu fim datornici sau dacă avem deja datorii, să nu le înmulţim. Si prin faptul că nu facem datorii noi, încep datoriile vechi să devină puţine; astfel nu cădem în ispita să ne căutăm giranţi. Câţi giranţi i-au condus pe alţii în mai mare necaz, decât să-i ajute să scape de necaz!

La Prov. 17:18 spune: „Omul fără minte dă mâna, se pune garant pentru aproapele său”. Iar în capitolul 22:26, continuă: „Nu fi printre cei care îşi strâng mâinile ca să promită ceva, printre cei ce dau garanţie pentru datorii. Căci, dacă n-ai cu ce să plăteşti, pentru ce ai voi să ţi se ia patul de sub tine?”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

EXTINDEREA BINECUVÂNTĂRII CASEI

„Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale.” Psalmul 128.5

Această făgăduinţă este pentru acela care se teme de Dumnezeu şi merge cu seriozitate pe drumul sfinţeniei. El va avea binecuvântarea casei sale; soţia sa şi copiii vor fi pentru el un izvor de mare fericire lăuntrică. Dar, ca mădular al Bisericii, el doreşte să-i vadă propăşind în credinţă, căci el are tot atâta râvnă pentru slujba Domnului ca şi pentru sine. Când Dumnezeu întăreşte casa noastră, este drept ca şi noi să dorim să vedem casa Sa clădindu-se. Bunurile noastre nu sunt bune decât pe măsura în care slujesc la creşterea binelui Bisericii. Da, veţi fi binecuvântaţi când vă veţi ridica în adunarea Domnului; veţi fi călăuziţi, însufleţiţi, îmbogăţiţi, când vă veţi înălţa laudele şi rugăciunile, şi când veţi mărturisi jertfa cea mare. Atunci „Dumnezeu te va binecuvânta din Sion”. Nu vei fi singurul care vei beneficia de toate acestea; însăşi Biserica va folosi, credincioşii se vor înmulţi şi lucrarea lor sfântă va fi încununată cu izbândă. Mulţi prea iubitori ai Domnului văd această făgăduinţă împlinindu-se pentru ei în tot timpul vieţii. Dar uneori chiar ei distrug atâtea cauze măreţe! Să fim dintre aceia care fac bine Ierusalimului în toate zilele. Prin mila Ta, Doamne, fă-ne în stare. Amin!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Vino! i-a zis ISUS. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la ISUS.” Matei 14.29

Chemarea lui Petru făcută de Domnul nu era numai scurtă dar era concisă şi decisivă: VINO! Ce vrea să ne spună aceasta? Noi suntem chemaţi cu o chemare sfântă aşa cum stă scris: „Pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi i-a şi proslăvit. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri!” (Rom. 8.30-31). Această chemare se face şi astăzi ca pe vremea lui Petru. El s-a coborât din corabie desprinzându-se de toate lucrurile care sunt întemeiate pe ce este firesc, pe carne. El umbla pe apă; aceasta înseamnă că mergea pe o cale pe care numai credinţa o poate parcurge. Şi atâta timp cât credinţa era în acţiune iar privirea lui era ţintă la Domnul Isus, nu era nici o primejdie în jurul lui. Dar după ce şi-a îndepărtat privirea de la Domnul a trebuit să cunoască afundarea. Şi nouă ne-a fost adresată chemarea Domnului de a merge în întâmpinarea Lui. Primii creştini au înţeles foarte bine chemarea aceasta, şi înţelegerea se vedea în umblarea lor. Credincioşii, într-adevăr, au trăit în aşteptarea Mirelui. Ei au părăsit lumea şi tot ce le stârnea poftele şi legăturile cu lumea. Aşteptarea Domnului şi dorinţa de a fi pe veci cu El, stăpânea toată umblarea lor şi îi îndepărtau de rău. Ei s-au dus în puterea şi energia Duhului pe Calea credinţei, Cale pe care lumea nu poate să meargă. Iată, suntem aproape de clipa când se va auzi glasul: „Iată Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Oare nu vrem să mergem şi noi în întâmpinarea Lui? De aceea să avem o ureche ascultătoare de întreg Cuvântul lui Dumnezeu, să ne debarasăm, de tot ce ne-ar putea împiedica de la aşteptarea Domnului.

„ASCULTAREA face mai mult decât jertfele…”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, condu-mă în ziua asta în mai multe din lucrările Tale minunate şi pline de har. Pune mâna Ta iubitoare, plină de har şi de putere, peste mine astăzi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!» Filipeni 4,4

Domnul Isus spune: « Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Lumina are o forţă extraordinară de pătrundere. Ea nu vorbeşte, ci luminează. Si adevărata bucurie, nu cea arti-ficială este molipsitoare. Într-un alt verset găsim scris: «potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere prin Duhul Lui, în omul dinăuntru» (Efes. 3,16). Puterea dumnezeiască este imediat percepută de cei ce fac parte din anturajul nostru. Oamenii care trăiesc în robia spirituală a păcatului îşi doresc din tot sufletul eliberarea şi un cuget nou. Străluceşte lumina Domnului prin slăbiciunea ta sau trebuie să o compensezi prin cuvinte? Domnul Isus spune că ne va da pace — «… învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre» (Matei 11,29) — dacă venim la El. Ce minunat este atunci când un copil al lui Dumnezeu emană în jurul lui o pace suverană în haosul lumii în care trăim! Acest lucru atinge o coardă sensibilă în inimile oamenilor şi-i face să dorească să caute ceea ce văd ca fiind de natură cerească într-un copil al lui Dumnezeu. Atunci îl vor căuta pe Isus şi vor începe să se roage: «Doamne Isuse, fii şi în viaţa mea pace şi lumină!»

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs; oricine va auzi, va râde de mine”.” Genesa 21:6

Era departe de puterea naturii, şi chiar contrar legilor ei, ca Sara să fie onorată cu un fiu la vârsta ei. In acelaşi fel, este împotriva tuturor regulilor ca eu, un păcătos nenorocit, neajutorat şi stricat, să aflu harul de a purta în suflet Duhul Domnului Isus. Eu, care odinioară am fost cât se poate de disperat din cauza firii mele blestemate, pustii şi neroditoare, chiar eu am fost făcut în stare să aduc roadele sfinţeniei. Gura mea este plină de laudă şi veselie, datorită harului uimitor pe care l-am primit de la Domnul, fiindcă l-am găsit pe Isus, Sămânţa făgăduită, şi El va fi al meu pentru totdeauna! Astăzi voi înălţa psalmi de laudă către Domnul care şi-a amintit de starea mea păcătoasă, fiindcă „mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi se deschide larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău” (1 Samuel 2:1). Ii voi face să se bucure pe toţi cei care aud de marea mea izbăvire, şi de binecuvântata mea înălţare. Îmi voi surprinde familia cu pace din belşug. Îmi voi încânta prietenii cu marea mea fericire. Voi întări biserica cu mărturia mea plină de recunoştinţă, şi voi impresiona lumea cu bucuria conversaţiei mele. Bunyan ne spune că Mercy (îndurarea, n. trad.) râdea în somn, şi nu se mira când îl vedea pe Isus; bucuria mea nu va fi mai scurtă decât a ei, fiindcă Preaiubitul meu este tema gândurilor mele zilnice. Domnul Isus este o mare adâncă de bucurie; sufletul meu se va cufunda în ea, şi va fi învăluit în desfătările părtăşiei Sale. Sara îl privea pe Isaac şi râdea de bucurie, şi toţi prietenii ei râdeau cu ea; suflete, priveşte la Isus şi uneşte-te cu cerul în bucuria ta negrăită.

SEARA

„Cel ce deschide, si nimeni nu va închide.” Apocalipsa 3:7

Isus este Păzitorul porţilor raiului. El este cel care deschide uşa înaintea sufletului oricărui credincios, o uşă pe care nici un om şi nici un demon nu o poate închide. Ce bucurie este să afli că încrederea în El este cheia de aur care deschide porţile veşniciei. Suflete, porţi în inimă cheia aceasta, sau te încrezi în cine ştie ce spărgător înşelător, care te va părăsi la sfârşit? Ascultă următoarea parabolă a învăţătorului, şi aminteşte-ţi. Marele Rege a dat un ospăţ, şi a proclamat în toată lumea că nu vor intra decât cei care aduc cele mai frumoase flori. Sufletele oamenilor au înaintat cu miile spre poartă, şi fiecare a adus floarea pe care a crezut-o cea mai frumoasă, dar mulţi au fost izgoniţi din prezenţa Regelui şi nu au putut intra la ospăţ. Unii au adus mătrăguna superstiţiei, sau macii otrăvitori ai religiilor false, sau cucuta îndreptăţirii de sine, dar aceste flori nu sunt iubite de Rege. Purtătorii acestor flori sunt aruncaţi dincolo de porţile de mărgărit. Suflete, tu ai cules trandafirul din Saron? Porţi mereu la tine crinul din vale? Dacă este aşa, când vei ajunge la porţile cerului, vei vedea care este valoarea lor, fiindcă nu trebuie decât să le arăţi, şi Păzitorul îţi va deschide porţile cerului. Nu te va opri nici o clipă, fiindcă Portarul deschide întotdeauna celor ce poartă trandafirul. Cu trandafirul din Saron în mână, îţi vei croi drum până la tronul Lui Dumnezeu, fiindcă cerul nu are nimic care să-i întreacă frumuseţea. Dintre toate florile care înfloresc în paradis, nici una nu se poate întrece cu crinul din vale. Suflete, ia trandafirul însângerat al Calvarului prin credinţă, poartă-l prin dragoste, păstrează-l prin părtăşie, fă-l să-ţi fie totul în toate prin veghere, şi vei fi binecuvântat mai mult decât ai sperat, şi fericit mai mult decât ai visat. Isuse, fii al meu pentru totdeauna. Fii Dumnezeul meu, cerul meu, şi totul în toate.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele.” Geneza 41:52

Un poet stă la fereastră, privind o ploaie torenţială de vară. Este o răpăială violentă, care bate şi loveşte pământul. Dar poetul, cu ochii minţii, vede mai mult decât o simplă ploaie torenţială. Vede cum plouă cu mii şi mii de flori minunate, care în curând vor răsări din pământul proaspăt udat şi-l vor umple cu frumuseţea şi parfumul lor fără egal. Şi el cântă aşa:

 

Nu plouă cu apă pentru mine – plouă cu narcise galbene;

În fiecare strop care cade văd flori sălbatice pe dealuri.

Un nor cenuşiu înghite ziua şi acoperă oraşul;

Nu plouă cu apă pentru mine – plouă cu trandafiri.

 

Poate că treci printr-o încercare ca şi copil al lui Dumnezeu, şi Îi spui: „O, Dumnezeule, plouă foarte tare peste mine în noaptea asta, şi acest test pare peste puterea mea de a îndura. Dezamăgirile mă copleşesc, luând cu ele şi zădărnicind complet planurile alese de mine. Inima mea tremurândă este mâhnită şi se chirceşte de frică din cauza intensităţii suferinţei mele. Cu siguranţă ploile necazului bat peste sufletul meu”.

Dragă prietene, te înşeli. Dumnezeu nu plouă cu apă peste tine – El plouă cu binecuvântări. Dacă ai vrea numai să crezi Cuvântul Tatălui tău, ai realiza că sub ploaia care cade răsar flori spirituale. Şi ele sunt mult mai frumoase şi mai parfumate decât cele care au crescut vreodată înainte în viaţa ta fără furtuni şi fără suferinţă.

Poţi să vezi ploaia, dar poţi tu să vezi şi florile? Suferi când treci prin aceste teste, dar să ştii că Dumnezeu vede flori minunate de credinţă răsărind în viaţa ta chiar sub aceste încercări. Tu încerci să scapi de durere, însă Dumnezeu vede cum ia naştere în sufletul tău gingaşa compasiune pentru alţii care suferă. Inima ta se înfioară de durerea necazului tău greu, dar Dumnezeu vede cum necazul te întăreşte şi-ţi îmbogăţeşte viaţa.

Nu, prietene, nu plouă cu nenorociri peste tine. Plouă cu sensibilitate, cu dragoste, cu compasiune, cu răbdare, şi cu o mie de alte flori şi roade ale binecuvântatului Duh Sfânt. Şi ele aduc vieţii tale o bogăţie spirituală pe care toată prosperitatea şi facilităţile acestei lumi n-o pot produce niciodată în omul tău dinăuntru. J.M.M.

Cântări prin furtună

 

O harpă stătea în văzduhul calm şi liniştit,

În care ploi torenţiale de soare scăldau mii de flori parfumate;

Un călător încovoiat de povara grijilor

Se lupta de dimineaţă până la amurgul umbrelor serii

Să zdrăngăne sunete plăcute din corzile necântătoare;

Pelerinul se luptă în zadar cu fiecare coardă care nu răspunde,

Până când tunetul furtunii cântă,

Şi, mişcându-se prin furtună, degetele Domnului

Dau viaţă unui cântec minunat;

Şi deşi vânturile care bat împlinesc faptele lor soldăţeşti,

Sunetul trompetei lor face o muzică minunată

În timp ce glasul convingător al lui Dumnezeu cântă dragostea prin furtună.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 51.12-23

    „Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi” (v. 12). Câţi credincioşi nu au experimentat în încercările lor că nu există mângâieri autentice în afara celor de la Dumnezeu… Cu adevărat, El este „Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1.3). Uneori, manifestarea noastră este însă ca cea a psalmistului, care declara: „sufletul meu refuza să fie mângâiat” (Psalmul 77.2). Cu excepţia unei firave rămăşiţe care umbla după dreptate, chemările emoţionante adresate de Domnul poporului Său au rămas fără ecou: „Nu era nimeni care să răspundă” (50.2; 66.4).    Acum se face auzit un strigăt repetat şi puternic: „Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te, … îmbracă-te cu … hainele cele frumoase” (v. 17 şi 52.1). Este smulgerea Ierusalimului din somn, pentru că Mesia urmează să Se arate. Capitolul 53 ne va arăta ce fel de primire I-a fost rezervată la cea dintâi venire a Sa: respins (pe pământ), Hristos a fost înălţat (lit. „primit sus” – Fapte 1.2) în glorie. Astăzi suntem în ajunul întoarcerii Lui. Domnul Isus ne aminteşte de promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând”, şi ni Se prezintă El însuşi: „Eu sunt… Luceafărul strălucitor de dimineaţă” (Apocalipsa 22.12,16,17,20). Trezită şi plină de speranţă, Mireasa strigă: „Vino!” Să facem şi noi din inimile noastre un ecou care răspunde: „Amin! Vino, Doamne Isuse!”

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Galateni 5:16-26           

„Nu vă îmbătaţi de vin… Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” Efeseni 5:18

ŢINEŢI LUMEA AFARĂ

In copilărie, lui F. B. Meyer îi plăcea să viziteze Politehnica, o clădire din Londra destinată unor expoziţii ştiinţifice. Unul din exponatele expoziţiei care-l atrăgea cel mai mult, era un clopot care se scufunda. Nu avea fund, dar avea mai multe scaune ataşate în interiorul marginii de jos. La anumite intervale de timp, vizitatorii ocupau aceste scaune. Clopotul uriaş era apoi scufundat într-un bazin imens cu apă. Ceea ce-l fascina pe Meyer era faptul că apa nu intra în clopot, chiar dacă ocupanţii scaunelor puteau s-o atingă cu mâna. Cum era posibil? Motivul pentru care clopotul nu se umplea cu apă, era că se pompa constant aer pe deasupra clopotului înăuntru. Dacă ar fi fost vid înăuntru, apa ar fi umplut imediat clopotul. Meyer a făcut imediat o aplicaţie practică pentru cei credincioşi: „Dacă eşti plin de Duhul Sfânt, viaţa firească este sub tine şi oricât ar încerca ea să pătrundă, Duhul o va ţine la distanţă”. 
Biblia ne spune că atunci când ne încredem în Domnul Isus Cristos, atunci Duhul Sfânt locuieşte într-adevăr în noi (Rom. 8:9), devenim astfel temple în care locuieşte El (1 Cor. 6:19). Problema este că unii creştini nu-I permit Duhului Sfânt să aibă întreaga stăpânire în viaţa lor. Ei încearcă să păstreze anumite zone „interzise”. Dar numai atunci când ne predăm Lui în întregime, vom putea cunoaşte plinătatea puterii Lui şi vom putea avea victorie asupra păcatului. Dacă eşti creştin şi ai plinătatea Duhului Sfânt în viaţa ta, te întreb, II laşi tu pe Duhul Sfânt sâ stăpânească în întregime asupra ta?  R.W.D.

Mă poţi umple, Duhule Sfinte, 
Deşi nu pot să-Ti spun eu cum, 
Dar am o mare nevoie de Tine. 
O, vino şi umple-mă-acum! – Stokes

Dacă Dumnezeu are în stăpânirea Sa omul dinăuntru, atunci lumea nu va putea pune stăpânire pe omul dinafară.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Şi fiul său mai mare era la câmp. Şi, când a venit şi sa apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri … Dar el sa mâniat şi nu voia să intre; şi tatăl său a ieşit şil ruga să intre. Dar el, răspunzând, ia spus tatălui său: „Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţiam călcat vreo poruncă; şi mie niciodată nu miai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei”.” Luca 15.25,2830

Fiul risipitor (4)

Am privit la inima plină de pocăinţă a fiului risipitor şi la inima plină de iertare a tatălui. Acum vom privi la inima neiertătoare a fiului mai mare. Acesta nu a vrut deloc să accepte restabilirea şi primirea fratelui său mai tânăr. Avea inima rece faţă de el şi era indignat de faptul că tatăl său dorea să aibă relaţie cu un fiu care îl dezonorase atât de mult (versetul 28). Se gândea mai degrabă la pedeapsa care i sar fi cuvenit fratelui său, decât la schimbarea care intervenise în inima aceluia. Dorea ca fratele său să plătească pentru ceea ce făcuse. Nu avea îndurare şi nicio dorinţă de împăcare (versetul 28).

Fiul mai mare a pierdut prilejul de a se bucura şi de a sărbători, deoarece era preocupat cu sine şi cu simţămintele sale rănite. El nu cunoştea inima plină de dragoste a tatălui, care tânjea după restabilirea fiului mai tânăr. Dimpotrivă, el sa retras, plin de mânie şi de indignare, şi a refuzat să admită că ceea ce făcea îi provoca la fel de multă durere tatălui său ca starea de mai înainte a fiului mai tânăr.

Refuzul de a ierta trădează o inimă răzvrătită şi încăpăţânată, care nu sa adăpat din izvorul harului, al îndurării şi al iertării lui Dumnezeu. Refuzul nostru de ai iubi pe cei care neau făcut rău demonstrează cât de puţin am înţeles dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să iert aşa cum ma iertat El şi trebuie să iubesc aşa cum ma iubit El – orice măsură mai mică de atât este nepotrivită.

T. P. Hadley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus și L-au dus să-L răstignească.” Ioan 19.16

Îl cunoașteți pe Isus Hristos?

Isus Hristos este Cel răstignit

Viața desăvârșită a lui Isus Hristos nu ar fi putut elibera pe niciun om de păcatele sale, dar a fost condiția indispensabilă, ca El să sufere moartea de ispășire pentru oamenii pierduți.

Oamenii din poporul Său au crezut că trebuie să-L îndepărteze, pentru că S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Ei nu au realizat că El a obținut tocmai prin moartea Sa cel mai mare triumf.

Răstignirea este una dintre cele mai rușinoase pedepse cu moartea. Dar Isus Hristos nu a luat seama la acest aspect, ci a privit la rezultatul final al morții Sale de ispășire: la o ceată nenumărată de oameni mântuiți!

Toți aceștia vor reprezenta în veșnicie bucuria Lui. Pentru aceștia, El a fost gata să sufere și să-Și dea propria Lui viață la crucea de pe Golgota.

Isus Hristos este Cel ce a murit

El a mers în ascultare față de Dumnezeul Său așa de departe, încât Și-a dat viața la moarte.

El a primit împuternicirea să-Și dea viața. El a făcut aceasta după voia lui Dumnezeu. El nu a intervenit asupra Lui – ceea ce niciun om nu are voie să facă –, ci El a avut autoritatea să-i dea înapoi lui Dumnezeu viața Sa. Niciun alt om nu poate face așa ceva.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

DOMNUL ISUS TE IUBEȘTE NECONDIȚIONAT

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (loan 3:16)

David a spus: ferice de cel cu fărădelegea iertată, și de cel cu păcatul acoperit” (Psalmul 32:1). Oricât ne-am strădui, nu am putea niciodată să ne plătim datoria păcatului. Slavă Domnului că nici nu trebuie, pentru că Dumnezeu „atât de mult a iubit… lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Cu ani în urmă, o adunare a luat hotărârea să-l invite să predice pe unul dintre pastorii pensionați. Avea nouăzeci și doi de ani si unii s-au întrebat de ce l-a invitat biserica să vorbească. După o primire caldă și o prezentare pe măsură, el s-a ridicat de pe scaun si a pășit cu mare demnitate și efort spre amvon. Sprijinindu-se de microfon ca să se liniștească și fără nici un fel de notițe, el â început să vorbească: „Când pastorul m-a invitat aici, m-a rugat să vorbesc despre cea mai însemnată lecție pe care am învățat-o în cei peste cinzeci de ani de slujire în predicare. M-am gândit câteva zile la asta și am găsit un singur lucru care a adus cea mai mare schimbare în viața mea și care m-a sprijinit în încercări. Singurul lucru pe care mă pot baza când sunt paralizat de lacrimi, de durere, de suferință, de teamă și de părere de rău, singurul lucru care îmi aduce alinare este acesta: Domnul Isus mă iubește! Știu lucrul acesta căci Biblia îmi spune așa. Si a început să murmure versurile cântării: „Isus știu mă iubește, Biblia-mi spune mie. Cei mici Lui îi aparțin, copilași la El vin…El mă iubește! Da, mă iubește! Mă iubește, da! Biblia-mi spune așa.”

Ai fi putut auzi un ac căzând în timp ce bătrânelul s-a târât înapoi spre scaunul lui. E ceva ce această adunare nu a uitat niciodată. Nici tu nu ar trebui să uiți lucrul acesta niciodată – Domnul Isus te iubește necondiționat!

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: