Mana Zilnica

12 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Predarea loială

Atunci Petru a început să-i spună: „lată că noi am lăsat toate si Te-am urmat…”

Marcu 10:28

Domnul nostru îi răspunde, de fapt, lui Petru că această predare loială este de dragul Lui. Nu pentru ceea ce ucenicii vor primi în urma ei. Fereşte-te de o predare totală care are un spirit comercial in ea. De exemplu: „Mă voi dărui lui Dumnezeu pentru că vreau să fiu eliberat de păcat, pentru că vreau să fiu făcut sfânt”. Eliberarea de păcat şi sfinţirea sunt rezultatul unei relaţii bune cu Dumnezeu, dar predarea izvorâtă dintr-o asemenea gândire nu ţine de adevăraţa natură a creştinismului. Predarea totală nu se face pentru ceva. Am ajuns atât de îmbibaţi de comercialism, încât mergem la Dumnezeu numai pentru a primi ceva de la El, nu pentru El însuși. Este ca şi cum am spune: „Nu, Doamne, nu Te vreau pe Tine. mă vreau numai pe mine; dar vreau ca Tu să mă cureţi şi să mă umpli cu Duhul Sfânt; vreau să fiu pus în «expoziţia» Ta ca să pot spune: «Iată ce-a făcut Dumnezeu pentru mine»”. Dacă noi renunţăm la ceva pentru Dumnezeu numai ca să primim înapoi mai mult, o asemenea predare nu are in ea nimic din Duhul Sfânt, ci este doar un mizerabil egoism comercial. A câştiga cerul, a fi eliberat de păcat, a fi făcuţi folositori pentru Dumnezeu – aceste lucruri nu trebuie niciodată nici măcar luate în considerare într-o predare adevărată, care înseamnă preferinţa prioritară personală pentru Isus Cristos însuşi. Când ne lovim de barierele ridicate de relaţiile naturale, unde este Isus Cristos? Cei mai mulţi îl părăsesc scuzându-se – . Da, Doamne, am auzit chemarea Ta, dar mă aşteaptă mama, soţia, propriile mele interese şi nu pot merge mai departe”. Atunci – spune Isus – „nu poţi fi ucenicul Meu.” Testul predării totale se află întotdeauna dincolo de devotamentul natural. Trece-l, şi atunci propria dăruire de Sine a lui Dumnezeu îi va cuprinde pe toţi cei pe care a trebuit să-i rănim abandonându-i. Fereşte-te de ceva mai puţin decât o predare totală lui Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre noi cunoaştem predarea totală doar în închipuirea noastră.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul.” PSALM 27:14

O altă versiune a acestui verset are o prospeţime cu totul deosebită. Nu este numai vorba de a nădăjdui în Domnul ci de ceva mai mult: de „a aştepta pe Domnul”, adică de a-L aştepta să intre, şi să intervină în situaţia grea prin care un copil al Lui poate trece. Acest îndemn dumnezeiesc se adresează copilului lui Dumnezeu în momentul în care, nerăbdător ca Avraam, ar vrea să lucreze el însuşi pentru a vedea împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu. Nu! spune Duhul lui Dumnezeu, „aşteaptă pe Domnul!” În vremuri de nedumerire, de uluire din pricina vreunui necaz, noi am vrea să declanşăm singuri soluţia, dar glasul blând şi delicat al Duhului lui Dumnezeu ne spune: „Aşteaptă pe Domnul”! Sau poate, împinşi de dorinţa firească de a sluji şi slăvi pe Dumnezeu, am vrea să întreprindem ceva, să ne avântăm pe un drum care negreşit nu este cel al credinţei. Ca să evităm roade amare şi complicaţii care ar putea urma, Duhul Sfânt ne spune: „Aşteaptă pe Domnul”! Aceasta nu este o atitudine pasivă; este aşteptarea înţeleaptă a dragostei de fiu, este experienţa care se bucură de slava lui Dumnezeu care se arată atunci când El intervine ca să-şi împlinească făgăduinţele. Cui vorbeşte astfel Duhul lui Dumnezeu? O spune David în versetul de mai sus: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămânlul celor vii!” Deci ne-o spune nouă care suntem acum pe pământ. Sunt împrejurările prin care treceţi, descurajante sau poate disperate? O, nu recurgeţi la soluţii personale ca să nu jigniţi pe Dumnezeul iubirii care ar vrea negreşit să intervină în ajutorul nostru, dar care este împiedecat de pripeala noastră sau mai bine zis, de necredinţa noastră.Dar în textul acesta, Dumnezeu vorbeşte inimii noastre şi nu minţii noastre care se străduieşte să găsească soluţii, dar fără rezultat. El ne spune: „Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi aşteaptă pe Domnul”! Proorocul Isaia spune în capitolul 30 vers. 15: „…în linişte şi odihnă va fi izbăvirea voastră; în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Iar la versetul 18 este o făgăduinţă aşa de scumpă; „Totuşi Domnul aşteaptă să Se îndure de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept; ferice de toţi cei ce-L aşteaptă.” şi în versetul 19 este scris: „Da… nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta.”

Dar aşteaptă-L pe El, Dumnezeul oricărei îndurări!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Eu sunt Domnul, care te vindecă.”Exod 15:26

Aceasta este o promisiune preţioasă a Dumnezeului nostru, a cărei realitate a putut fi experimentată de mulţi în timpul suferinţelor şi necazului. Vedem în Scriptură, că păcatul este cauza multor boli, sau participarea la Cina Domnului fără a se cerceta poate fi o cauză a bolilor. Deja în Vechiul Testament Dumnzeu spunea poporului Israel: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni. „Câţi oameni s-au îmbolnăvit de beţie, poftele firii, lăcomie, sau griji! Şi câţi sunt cei care în timpul bolii fug de la un medic la altul, şi totuşi nu găsesc ajutor. În 2 Cronici 16:12 citim despre împăratul Asa: „Chiar în timpul bolii lui nu a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori.” Ce desosebire este dacă nu aşteptăm ajutorul de la oameni! În Marcu 5:28 citim despre femeia bolnavă de 12 ani. Ea a spus: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui , mă voi tămădui.” Ea a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. Ea a auzit de Isus cum a vindecat pe cei leproşi, a redat auzul celor surzi, lumină ochilor celor orbi, a făcut ca cei paralizaţi să umble, şi s-a gândit în sinea ei: „dacă aş merge la El cu siguranţă m-ar ajuta”, şi nu s-a înşelat. Puterea Lui este aceeaşi. El este specialist în toate domeniile. Şi dacă venim la El, nu ne taie chitanţă, ci dimpotruvă, odată cu ajutorul ne dă şi plata încrederii noastre. Cine nu îşi doreşte un asemenea Medic? Cel vindecat de El este vindecat pe deplin, nu doar pentru scurt timp.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

A PLECA PLIN DE BUCURIE

El a zis: Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale.

Deuteronom 33.18

Ne putem însuşi binecuvântările făgăduite israeliţilor, căci noi facem parte din adevăratul Israel dacă ne închinăm lui Dumnezeu în duh şi nu ne punem încrederea în carne. Zabulon trebuia să se bucure pentru că Dumnezeu urma să îi binecuvânteze alergarea; şi noi trebuie să facem la fel.Pornim în călătorie şi providenţa lui Dumnezeu ne însoţeşte. Va trebui oare să ne părăsim ţara? El ne va însoţi pe mare şi pe uscat. Plecăm ca misionari? Domnul Isus a spus: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. Noi ieşim în fiecare zi, pentru ceea ce avem de făcut sau nevoile noastre; putem pleca bucuroşi, căci El va fi totdeauna cu noi.Dacă, în clipa plecării, teama începe să ne cuprindă gândindu-ne la ceea ce ar putea să ni se întâmple, această binecuvântare ne va da curaj. Făcându-ne bagajele pentru a porni la drum, să săpăm acest verset în inima noastră, pentru a urca în tren cu o cântare pe buze. Să ne unim deci cu această seminţie a cărei parte este de a se bucura, şi la fiecare plecare să-L lăudăm pe Domnul cu o inimă veselă.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără. Matei 13.46

În Evanghelia după Matei, Domnul Isus ne este prezentat ca împăratul care vine la poporul Său pământesc. Dar vedem clar cum acest popor Îl leapădă. Ca Cel lepădat, Domnul se reîntoarce în ceruri, iar împărăţia capătă o anume dezvoltare şi anumite proporţii în lipsa împăratului; această fază Domnul o denumeşte „Împărăţia cerurilor.” În pilda despre „mărgăritarul de preţ” de care vorbeşte versetul de astăzi Domnul Isus se prezintă ca un negustor care caută mărgăritare preţioase. Când a găsit un mărgăritar de mare preţ vinde tot ce are ca să-l cumpere. Toate drepturile lui de împărat şi tot ce decurge din aceste drepturi El le-a vândut, ca să cumpere mărgăritarul cel de mare preţ. Drepturile Sale de împărat şi tot ce stă în legătură cu aceste drepturi Domnul Isus le-a socotit ca nefiind atât de preţioase, de aceea a vrut să intre în posesia mărgăritarului de mare preţ. Oare ce l-a determinat pe Cel care era în posesia aurului, argintului şi a tuturor comorilor pământului să caute acest mărgăritar de mare preţ şi din pricina lui să coboare drumul sărăciei şi al înjosirii? Prin Duhul Sfânt care a insuflat Scriptura avem posibilitatea să vedem că acest mărgăritar de mare preţ este Adunarea, care are o valoare deosebită pentru inima Domnului Cristos. Poziţia ei înaltă, frumuseţea ei ca Mireasa Lui, a stat în faţa ochilor Lui şi pentru ea Domnul Cristos a părăsit totul. Ce nemărginită este dragostea Lui faţă de noi! Ce har mare se ascunde în cei răscumpăraţi. E ca un mărgăritar mare şi de un preţ imens, pus într-un vas de lut. În acest mărgăritar nu vedem numai slava Adunării, ci şi unitatea ei. Mărgăritarul se formează dintr-un corp mort, care pătrunde în corpul unei scoici şi neputând fi asimilat se formează perla prin descompunerile care au loc. Aceasta este o mare învăţătură pentru toţi credincioşii. Ar trebui să ne dea mult de gândit această dragoste dumnezeiască şi să înălţăm tot mai sus scumpul Nume al Domnului Isus Cristos.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Ah, Doamne, azi caut Faţa Ta, atingerea Ta, binecuvântarea Ta. Atinge-mă, Doamne, până când fiecare parte a fiinţei mele va vibra şi va fremăta de vitalitatea Ta plină de har.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«.., numai vuietul ei vă va îngrozi.» Isaia 23,19

«Căci numai încercarea (necazul) ne învaţă să fim atenţi la Cuvânt.» (trad. Luther)

Numai Luther traduce versetul de mai sus astfel. Acest rezultat binecuvântat al încercării (necazului, ispitei) îl putem experimenta într-un mod unic şi în viaţa noastră; el ne învaţă să fim atenţi la Cuvânt. Care cuvânt? Cuvântul Domnului nostru, în care El spune: «Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viaţă» (Ioan 6,63). Acest Cuvânt ne relevează întreg caracterul lui Dumnezeu, deoarece Isus Cristos însuşi este Cuvântul întrupat şi «în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii» (Col. 2,9). Profetul Ezechiel a fost realmente pus să mănânce cuvântul. în Rut 2,14 citim: «… a mâncat si s-a săturat si ce a rămas a strâns». De fiecare dată când putem să mâncăm din pâinea pe care ne-o dă Domnul suntem învioraţi şi săturaţi ca după o masă bogată şi minunată, deoarece suntem plini de adevărul Domnului pe care Cristos ni-1 descoperă prin Cuvântul Său. Inima noastră găseşte pace prin studierea Bibliei. Sfânta Scriptură însăşi ne prezintă imaginea extraordinar de frumoasă a Mirelui nostru drag, pe care-L aşteptăm cu dor. Speranţa noastră nu este deşartă, căci în cine altcineva am crede decât în Cel care ne vorbeşte? Ce am putea noi, cei aflaţi în strâmtorare, să ne dorim mai mult? Prin trăirea Cuvântului câştigăm pacea şi siguranţa în Cristos.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Să iubeşti pe aproapele tău. Matei 5:43

Să-ţi iubeşti aproapele. Poate că el se lăfăieşte în bogăţie şi tu eşti sărac, trăind de pe o zi pe alta, uitându-te din căsuţa ta umilă la palatul său impunător. În fiecare zi îi vezi bunăstarea, hainele bogate şi ospeţele somptuoase. Dumnezeu i-a dat aceste daruri. Nu-i invidia bogăţia, şi nu gândi rău despre el. Mulţumeşte-te cu soarta ta, dacă nu poţi face altceva. Nu te uita la aproapele tău dorindu-ţi să te afli în locul lui. Iubeşte-1, şi atunci nu îl vei invidia. Poate că, pe de altă parte, tu eşti cel bogat, şi trăieşti alături de un sărac. Nu te ruşina să îl numeşti aproapele tău. Acceptă-ţi responsabilitatea de a-1 iubi. Lumea îi numeşte inferiori. În ce sunt inferiori? Îţi sunt mai degrabă egali, fiindcă Dumnezeu „a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului” (Fapte 17:26). Hainele sunt singurele care vă deosebesc, fiindcă tu nu eşti cu nimic mai bun decât el. El este om; ce ai putea fi tu în plus? Ai grijă să-ţi iubeşti aproapele, chiar dacă este în zdrenţe. Dar poate că vei spune: „nu pot să-i iubesc fiindcă, orice aş face pentru ei, nu primesc în schimb decât nerecunoştinţa”. Acest lucru îţi oferă prilejul să îi iubeşti mai mult. Vrei să fii o persoană fără importanţă, sau un erou al dragostei? Cel care îndrăzneşte mult câştigă mult. Dacă dragostea ta păşeşte pe o cărare spinoasă, urmează-ţi drumul cu curaj şi iubeşte-ţi aproapele din toată inima. „Grămădeşte cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12:20), şi dacă este greu de mulţumit, nu căuta să-l mulţumeşti pe el, ci pe Stăpânul tău. Aminteşte-ţi, dacă ei îţi dispreţuiesc dragostea, Mântuitorul nu ţi-o dispreţuieşte, şi acţiunile tale sunt preţuite de El. Iubeşte-ţi aproapele fiindcă, dacă faci acest lucru, păşeşti pe urmele paşilor lui Christos.Necazurile, ce par fără nădejde. Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Al cui eşti? 1 Samuel 30:13

În creştinism nu există neutralitate. Ori suntem înrolaţi sub steagul Prinţului Emanuel ca să luptăm în bătăliile Sale, ori suntem slujitorii Prinţului Negru, Satana. „Al cui eşti?”. Cititorule, permite-mă se te ajut să răspunzi. Ai fost născut din nou? Dacă da, eşti al lui Christos, dar dacă nu te-ai născut din nou, nu poţi fi al Lui. In cine îţi pui încrederea? Cei care cred în Isus sunt fii ai lui Dumnezeu. Ale cui lucrări le faci? Cu siguranţă că îţi slujeşti stăpânul, fiindcă cel căruia îi slujeşti este stăpânul tău. A cui tovărăşie o cauţi? Dacă Îi aparţii lui Isus, te vei împrieteni cu cei care poartă semnul Crucii. Aşa cum spune proverbul, cei care se aseamănă se adună. Care este subiectul tău de discuţie? Este ceresc, sau pământesc? Ce ai învăţat de la Stăpânul tău? Slujitorii învaţă multe de la cel pe care îl slujesc. Dacă îţi petreci timpul cu Isus, se va spune despre tine, aşa cum s-a spus despre Petru şi Ioan, că „au priceput că fuseseră cu Isus” (Fapte 4:13). Te mai întreb încă o dată, „al cui esti”? Răspunde cinstit înainte să adormi. Dacă nu eşti al lui Christos, ai intrat într-o slujbă grea. Fugi de sângerosul tău stăpân! Intră în slujba Domnului iubirii, şi te vei bucura de binecuvântare. Dacă eşti al lui Christos, lasă-mă să-ţi dau patru sfaturi. Ii aparţii lui Isus; de aceea, ascultă-L Fă din Cuvântul Său legea ta; fă din voia sa dorinţa inimii tale. De vreme ce îi aparţii Celui Iubit, iubeşte-L. Lasă-ţi inima să se alipească de El; lasă-ţi sufletul să se desfete în El. Fiindcă îi aparţii Fiului lui Dumnezeu, încrede-te în El. Nu căuta odihnă în altă parte. Ii aparţii Regelui Regilor, aşa că fii hotărât pentru El. Nu te clătina în toate părţile. Deşi nu porţi nici un semn distinctiv, trăieşte viaţa în aşa fel încât să se vadă clar cui îi aparţii.

IZVOARE IN DEŞERT

Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron … Şi Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. (Exod 10:13,16,19)

În aceste versete vedem cum în vremurile antice, când Domnul lupta pentru Israel împotriva crudului Faraon, au fost vânturi puternice care au câştigat eliberarea lor. Şi mai târziu la fel, în măreţia puterii Lui pe care Şi-a arătat-o, Dumnezeu a dat ultima lovitură mândrului şi sfidătorului Egipt tot cu vânturi puternice. Şi totuşi, la început părea că ceva straniu şi aproape crud i se întâmpla lui Israel. Ei erau înconjuraţi de o mulţime de pericole: în faţă, îi sfida o mare furioasă; de o parte şi de alta, munţii le tăiau orice nădejde de scăpare; şi deasupra lor, părea că suflă un uragan. Era ca şi cum cea dintâi eliberare venise numai ca să-i predea unei morţi mai sigure. „Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul” (Exod 14:10).Numai când părea că erau prinşi în capcană pentru vrăjmaşi a venit gloriosul triumf. Vântul puternic a suflat înainte, împingând înapoi valurile. Marea mulţime a israeliţilor mărşăluia înainte pe calea uscată a mării adânci – o cale acoperită cu dragostea protectoare a lui Dumnezeu. De o parte şi de alta erau pereţii de cristal ai apei, strălucind în lumina gloriei Domnului, şi sus de tot deasupra lor bubuia tunetul furtunii. Şi a continuat aşa toată noaptea, până în zorii zilei următoare; când cel din urmă israelit a pus piciorul pe mal, lucrarea vântului puternic s-a încheiat. Atunci Israel a cântat o cântare Domnului despre cum a împlinit vântul puternic cuvântul Său: „Vrăjmaşul zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge, voi împărţi prada de război …» Dar Tu ai suflat cu suflarea ta şi marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimea apelor” (Exod 15:9-10).Într-o zi, prin marea Sa îndurare, şi noi vom sta pe „o mare de sticlă”, „cu alăutele lui Dumnezeu în mână”. Atunci vom cânta „cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului: «Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” (Apocalipsa 15:2-3). Atunci vom şti cum au câştigat vânturile puternice eliberarea noastră. Astăzi sunt numai întrebări în jurul necazului tău mare, dar atunci vei vedea cum a fost de fapt măturat vrăjmaşul ameninţător în timpul nopţii tale furtunoase plină de frică şi necaz.Astăzi îţi vezi numai pierderea, dar atunci vei vedea cum a folosit-o Dumnezeu ca să sfărâme lanţurile răului care începuseră să te strângă. Astăzi te ghemuieşti la urletul vântului şi la bubuitul tunetului, dar atunci vei vedea cum au împins ele înapoi valurile nimicirii şi ţi-au deschis calea spre liniştita Ţară Promisă. Mark Guy Pearse

Deşi vânturile sunt sălbatice,

Şi furtuna dezlănţuită,

Inima mea încrezătoare cântă:

Ştiu că ele nu-mi vor face

Nici un rău, căci

El călăreşte pe aripile lor.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 25

Psalmii 16-24 s-au ocupat în special cu Hristos, Mesia. Odată cu Psalmul 25 se deschide o altă serie (Psalmii 25-39), în care privirea ne este îndreptată mai ales înspre ” rămăşiţa ” credincioasă şi înspre credincioşi în general.În timpul citirii psalmilor trebuie să luăm seama la simbolurile ce marchează începutul unei serii de psalmi (în unele versiuni Psalmul 25 şi Psalmul 40 au un asterisc în titlu); şi, de asemenea, să luăm seama la simbolurile din text ce separă ideile principale. Ele ne ajută să remarcăm în Psalmul 25 două rugăciuni: una de la v. 4 la 7 şi alta de la v. 16 la 22 (în unele versiuni v. 4, 8 şi 16 sunt marcate printr-un simbol „#”). Cererile din v. 4 şi 5 trebuie luate ca fiind cu totul speciale pentru noi: „…Condu-mă în adevărul Tău” (comp. cu Psalmul 43.3). Era un subiect de nespusă bucurie pentru apostolul loan să găsească, în familia „alesei doamne” (2 Ioan 1), copii umblând în adevăr (2 loan 4).Dar cum ar fi posibil mersul, fără a cunoaşte calea şi potecile? Dumnezeu le arată; şi observaţi cum sufletul face progrese (v. 8-10,12). Totuşi, este impusă o condiţie: „Domnul Se destăinuie (notă: comunică intim) celor care se tem de El(v. 12 şi 14). Altfel spus, Dumnezeu nu-Şi descoperă gândurile şi nu-Şi face înţeles Cuvântul Său decât acelora care sunt dispuşi să I se supună. Iată de ce domneşte atâta ignoranţă în creştinătate… şi iată de ce, atât de des, aceasta e în chiar sufletele noastre.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 4:7-16

…credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem, la Cel ce este Capul, Cristos. Efeseni 4:15

ADEVĂR: MANEVRAŢI CU ATENŢIE!

Intr-un articol publicat de revista „Moody Monthly”, intitulat: „Să fim pe deplin cinstiţi”, Calvin Miller îşi aduce aminte de o femeie din biserica pe care o păstorise, care se supărase foarte rău pe el pentru că nu l-a pus pe fiul ei să cânte mai multe cântări în biserică. îşi însemnase într-un caiet fiecare ocazie în care Miller a procedat faţă de ea într-un fel care „nu era în spiritul lui Cristos”. Câteva luni mai târziu, i-a arătat tot ce-i făcuse, lucruri care o ofensaseră. Miller a spus: „Ceea ce m-a uimit cel mai mult era că lista ei era aproape în întregime adevărată. Nu scrisese nimic ce nu era adevărat, dar ceea ce scrisese nu era deloc amabil”. Vorbind adevărul fără dragoste poate sluji cauzei răului, fie că o facem când predicăm sau când învăţăm pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu, când mustram un credincios, sau când ne disciplinăm copiii. Adevărul poate fi devastator. Când este îmbrăcat cu dragoste, atunci el elimină eroarea, zideşte încrederea şi promovează binele altuia. Calvin Miller afirmă: „Adevărul răutăcios strigă ca un învingător. Adevărul iubitor plânge că trebuie să-şi confrunte fratele în greşeala lui. Adevărul răutăcios calcă falnic de puterea sa. Adevărul iubitor plânge deoarece corectarea ce i-a fost inspirată va provoca dureri pentru o vreme. Adevărul răutăcios strigă: „Şahmat, eşti bătut!” Adevărul iubitor şopteşte: „Te corectez cu aceeaşi durere ce o simţi şi tu. Dar când durerea se va termina ne vom bucura împreună că am servit atât cinstei cât şi dragostei”. Duhul adevărului lui Dumnezeu ne cere să spunem adevărul, dar să nu-l spunem fără dragoste. Numai când ne vom preda limba Lui vom putea manevra adevărul cu multă grijă. D.J.D.

la-mi limba, Doamne, şi a Ta să fie
Şi dă-mi în viaţa-ceasta unic ţel,
Să spun doar adevărul din iubire,
La toţi cei mari şi mici, la fel.      – D.J.D.

O bucăţică de dragoste este singura momeală
în stare să

pună frâu limbii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus.  Geneza 24.33

Eliezer, fiind în totul preocupat cu misiunea lui, nu acceptă să mănânce. El face exact ceea ce trebuie. Un secret al vieții creștinului este ca, de îndată ce cunoaște voia lui Dumnezeu, să împlinească lucrarea Lui, să se preocupe în totul cu ea și să nu lase ca nimic săl abată de la aceasta. Acesta este efectul și semnul lucrării Duhului Sfânt. Eliezer dorește săși împlinească misiunea. Și ce era la mijloc în toată această împrejurare? Interesele și onoarea lui Avraam, stăpânul lui, și ale fiului său, Isaac!Dumnezeu nea încredințat gloria Domnului Isus, Fiul Său, iar această glorie constituie preocuparea noastră, prin Duhul Sfânt care nea fost dat, atunci când ochiul nostru este curat în ce privește discernământul spiritual, potrivit poziției în care Dumnezeu nea așezat. Dacă mă gândesc la foloasele mele, la interesele mele și la ceea ce mă privește pe mine însumi (și sunt o mie de motive contrare unei ascultări prompte), aceasta înseamnă să mă sfătuiesc cu carnea și cu sângele. Dacă însă caut interesul lui Hristos, lucrurile se limpezesc imediat. Dacă mă gândesc la orice altceva, nu am pe inimă gloria care mia fost încredințată. Eliezer se gândește întotdeauna la Avraam, care îi încredințase totul; gândurile lui sunt doar la interesele stăpânului său.Dacă inimile noastre sunt pline de Duhul Sfânt, la fel vor sta lucrurile și cu noi. Este foarte important să ne aducem întotdeauna aminte că Dumnezeu nea încredințat gloria Domnului Isus. Nu că El ar avea nevoie de noi, căci ce putem noi face? El este Cel care lucrează în noi, iar noi nu avem altceva de făcut decât săL lăsăm să lucreze. Încrederea în stăpân se manifestă prin hotărârea slujitorului, așa cum Eliezer spune aici: „Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus”. Această preocupare cu gloria stăpânului său îl face să refuze orice hrană, până când misiunea sa avea să fie îndeplinită. Aceasta înseamnă a face voia lui Dumnezeu. J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, și pace celor ce erau aproape.

Efeseni 2.17

Pace pe pământ

În nicio altă perioadă nu au apăsat asupra oamenilor mai mult ca astăzi războaie, violență, distrugere, necaz și moarte. Oamenii sunt nedumeriți și neajutorați în fața tuturor valurilor de nenorociri care se revarsă. Niciodată nu a existat o dorință atât de mare după pace. Un apel urmează altuia.

Ce ne mai poate salva de la autodistrugere? Sunt armele și convențiile din ce în ce mai bune? Nu – adevărata pace o poate aduce numai Isus Hristos, Domnul.

Timpul minunat al păcii, pe care l-au vestit îngerii la nașterea lui Isus Hristos: „Slavă lui Dumnezeu … și pace pe pământ …”, va veni. Dumnezeu spune despre aceasta în Cuvântul Său (Luca 2.14; Isaia 9.6,7).

Fără păcat, fără răzvrătire împotriva voii lui Dumnezeu, lumea ar fi eliberată de lăcomie, ură, dușmănie și război. De aceea îngerul Domnului le-a spus în aceeași noapte păstorilor din câmpia Betleemului: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie, … astăzi … vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2.10,11).

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DACĂ ESTI SOTIE

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri…” (Efeseni 5:22)

     Unii folosesc acest verset pentru a trata femeile ca pe niște sclave, privându-le de dreptul la opinie ori dreptul de a avea vreun rol de conducere. Citește Biblia! Debora a condus poporul Israel. Proorocița Hulda a rostit Cuvântul lui Dumnezeu în fața regilor. Să mai citim o dată versetul: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”. Ca soție, ești chemată să te supui „propriului tău soț”, nu tuturor bărbaților. În ochii lui Dumnezeu, bărbații și femeile sunt egali (Galateni 3:28). Pavel nu vorbește despre „persoana” ta; el vorbește de „rolul” tău în familie. Ca ființă umană, generalul nu este mai important decât sergentul. Dar ca armata să funcționeze bine, trebuie să existe o ierarhie de comandă în care unul conduce și ceilalți respectă ordinele. Dumnezeu nu dorește să te zbați sub conducerea soțului tău, ci să te cuibărești în confortul pe care acesta ți-l oferă. Poți excela în carieră, și cu toate acestea să-ți îngădui să fii hrănită, iubită și ocrotită de soțul tău. Înțeleasă corect, dragostea soțului tău și rolul său de conducere nu îți fură puterea, ci te menține în echilibru, dându-ți posibilitatea să revii la blândețea și la feminitatea ta. Iată o avertizare: dacă ești în căutarea unui bărbat care să fie „totul” pentru tine, ia-ți gândul de la așa ceva! Dumnezeu este singurul care poate fi totul! Prin faptul că te aștepți la perfecțiune din partea soțului tău, ceri mai mult decât poți oferi tu însăți! Iată planul lui Dumnezeu: „ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

Publicat în 12 martie 2016

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: http://www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi) / Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

11 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Viziunea

„N-am fost neascultător față de viziunea cerească.” Fapte 26:19. KJV

Dacă pierdem viziunea, noi suntem singurii vinovaţi de aceasta, iar motivul pentru care o pierdem este prezenţa unor „spărturi” spirituale. Dacă nu aplicăm credinţa noastră în Dumnezeu în lucrurile practice ale vieţii de fiecare zi, viziunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o nu se va împlini. Singurul mod de a fi ascultători faţă de viziunea cerească este de a da totul pentru gloria lui Dumnezeu, şi aceasta se poate face numai printr-o aducere aminte continuă şi hotărâtă a viziunii. Testul-cheie ¡l reprezintă cele şaizeci de secunde ale fiecărui minut şi cele şaizeci de minute ale fiecărei ore, nu doar timpul nostru de rugăciune sau de servicii devoţionale. „Dacă zăboveşte, aşteapt-o.” Noi nu putem să punem în practică ceea ce ne arată viziunea, ci trebuie să trăim sub inspiraţia ci până când ca va împlini singură. De obicei încercam să fim atât de practici, încât uităm viziunea. La început am văzut viziunea, dar n-am aşteptat-o; ne-am grăbit să ne implicăm în lucrarea practică, iar când viziunea s-a împlinit, n-am mai văzut-o. Aşteptarea unei viziuni care întârzie este testul loialităţii noastre faţă de Dumnezeu. Dacă ne lăsăm prinşi în capcana activităţii practice şi nu vedem împlinirea viziunii, periclităm bunăstarea sufletului nostru. Fii atent la furtunile lui Dumnezeu. Singurul mod în care Dumnezeu îşi seamănă sfinţii este prin vârtejurile de vânt ale furtunilor Sale. Te vei dovedi un spic gol? Aceasta depinde de faptul dacă trăieşti sau nu lumina a ceea ce ai văzut. Lasă ca Dumnezeu să te semene, şi nu porni la drum până când El nu face aceasta. Dacă îţi alegi singur locul unde să te semene, te vei dovedi un spic gol. Dar dacă-L laşi pe Dumnezeu să te semene, vei aduce roade.

Lasă-L pe Dumnezeu să aibă libertate totală în viaţa ta atunci când vorbeşti. Înainte ca mesajul lui Dumnezeu să poată elibera alte suflete, această eliberare trebuie să fie reală în tine. Adună-ţi materialul cu grijă şi apoi fă-l să ardă când vorbeşti.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„şi Ilie a reparat altarul Domnului…” 1ÎMPĂRATI 18:30

Este o experienţă comună multor credincioşi, ca cerul să li se pară „de aramă”, ca viaţa lor să stagneze şi puterea lui Dumnezeu să li se pară că, pentru moment, s-a oprit. Răul pare că triumfă şi bucuria şi pacea sunt înlocuite cu tristeţea şi întunerecul; lucrul lor pentru Domnul a devenit o obişnuinţă, o formă. Pentru aceia care caută cu toată sinceritatea ieşirea din această situaţie, iată un secret: să repare altarul Domnului, care este dărâmat, chiar dacă nu în întregime. În centrul vieţii fiecărui răscumpărat trebuie să fie ridicat un altar: crucea Domnului Hristos, experimentată şi trăită în mod personal, fără de care viaţa nu este decât „o formă de evlavie” iar lucrarea, „fân, paie, trestie”. Dumnezeu arată clar în Cuvântul Său, că la sfârşitul dispensaţiunii de acum, unul din principalele pericole care ameninţă pe fiecare credincios va fi o viată si o profesiune creştină marcată de superficialitate. Altfel, o râvnă pur omenească va înlocui lucrarea divină adică roadă părtăşiei personale cu Domnul însuşi. O pretinsă libertate care devine repede o corupţie va lua curând locul disciplinei spirituale recomandată de Noul Testament, atât în ce priveşte viaţa noastră ascunsă cu El, precum şi legăturile noastre cu aceia lângă care ne-a chemat Domnul nostru. Să facem linişte înaintea Lui şi să reparăm altarul care a fost dărâmat. Acest altar ne vorbeşte de locul unde se aduceau jertfele şi unde oamenii se apropiau mai mult de Dumnezeu. El este în acelaşi timp simbolul Domnului Hristos şi al lucrării Lui şi pentru aceasta trebuie să fie pentru noi un mijloc de curăţire a vieţii noastre amintindu-ne de ceea ce ne îndeamnă Ap. Pavel la Rom. 12:1: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfintă, plăcută lui Dumnezeu.” In N.T. principiul este că a mânca o jertfă are semnificaţia părtăşiei cu altarul pe care se oferă jertfa. Domnul Isus a zis: „Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care i-o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” (loan 6:51) Aceasta este părtăşia cu altarul, aceasta este părtăşia cu Domnul Isus. Dacă realizăm că în vieţile noastre altarul s-a ruinat sau poate abia a început să se strice, să facem imediat ca Ilie, să-l dregem îndată. Cum? Restaurarea lui vine numai în urma recunoaşterii că altarul nostru este dărâmat şi pocăindu-ne, Duhul Sfânt va repara părtăşia noastră amintindu-ne că aceasta este posibil numai pe temeiul jertfei Domnului Hristos.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima oameni cu inima împărţită.” Iacov 4:8

În Sfânta Scriptură suntem chemaţi de mai multe ori să ne apropiem de Dumnezeu.În Isaia 29:13 este scris:”Poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” Din acest verset putem vedea că sunt oameni care se apropie de Dumnezeu numai cu gura, care sunt înaparenţă creştini. Ei pot să poarte conversaţii creştineşti, sau să recite multe versete din Scriptură, chiar să facă semne şi minuni, dar inima lor este departe de Dumnezeu. Este scris:”Dacă Mă veţi căuta din toată inima, Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.” Oricine se apropie sincer şi cu căinţă de Dumnezeu, poate experimenta ajutorul Lui. Trebuie să venim la EL aşa cu suntem şi să vărsăm inima noastră înaintea Lui. „Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor;În Fapte 15:9 găsim scris:”Le-a curăţit inimile prin credinţă.”Păcătoşii au mâini au mâini murdare şi inimi necurate, şi noi ştim că in Împărăţia Lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat. Dar cei care rup legătura cu păcatul şi se pun la dipsoziţia Lui Dumnezeu vor fi curăţiţi prin credinţa în sângele Domnului Isus Hristos.Astfel de oameni îşi primesc încredinţarea iertăriii păcatelor lor, căci Duhul Său depune mărturie duhului nostru , că suntem copiii Lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nu avem o inimă împărţită, pe care îi poartă învăţăturile înşelătoare de ici colo, de aceea sunt sub blestem. Dar ferice de cei care citesc versetul de mai sus si-l poartă în inima lor.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

A CUI E LUPTA?

Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului şi El vă dă în mâinile noastre.

1 Samuel 17.47

Hotărât, lupta este a Domnului şi noi trebuie să fim cu totul siguri de biruinţă, şi încă de o biruinţă care să dea dovadă de puterea lui Dumnezeu. Domnul este prea mult uitat de oameni şi chiar de adunarea lui Israel; si când se iveşte ocazia de a-i
face pe oameni să vadă că Cel ce este măreaţa Cauză primară, îşi poate împlini planurile fără puterea omului, este prilejul nimerit pe care trebuie să-l folosim bine. Chiar Israel privea prea mult la sabie şi suliţa. Şi e mare lucru să nu fie sabie în mâna lui David şi totuşi David să ştie că Dumnezeu va birui o întreagă armată de duşmani. Dacă luptăm din toată inima pentru adevăr şi dreptate, să nu aşteptăm să avem la îndemână norocul sau talentul nostru, nici alt mijloc văzut de influenţă. Dacă am lupta pentru noi înşine, ne-am putea teme; dar dacă luptăm pentru slava Domnului Isus, cine va putea să ne stea împotrivă? Să ţinem, deci, piept filisteanului; dacă Domnul oştirilor este cu noi, cine va fi împotriva noastră?

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Căci şi vorba te dă de gol. Matei 26.73

Fără să-şi dea seama Petru, prin vorbirea lui, s-a dat de gol că este un ucenic al binecuvântatului Domn, dar în acel moment se leapădă de Isus din Nazaret. De câte ori citim aceste cuvinte fără să le dăm importanţa cuvenită, fără să pătrundă în adâncul inimii noastre!Şi toate aceste lucruri ne sunt date nouă ca să ne trezească la realitate şi să ne aducă aminte că suntem urmaşi ai Lui. Să veghem tot timpul ca să nu ne încălzim la focul lumii acesteia ci zilnic să trăim într-o cercetare, ca să mărturisim lumii că nu mai suntem din lume, după cum nici El nu a fost din lume. Trebuie să ne mişte până în adâncul inimii, gândindu-ne cât de des Domnul Isus este nevoit să se uite întristat la noi, aşa cum l-a privit pe Petru dacă noi Il lepădăm fie printr-o faptă, fie printr-o vorbă sau gest, sau chiar atunci când tăcem în loc să-l mărturisim.Este foarte uşor să te laşi dus de apă, de fluxul vremii, politică, avere, modă şi mii şi mii de alte probleme, ceea ce în fond se pare că nu e rău. Dar să ne gândim la cuvintele apostolilor în legătură cu vorbirea: „Cine vorbeşte să vorbească cuvintele lui Dumnezeu” sau „Nici un cuvânt stricat sau necurat să nu vă iasă din gură ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie ca să dea har celor ce-l aud” „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase ci mai degrabă cuvinte de mulţumire” (Efes. 4.29; 5.4).Pentru că El ne cercetează până în adâncul inimii noastre, din dragoste pentru El să nu-L supărăm, să nu-L jignim nici cu o vorbă şi să nu ne lepădăm ca Petru, ca cei din jur să recunoască că suntem ucenici ai Lui, altminteri necinstim Numele Lui cel mare.Sufletul care umblă într-o legătură necurmată cu Dumnezeu va cunoaşte cu adevărat ce este firea veche în toate arătările ei, fără ca pentru aceasta să fi avut nevoie să treacă prin încercări triste. Adevăratul mijloc de a ne cunoaşte este acela al legăturii cu Dumnezeu.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

0, Doamne, acordează-mă cu marea Ta putere. Cred că am privilegiul să cer asta datorită Ispăşirii lui Isus. Fă-mă din punct de vedere fizic tot ceea ce trebuie să fiu ca strălucirea Ta să fie peste mine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca» având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.» 2 Corinteni 9,8

Mai avem puţin timp! De aceea încearcă în Numele lui Isus, Domnul care nu S-a ruşinat cu numele tău, să te împotriveşti din ce în ce mai mult impulsurilor firii pământeşti şi vesteşte altora mântuirea pe care ţi-a dăruit-o El. Dacă nu poţi vorbi cu glas de trâmbiţă, atunci şopteşte. Dacă nu ai chemare pentru a fi predicator, dacă nu poţi să scrii cărţi şi comentarii pentru a transmite mai departe mântuirea, atunci vorbeşte ca Petru: «Argint si aur n-am, dar ce am, îţi dau» (Fapte 3,6). Vorbeşte la fântâna lui Iacov cu femeia samariteancă dacă nu poţi să predici poporului pe munte! Laudă-L pe Domnul Isus în casa ta dacă nu poţi să Îl slăveşti cu glas tare în biserică! Sau fa-o pe câmp, Când eşti singur, dacă piaţa nu e un loc potrivit! Fii mărturie pentru ai tăi, pentru toţi cei dragi din casa ta dacă simţi că nu poţi atinge masele de oameni! Nu îţi irosi talantul, ci foloseşte-l cu înţelepciune! Aşa vei culege roade spre slava Domnului şi Stăpânului tău, iar prin vorbirea ta despre El vor fi şi alţii învioraţi. Prin mărturia personală sfinţii sunt revigoraţi, păcătoşii cercetaţi, iar împărăţia Domnului lăudată.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Păcatul… din cale afară de păcătos. Romani 7:13

Fiţi atenţi la gândurile uşuratice ale păcatului. Imediat după convertire, conştiinţa este atât de sensibilă încât ne temem de cel mai mic păcat. Tinerii convertiţi au o timiditate sfântă, care vine din teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeu. Dar vai! În curând rodul acestor prime fructe este înlocuit de spinii lumii înconjurătoare. Răsadul sensibil al pietăţii se transformă într-o salcie în viaţa de mai târziu; creşte prea aplecat şi se clatină la orice adiere. Treptat, omul devine familiar cu păcatul. Urechea în care au bubuit tunurile nu va auzi sunetele uşoare. LA început păcatul ne înmărmureşte, dar în curând vom spune „nu-i aşa că e doar unul mic”? Apoi vine unul mai mare, şi încă Unul, până când ajungem să privim păcatul ca pe o mică diversiune. Apoi urmează o presupunere total greşită: „Nu am căzut în păcat de-a binelea. Adevărat, am greşit puţin, dar în ansamblu sunt bine. Poate că am scăpat un cuvânt nesfânt, dar majoritatea conversaţiei a fost consistentă”. Astfel scuzăm păcatul. Aruncăm o mantie peste ea şi îi punem nume frumoase. Creştine, ferește-te să priveşti păcatul cu uşurătate. Ia atitudine, altfel vei cădea. Păcatul, un lucru neînsemnat? Nu e o otravă? Cine îi cunoaşte puterea mortală? Păcatul, un lucru mic? Nu vulpile mici strică viile (Cânt. 2:15)? Nu insecta de coral clădeşte o stâncă care sfărâmă vapoarele? Nu securea face să cadă stejarul cel puternic? Nu picăturile de apă distrug piatra? Păcatul, un lucru neînsemnat? A încununat cu spini fruntea Mântuitorului şi i-a străpuns inima! L-a făcut să sufere chinuri, amărăciune şi dureri. Dacă ai putea cântări cel mai uşor păcat pe cântarul universului, ai fugi de el ca de un şarpe şi ai evita cea mai neînsemnată aparenţă a răului. Priveşte păcatul ca pe cel Care L-a crucificat pe Mântuitorul, şi vei vedea că e „din cale afară de păcătos”. Necazurile, ce par fără nădejde.Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Te vor numi „Cetate căutată şi nepăzită”. Isaia 62:12

Nemărginitul har al lui Dumnezeu se vede foarte în clar în faptul că nu suntem doar căutaţi, ci căutaţi şi nepărăsiţi. Oamenii caută ceva care s-a pierdut în casă, dar este doar căutare. Pierderea este mai tulburătoare şi căutarea mai perseverentă atunci când lucrul nu este părăsit. Noi am fost amestecaţi cu noroiul. Eram murdari ca un ban de aur căzut într-un canal. Oamenii se adună cu toţii ca să scotocească cu grijă noroiul oribil, şi continuă să caute şi să scormonească până când comoara este găsită. Sau, ca să folosim alt exemplu, eram pierduţi în mulţime. Rătăceam de colo până colo şi, când îndurarea a venit peste noi sub forma Evangheliei, nu ne-a găsit de la început. A trebuit să ne caute şi să ne tot caute fiindcă, ca şi oaia pierdută, eram rătăciţi departe. Ne rătăcisem într-un ţinut străin, şi credeam că nimeni, nici măcar Păstorul cel Bun, nu ne va putea găsi. Slavă harului neînvins: am fost căutaţi şi nepărăsiţi! Bezna nu ne-a putut ascunde; noroiul nu ne-a putut acoperi. Am fost găsiţi şi aduşi acasă. Slava iubirii infinite: Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a repus în drepturi! Dacă vieţile unora dintre copiii lui Dumnezeu ar putea fi scrise, ne-ar umple de uimire sfântă. Ciudate şi minunate sunt căile folosite de Dumnezeu în căutarea alor Săi. Binecuvântat să-I fie numele! El nu renunţă la căutare până când cei aleşi nu sunt găsiţi. Ei nu sunt un popor căutat azi şi aruncat mâine. Atotputernicia şi înţelepciunea la un loc nu greşesc niciodată. Vom fi numiţi „cetate căutată şi nepărăsită”. Că alţii sunt căutaţi, este un har nemărginit, dar că noi suntem căutaţi este o minune! Nu putem găsi nici un motiv în afară de iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Putem doar să ne înălţăm inimile în uimire şi să-L lăudăm pe Domnul fiindcă în seara aceasta ne numim „cetate căutată şi nepărăsită”.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

După moartea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise: „Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta”. (Iosua 1:1-2)

Ieri ai trecut printr-un mare necaz, şi acum casa ta pare goală. Primul tău impuls este să te dai bătut şi să stai jos în deznădejde în mijlocul speranţelor tale năruite. Însă trebuie să înfrunţi această ispită, pentru că eşti în prima linie de bătaie şi criza e la îndemâna ta. Şovăirea, chiar şi pentru o clipă, pune în joc interesele lui Dumnezeu. Alte vieţi vor fi păgubite prin ezitarea ta, şi lucrarea Lui va suferi dacă pur şi simplu tu îţi încrucişezi mâinile. Nu trebuie să zăboveşti în acest punct, lăsându-te pradă necazului.Un faimos general relata odată această tristă istorisire din propria lui experienţă de război. Fiul său era locotenentul unei unităţi de artilerie, şi un asalt era în plină desfăşurare. În timp ce tatăl îşi conducea divizia într-un atac, avansând pe câmpul de bătălie, dintr-odată ochii i s-au oprit asupra corpului neînsufleţit al unui ofiţer de artilerie care se afla chiar în faţa sa. Dintr-o privire şi-a dat seama că era fiul său. Impulsul paternal al generalului îl îndemna să îngenuncheze lângă trupul fiului său iubit şi să-şi exprime durerea, dar datoria din momentul acela îi cerea să înainteze cu atacul lui. Şi astfel, după ce şi-a sărutat repede fiul mort, a trecut mai departe, continuând să conducă asaltul.Plânsul neconsolabil lângă un mormânt nu va aduce niciodată înapoi comoara unei iubiri pierdute, şi nici o binecuvântare nu poate veni dintr-o tristeţe atât de adâncă. Mâhnirea produce cicatrici adânci, şi îşi scrie istoria în inima îndurerată în aşa fel că nu se poate şterge. Nu ne revenim niciodată complet din marile noastre suferinţe şi nu mai suntem niciodată aceeaşi după ce trecem prin ele. Şi totuşi, necazul îndurat într-o stare de spirit corectă are un impact favorabil asupra creşterii noastre şi ne aduce un simţ mai dezvoltat al compasiunii pentru alţii. Într-adevăr, cei care nu au asupra lor cicatrici ale necazurilor şi suferinţelor sunt săraci. Bucuria care ne este pusă înainte (Evrei 12:2) trebuie să strălucească peste întristările noastre, aşa cum soarele străluceşte prin nori, făcându-i să radieze. Dumnezeu a rânduit să găsim cea mai adevărată şi cea mai bogată mângâiere înaintând spre ţintă. Dacă stăm jos şi medităm la necazul nostru, adâncim întunericul din jurul nostru, lăsându-l să se furişeze în inima noastră. Şi în curând puterea noastră se va transforma în slăbiciune. Dar dacă întoarcem spatele tristeţii şi rămânem credincioşi chemării lui Dumnezeu, lumina va străluci din nou şi noi vom fi mai tari. J.R. Miller

 

Doamne, Tu ştii că prin lacrimile noastre

De nechibzuită şi egoistă tânguire

Vine sigur păcatul, şi pentru temerile noastre mărunte

De a pierde, Tu păstrezi

Un câştig mai mare decât tot ce am visat;

Tu ştii că în lăcomia noastră după

Avuţii strălucitoare care par atât de preţioase

Le pierdem; dar dacă, strângând

Mâna Ta credincioasă, păşim cu mers sigur

Pe calea hotărâtă de Tine,

Ne aşteaptă o comoară de dulce

Plăcută şi regală ungere

Cu untdelemn de bucurie şi de putere.

             Helen Hunt Jackson

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 24

În Psalmul 22 L-am putut observa pe Salvatorul: acest psalm cuprinde trecutul, cu momentul său de har, crucea, de la care pornesc toate; Psalmul 23 l-am văzut corespunzând prezentului, în care se experimentează prezenţa unui Păstor, este rândul Psalmul 24 să ne deschidă viitorul: acolo îl admirăm pe împăratul gloriei. Toţi aceşti psalmi sunt ai lui David, omul care nu numai că a cunoscut respingerea şi suferinţa (Psalmul 22), dar care a fost şi păstor (Psalmul 23) al lui Israel (2 Samuel 5.2), şi împărat glorios (Psalmul 24)în Sion.

Psalmul 24 începe cu afirmarea drepturilor Domnului asupra pământului: pe pământ a fost înălţată crucea (Psalmul 22); pe pământ, în prezent, se înfăţişează această vale întunecoasă (Psalmul 23); pe pământ, în curând, îşi va aşeza Domnul tronul Său de domnie (Psalmul 24). „Lumea şi cei care o locuiesc” vor fi nevoiţi atunci gă-L recunoască pe Cel căruia îi aparţin şi să se supună dominaţiei Sale. Unii se vor supune doar sub efectul constrângerii, „linguşind” (sau „prefacându-se”), cum anunţă Psalmul 18.44. În ceea ce ne priveşte, noi putem să-I aducem de pe acum Domnului Isus ascultarea dragostei. Pentru a avea parte de împărăţie, cetăţenii trebuie să aibă caracterele ei (v. 3-6), iar pe acestea, Isus le-a vestit încă de la începutul slujbei Sale (comp. v. 4 cu Matei 5.8). El era împăratul, Mesia al lui Israel; poporul Său însă L-a respins: şi aşa a ieşit El, ducându-Şi crucea (Ioan 19.5,17). Să-L contemplăm acum intrând ca Însuşi Domnul, împăratul gloriei, în împărăţia binecuvântării Sale.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Marcu 6:30-34

Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin. Marcu 6:31

UN ARC DESTINS

Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat acest fapt atunci când le-a prescris o pauză celor 12 ucenici obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru reîmprospătarea şi reînnoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă. O legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucându-se în stradă cu nişte copilaşi. Observatorul a râs şi şi-a bătut joc de Esop pentru comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop a luat un arc cu care se jucase imitând un istrument cu coarde. A destins arcul şi l-a pus jos pe pământ. Apoi i-a spus criticului atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne despre ce vorbeşte acest arc destins”. Omul n-a putut să spună nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat: „Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe; dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci când vrei să-l foloseşti”. Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă – când arcul vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi a-ţi reînnoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru Domnul dacă nu te odihneşti puţin. – P.R.V.

Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte

La umbra unde-n linişte puteam vorbi,

Departe de larma, mulţimii agitate

Să-I pot în taină Cuvintele de foc sorbi.
– Mortenson

Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea forţelor.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Pentru că noi suntem circumcizia, cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu și ne lăudăm în Hristos Isus și nu ne încredem în carne. Filipeni 3.3

Pavel îi pune aici în contrast pe creștinii autentici cu grupul de învățători falși și legaliști care îi tulburau pe credincioșii din Filipi. Acești învățători susțineau că dovada credinței autentice era semnul fizic al circumciziei.Ei insistau asupra faptului că cei dintre națiuni nu puteau fi mântuiți dacă nu se converteau la iudaism. Pavel contracarează această învățătură falsă prin faptul că le arată filipenilor că semnul unui credincios adevărat este spiritual, nu în carne. Pavel ne învață că ceea ce îi distinge pe creștinii adevărați este că ei se închină lui Dumnezeu prin Duhul.Auzim adesea spunânduse că semnul creștinismului autentic este dragostea; întradevăr, Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaște toți că Îmi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii față de alții” (Ioan 13.35). Există însă un alt semn al creștinului veritabil, anume că el se închină lui Dumnezeu prin Duhul. Toate virtuțile creștine, incluzând roada Duhului (Galateni 5.22,23), își au rădăcinile în închinare. Adevărata dragoste începe cu dragostea pentru adevăratul Dumnezeu (1 Ioan 4.7,8). Plinătatea bucuriei se găsește doar în Hristos (Ioan 15.11; 17.13).Nu există pace pentru cei care nu au găsit pacea cu Dumnezeu (Romani 5.1). Putem lua astfel rând pe rând toate celelalte virtuți și componente ale roadei Duhului, însă lucrul important este că închinarea către Dumnezeu prin Duhul este nu numai semnul adevăratului creștin, ci și temelia oricărei virtuți creștine.A te închina lui Dumnezeu prin Duhul nu înseamnă să urmezi anumite ceremonii sau ritualuri religioase, ci înseamnă să te bucuri de prezența Lui prin credință, aducânduI laudă și închinare. Regulile și ritualurile omenești nu pot fi niciodată un substitut pentru Duhul lui Dumnezeu în închinare. Facă Domnul să ne bazăm tot mai mult pe puterea Duhului Sfânt, prin care să ne închinăm lui Dumnezeu!T. P. Hadley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, … într-un pământ sec, uscat și fără apă.Psalmul 63.1

Dumnezeule!

„Dumnezeule, ce plouă!” Această exclamație și altele asemănătoare putem să le auzim zilnic în jurul nostru. În toate împrejurările posibile și cel mai mult în cele nefavorabile se folosește Numele lui Dumnezeu ca expresie a spaimei, a uimirii și a supărării. Probabil, doar puțini sunt conștienți de ceea ce spun. Ei nici măcar nu au intenția să pună viața lor personală în legătură cu Dumnezeu. Dar la ce schimbare ar duce aceasta la acela care, începând de astăzi, nu va mai folosi cu ușurătate Numele lui Dumnezeu, ci va căuta contact cu Dumnezeul adevărat!

David, poetul Psalmului 63, a făcut acest lucru. El L-a căutat pe Dumnezeu, pe care L-a cunoscut personal ca Dumnezeul său, cu o dorință care a venit din adâncul inimii. Acesta a fost pentru el drumul spre bucurie. El s-a întors de la împrejurările vieții și și-a îndreptat privirea plin de încredere spre Dumnezeu. – Dacă venim așa la Dumnezeu, inima va fi mișcată. Devenim conștienți cine este de fapt Dumnezeul cel mare și atotputernic.

În acest mod, orice viață – oricât de grea sau lipsită ar fi – poate primi un conținut bogat. Caută-L pe Dumnezeu astăzi! Roagă-te Lui! Prin Isus Hristos, El vrea să devină Dumnezeul tău. Hristos, Răscumpărătorul, a netezit calea spre El.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

DACĂ ESTI SOT

„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele…” (Efeseni 5:25)

     _„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea”. Mulți bărbați se luptă cu teama de intimitate. Emoțiile masculine au devenit versiunea secolului douăzeci și unu a cutiei Pandorei. Nu știm tot ce se află în ea, dar avem senzația că mai bine ar fi să n-o deschidem. Dar dacă ne ascundem de soțiile noastre adevăratul nostru sine, ele vor iubi numai ceea ce facem – nu ceea ce suntem! Ca soț, nu trebuie să fii „de nota 10”! Trebuie doar să fii un om al lui Dumnezeu. El dorește bărbați puternici care să conducă, și nu bărbați slabi care să fie conduși! Nicio femeie nu-și dorește să fie supusă unui bărbat care nu este supus lui Dumnezeu și care nu este călăuzit de Duhul Lui: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23) Femeia se simte în siguranță alături de un bărbat care are aceste calități, și îi va spune bucuroasă: „Arată-mi calea!” Bărbații sunt maeștri ai dărniciei. Dar marea lor problemă apare când li se cere să se dăruiască pe ei înșiși! Isus Hristos, persoana cu cea mai mare dragoste pe care a cunoscut-o lumea vreodată, Se dăruiește pe Sine în întregime și fără să Se rușineze. Dragostea Lui este exemplificată în venirea Sa, dar se consumă în moartea Sa! Adevărul este că soția ta nu are nevoie de mai multe lucruri – ea are nevoie de dragostea ta pe care să i-o dăruiești în întregime. Domnul Isus este descris în cartea Apocalipsa ca Leu și Miel (Apocalipsa 5:5-6). Aceasta este o imagine a puterii și a blândeții, și de aceste lucruri are nevoie soția ta de la tine. Poate spui: „Cât îmi va lua ca să realizez toate acestea?” O viață întreagă! Așa că – înainte cu Domnul!

Publicat în 11 martie 2016

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

10 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Vesteşte mesajul şi fii Iu însuţi un mesaj

Propovăduiește Cuvântul. 2 Tîmotei 4:2

Noi nu suntem mântuiţi pentru a fi doar nişte instrumente ale lui Dumnezeu, ci pentru a fi fii şi fiice ale Sale. Nu suntem transformaţi in agenţi spirituali, ci în mesageri spirituali, şi mesajul trebuie să fie parte din noi înşine. Fiul lui Dumnezeu a fost propriul Său mesaj, cuvintele Lui au fost duh şi viaţă (Ioan 6:63). Ca ucenici ai Lui, viaţa noastră trebuie să fie un exemplu sfânt al mesajului nostru. Inima naturală este gata să slujească oricât de mult, dar e nevoie de o inimă frântă de vinovăţia păcatului, botezată de Duhul Sfânt şi modelată după scopul lui Dumnezeu, pentru ca viaţa cuiva să devină întruparea sfântă a mesajului ei.

Există o diferenţă între a depune o mărturie personală şi a predica. Un predicator este un om care a primit chemarea lui Dumnezeu şi este hotărât să-şi folosească toată energia pentru a proclama adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne scoate din ideile pe care le avem cu privire la viaţa noastră, ne modelează şi ne formează în vederea scopului Său, aşa cum a făcut cu ucenicii după Ziua Cincizecimii. Scopul Zilei Cincizecimii nu a fost să-i înveţe ceva pe ucenici, ci să-i transforme facându-i întruparea mesajului pe care îl predicau: „îmi veţi fi martori”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” IEREMIA 3:31

Prin această dragoste care lucrează, am fost scoşi din mâna lui „Faraon” şi am fost atraşi către Dumnezeu, Tatăl nostru, în Domnul Isus Hristos. Aeastă putere este în mod constant activă în favoarea noastră: dragostea aceasta rupe legăturile care ne leagă de „Egipt” – lumea, păcatul, firea – şi ne leagă în acelaşi timp de Mântuitorul nostru. În felul acesta se lucrează sfinţenia noastră, care este opera Duhului Sfânt care lucrează în noi prin Cuvântul scris, făcând ca lucrarea de la cruce să fie eficace în vieţile noastre.Cu cât suntem mai predaţi Domnului nostru, cu atât mai mult suntem conştienţi de prezenţa Lui. Când suntem gata să primim voia Lui, El ne eliberează de orice ar putea să facă ineficace mărturia noastră, sau să ne ascundă, să ne înceţoşeze părtăşia Sa. Sfinţenia noastră nu se face prin şocuri sau izbituri, afară de cazul când nu-L ascultăm, ci în linişte şi odihnă. Duhul Sfânt este ca untdelemnul de ungere, El lucrează ca rouă care cade şi înviorează pământul fără zgomot. Acţiunea Lui este mai puternică decât orice legătură, decât orice obicei rău care ar mai fi în viaţa noastră. Să-I aducem Lui obiceiurile, atitudinele, concepţiile noastre mintale provenind din deşartă tradiţie a veacului de acum, religios sau necredincios. Orice mai ţine de viaţa omului vechi să fie demascată şi nimicită de Duhul de viaţă şi de dragoste. Viaţa „eului religios” este totdeauna în luptă cu viaţa Duhului; evlavia tradiţionlă şi falsele ei judecăţi ameninţă şi pun sub semnul întrebării chemarea şi evlavia noastră în Hristos. Cât de puţini credincioşi îşi dau seama de lucrul acesta! Cât de mulţi confundă râvna şi slujirea „religioasă” cu ceea ce este cu adevărat duhovnicesc! Dumnezeu să lucreze ca mentalitatea şi gândurile noastre să se supună influienţei sfinţitoare şi izbăvitoare a acestei dragoste care atrage la El. Cunoaştem că dragostea lui Dumnezeu, care este veşnică, lucrează efectiv în noi prin faptul că iubim pe toţi fraţii. „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu, prin aceea că iubim pe Dumnezeu” (Hoan5:2). Noi nu putem să realizăm cu adevărat dragostea lui Hristos în părtăşia cu El, fără să cuprindem în ea pe toţi aceia pe care El îi iubeşte ca fiind ai Săi” (J.N.D.)

Noi ne bucurăm de dragostea mare a lui Dumnezeu, profităm de toate binecuvântările care curg din ea, dar o înţelegem atât de puţin. Singura cale de a o înţelege este să-L privim pe Domnul Isus. El este dragostea lui Dumnezeu manifestată faţă de noi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

    „Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea ? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.”Ps.119:9

Daniel în tinereţe stătea deja tare în credinţă şi nu s-a temut de mânia împăartului. Nu şi-a iubit viaţa, căci avea credinţă în Dumnezeu. Pentru a ajunge la această statură nu trebuie să încărunţim. Băieţi, sau fete de vârsta şcolară pot deja să stea neclintiţi, asemenea unei stânci în mare, care nu se lasă dusă de valuri. Pot să stea neclintiţi; chiar şi în faţa diferitelor învăţături înşelătoare nu se lasă influienţaţi. În mijlocul cascadei Rinului este o stâncă asupra căreia cade apa, dar totuşi rămâne în acelaşi loc. Dacă inima ne este neclintită, atunci putem să fim statornici. În Vechiul Tesatment citim: „Dacă nu credeţi, nu veţi rămânea.” Trăim uneori zile grele,,şi ni se pare că suntem părăsiţi de Dumnezeu, şi că El nu ne mai ascultă şi nu-L interesează soarta noastră. Şi în astfel de situaţiieste valabil: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Dacă cerem şi ni se pare că Dumnezeu nu ne ascultă, atunci ne gândim la multe lucruri: oare nu greşim? Credinţa noastră că Dumnezeu ne ascultă nu este doar o închipuire? Astfel de gânduri pot să apară. Poate să dureze o zi, o săptămână, o lună, dar dacă persistă ani de zile, atunci ce este de făcut? Ce este de făcut dacă nu primim răspuns? Întradevăr avem nevoie de fiecare cuvânt din SCRIPTURĂ. „Dar Tu Doamne eşti sfânt!” Drumurile Tale sunt desăvarşite.”Cel ce se încrede în Dumnezeu nu va fi dat de ruşine. De aceea să ne încredem în El.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

UMBLĂ ÎN LUMINĂ

Eu am venit să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric. Ioan 12.46

Lumea aceasta este întunecată ca noaptea; Domnul Isus a venit pentru ca noi să nu mai rămânem în acest întuneric în care se zbate lumea, ci prin credinţă să avem lumină. Cuvântul „oricine” cuprinde foarte mult: voi şi eu.Dacă ne încredem în Isus, nu vom mai sta în umbra întunecoasă a nopţii, ci vom intra într-o lumină caldă a zilei care nu se va sfârşi niciodată. De ce n-am veni la lumină chiar acum?Un nor poate să ne acopere uneori, dar noi nu trebuie să rămânem în întuneric, dacă ne încredem în Isus. El a venit să ne aducă o lumină deplină. Să fi venit El în zadar? Dacă avem credinţă, avem şi privilegiul luminii soarelui; să ne bucurăm de ea. Din noaptea stricăciunii, a ignoranţei, a îndoielii, a disperării, a păcatului, a groazei, Isus a venit sa ne elibereze; şi oricine îl urmează, va cunoaşte că nu degeaba a răsărit Soarele Dreptăţii, care răspândeşte căldura şi lumina.Scutură-te de deznădejdea ta, frate, şi nu mai rămâne în întuneric, ci vino la lumină. Domnul Isus va fi nădejdea ta, bucuria ta, viaţa ta, cerul tău. Priveşte la El, numai la El şi te vei bucura ca păsările la soare şi ca îngerii înaintea Tronului Său.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Romani 4.5

Sunt oameni care nu vor să primească cadouri. Ei sunt darnici cu alţii, dar de la alţii nu vor să primească nimica. În fond este o îngâmfare. Aşa vrea omul să facă cu Dumnezeu în problema mântuirii. Ca făptura să-i slujească Maestrului ei este un lucru normal şi Dumnezeu primeşte o astfel de slujbă. Dar ce trist că omul a decăzut şi în felul acesta s-a despărţit de Dumnezeu şi de atunci el nu-i mai poate aduce nimic lui Dumnezeu. Acest nimic îl bucură pe Dumnezeu, dornic să refacă legătura ruptă.Mântuirea este numai lucrarea lui Dumnezeu şi El este acela care i-a pus temelia prin jertfa Fiului Său iubit pe crucea Golgotei. Isus era SINGURUL în stare să săvârşească lucrarea mare de împăcare cu Tatăl; în privinţa păcatului şi al datoriei, aceasta înseamnă că El, Domnul Isus s-a dat ca jertfă pe altarul lui Dumnezeu ca să-şi dea sângele Lui pentru mântuirea sufletelor, pentru omul decăzut. Oricine socoteşte lucrarea deplin înfăptuită, primeşte iertarea păcatelor şi credinţa lui este socotită neprihănire. În acest moment, când omul păcătos vine în faţa lui Dumnezeu şi vrea să scape de moartea pe veci, trebuie să considere, lucrarea de mântuire ca făcută pentru el, îndepărtându-se fărădelegea şi să-i pară rău de faptele nelegiuite pe care le-a săvârşit. Scriptura spune: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi cu păcatul acoperit.” Acel om este fericit. Eşti tu cititorule un asemenea om? El a luat locul nostru şi pe cruce a fost făcut păcat în locul nostru Şi ca atare a primit pedeapsa în locul nostru. El a suferit pe cruce ce ar fi trebuit să suferim noi în veşnicie. El a primit plata păcatului nostru adică moartea, ca noi să primim plata nevinovăţiei Sale, adică viaţa. Credinciosul nu numai că a primit iertarea tuturor păcatelor sale, dar este unit cu Cristos cel înviat în ceruri.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, ce minunat şi măreţ şi înălţător este să mă întorc spre Tine! Păzeşte-mă de orice altă dominaţie în afară de a Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.» Iov 36,2

Nu ar trebui să ne lăudăm niciodată cu calităţile noastre pentru a câştiga aprecierea oamenilor sau pentru ca evlavia noastră înaintea lui Dumnezeu să fie recunoscută. Pe de altă parte însă este păcat să încercăm tot timpul, plini de frică şi teamă, să ascundem ceea ce ne-a dăruit Domnul pentru a sluji semenilor noştri. Scopul divinul răscumpărării noastre este acela de a fi «spre lauda slavei harului Său» (Efes. 1,6). De aceea un credincios adevărat nu poate fi doar o picătură în ocean, ci trebuie să se asemene unei «cetăţi pe munte». Ca şi copil al lui Dumnezeu nu trebuie să te asemeni unei lămpi puse sub obroc, ci trebuie să fii o lumină pusă într-un sfeşnic care să lumineze pe toţi cei din casă. Purtătorii adevăraţi de lumină pot rămâne anonimi – însă cu siguranţă lumina pe care aceştia o răspândesc va fi văzută. Când te retragi pentru a nu fi văzut se vede adevărata lepădare de sine. Nu există justificare pentru neproclamarea Evangheliei lui Isus Cristos, Domnul cu adevărat înviat, care locuieşte în inima noastră. Ce misiune importantă avem în aceste timpuri din urmă, când suntem atât de aproape de răpire!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată” Psalmi 30:6

„Moabul… se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas într-altul” (Ieremia 48:11). Dă-i unui om bogăţie. Lasă-i corăbiile să aducă mereu pradă, lasă vânturile şi valurile să-i fie slujitori şi să-i aducă vasele din mijlocul mării. Lasă-i pământul să rodească, şi lasă vremea să-l ajute în strângerea recoltelor. Lasă-l să aibă parte numai de succese. Lasă-l să stea printre oameni ca un negustor de vază. Lasă-l să se bucure de o sănătate de fier, lasă-l să meargă prin lume cu ochi strălucitori şi să trăiască fericit Dă-i un suflet optimist. Lasă-l să cânte mereu. Lasă-l să fie mereu fericit — şi cornsecinţa naturală a unui asemenea trai asupra oricărui om, fie el cel mai bun creştin, e lesne de presupus. Chiar şi David a spus „nu mă voi clătina niciodată”, şi noi nu suntem mai buni decât David, nu suntem nici pe jumătate la fel. Fraţilor, feriţi-vă de cărările uşoare. Dacă le ocoleşti, sau dacă drumul este pietros, mulţumeşte-i Domnului pentru el. Dacă Domnul nu ne-ar presăra câteva pietre pe cărarea bunăstării, dacă nu am cădea Uneori în genunchi, dacă nu ar exista câteva pete pe stâlpul de alabastru, dacă nu ar fi câţiva nori pe cer, dacă nu ar exista câteva picături amare în vinul vieţii, am deveni intoxicaţi de plăcere. Am visa că stăm pe o temelie, şi am sta pe o stâncă ascuţită. Ca un om adormit într-un arbore, am fi în pericol în orice clipă. Îl binecuvântăm pe Dumnezeu, deci, pentru necazurile noastre. Îi mulţumim pentru suişurile şi coborâşurile noastre. ÎI slăvim numele pentru pierderea bunurilor, fiindcă simţim că dacă El nu ne-ar fi pedepsit, am fi devenit prea siguri.

Bunăstarea lumească continuă este o mare încercare.
Necazurile, ce par fără nădejde.Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Omul… are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Iov 14:1

Înainte de a adormi, ne-ar face foarte bine să ne amintim adevărul textului din seara aceasta; ne-ar putea ajuta să ne eliberăm de lucrurile pământeşti. Nu este nimic plăcut în a-ţi aminti că nu eşti imun în faţa necazurilor, dar acest gând ne poate umili şi ne poate ajuta să nu spunem ca psalmistul în textul de dimineaţă „Când îmi mergea bine, ziceam: Nu mă voi clătina niciodată” (Psalmi 30:6). Ne-ar putea împiedica să ne înfigem rădăcinile prea adânc în pământul acesta, fiindcă vom fi transplantaţi curând în grădinile cerului. Să ne amintim cât sunt de fragile binecuvântările pământeşti. Dacă ne amintim că toţi arborii pământului sunt însemnaţi pentru securea tăietorului, nu vom mai fi atât de doritori să ne clădim cuiburile în ei. Am iubi cu dragostea care aşteaptă moartea şi numără despărţirile. Cei dragi ai noştri ne sunt împrumutaţi, şi s-ar putea ca în clipa următoare să fim nevoiţi să-i înapoiem Dătătorului. Acelaşi adevăr este valabil şi pentru bunurile noastre. Bogăţiile îşi întind aripile şi zboară. Sănătatea noastră este la fel de precară. Asemeni florilor din câmp, nu trebuie să credem că vom înflori întotdeauna. Există o vreme pregătită pentru slăbiciune şi boală când va trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu prin suferinţă, nu prin activitate. Nu există nici o cale de scăpare din faţa săgeţilor necazului; dintre puţinele noastre zile, nici una nu este ferită de durere. Viaţa omului este ca un pahar cu vin amar; cel care caută bucurie în el ar face mai bine să caute miere într-un ocean de apă sărată. Iubite cititor, gândeşte-te „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Aci moliile rod totul, şi „hoţii le sapă si le fură” (Matei 6:19), dar dincolo bucuriile sunt eterne şi veşnice. Cărarea necazului este drumul spre casă. Doamne, fă din gândul acesta o pernă pentru toate frunţile obosite!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă. (Evrei 10:38)

Deseori sentimentele şi emoţiile noastre sunt considerate în mod greşit înlocuitoare ale credinţei. Emoţiile plăcute şi experienţele profunde, care ne dau satisfacţie fac parte din viaţa creştină, dar nu reprezintă esenţa ei. Încercări, conflicte, bătălii şi testări apar de-a lungul drumului şi nu trebuie considerate ghinioane, ci mai degrabă ca făcând parte din disciplina noastră necesară.În toate aceste experienţe variate, trebuie să ne bizuim pe faptul că Hristos locuieşte în inimile noastre, fără să dăm atenţie sentimentelor noastre, în timp ce umblăm ascultători înaintea Lui. Şi aici este punctul în care mulţi creştini au probleme. Ei încearcă să umble mai mult prin sentimente decât prin credinţă. O credincioasă mărturisea odată că avea impresia că Dumnezeu s-a depărtat complet de ea. Îndurarea Lui părea că s-a sfârşit. Singurătatea ei a durat şase săptămâni, până când Iubitul ceresc pare să-i fi spus: „M-ai căutat în lumea de afară a sentimentelor, însă Eu în tot acest timp, te-am aşteptat înăuntrul tău. Acum, vino şi întâlneşte-te cu Mine în cămăruţa duhului tău, căci Eu sunt acolo„.Asigură-te că poţi să faci deosebirea între faptul prezenţei lui Dumnezeu şi simţirea acestui fapt. Este, practic, un lucru minunat când sufletul nostru se simte singur şi părăsit, în timp ce credinţa noastră poate spune: „Nu Te văd, Doamne, nici nu-Ţi simt prezenţa, dar ştiu sigur că, în îndurarea Ta, Tu eşti aici – exact acolo unde sunt eu şi la curent cu circumstanţele prin care trec”. Repetă-ţi în gând tot mereu aceste cuvinte: „Doamne, Tu eşti aici. Şi deşi rugul dinaintea mea pare să nu ardă, el arde. Am să-mi scot încălţămintea din picioare, «căci locul pe care [calc] este un pământ sfânt»” (Exod 3:5). London Christian

Ai încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi-n puterea Lui mai mult decât în sentimentele şi experienţele tale. Adu-ţi aminte că Stânca ta este Hristos, şi că marea este cea care are fluxuri şi refluxuri, nu El. Samuel Rutherford

Aţinteşte-ţi mereu privirea asupra infinitei măreţii a lucrării desăvârşite a Domnului Hristos şi asupra neprihănirii Lui. Uită-te la Domnul Isus şi crede – uită-te la Domnul Isus şi trăieşte! De fapt, în timp ce-L urmăreşti cu privirea, desfă pânzele corăbiei tale şi înfruntă curajos furtunile furioase de pe marea vieţii. Nu-ţi arăta neîncrederea, stând sub protecţia portului liniştit sau dormind confortabil în timpul vieţii tale uşuratice. Nu permite vieţii şi sentimentelor tale să fie aruncate înainte şi-napoi una împotriva alteia ca bărcile legate în port. Viaţa creştină nu este o viaţă languroasă, clocind pe sentimentele noastre şi purtând încet corabia credinţei noastre prin ape nu prea adânci. Şi nici una care-şi târăşte ancora speranţei prin noroiul depus al golfului, ca şi cum ne-ar fi frică să nu cumva să întâlnim o briză sănătoasă a mării. Avântă-te! Întinde-ţi velele spre furtună şi încrede-te în El, care stăpâneşte peste mările furioase. O pasăre viu colorată este în cea mai mare siguranţă când zboară. Dacă îşi are cuibul prea aproape de pământ sau zboară prea jos, se expune plasei sau capcanei vânătorului. În acelaşi fel, dacă ne ghemuim în locurile joase ale emoţiilor şi sentimentelor, ne vom trezi prinşi în o mie de laţuri ale îndoielii, ale disperării, ale ispitei şi ale necredinţei. „Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor TUTUROR PĂSĂRILOR!” (Prov. 1:17). „Nădăjduieşte în Dumnezeu!” (Psalmul 42:5). J. R. Macduff

Când nu pot să simt credinţa asigurării, trăiesc bazându-mă pe credincioşia lui Dumnezeu. Matthew Henry

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 23

Bunul Păstor Şi-a dat viaţa pentru oile Sale (am văzut în Psalmul 22 şi la fel putem vedea în Ioan 10.11). Acum, în Psalmul 23, El merge înaintea lor; le paşte cu tandreţe şi ele nu duc lipsă de nimic, pentru că El este acolo, răspunzând de ele. Oile, aceste creaturi slabe şi dependente, care ne reprezintă, fac zilnic experienţa grijii păstorului (Isaia 40.11; 49.10). Simpla recunoştinţă constată: nu am dus lipsă de nimic (Luca 22.35), iar credinţa afirmă chiar mai mult: nu
voi duce lipsă de nimic” (de nimic cel puţin din cele necesare sufletului: acesta îmi este înviorat – v. 3). Domnul Isus mă duce la ape liniştite şi totodată mă conduce pe cărări ale dreptăţii, aşa cum se cuvine propriului Său Nume pe care eu Îl port.Începând cu v. 4, oaia I se adresează direct: „Tu eşti cu mine…” Cu această însoţire, nici chiar valea umbrei morţii nu mai este de temut. Toiagul şi nuiaua acestui bun Păstor mă mângâie şi totodată mă protejează de însăși rătăcirile mele. Şi astfel, fără să fiu înfricoşat de prezenţa potrivnicilor puternici, pot să mă aşez la masa împărătească, în locul care mi-a fost pregătit – nu doar pentru o invitaţie ocazională, ci pentru „toate zilele vieţii mele” (comp. cu 2 Samuel 9.13): da, în casa Dumnezeului bunătăţii şi al harului, a Tatălui meu, în care acum locuiesc prin credinţă, aşteptând să rămân în ea, într-adevăr, pentru totdeauna.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Proverbe 18:1-12

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge in el şi stă la adăpost. Proverbe 18:10

UN LOC SIGUR

Mulţi oameni sunt obsedaţi de securitatea lor personală. în anul 1930 un australian foarte bogat, alarmat de semnele că un conflict global este inevitabil, a hotărât să-şi caute un loc sigur unde să trăiască. A ales o insuliţă din Pacific, numită Guadalcanal.S-a dovedit a fi cel mai râu loc de a trăi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Frica de cutremure l-a făcut pe un om să se mute din California în Ohio. Puţin după aceea, casa i-a fost complet distrusă de o furtună. Un tâmplar, temându-se să nu fie sărac la bătrânete, a muncit zi şi noapte trăind foarte modest. Afacerea în care şi-a investit banii a dat faliment şi a pierdut totul. Nu este greşit să ne căutăm adăpost de bombardament, de dezastrele naturale sau de sărăcie. Dar primul interes ar trebui să fie siguranţa noastră spirituală, şi pentru aceasta există un singur loc sigur. Este „numele Domnului,” pe care scriitorul Proverbelor îl numeşte „un turn tare”. In vremea aceea, oamenii fugeau la turnuri foarte bine fortificate pentru a se adăposti din calea atacului duşmanilor. Din această cauză, el a folosit această figură de stil pentru a descrie numele lui Dumnezeu, care reprezintă tot ceea ce este Dumnezeu – Atotputernic, Sfânt, Creatorul iubitor şi Susţinătorul tuturor lucrurilor. Când ne punem încrederea în Isus, suntem la adăpost faţă de condamnare pentru păcatele noastre. Numele Lui este „Mântuitorul”. In timp ce păstrăm legătura intimă cu El, prin reînnoirea zilnică a consacrării noastre şi căutarea sinceră de a-I asculta poruncile, primim în adâncul fiinţei noastre un profund sentiment al siguranţei. Creştinul ascultător cunoaşte bucuria de-a fi în siguranţă pentru eternitate. – H.V.L.

Te slăvesc, Isuse Domnul meu,

Şi pururi voi cânta cu bucurie.

Puterea Sângelui divin îmi e

Adăpostul meu pe veşnicie.   – Stairs.

Sângele lui Cristos ne aduce siguranţă, Cuvântul lui Dumnezeu ne face siguri de ea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

În anul morții împăratului Ozia Lam văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața și cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Și unul striga către altul și zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui”.  Isaia 6.13

Ozia a început să domnească peste Iuda la vârsta de șaisprezece ani (2 Cronici 26.3). Este vrednică de menționat aici mama lui, Iecolia, al cărei nume înseamnă „Iahve este puternic”. Ea a exercitat o influență benefică asupra lui Ozia, care, încă de tânăr, a căutat sfatul lui Zaharia, profetul care era înzestrat cu pricepere în ce privește viziunile lui Dumnezeu (versetul 5). Ozia a făcut alegeri potrivite și Domnul ia dat prosperitate. Însă, după ce a devenit puternic, inima i sa îngâmfat, iar aceasta la condus la cădere (versetul 16). El a încercat să facă slujba unui preot, prin faptul că a intrat în templu ca să ardă tămâie. Preoții evlavioși i sau împotrivit, însă el, fiind plin de voință proprie și de mânie, a refuzat să asculte. În consecință, Dumnezeu la lovit cu lepră, după care Ozia a trebuit săși petreacă restul vieții locuind întro casă separată.În anul morții împăratului Ozia, Isaia a avut o viziune. El La văzut pe Domnul Oștirilor șezând pe un scaun de domnie înălțat. Prezența unei astfel de glorii a făcut o impresie adâncă asupra lui, căci el a exclamat: „Vai de mine!”. Se simțea pierdut, din cauza a ceea ce el era în sine însuși și din cauză că locuia în mijlocul unui popor cufundat în idolatrie.Apoi Dumnezeu a trimis la Isaia pe unul dintre serafimii care strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!”. El a venit cu un mesaj de pace. Era acolo un altar cu cărbuni aprinși, ceea ce sugerează că o jertfă fusese de curând înjunghiată și arsă pe el. Serafimul a luat un cărbune și la pus pe buzele profetului, spunând: „Iată, acesta sa atins de buzele tale, și nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit” (Isaia 6.7). Doar jertfa lui Hristos putea oferi remediul pentru starea poporului! J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta …”.Matei 15.4

Să cinstim pe…

Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său: „Pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis” (Ioan 5.23).

Pe cei ce se tem de Domnul: „… dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul …” (Psalmul 15.4)

Pe bătrâni: „Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân …” (Levitic 19.32)

Pe părinți: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta …” (Efeseni 6.2).

Pe văduve: „Cinstește pe văduvele care sunt cu adevărat văduve” (1 Timotei 5.3).

Pe conducători: „… temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!” (1 Petru 2.17).

Pe toți oamenii: „Cinstiți pe toți oamenii …” (1 Petru 2.17).

Ceea ce cunoaștem: „Căci, pe când străbăteam eu cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați …, ceea ce voi cinstiți fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu” (Faptele Apostolilor 17.23).

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (3)

„Iosua a binecuvântat pe Caleb… şi i-a dat ca moştenire Hebronul.” (Iosua 14:13)

     Când Rich Stearns s-a logodit, logodnica lui a dorit să comande un serviciu de masă din porțelan. Dar el i-a spus: „Câtă vreme sunt în lume copii care mor de foame, noi nu vom deține porțelan, cristal sau argint!” Rich era înzestrat cu remarcabile daruri de lider. Adora gândirea strategică, munca în echipă și acțiunile misionare. Douăzeci de ani mai târziu, el a devenit directorul executiv al companiei Lenox, cel mai mare producător de porțelanuri din America. Într-o zi, a primit un telefon de la World Vision, prin care a fost rugat să se implice în activitățile lor. Așa că Rich a plecat în Rakia, Uganda, zona considerată „punctul zero” al pandemiei SIDA. În acel sat, el a locuit într-o colibă de stuf împreună cu un băiat de treisprezece ani, pe nume Richard. Un morman de pietre lângă ușa de la intrare marca locul unde fusese îngropat tatăl băiatului, care murise de SIDA. Un alt morman marca locul unde era îngropată mama lui, care murise și ea tot de SIDA. Rich a discutat o vreme cu băiatul, care era acum capul familiei și care încerca să-și crească cei doi frați mai mici; și la un moment dat l-a întrebat: „Ai o Biblie?” Băiatul a spus: „Da” și s-a dus în camera alăturată aducând singura carte care se găsea la ei în casă. „Știi să citești?” l-a întrebat Rich, la care chipul lui Richard s-a luminat: „Îmi place să citesc Evanghelia lui Ioan, pentru că acolo spune că Isus iubește copiii”, a spus băiatul. Adânc mișcat, Rich Stearns a renunțat la serviciul, la casa și la funcția sa, și I-a cerut lui Dumnezeu să-i mai dea un munte. Dacă nu ai făcut-o încă, cere-i şi tu lui Dumnezeu un munte!

 
 

Publicat în 10 martie 2016

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

9 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Momentul întoarcerii din drum

„Voi nu vreţi să vă duceți?” loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL”. Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos, dar nu umblă cu El. Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos. Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu EL. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nici prin forţă, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” ZAHARIA 4:6

Lectura aceastui capitol din proorocul Zaharia ne pune în faţă două extreme: începutul lucrării Domnului Hristos în slăbiciune şi lepădare si realizarea acestei lucrări în slavă şi măreţie. Câtă nevoie avem de această viziune, astăzi! El este Domnul cerurilor şi al pământului, Acela care a condus potopul şi Acela care merge încă pe ape. O fermă convingere ieşind din această siguranţă ne va păzi duhul în pace în vremurile de acum. El este Domnul întregului pământ şi care îşi aşteaptă ziua să-şi stabilească împărăţia Sa de slavă peste toate împărăţiile pământului pe care oamenii le-au ruinat.în mijlocul agitaţiilor politice şi situaţiilor critice din unele ţări care fac dificilă lucrarea de evanghelizare, în faţa mişcărilor premergătoare vremei lui Anticrist, Dumnezeu îndeamnă pe credincioşii Lui să nu dispreţuiască „ziua începuturilor slabe”, în care unul din principalele elemente constă în semănătura abundentă a Cuvântului divin, sămânţă incoruptibilă pe care va fi stabilită împărăţia Sa. Atunci lucrurile ascunse şi dispreţuite astăzi, vor fi manifestate, în timp ce lucrările care se afişează şi se pun în lumină acum, vor fi şterse. Să nu subestimăm ziua începuturilor slabe, căci în ziua aceea, Dumnezeu va estima, va preţui şi răsplăti orice lucrare, cât de mică, izvorâtă din credinţă. Mărturisirea Numelui Domnului Isus acolo unde ne-a aşezat El, ori de câte ori am avut un prilej favorabil, însoţită de o viaţă integră şi sfântă, participarea la orice fel de răspândire a adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, orice lucrare oricât de mică având ca scop binele celor din jurul nostru şi slava Aceluia care a făcut totul pentru binele şi fericirea noastră, va fi preţuită de Dumnezeu chiar dacă aici a fost făcută în slăbiciune şi în anonimat.Dar să ştim că lucrarea care ne-a fost încredinţată nu se împlineşte nici prin forţă, nici prin putere, ci prin Duhul Său. „Forţa” şi „puterea” scot in evidenţă capacităţile şi mijloacele prin care oamenii se slăvesc. Dumnezeu însă are mijloacele Lui proprii, mijloace de har şi El foloseşte capacităţile noastre numai când sunt depuse la picioarele crucii. Nici prin forţă, nici prin putere, ci prin Duhul Său. El este Acela care ne comunică gândurile Lui Dumnezeu, El este Acela care ne inspiră rugăciunile, El este Acela care folosind slăbiciunea noastră răspunde la consacrarea noastră şi onorează lucrarea noastră pentru Domnul Isus.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Dumnezeu nu este om ca să mintă”. Numeri 23:19

Este scris:”Şi pe voi care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui, sfinţi, fără prihană şi fără vină, negeşit dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei”.Coloseni 1:21-23.Gândirea noastră este înclinată să contrazică acest adevăr. Dar ceea ce El promite, şi îndeplineşte.
.Pentru că Dumnezeu se ţine de cuvânt , putem să ne bazăm pe El, să-I mulţumim, şi să credem începând cu: ” Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine! Uitaţi-vă cu băgare de seamă la păsările cerului! Ele nici nu seamănă, nici nu adună în cămări şi Dumnezeu totuşi le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ ca şi păsările? Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, zicând:”Ce vom mânca? Sau ce vom bea? Sau cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri păgânii le caută.” Cel ce se îngrijorează pentru ziua de mâine este un păgân, chiar dacă este îmbrăcat întrun veşmânt negru de preot. Cel ce nu este îngrijorat, nu are nevoie de asigurări. Dacă suntem asiguraţi de Tatăl ceresc, care a promis că ne va purta de grijă, atunci suntem în siguranţă. Dar omul îşi face idoli ca să aibă ceva pe pământ. Cred că în anii de după război nu au avut mre preţ asigurările, dar Dumnezeu nu moare. El este un Tată drept, aşa că nu avem nevoie de a ne face griji. Este un lucru urât dacă copiii Lui Dumnezeu fug încoace şi încolo cerşind, siusţinând în acelaşi timp: „Avem un Tată bogat!” Cerştul nu încurajează lumea să creadă.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ROAGĂ-TE PENTRU PACE

Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! Ieremia 29.7

Invitaţia făcută în acest text, ar trebui să ne dea ghes nouă, tuturor care suntem străini şi călătorim în această lume, să lucrăm pentru propăşirea şi pacea ţării în care trăim. Poporul nostru şi oraşul în care locuim ar trebui să fie binecuvântate prin desele rugăciuni din partea noastră; şi ar trebui să ne unim în inimile noastre la rugăciunile aduse în fiecare duminică pentru autorităţi şi ţară. Să ne rugăm cu stăruinţă ca Dumnezeu să ne păstreze binefacerile păcii. Dacă ar veni revoluţii care să producă văsare de sânge, sau dacă un război ar veni peste ţara noastră, am plânge cu amar. Să ne rugăm deci pentru pace, silindu-ne să răspândim îndemnurile prin care se pot uni oamenii între ei, prin legături de dragoste. Nu este oare de dorit să trăim în pace? Acest lucru ne îngăduie să ne creştem copiii în teama de Dumnezeu şi să putem răspândi Evanghelia, fără piedici.Deci să ne rugăm mult pentru ţara noastră, mărturisind păcatele noastre naţionale şi cerând iertarea, o dată cu binecuvântarea în numele dragostei Domnului Isus.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci ştiţi că … aţi fost răscumpăraţi … cu sângele scump al lui CRISTOS. 1 Petru 1.17

Omul vechi a fost judecat prin moartea Domnului Isus Cristos şi prin acest fapt Dumnezeu îl socoteşte răstignit (Rom. 6.6). Toate nelegiuirile noastre au fost îndepărtate prin jertfa Domnului Cristos, care şi-a adus trupul ca jertfă pe lemnul crucii. Credinciosul este graţiat şi adus înaintea lui Dumnezeu ca să se bucure de dragostea Lui. Astfel credinciosul poate să se apropie fără vreo piedică de tronul harului, căci sângele scump al lui Cristos vorbeşte pentru el şi Domnul însuşi mijloceşte stând la dreapta Tatălui. Numai datorită Domnului Isus chiar şi cel mai slab credincios poate să-şi înalţe rugăciunea către Tatăl, ştiind că inima Tatălui simte pentru el şi mâna Lui îi este de ajutor. Fiecare credincios care are o atitudine de supunere ca cea a unui copil faţă de tatăl, poate să slujească Tatălui ceresc. Ce minunată favoare pentru noi! De-am avea mereu înaintea ochilor noştri marele preţ ce s-a dat pentru răscumpărarea noastră şi poziţia la care am fost ridicaţi, am privi cu scârbă la tot răul, şi am aduce prin vorbele şi faptele noastre slavă lui Dumnezeu.Mărimea binecuvântărilor primite ne obligă la o comportare în frica de Dumnezeu, iar harul şi dragostea Lui la o supunere ca de copil. Puterea necesară pentru ceea ce suntem, ne este dată. Ce minunat este să-L ai pe Dumnezeul cel milostiv şi mare ca Tată şi să te întemeiezi pe puterea Lui. Aceasta este partea celor mântuiţi.CRISTOS este singurul steag al lui Dumnezeu şi singurul steag al celor ce luptă în pustia lumii acesteia cu urme ostile celui rău. Cristos este singurul steag pentru orice. A avea un alt steag înseamnă a ne face nedestoinici pentru lupta duhovnicească la care suntem chemaţi. Ce avem a face noi, ca adevăraţi creştini, cu lupta pentru un sistem de teologie sau de organizaţie religioasă? Să luptăm noi cu un astfel de steag? Cu nici un preţ!

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, înmoaie şi supune, inspiră şi înfioară, şi ridică-ne la nivelul unei aşa de glorioase părtaşii cu Tine, încât să ajungem să-Ţi semănăm Ţie.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

« Veniţi totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.» Isaia 1,18

Domnul mă spală prin sângele Său, astfel încât devin alb ca zăpada, căci El zice: «Ii voi curăţi de toate nelegiuirile pe care le-au săvârşit împotriva Mea» (Ier. 33,8). Isus însuşi afirmă: «Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc și ele vin după Mine» (Ioan 10,27). Promisiunea Sa – «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37) – este sigilată cu un sigiliu dumnezeiesc prin adăugarea «nimeni nu le va smulge din mâna Mea» (Ioan 10,28).De ce mai eziţi, tu, inimă slabă? Nu este această bunătate copleşitoare? Nu este extraordinar ca atunci când vii la Isus să îl găseşti, să fii primit în părtăşia Sa, să fii mireasa Lui, a Celui care te iubeşte şi te asigură: «Poţi să rămâi al Meu pe veşnicie»? împotriveşte-te aşadar duhului dominator al fricii şi fii parte a duhului părtăşiei, prin care poţi Striga «Ava adică: Tatăl» (Gal. 4,6). Iată câtă îndurare conţine această promisiune scurtă, dar profundă: «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Toată fiinţa lui este plină de farmec. Cântarea Cântărilor 5:16

Suprema frumuseţe a lui Isus are forţă de atracţie asupra tuturor. Iubirea pe care o stârneşte ea este mai puternică decât admiraţia. El este mai mult decât plăcut şi frumos; El este fermecător. Cu siguranţă că poporul lui Dumnezeu poate justifica folosirea acestui cuvânt, fiindcă El este obiectul iubirii lor înflăcărate, iubire întemeiată pe excelenţa intrinsecă a persoanei Sale şi pe perfecţiunea completă a desăvârşirilor Sale. (Ucenici ai lui Isus, uitaţi-vă la buzele Mântuitorului şi spuneţi dacă nu sunt ele cele mai dulci? Nu vi se aprinde inima când vorbiţi cu El pe cale? Închinători ai lui Emanuel, priviţi-i capul din aur de preţ şi spuneţi-mi dacă gândurile Sale nu vă sunt scumpe. Nu este adoraţia voastră amestecată cu afecţiune în timp ce vă închinaţi în faţa Celui care este „ca Libanul, un tânăr ales ca cedrii” (Cânt. 5:15)? Nu este farmec în fiecare trăsătură a Sa, şi împrăştie întreaga Lui persoană o mireasmă aleasă, astfel încât toate fecioarele să-L iubească? Există o parte a trupului Său slăvit care să nu fie desăvârşită, o însuşire a persoanei Sale care să nu fie ca un izvor răcoros pentru sufletele noastre, o îndatorire a Lui care să nu fie legată de inima ta? Dragostea noastră nu este un sigiliu care îi pecetluieşte doar inima. Ea se aşează şi pe braţele puterii Sale. Nu este nici o parte a fiinţei Sale pe care să nu o iubim. Îi ungem întreaga fiinţă cu nardul preţios al iubirii noastre arzătoare. Vrem să-I imităm întreaga viaţă; Vrem să-I copiem întregul caracter. În orice altă fiinţă vedem un cusur. În El totul este perfect. Până şi cei mai buni dintre sfinţii Săi au o pată pe veşminte, o cută pe frunte. El nu are decât farmec. Toţi sorii pământeşti au petele lor. Cea mai frumoasă lume are pustiul ei. Nu putem să iubim toate lucrurile frumoase, dar Christos Isus este aurul fără amestec, lumina fără întuneric, gloria fără nori — „toată fiinţa lui este plină de farmec”.

SEARA

Rămâneţi în Mine. Ioan 15:4

Comuniunea cu Christos este leacul sigur al oricărei boli. Fie că este durere amară sau exces de plăcere, tovărăşia cu Isus va vindeca durerea uneia şi dezechilibrul celeilalte. Trăieşte alături de Isus, creştine, şi nu contează dacă locuieşti pe muntele onorurilor sau în valea umilinţei. Trăind alături de Isus, eşti acoperit de aripile lui Dumnezeu; sub tine se află „braţele Lui cele veşnice” (Deuteronom 33:27). Nu lăsa nimic să te oprească de la această sfântă tovărăşie, care este privilegiul sufletelor unite cu Domnul. Nu te mulţumi cu câte o întâlnire când şi când, ci caută-I întotdeauna tovărăşia. Doar în prezenţa sa vei afla mângâiere şi adăpost. Isus nu vrea să fie un prieten care ne cheamă uneori, ci Cel care păşeşte mereu alături de noi. Ai în faţa ta un drum greu? Călătorule spre ceruri, ai grijă să nu porneşti fără Călăuză. Trebuie să treci printr-un cuptor aprins? Nu intra dacă nu îl ai pe Fiul lui Dumnezeu alături, cum l-au avut Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Trebuie să te lupţi cu păcatele tale în bătălia Ierihonului? Nu începe războiul până ce nu vezi pe Căpetenia oştirii Domnului cu sabia în mână, aşa cum L-a văzut Iosua. Eşti chemat să te întâlneşti cu Esau în ispite? Nu te întâlni până nu biruieşti îngerul la pârâul Iaboc, asemeni lui Iacov. In orice caz, în orice condiţii, ai nevoie de Isus. Când se vor deschide porţile de fier ale morţii, vei avea cea mai mare nevoie de El. Ţine-te aproape de Mirele tău. Sprijină-ţi capul pe pieptul Său, şi cere să fii înviorat cu vinul înmiresmat al rodiilor Sale. Atunci vei fi găsit de El ,fără pată, fără Zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). De vreme ce ai trăit aici cu El şi în El, vei rămâne cu El pentru totdeauna.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Priveşte din vârful muntelui. (Cântarea cântărilor 4:8)

Purtarea poverilor zdrobitoare, de fapt, dă aripi credincioşilor. Aceasta ar putea suna ca o contradicţie în termeni, dar este un adevăr binecuvântat. În timp ce îndura o încercare severă, David a strigat: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!” (Psalmul 55:6). Însă înainte de a-şi termina meditaţia, el pare să fi realizat că dorinţa lui de a avea aripi era accesibilă, pentru că mai apoi el a spus: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini” (Psalmul 55:22). Cuvântul „povară” este explicat în Biblia mea cu comentarii ca însemnând „ce ţi-a dat ţie Yehova”. Poverile sfinţilor sunt date de Dumnezeu, făcându-ne să nădăjduim în El. Şi odată ce am făcut asta, povara se transformă într-o pereche de aripi prin miracolul credinţei, şi cel care a fost împovărat „zboară ca vulturii” (Isaia 40:31). din Zilele şcolii duminicale

 

Într-o zi, când mergeam pe stradă

Preocupat de afaceri, în timp ce-mi băteam capul

Cu „sutele de griji” care păreau

Nişte nori de furtună gata să se spargă

În torente, Auto-compătimirea îmi spunea:

„O, săracul, bietul de tine, ai prea multe lucruri

De făcut. Viaţa ta este mult prea grea.

Această povară te va zdrobi în curând”.

Un răspuns prompt de compasiune

A izvorât dinăuntru. Soarele arzător

Părea mai intens. Praful şi zgomotul

Motoarelor care scot fum şi trec în zbor

Cu enervante rafale de claxon

Îmi iritau şi mai mult nervii încordaţi,

Legendara ultimă picătură care frânge spatele

Pentru o minte slăbită, trudită, chinuită.

 

„Ah da, îmi va zdrobi şi-mi va distruge viaţa;

Nu pot îndura această tensiune permanentă

A grijilor care se agravează la nesfârşit;

Sunt prea mari pentru unul ca mine”.

Şi uite aşa se consola inima mea,

„Simte-ţi mizeria”, când iată!

„Un susur blând” a spus clar:

„A fost trimisă ca să te înalţe – nu ca să te distrugă”.

Am văzut imediat marea mea greşeală.

Locul meu nu era sub povară,

Ci deasupra ei! Dumnezeu n-a vrut

Ca eu s-o car. El a trimis-o

Aici ca să mă care. El îmi cunoştea

Foarte bine neputinţa

Dinainte să facă planul. El a văzut

Un copil al Său care avea nevoie de har

Şi de putere pentru a sluji; o rămurică slabă,

Având nevoie de soare şi de ploaie ca să crească;

O crisalidă nedezvoltată;

Un suflet slab, fără credinţă în Dumnezeu.

El nu S-a putut opri să nu vadă toate acestea

Şi chiar mai mult. Şi apoi, cu gânduri pline de tandreţe,

L-a pus acolo unde trebuia să crească –

Sau să moară. A te pleca sub povara cuiva

Înseamnă moarte, dar viaţa şi puterea

Îi aşteaptă pe toţi aceia care îndrăznesc să se ridice deasupra.

Poverile noastre sunt aripile noastre; pe ele

Noi ne avântăm spre culmi mai înalte de har;

Fără ele trebuie să rătăcim mereu

Pe câmpiile credinţei nedezvoltate,

(Căci credinţa creşte numai prin exersare

În situaţii imposibile).

 

O, paradox al cerului. Povara

Care credeam că ne va zdrobi, a fost trimisă ca să ne înalţe

Până la Dumnezeu! Aşa că, suflete al meu,

Suie-te! Nimic nu poate fi zdrobit,

Decât ce nu e sub povară.

Cum vom urca? Prin ce ascensiune

Ne vom ridica deasupra grijilor critice

Ale vieţii? În Cuvântul Său se găseşte

Cheia care deschide scările Lui secrete;

Singur cu Hristos, retras acolo,

Ne ridicăm poverile şi ne odihnim în El.

Mary Butterfield

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 22.22-31

Pentru Cel aflat „între coarnele bivolilor” (comp. v. 2 cu v. 21) soseşte răspunsul. Este învierea şi, în acelaşi timp, bucuria comuniunii regăsite! În dragostea Sa, Domnul Hristos S a grăbit ca această bucurie să fie împărţită. Primul Său gând a fost să le facă cunoscut „fraţilor Săi” noua relaţie în care i-a aşezat lucrarea Sa şi să le vorbească acestora despre Tatăl care devine Tatăl lor, despre Dumnezeul Său care devine Dumnezeul lor (v. 22; Ioan 20.17). Spre deosebire de alţi psalmi care tratează tot suferinţele lui Hristos, în acesta nu se pune problema judecăţii. Domnul Isus poartă aici păcatele şi, ca urmare, nu găsim decât har şi binecuvântare: binecuvântare pentru Adunare (alcătuită la început din ucenici iudei: v. 22 citat în Evrei 2.12); binecuvântare pentru Israelul restaurat, numit în v. 25 „adunarea cea mare”; binecuvântare pentru „toate familiile naţiunilor^„
sub împărăţia de o mie de ani (v. 27,28); binecuvântare pentru toţi cei care se nasc în timpul acestei domnii glorioase. Aşa cum se lărgesc undele în jurul centrului de unde au fost produse, tot aşa se extind consecinţele minunate şi multiple ale lucrării de la cruce asupra întregii creaţii. Şi înţelegem astfel de ce a fost Isus abandonat (comp. cuv. 1).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 90

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă. Psalmul 90:12

SĂ NE NUMĂRĂM BINE ZILELE

Când suntem tineri şi privim în viitor, viaţa ne pare atât de lungă. Iţi vine greu să-ţi imaginezi că-i adevărat ceea ce spun adesea cei mai în vârstă – timpul a trecut atât de repede încât ei se întreabă unde s-a dus. Dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, anii prezentei existenţe par mai scurţi, în special comparaţi cu eternitatea. În cartea sa: „Când râd nu fac decât să sufăr”, Ethel Barrett relatează o povestire despre o profesoară de liceu din Los Angeles care avea o metodă unică prin care îşi stimula elevii să gândească. Din când în când, scria pe tablă scurte mesaje care nu aveau nici o legătură cu lecţia în care elevii erau implicaţi. Într-o dimineaţă, când elevii au intrat în clasă, au văzut scris pe tablă numărul: 25.550. In final, un elev a ridicat mâna sus şi a întrebat ce reprezintă numărul scris pe tablă. Ea le-a explicat astfel: cifra de 25.550 reprezintă numărul de zile din viaţa unui om care trăieşte 70 de ani. Profesoara voia să-şi impresioneze elevii în legătură cu scurtimea vieţii. Redusă la numărul zilelor şi nu al anilor, viaţa pe care ne-o petrecem pe pământ nu mai suna atât de lungă pentru ei. Acest fapt subliniază ceea ce spunea lacov despre viaţă: „Nu este decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere” (lacov 4:14). De aceea, este important să folosim toate ocaziile ca să-L slăvim pe Dumnezeu, să slujim altora şi să-L proclamăm pe Cristos. Timpul nostru pe pământ este limitat. Să-l folosim cu înţelepciune! R.W.D.

    Nu-mi pare rău, Isus, de anii

    Jertfiţi pentru calvarul Tău,

    Dar şi de-o clipă ce-mi ia lumea

    Din inimă îmi pare rău.      Traian Dorz.

Nu cheltui timpul, investeste-L!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Eu leam dat Cuvântul Tău și lumea ia urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Ioan 17.14

Rugăciunea lui Hristos către Tatăl (5)

În rugăciunea Sa către Tatăl, Domnul a cerut ceva pentru Sine (versetele 15), iar apoi pentru ucenicii Săi, în timp ce Sa delimitat de Iuda, fiul pierzării (versetele 619). Multe aspecte ale acestei părți secunde ale rugăciunii Sale – incluzând versetul citat la început – au aplicație la credincioșii de astăzi. În cea dea treia parte a rugăciunii Sale, Hristos Sa rugat pentru cei care aveau să creadă prin intermediul slujirii apostolilor, categorie din care facem parte și noi.Domnul Isus a avut în vedere gloria Lui viitoare, precum și viitorul nostru alături de El. De asemenea, El a pus în contrast ceea ce Îi aparține lui Dumnezeu – „Cuvântul Tău” – cu ceea ce este legat de această lume, ca sistem opus lui Dumnezeu. Cât de important este, prin urmare, ca cei credincioși să se folosească de această minunată resursă divină, pentru a fi bine echipați și capabili săși mențină poziția în această lume! „CuvântulTău” scoate în evidență relația Cuvântului cu Tatăl, căci el revelează ceea ce este El și vine de la El. Prin acest Cuvânt, Tatăl comunică cu noi. Bineînțeles, acesta nu poate fi separat de Hristos, Cuvântul viu, nici de lucrarea dătătoare de viață a Duhului Sfânt.Vedem o perfecțiune uimitoare în această rugăciune, ilustrată prin următoarele șapte afirmații:

1. „Eu Team glorificat pe pământ” (versetul 4);

2. „Am sfârșit lucrarea pe care Miai dato so fac” (versetul 4);

3. „Am făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi iai dat din lume” (versetul 6);

4. „Leam dat cuvintele pe care Mi leai dat Tu” (versetul 8);

5. „Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău; pe aceia pe care Mi iai dat iam păzit” (versetul 12);

6. „Eu leam dat Cuvântul Tău” (versetul 14);

7. „Eu iam trimis pe ei în lume” (versetul 18).

Totul este asigurat prin aceste șapte afirmații. Lăudat fie Numele Său!

A. E. Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. Ieremia 17.10

După faptă, și răsplată

Epifanius, episcop de Cipru, era un om blând și compătimitor, a cărui dărnicie era recunoscută. Odată, doi bărbați, care nu voiau să lucreze, au auzit că episcopul va trece prin vecinătatea lor într-o călătorie. Doreau să se folosească de această ocazie și astfel și-au făcut un plan viclean pentru a obține un cadou în bani. Unul din ei urma să se întindă la marginea drumului ca și cum ar fi fost mort, iar celălalt trebuia să stea lângă el și să plângă, pentru că fidelul său camarad murise dintr-o dată, iar acum nu avea bani să-l înmormânteze creștinește. Când a trecut Epifanius, l-a mângâiat pe cel ce plângea, pentru că oricum nu mai putea să schimbe cele petrecute și nu-l mai putea face viu pe cel mort. Până la urmă i-a dat omului bani pentru înmormântare și a plecat mai departe. Jocul părea să fi reușit, lacrimile au încetat să mai curgă și cel care primise bani pentru cheltuielile de înmormântare a strigat râzând: „Așa, prietene, acum avem ce doream. Scoală-te, bătrânul a plecat!”. Dar ce se întâmplase cu celălalt? Nu se mai mișca! Prietenul lui l-a scuturat, dar în zadar. Omul care se prefăcuse mort nu se mai putea ridica, pentru că era într-adevăr mort!

Să nu uităm niciodată că Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare, fie bună, fie rea!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (2)

„Sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise…” (Iosua 14:11)

     Dumnezeu are un munte cu numele tău scris pe el. Știi de ce? Pentru că tu crești numai când te confrunți cu provocări! Iosua și Caleb s-au întors la popor cu un raport pozitiv, dar cu toate acestea numai Iosua a fost ales conducător după plecarea lui Moise. Caleb s-ar fi putut retrage sau s-ar fi putut supăra; în schimb, însă, el s-a investit în vieților celor din jur. Ca om în vârstă, a cărui generație începea să se stingă, el a trebuit să-și facă un nou cerc de prieteni – și chiar așa a făcut. El a devenit mentor, îndrumător și susținător al noii generaţii. A făcut-o cu atâta ardoare, încât toți au dorit ca acest om în vârstă de optzeci și cinci de ani să le fie conducător când au urcat spre țara de pe munte. Provocările la care suntem supuși spre binele nostru ne leagă de oameni, în timp ce goana după confort ne duce la izolare… iar izolarea este necruțătoare! Poate spui: „Sunt prea bătrân ca să mai schimb ceva”. Dumnezeu nu este de aceeași părere. „Până la bătrâneţea voastră Eu… vă voi sprijini. …şi tot vreau să vă mai port…” (Isaia 46:4). Așa că, începe să-ți faci planuri! Îndrăznește să visezi! Viața nu înseamnă confort, ci înseamnă să spui: „Doamne, mai dă-mi un munte de cucerit!” Cineva a spus că atunci când îți reușește totul, ești pe partea greșită a drumului. Faptul că trăiești „aventura” pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru tine nu e doar o preocupare în plus; e motivul pentru care te-ai născut! Cum îți vei da seama care este muntele tău? Nu există o formulă precisă și, la fel ca orice alt domeniu de creștere din viața ta, muntele tău nu va semăna cu niciun altul. Dar îl vei recunoaște, fiindcă el se află la intersecția dintre cele mai mari calități ale tale și cele mai mari pasiuni ale tale.

Publicat în 9 martie 2016

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

8 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

O viaţă de renunţare

Am fost răstignit împreună cu Cristos. Galateni 2:20

Nimeni nu este una cu Cristos până când nu este gata să renunţe nu numai la păcat, ci si la întregul lui mod de a privi lucrurile. Când suntem născuţi de sus prin Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că trebuie să renunţăm la ceva înainte de a avea. Şi încă de la început să renunţăm la toate pretenţiile. Ceea ce aşteaptă Domnul nostru să-I prezentăm nu este nici bunătatea, nici onestitatea, nici strădaniile noastre, ci păcatul real şi greu; aceasta este tot ceea ce poate lua de la noi. Şi ce ne da El în schimb pentru păcatele noastre? O dreptate reală. Dar noi trebuie să renunţăm la orice pretenţie de a fi ceva, la orice pretenţie de a fi vrednici de consideraţia lui Dumnezeu. O dată ce am făcut acest lucru, Duhul lui Dumnezeu ne va arăta la ce mai trebuie să renunţam. Cu fiecare pas al acestui proces va trebui să renunţ la drepturile mele. Sunt eu gata să renunţ la dreptul pe care-l am asupra tuturor lucrurilor mele, la dreptul de a avea propriile mele sentimente, la orice drept, şi să mă identific cu moartea lui Isus Cristos? Întotdeauna vom suferi o deziluzie profundă şi dureroasă înainte de a ne lepăda de noi înşine şi de a ne preda în întregime. Când un om se vede cu adevărat aşa cum îl vede Domnul, nu de urâciunea păcatelor cărnii este şocat el, ci de natura îngrozitoare a mândriei inimii lui faţă de Isus Cristos. Când el se vede în lumina Domnului, începe să simtă ruşinea, oroarea şi vina disperată. Dacă te confrunţi cu problema renunţării, treci prin criză, leapădă-te de toate şi Dumnezeu te va face potrivit pentru tot ce-ţi va cere.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.” LUCA 12:2

Credincioşii pot fi împărţiţi în două categorii: aceia care sunt „cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul” şi aceia care Il „urmează de departe.” Prima categorie, îngăduind Cuvântului lui Dumnezeu să-şi reverse lumina pe cărarea vieţii lor, caută să evite răul şi lumescul sub orice formă. A doua categorie, dând puţină atenţie, sau deloc, Cuvântului lui Dumnezeu, umblă după orice confort sau plăceri pe care pot să le obţină identificându-se cu lumea, fără să aibă prea mari probleme de cuget. În clasa aceasta sunt oameni care risipesc oră după oră la jocuri şi sporturi de tot felul şi la televizor. Dacă li se atrage atenţia, ei spun că nu văd nimic rău în aceste „amuzamente nevinovate”. Pentru ei Biblia nu vorbeşte împotriva unor astfel de lucruri! Astfel de oameni nu sunt călăuziţi de principiile Cuvântului lui Dumnezeu; şi chiar dacă ar avea vreun gând de a plăcea Domnului Isus ei realizează prea puţin ce este de făcut pentru El. Se gândesc ei că nenumăratele ore petrecute astfel vor fi trecute în revistă l a scaunul de judecată al Domnului Hristos? Se opresc ei vreodată ca să se întrebe cum se vor simţi în prezenţa privirii Lui pătrunzătoare care cercetează totul, când El Se va uita la acest timp mai mult decât pierdut? Vom sta faţă-n faţă cu El şi vom fi judecaţi pentru faptele pe care le-am făcut şi nu trebuia să le facem cât şi de cele pe care trebuia să le facem şi nu le-am făcut. şi nu numai că prin timpul irosit pentru lucruri de nimic şi cari n-au nici o cât de mică tangenţă cu cerul ei au lipsit pe semenii lor de timpul pe care li-l datora lor, dar ceea ce este mai trist şi mai grav, este că au lipsit pe Mântuitorul lor de slava pe care o aştepta din partea lor, şi s-au lipsit pe ei înşişi de scumpa şi intima părtăşie cu Domnul Isus. Ce pagube enorme pot ieşi numai din timpul pierdut! şi apoi, cine îşi risipeşte vremea într-un fel lumesc devine tot mai vulnerabil la atacurile subtile ale vrăjmaşului şi de aici, vai, atâtea căderi: Dacă ne gândim numai la două versete din Scriptură cu privire la felul cum trebuie să trăim viaţa, şi anume: „Nu luaţi parte deloc la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le.” (Efes. 5:11) şi „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efes. 5:16), atunci viaţa şi activitatea noastră ar fi cu totul alta. Domnul nostru ar fi slăvit şi noi am gusta adevărata bucurie, relaxare şi odihnă. „La Lege (Cuvânt) şi la mărturie!” (Isa. 8:20).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele,şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” 1 IOAN 1:9

Nu trebuie să vorbim de păcatele altora, ci să mărturism păcatele noastre, pentru ca Isus să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice vină.”căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire a fost arătat şi ne învaţă.” Nu ne îndrumă cu o bâtă, dar dacă ţinem la dreptatea noastră, nu putem fi oameni fericiţi, care Îl urmează pe Isus. A urma Mielului înseamnă să procedăm după cum este scris: „Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia cămaşa, iertaţi, şi vi se va ierta, daţi, şi vi se va da.” Acestea toate sunt incluse în urmare. Şi chiar dacă procedăm astfel, nu avem lipsă. Ce fericire să ai Evanghelia, cerul în mână! În Faptele Apostolilor citim: „Să ştiţi dar fraţilor,că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor, şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin legea lui Moise.” Faptele Ap.13:38,39. Astfel suntem drepţi. Cei nedrepţi nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu, dar cel ce crede în Isus, este drept. De ce? Isus a plătit pentru nedreptatea mea, şi a ta, şi în acest fel a îndepărtat-o. Evidenţa datoriilor noastre datorită păcatului este pusă la o parte, plata este desăvârşită. El mi-a făcut cunoscut că m-a eliberat. Avem un Dumnezeu drept, de aceea toate lucrurile le face în dreptatea Lui. Această dreptate a fost satisfăcută prin jertfa lui Isus Mântuitorul, care a luat asupra Lui toate păcatele, şi a purtat în mod desăvârşit pedeapsa altora. El şi-a dat viaţa pentru noi, şi ne-a îmbrăcat în dreptatea Sa. De aceea este adevărat: „Cel care crede aceasta, este drept.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ROADELE NOASTRE BINECUVÂNTATE

Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.

Deuteronom 28.5

Ascultarea aduce binecuvântarea peste toate bunurile obţinute prin munca noastră. Roadele ei vor fi binecuvântate; atât ceea ce intră în coşniţa, pentru a fi folosit îndată, cât şi ce este folosit după un timp mai îndelungat, va fi binecuvântat. Câştigul nostru poate că nu umple decât un coşuleţ; a trebuit să ne mulţumim cu prânzuri sărăcăcioase; dar şi în acest caz, binecuvântarea Domnului ne e făgăduită. Dacă ne mulţumim şi cu puţinul acesta, suntem ca Israel în pustie, care aduna mana numai pentru o zi. Ce ne trebuie şi noua mai mult? Nu ne-a învăţat oare Domnul, să-I cerem pâinea cea de toate zilele? El ne-o va da împreună cu binecuvântarea Sa. „Postava ta va fi binecuvântată”. În timpul lucrului tău, El se va apropia de tine pentru a-ţi întări braţul şi a vorbi inimii tale; dar lucrul tău să fie pentru slava Lui şi niciodată purtarea noastră de grijă pentru trup să nu o întreacă pe aceea a sufletului.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Ioan 12.35

Mult a trebuit să se ostenească Domnul ca să găsească roade la poporul Lui. Căpeteniile poporului, cei îngâmfaţi, plini de pizmă şi ură şi-au pierdut energia necesară în lucrarea pentru Domnul. Preoţii, care erau puşi să fie soli ai oştirilor Domnului, (Mal. 2.7) şi fariseii erau cei mai mari duşmani ai Domnului. Domnul a venit ca Lumină pe pământ dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.” Nu este la fel şi azi? Numai puţini sunt aceia care se lasă luminaţi de această lumină, ca să se vadă partea lor rea şi recunoscându-se păcătoşi să vină la Mântuitorul. În Ioan 12 de unde este luat acest verset, Domnul era foarte aproape de momentul morţii Lui pe cruce. Ce solemn răsună aceste cuvinte: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru; umblaţi ca unii care aveţi lumină.” Când Domnul era pe cruce, peste căpeteniile religioase a venit un întuneric care i-a cuprins. Versetul 23 şi 28 din Psalmul 69 ne arată că nu va scăpa nici unul din ei de la pierzare.Ai vrea să fii şi tu părtaş unei asemenea sentinţe? Socotesc că nu! De aceea trebuie să te laşi fără nici o rezervă în câmpul de lucru al acestei Lumini. Făclia de har încă mai luminează, deşi Domnul Isus s-a reîntors la Tatăl Său.Acum „lumina lumii” sunt cei ce cred în El. Ei mărturisesc dragostea lui Dumnezeu care îi caută pe păcătoşi. Deschideţi inima acestei dragoste nemărginite, nu acoperi nimica, recunoaşte toate lucrurile Domnului şi inima ta va primi multă lumină din lumina slavei cereşti a lui Cristos. Nu ezita. În curând este prea târziu.Firea omenească învinuie pe oricine, afară de ea însăşi. Dar acolo unde lucrează harul, omul e totdeauna gata să se judece pe sine în lumina lui Dumnezeu şi să ia locul cel mai de jos. În felul acesta se poate ajunge în lumina lui Dumnezeu şi acea persoană va deveni o lumină pentru cei care sunt în jurul său.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Dumnezeul meu, stau în focul Tău arzător şi curăţitor – atât de multă zgură se pare că descopăr astăzi, atât de puţin din harul Tău cel dulce şi iubitor când am de-a face cu greşelile altora. Doamne, iartă-mă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.» Ioan 6,37

Aceste cuvinte ale Domnului Isus au putere şi valabilitate veşnică; ele fac parte din marea Sa predică despre Sine însuşi: «Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată si cine crede în Mine, nu va înseta niciodată» (Ioan 6,35). In versetul imediat următor Domnul plânge că nimeni nu-L crede. El a fost trimis pe pământ de Tatăl Său pentru a ne salva şi a ne face o promisiune măreaţă: «... și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Data de valabilitate a acestei promisiuni nu are termen de expirare. Domnul Isus nu va refuza nici un păcătos care vine cu pocăinţă sinceră înaintea Lui, ci El spune: «... și
pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Şi chiar dacă vom veni în repetate rânduri, El ne va da întotdeauna o a doua şansă. Ce se întâmplă aşadar cu credinciosul care păcătuieşte după ce a venit la Isus? Această promisiune este sigură şi veşnic valabilă din toate punctele de vedere; apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă: «Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (sau Avocat; greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus Cristos, Cel neprihănit» (1 Ioan 2,1).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

În împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. Faptele Apostolilor 14:22

Poporul lui Dumnezeu are încercările lui. Când şi-a ales poporul, Dumnezeu nu a spus că nu vor fi încercaţi. Ei au fost lămuriţi în „cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). Ei nu au fost aleşi pentru pace lumească şi bucurii pământeşti. Libertatea de boală şi de durerile morţii nu li s-a făgăduit niciodată; când Domnul a privit spre cei aleşi, a inclus pedepse printre lucrurile care urmau să vină peste ei în mod inevitabil. Încercările sunt o parte a sorţii noastre; ele au fost predestinate pentru noi în testamentul lui Christos. La fel de sigure ca mişcarea stelelor în orbita creată de mâna Lui, încercările ne lovesc la timpul potrivit. Dumnezeu le-a rânduit vremea şi locul, intensitatea şi efectul pe care îl vor avea asupra noastră. Oamenii buni nu trebuie să se aştepte niciodată să scape de încercări. Dacă fac asta, vor fi dezamăgiţi, fiindcă nici unul din predecesorii lor nu le-a putut ocoli. Amintiţi-vă de răbdarea lui Iov. Gândiţi-vă la Avraam, care a avut încercări dar le-a biruit, şi a devenit prin aceasta „tatăl celor credincioşi”. Amintiţi-vă de biografiile tuturor patriarhilor, profeţilor, apostolilor şi martirilor, şi veţi vedea că nici unul din cei aleşi de Dumnezeu ca instrumente ale îndurării nu a fost scutit de focul încercărilor. S-a stabilit din vechime ca plasele îndurării să poarte însemnul crucii încercărilor, ca simbol regal prin care se disting vasele Regelui. Dar deşi necazul este partea copiilor lui Dumnezeu, ei au mângâierea să ştie că învăţătorul le-a îndurat înaintea lor.Ei au prezenţa şi simpatia Lui ca să-i bucure harul Lui ca să-i sprijine şi exemplul Său ca Să-i înveţe cum să îndure. Şi când vor ajunge în împărăţie, necazurile prin care au trecut ca să intre acolo se vor schimba în motive de bucurie.

SEARA

Ea i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său i-a pus numele Beniamin (Fiul dreptei). Genesa 35:18

Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare. Rahela a fost copleşită de durerea naşterii, care a adus-o în pragul morţii; Iacov, deşi plângea moartea soţiei sale, a văzut că naşterea copilului era o binecuvântare. Ar fi bine pentru noi ca, în timp ce carnea jeleşte încercările, să triumfăm în credinţă prin statornicie divină. Leul lui Samson s-a transformat în miere, şi la fel se va întâmpla şi cu necazurile noastre dacă le privim cum se cuvine. Marea furtunoasă hrăneşte o mulţime de peşti; pădurea sălbatică ascunde frumuseţea multor flori; vântul vijelios duce departe mirosurile pestilenţiale şi îngheţul amarnic afânează solul. Norii întunecaţi picură stropi de lumină, şi pământul negru dă viaţă florilor viu colorate. In fiecare mină a răului se află un filon al binelui. Inimile triste au o neobişnuită abilitate de a descoperi cele mai neplăcute faţete ale unei încercări. Dacă ar fi o singură groapă în toată lumea, ei şi-ar frânge gâtul în ea; dacă ar fi un singur leu în deşert, ei i-ar auzi răgetul. Cu totii avem tendinţa să acţionăm în felul acesta. Suntem gata uneori să strigăm ca Iacov: „Toate acestea pe mine mă lovesc!” (Genesa 42:36). Cel credincios îi încredinţează Domnului toate grijile lui şi apoi aşteaptă cele mai bune rezultate în urma celor mai rele calamităţi. Ca şi oamenii lui Ghedeon, cei credincioşi nu se uită la ulciorul spart, ci se bucură că lumina străluceşte mai tare fără el. Din scoicile aspre ale greutăţilor, credinţa extrage perlele onoarei; din adâncimile oceanului nefericirii, ea ridică barierele de coral ale experienţei. Când se retrage valul bunăstării, credinţa găseşte comori ascunse în nisip; când apune soarele desfătărilor, credinţa îşi întoarce telescopul spre stelele făgăduinţelor cereşti. Când însăşi moartea îşi face apariţia, credinţa arată spre lumina învierii de dincolo de mormânt, şi îl transformă pe muribundul Ben-Oni în veşnic viul Beniamin.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Fă după cuvântul Tău … pentru ca Numele Tău să fie slăvit. (1 Cronici 17:23,24)

Acesta este unul dintre cele mai binecuvântate aspecte ale unei rugăciuni autentice. De multe ori cerem lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a promis în mod special. De aceea nu suntem siguri dacă cererile noastre sunt în acord cu planul Său, până nu perseverăm o perioadă de timp în rugăciune. Totuşi, în unele situaţii, şi aceasta a fost una din viaţa lui David, suntem pe deplin încredinţaţi că ceea ce cerem este în acord cu voia lui Dumnezeu. Ne simţim conduşi să alegem şi să pledăm pentru o promisiune de pe paginile Scripturii, fiind deosebit de impresionaţi că ea conţine un mesaj pentru noi. În acele momente, putem spune cu credinţă tare: „Fă după cuvântul Tău”.

Cu greu am putea găsi o atitudine mai frumoasă, mai puternică, sau mai sigură decât aceea de a ne pune degetul pe o promisiune din Cuvântul divin al lui Dumnezeu şi apoi a cere împlinirea ei.

Această practică nu necesită nici chin, nici sforţare şi nici lupte corp la corp, ci simpla prezentare a cecului şi solicitarea banilor. Este tot una cu a face o promisiune şi a cere împlinirea ei. Nu va exista nici o îndoială sau înnorare cu privire la cererea făcută. Dacă toate cererile ar fi la fel de hotărâte, ar creşte foarte mult interesul pentru rugăciune. Este mult mai bine să ceri câteva lucruri concrete, decât să faci douăzeci de cereri vagi. F. B. Meyer

Fiecare promisiune a Scripturii este o scrisoare de la Dumnezeu, cu care putem pleda înaintea Lui cu această rezonabilă cerere: „Fă cum ai promis”. Creatorul nostru nu-i va înşela niciodată pe aceia dintre noi care facem parte din creaţia Lui şi care ne bazăm pe adevărul Lui. Ba mai mult, Tatăl nostru ceresc nu-Şi va călca niciodată cuvântul faţă de propriul Lui copil.

„Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea” (Psalmul 119:49). Aceasta este o invocare foarte comună şi un dublu argument, pentru că este „cuvântul Tău”. Nu-Ţi vei ţine Tu cuvântul? De ce l-ai rostit, dacă nu-l vei şi împlini? „M-ai făcut să-mi pun nădejdea” în el. Mă vei înşela acum în speranţa pe care Tu Însuţi ai născut-o în mine? C. H. Spurgeon

Fiind deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

Romani 4:21

Eterna credincioşie a lui Dumnezeu face ca promisiunile biblice să fie „nespus de mari şi scumpe” (2 Petru 1:4). Promisiunile oamenilor sunt deseori fără valoare. Dar, de la creaţia lumii, Dumnezeu nu a călcat nici o promisiune faţă de vreunul din copiii Lui care s-au încrezut în El.

O, ce trist este pentru un biet credincios să stea la uşa unei promisiuni în timpul unei nopţi întunecate de durere, fiindu-i frică să deschidă uşa şi astfel să intre cu îndrăzneală la adăpost ca un copil în casa Tatălui său! Gurnal

Fiecare promisiune a lui Dumnezeu este construită pe patru piloni. Primii doi sunt dreptatea şi sfinţenia Lui, care nu-L vor lăsa niciodată să ne înşele. Al treilea este harul sau bunătatea Sa, care nu-I va permite să uite. Şi al patrulea este adevărul Lui, care nu-I va da voie să Se schimbe şi care-I dă posibilitatea să împlinească ce a promis.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 22.1-21

Poate mai mult ca de oricare altă parte din Scriptură, de Psalmul 22 trebuie să ne apropiem cu „picioarele descălţate”, deoarece el conţine tema cea mai profundă: sentimentele şi rugăciunile Domnului Hristos în ceasurile de la cruce. După ce a fost expus răutăţii oamenilor, suferind pentru dreptate, El cunoaşte în timpul celor trei ore de întuneric profund abandonarea de către Dumnezeul Său puternic. Complet singur, Omul desăvârşit traversează această încercare fără seamăn având numai sprijinul lăuntric al iubirii Sale fără egal. El nu încetează nicio clipă să Se încreadă în Cel care, pentru moment, nu-I putea răspunde. Îşi afirmă public slăbiciunea şi ruşinea (v. 1,2,6) şi nu manifestă nicio stare care să semene cu nerăbdarea, cu disperarea sau cu încercarea de a Se apăra.

La cruce, omul a dat la iveală măsura sa întreagă: a arătat până unde este capabil să meargă cu ura sa, cu violenţa sa, cu sfidarea sa, cu josnicia sa morală (v. 6-8,12,13,16-18). Dar, în acelaşi timp, şi Dumnezeu a dezvăluit măsura totală a ceea ce este El: a arătat până unde poate merge şi în dreptatea Sa perfectă împotriva păcatului, şi în dragostea Sa desăvârşită pentru păcătos. Crucea a proiectat totul la adevărata scară. Ah, fie ca această contemplare a Domnului Isus murind pentru noi să producă tot mai mult în sufletul nostru umilinţă şi recunoştinţă, respect şi adorare!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 1:35-42

El, cel dintâi a găsit pe fratele său Simon…. Şi l-a adus la Isus… Ioan 1:41, 42

ADUCEŢI-I LA ISUS

In cartea sa „Cei doisprezece”, Leslie B. Flynn a scris despre un om de afaceri care, intrând într-un restaurant, a observat un copil care privea înăuntru cu năsucul turtit de vitrina localului.”Ti-e foame?” a întrebat omul. Copilul a răspuns timid: „Sigur că da, domnule”. Omul l-a luat cu el înăuntru şi a comandat o porţie bună de mâncare pentru el. Dar în loc să mânânce, copilul se tot uita afară, arătând puţin interes mâncării delicioase ce-i fusese pusă în faţă. Omul l-a bătut pe umăr: „De ce nu mănânci? Ai spus că ţi-e foame”. Copilul i-a răspuns: „Vedeţi copilul acela care se uită pe fereastră? Este frăţiorul meu mai mic. Cum pot să mănânc când se uită la mine aşa?” Când găsim ceva care ne satisface, vrem ca şi alţii să aibă parte de acel lucru. Aşa s-a întâmplat şi cu Andrei, fratele lui Simon Petru. Cu toate că nu ştim prea multe despre acest ucenic, ştim că el întotdeauna a condus pe alţii la Isus. In primul rând l-a dus pe fratele său Simon la Domnul (Ioan 1:41, 42). Cu câţiva ani mai târziu, l-a adus pe băieţelul cu pâinile şi peştii (Ioan 6:8, 9). Aproape de sfârşitul misiunii Domnului Isus, I-a spus Domnului despre nişte greci care doreau să-L vadă (Ioan 12:20-22). Noi, cei care am experimentat mântuirea prin credinţa în Cristos, avem o legătură „interioară” cu Isus. Dar sunt mulţi încă „afară” care nu s-au încrezut încă în El ca în Mântuitorul lor personal. Nu aţi vrea, la fel ca Andrei, să răspundem nevoilor şi să facem efortul să-i ducem la Isus? – D.C.E.

    Doresc să fiu creştinul roditor

    Ce suflete la Tine-aduce.

    Spunând mereu, oricând şi tuturor,

    Să-i mântui, ai murit pe cruce.  – Ozbun.

Trebuie să mergem la păcătoşi, dacă dorim ca păcătoşii să vină la Isus.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Vam scris, părinților, pentru că Lați cunoscut pe Cel care este de la început. 1 Ioan 2.14

Termenul „părinți” sugerează maturitatea. Aceasta nu înseamnă că „părinți” sunt doar credincioșii în vârstă, deși, în general, este adevărat că cei mai mulți dintre „părinți” sunt credincioși înaintați în vârstă. Totuși, trebuie să ne amintim că mulți creștini în vârstă sunt încă prunci, în timp ce există cazuri când unii credincioși relativ tineri se pot găsi, datorită creșterii rapide în harul și în cunoașterea Domnului Isus, în rândul „părinților”. Lucrul important este să vedem că această categorie îi include pe toți cei care, indiferent de vârstă, au această trăsătură spirituală: Îl cunosc pe Cel care este de la început.AL cunoaște pe Cel care este de la început înseamnă aL cunoaște pe Hristos așa cum este El și acolo unde este El, ca viață eternă, ca tot ceea ce El este în Sine Însuși, ca Om glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Cineva poate întreba: «NuL cunosc oare toți cei credincioși pe Hristos?». Da, toți credincioșii Îl cunosc pe Hristos ca Mântuitor al lor și Îl recunosc ca Domn al lor, însă acest lucru este foarte diferit de cunoașterea despre care este vorba aici. AL cunoaște întrun caracter special al Său este un lucru binecuvântat, însă cunoașterea despre care apostolul vorbește aici cuprinde ceea ce este El în Sine Însuși, dincolo de orice caracter special al Său.De exemplu, cei care trăiesc în Anglia o pot cunoaște pe regină ca fiind suveranul lor, fără să fie însă deloc familiarizați cu ea, în mod personal. Copiii ei însă, în timp ce nu uită că ea este suveranul, o cunosc așa cum ea este în sine însăși – îi cunosc inima, caracterul și căile.Prin urmare, „părinții” se ridică deasupra oricărui caracter, a oricărei slujbe sau a oricărei relații pe care El o are cu privire la ei și își găsesc plăcerea în El Însuși, în ceea ce este El, în toate frumusețile Lui morale, în perfecțiunile și în excelența Lui. E.Dennett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Fiule, … nu lepăda învățătura mamei tale.
Proverbe 6.20

O mamă credincioasă

Un învățat, care a fost mai demult un ateu, i-a dat unui prieten de-al său următoarea explicație despre motivul gândirii lui schimbate:

În ciuda înclinației mele spre necredință, a rămas o impresie adâncă în inima mea, pe care n-am putut să o șterg: viața mamei mele. Comportamentul ei plăcut, credința ei entuziasmată, răbdarea ei, tăria ei chiar și în durere grea, toate acestea au stat în fața ochilor mei și a trebuit să mă întreb: De unde au provenit acestea? La final am fost constrâns de deznădejdi de tot felul, o nemulțumire adâncă m-a cuprins, și ca de o putere nevăzută am fost nevoit să deschid Biblia uzată a mamei mele care mi-a lăsat-o moștenire la moarte. Din ea am vrut să cercetez puterea care i-a dat vieții mamei mele o asemenea direcție în viață, și apoi această putere a venit și asupra mea și mi-a câștigat inima.

Cu toții să ne însuflețim să fim o epistolă clară a lui Hristos care poate fi citită de oricine!

Eu am aflat în Domnul fericirea

Și bucuria-ntregii mele vieți,

Și-am vrut s-aflați și voi că izbăvirea

Și fericirea voastră-n El aveți!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (1)

„Dă-mi dar muntele acesta…” (Iosua 14:12)

     De ce I-ar cere cineva lui Dumnezeu un munte? Pentru că atunci când vrei să abordezi ceva mai mare decât tine: 1) Crești; 2) Înveți să depinzi de Dumnezeu; 3) Ajungi să sărbătorești mari victorii. Caleb a spus: „Acum iată că Domnul m-a ţinut… optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi, deci, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul” (Iosua 14.10-12). Oricine putea ocupa o câmpie, dar era nevoie de credință în Dumnezeu pentru a cuceri un munte. Apoi, acolo era locul în care trăiau Anachimii – niște uriași. Aceștia erau atât de mari, încât zece dintre iscoadele lui Moise au spus: „faţă de ei parcă eram nişte lăcuste” (Numeri 13:33). Noi am spune că la vârsta de optzeci și cinci de ani, acest Caleb ar fi trebuit să ceară o căsuță frumoasă într-o zonă liniștită! Dar nu, el și-a dorit încă un război și încă o victorie înainte de „plecare”. Nu-i mai cere lui Dumnezeu o viață lipsită de probleme, căci în felul acesta ai putea muri de plictiseală. Atunci când lucrezi la rezolvarea problemelor și la depășirea provocărilor, devii persoana dorită de Dumnezeu. Așadar, cere-I lui Dumnezeu o sarcină prin care vei continua să înveți, să crești, tânjind și fiind însetat după semnificație. Când te rogi: „Doamne, folosește-mă”, fii pregătit să te confrunți cu patru lucruri: aventură, pericol, risc și răsplată. Ce zici – ești gata pentru puțină agitație?

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

7 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Bucurie neclintită

Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8:37

Pavel vorbeşte aici despre lucrurile care par a fi în stare să-l despartă pe cel sfânt de dragostea lui Dumnezeu; dar lucrul remarcabil este că nimic nu poate interveni între dragostea lui Dumnezeu şi cel sfânt. Lucrurile menţionate de Pavel pot interveni şi chiar intervin pentru a strica partăşia sufletului nostru cu Dumnezeu şi a ne îndepărta de El; dar nici unul dintre ele nu se poate interpune între dragostea lui Dumnezeu şi sufletul celui sfânt. Fundamentul credinţei noastre creştine este minunea dc nepătruns şi nementală a dragostei pe care Dumnezeu ne a arătat-o pe crucea de la Calvar, o dragoste pe care n-o merităm şi nu o vom putea merita vreodată. Pavel spune că acesta este motivul pentru care noi suntem mai mult decât învingători in toate aceste lucruri. extraordinar de victorioşi, cu o bucurie pe care nu am putea-o avea dacă nu ar exista chiar lucrurile care par gata să ne copleşească.Valunle uriaşe, care-1 înspăimântă pe înotătorul obişnuit, produc în schiorul nautic bucuria extraordinară de a trece învingător prin ele. Să aplicăm aceasta la propria noastră situaţie. Necazurile, întristările, persecuţiile sunt exact lucrurile care produc în noi o bucurie nemaipomenită; nu trebuie să luptăm împotriva lor. Noi suntem mai mult decât învingători prin El în toate aceste lucruri; nu în ciuda lor, ci în mijlocul lor. Cel sfant nu cunoaşte niciodată bucuria Domnului în ciuda sufennţelor, ci datorită lor…”Mă bucur în toate aceste suferinţe”, spune Pavel.Bucuria neclintită nu se întemeiază pe ceva trecător, ci pe dragostea Iui Dumnezeu pe care nimic n-o poate schimba. Experienţele vieţii, fie că sunt evenimente teribile sau obişnuite, nu sunt capabile să atingă dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Cristos, Domnul nostru.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„îndreaptă-le inimile spre Tine.” 1CRONICI 29:18

Rugăciunea aceasta a lui David pentru poporul lui Dumnezeu, este un exemplu de mijlocire ca rugăciunea unei mame pentru copilul ei şi a unui tată care are răspunderea întregei lui case. Dar aici nu este vorba de activitatea noastră ci de ceea ce este cu mult mai important: de a lui Dumnezeu. Indreaptă-ne inimile spre Tine… până la Tine, până în mijlocul tuturor comorilor înţelepciunii şi al cunoştinţei dumnezeeşti, până în mijlocul bogăţiilor de necuprins ale harului! Duhul Sfânt este cârmaciul acela care dirijează corabia în siguranţă printre stânci şi pericole, până în port, portul inimii dragostei Sale. „Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos. (2 Tes.3:5). Da, rugăciunea este a noastră dar lucrarea este a Lui. Ori de câte ori ne rugăm pentru cei dragi ai noştri şi pentru alţii, să ne aducem aminte şi de cuvintele Domnului Isus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” (Ioan 6:44). şi atunci să-L rugăm pe Tatăl să-i atragă la Domnul Isus cum ştie El. Mijloacele Lui, în înţelepciunea şi dragostea Sa, sunt infinite. Noi nu trebuie să-I sugerăm lui Dumnezeu cum să lucreze, căci cu siguranţă vom face greşeli. Mi-aduc aminte că mă rugam odată pentru unii din copii mei ca Dumnezeu să-i aducă la „sapă de lemn” ca să nu aibă după ce bea apă, dar soţia mea m-a mustrat şi mi-a amintit că Domnul este suveran şi drept şi înţelept ca să folosească metoda Lui de a-i atrage la Domnul Isus. Cât este de important ca în zilele noastre atât de încărcate şi într-o lume atât de înfierbântată, să dăm atenţie unei rugăciuni dirijate de Duhul Sfânt. În rugăciunea sa, David spune că „…totul vine de la Tine şi din mâna Ta” (vs. 14); ce bine este să lăsăm pe Dumnezeu să lucreze: „…nu-n felul meu poate, nu-n felul tău poate, în felul Său însă, El va-ngriji”, spune o cântare creştinească. Dar David mai spune ceva de foarte mare însemnătate în rugăciunea lui şi la care este bine să luăm aminte: „ştiu Doamne că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă.” (vs. 17.) De aceea să rugăm pe dumnezeu ca şi David odinioară: „Cercetează-mă Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima.” Căci „dacă nu ne osândeşte inima nostră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (Ioan3:21). Intr-o astfel de stare să venim înaintea lui Dumnezeu şi să-L rugăm să lucreze şi să împlinească tot ce îi cerem. „Doamne, îndreaptă-le inimile spre Tine.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Faceţi toate lucrurile fără cârtire şi şovăire, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumneze, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.”

Unii sunt de părere că dacă ar avea o altă poziţie socială, sau o altă soţie, totul ar fi în ordine. Nu este scris astfel: „Faceţi multe lucruri, fără cârtiri, sau majoritatea lucrurilor fără cârtiri. „Dacă şovăim sau cârtim nu suntem fără prihană. Un lucru este important să cunoaştem: suntem la adăpost de cârtiri şi şovăieli, numai dacă ne ţinem de Cuvântul vieţii. Astfel vom putea face toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli. Dacă şovăim sau cârtim, dăm dovadă că am pierdut ţinta din faţa ochilor. Poporul Israel a cârtit de zece ori; aceasta a fost cauza pentru care nu a putut intra în ţara făgăduinţei. Canaanul le-a fost promis, dar ei au văzut numai uriaşii şi zidurile solide, de aceea a trebuit să piară în pustie. Urmaşii lor însă, au suflat în trâmbiţe, şi au făcut-o cu credinţă. În sunetul trâmbiţei era siguranţa: „cetatea este a noastră, toată ţara este a noastră”. Erau case pline de bunătăţi pe care nu ei le-au umplut, vii şi măslini pe care nu ei le-au sădit, de aceea le-a fost poruncit să nu se uite la ceea ce au lăsat în urmă. Ghideoniţii şi celelalte popoare au trebuit să lucreze pentru a umple casele lor, ca poporul lui Israel să găsească case şi magazii pline în a caror posesie au intrat;ferice de cel care suflă în trâmbiţă, în timp ce încă stau în picioare zidurile.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ELIBERAT DE CĂTUŞE

Domnul îi scapă pe prinşii de război. Psalmul 146.7b

Amintiţi-vă de Iosif, de Israel în Egipt, de Manase, de Ieremia, de Petru, de Pavel şi atâţia alţii. El mă poate izbăvi şi pe mine. Cu Cuvântul Său rupe stâlpii de aramă şi cu o privire sfarmă lanţurile de fier. Avem mărturie. În câte locuri şi timpuri cei prigoniţi n-au fost puşi în libertate şi scoşi la lumina zilei? Domnul Isus făgăduieşte şi azi deschiderea temniţei acelora ce sunt legaţi cu vreun lanţ.Drag prieten, El se va bucura să te vadă eliberat de necazul, îndoielile sau temerile inimii tale, care te fac să plângi azi. Ar fi o bucurie pentru Domnul să-ţi dea libertatea, aşa cum ar fi pentru tine bucuria de a fi eliberat. Tu singur nu-ţi poţi dezlega lanţurile de fier; Domnul însuşi vrea să facă aceasta. Crede numai în El, împotriva zidurilor de piatră şi a cătuşelor de fier. Satana nu te va putea reţine, păcatul nu te va putea înlănţui, nici disperarea nu te va putea lega, daca crezi în puterea Domnului Isus, în harul Sau gratuit, care are toată puterea să te salveze. Aşa vei putea cânta chiar azi: „Dumnezeu scapă pe prinşii de război”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Ioan 10.11

Oare se mai găseşte undeva un Păstor aşa de Bun ca Domnul nostru? Cine îi iubeşte pe ai Săi ca El? El a coborât din cer şi a murit pe cruce pentru a salva pe oamenii păcătoşi care devin prin credinţă oiţele Sale. Noi îi aparţinem Lui formăm turma Sa, turmă care o paşte El însuşi. Şi din cauză că ne iubeşte cu atâta căldură, El merge în faţa turmei Sale şi noi avem fericirea de a-L urma. Pe calea urmării Sale găsim păşune şi desfătare duhovnicească. Da, El însuşi ne dă bucurii nespuse şi ne îmbărbătează. Celor care stau foarte aproape de El le dă o măsură plină, care se revarsă cu bucurii. Oare nu vrei şi tu ca Marele Păstor să-ţi dăruiască aceste bunuri? Sau suntem mulţumiţi cu o măsură mai mică? Atunci nu luăm din imensitatea Sa şi sufletul nostru nu se bucură de comuniunea cu El. Poate Domnul să fie mulţumit cu noi? Desigur că NU. El vrea să fim în apropierea Sa şi să fim fericiţi. Noi am experimentat faptul că nimic nu ne îmbărbătează mai mult ca preocuparea noastră cu Persoana Sa şi dragostea Lui. Îmbărbătaţi de El, vom primi întotdeauna mai multă putere.Oare nu se întâmplă câteodată ca o oaie să urmeze pe alt stăpân? Aceasta se întâmplă numai atunci când oaia e bolnavă, căci în acea situaţie nu mai poate deosebi vocea străinului şi vocea Păstorului cel Bun. O astfel de oaie a păşunat în alte locuri decât acolo unde a fost îndrumată de Păstorul Divin. Ea credea că are voie să meargă şi acolo odată, dar s-a arătat foarte repede că a fost numai pentru răul ei. În această situaţie singurul remediu este revenirea la Domnul Isus în plină supunere. El tratează ceea ce este rău şi El vindecă urmările părtăşiei dintr-o legătură nepotrivită a credinciosului. Medicamentele Sale sunt foarte bune şi de multe ori au efect imediat. Câteodată însă trebuie să suferim mai mult timp consecinţele păcatelor noastre. Să ne încredem tot mai puternic în Păstorul cel Bun care ne va duce în sfânta Lui odihnă.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Aş vrea, o, Doamne, să am toate gândurile şi sentimentele şi cuvintele parfumate cu dragoste, dragoste perfectă faţă de Tine şi, prin aceasta, faţă de oameni.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor. Apocalipsa 22,5

Copiii lui Dumnezeu nu vor mai plânge, pentru că, pe lângă multe altele, va dispărea şi teama de schimbare, nesiguranţa. Atunci vom şti că suntem ocrotiţi pe vecie. Păcatele vor fi uitate şi vom fi parte a dumnezeirii.Nu vei mai plânge, pentru că dorul tău va fi alinat şi toate dorinţele împlinite. Nu vei mai avea ce să-ţi doreşti pentru că vei avea totul. Ochii şi urechile, inima şi mâinile, cunoştinţa, imaginaţia, speranţa, voinţa şi toate dorinţele sufletului vor fi complet satisfăcute. Şi cu toate că nu ştim foarte multe despre lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc, putem afla suficiente detalii în cartea Apocalipsa scrisă de apostolul Ioan prin inspiraţia Duhului Sfânt. Vom fi nespus de fericiţi acolo, cu Domnul. O pace plină de bucurie e pregătită pentru noi în cer. Ea se apropie deja de noi şi un lucru este sigur: mai deevreme sau mai târziu sălciile plângătoare în care ne agățăm harfele (Psalm 137,2) vor fi schimbate cu frunzele de laur ale victoriei spirituale. Picăturile de rouă ale necazului se
vor transforma în perle veşnice de soare. Isus vine în curând şi acest adevăr este minunat!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Aveţi credinţă în Dumnezeu. Marcu 11:22

Credinţa este piciorul cu care sufletul păşeşte pe calea poruncilor. Dragostea poate să facă mersul mai uşor, dar credinţa este cea care poartă sufletul. Credinţa este uleiul care unge roţile devoţiunii şi pune în mişcare sfinţenia. Fără credinţă, roţile se înţepenesc şi tragem din greu. Prin credinţă pot face totul; fără credinţă nu am nici dorinţa nici puterea de a face ceva în slujba Domnului. Dacă vrei să-i găseşti pe cei care îl slujesc cel mai bine pe Dumnezeu, trebuie să-i cauţi printre cei Care au multă credinţă. Credinţa puţină poate să salveze omul, dar nu poate să facă lucruri măreţe pentru Dumnezeu. Puţin Credinciosul lui Bunyan nu a putut lupta cu Apolion; a fost nevoie de ajutorul Creştinului ca să reuşească. Sărmanul Puţin Credincios nu l-a putut ucide pe Uriaşul Disperare; a fost nevoie de brasul Inimosului ca să învingă monstrul. Puţin Credinciosul Va merge în ceruri, dar adesea este nevoit să se ascundă într-o coajă de nucă, şi adesea pierde tot ce are. Puţin Credinciosul spune „este un drum greu, presărat cu pietre ascuţite şi plin de primejdii; mă tem să merg”, în vreme ce Mult Credinciosul îşi aminteşte făgăduinţa „zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, și puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25), şi se avântă Curajos. Disperat, Puţin Credinciosul îşi amestecă lacrimile cu valul, în vreme ce Mult Credinciosul cântă „dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2) şi trece pârâul fără să şovăie. Vreţi să fiţi fericiţi şi mulţumiţi? Vă place credinţa? Vreţi să aveţi credinţa celor veseli şi nu a celor întunecaţi? Dacă da, atunci „aveţi credinţă în Dumnezeu”. Dacă iubeşti întunericul şi îţi place să trăieşti în nefericire, te vei mulţumi să ai puţină credinţă; dar dacă iubeşti lumina soarelui şi vrei să cânţi cântări de biruinţă, cere cu înflăcărare cel mai bun dar: o credinţă mare.

SEARA

Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om. Psalmi 118:8

Fără îndoială, cititorul a fost ispitit de multe ori să-şi pună nădejdea în lucrurile care se văd, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil. Creştinii caută adesea sfat şi ajutor la oameni şi distrug nobila simplitate a relaţiei lor cu Dumnezeu. Oare rugăciunea aceasta de seară este citită de un copil al lui Dumnezeu chinuit de griji pământeşti? Dacă da, voi discuta puţin cu el. Spui că te încrezi în Isus, şi numai în Isus, pentru mântuire. Atunci de ce eşti tulburat? „Fiindcă am multe griji”, vei răspunde tu. Nu este scris „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” (Psalmi 55:22)? Nu spune Scriptura „nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduce-ţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6)? Nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile tale materiale? „O, aş vrea să pot”, îmi spui tu. Dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile pământeşti, cum îndrăzneşti să te încrezi în El pentru cele spirituale? Poţi să crezi că îţi va mântui sufletul şi nu poţi crede că îţi va da câteva binecuvântări? Nu este Dumnezeu îndestulător pentru nevoile tale, sau capacităţile Sale sunt prea limitate? Ai nevoie de alt ochi în afară de Cel care vede orice? Este inima Lui slăbită? A obosit braţul Său? Dacă este aşa, caută-ţi alt Dumnezeu; dar dacă El este infinit, atotputernic, credincios, adevărat şi înţelept, de ce-ţi pierzi timpul căutând un altul? De ce străbaţi pământul în căutarea unei alte temelii, când Dumnezeu este destul de puternic ca să tină orice greutate pe care ai putea-o tu clădi? Creştine, cum nu se amestecă vinul cu apa, aşa nu se amestecă aurul credinţei cu arama încrederii omeneşti. Aşteaptă-L pe Dumnezeu, şi pune-ţi nădejdea în El. Nu dori curcubetele lui Iona, încrede-te în Dumnezeul lui Iona. Lasă-i pe nebuni să aleagă temelia nisipoasă a încrederii în oameni, iar tu clădeşte pe Stânca Veacurilor, ca unul care vede furtuna.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Am fost necăjiţi în toate chipurile.

(2 Corinteni 7:5)

De ce ne conduce Dumnezeu în felul acesta, îngăduind o presiune aşa de puternică şi constantă asupra noastră? Unul din scopurile Lui este să ne arate puterea şi harul Lui atot-suficiente, într-un mod mult mai eficient decât dacă am trăi departe de greutăţi şi încercări. „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi” (2 Corinteni 4:7).Un alt scop este să ne facă mai conştienţi că depindem în totul de El. Dumnezeu încearcă să ne înveţe mereu cât de dependenţi suntem de El – că suntem ţinuţi în întregime de mâna Lui şi că depindem numai de purtarea Lui de grijă.Exact acolo a stat şi Domnul Isus Însuşi şi acolo doreşte El să stăm şi noi. Nu trebuie să depindem de forţele noastre proprii, ci întotdeauna să ne bizuim pe El. Şi viaţa noastră să emane o încredere aşa de puternică încât niciodată să nu îndrăznim să facem nici măcar un singur pas singuri. Aceasta ne va învăţa să ne încredem în El mai mult.Nu există altă cale de a învăţa credinţa decât prin încercări. Ele sunt şcoala lui Dumnezeu a credinţei, şi este mult mai bine pentru noi să învăţăm să ne încredem în El, decât să trăim o viaţă de distracţii. Şi odată ce lecţia de credinţă a fost bine învăţată, câştigăm o posesiune veşnică şi o comoară eternă. Însă fără credinţă în Dumnezeu, chiar şi marile bogăţii ne vor lăsa săraci.

din
Zile cereşti pe pământ

De ce trebuie să plâng când alţii cântă?

„Ca să testez adâncimile suferinţei”.

De ce trebuie să muncesc când alţii se odihnesc?

„Ca să-mi folosesc puterea la cererea lui Dumnezeu”.

De ce trebuie să pierd când alţii câştigă?

„Ca să înţeleg durerea tăioasă a înfrângerii”.

De ce trebuie să fie sorţul acesta al vieţii al meu

În timp ce acela care pare mai bun este al tău?

„Pentru că Dumnezeu ştie ce planuri vor înflori pentru mine în eternitate”.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 21

În Psalmul 20 i-am putut observa pe credincioşi adresându-se direct împăratului lor. Acum ei îi vorbesc Domnului despre acest împărat (v. 1 -7). Ce subiect încântător pentru inima lui Dumnezeu! Să nu uităm că principalul act al închinării creştine este de a-L prezenta Tatălui pe Cel care îi este infinit de plăcut: pe Fiul Său Isus Hristos.”Binecuvântările bunătăţii”, care sunt acum ale Sale, prind întregul lor contur când sunt privite în contrast cu suferinţele şi insultele care au fost atunci partea Sa: astfel, coroanei de spini îi corespunde o coroană de aur curat; împărţirea veşmintelor Lui are drept corespondent înveşmăntarea Sa cu strălucire şi cu măreţie de către însuşi Dumnezeu (Psalmul 45.6-8); ruşinii crucii îi succedă gloria învierii (v. 4). Da, Cel care a fost făcut blestem pentru noi este rânduit ca binecuvântare pentru totdeauna. Şi Cel Căruia Dumnezeu, pentru o clipă, I-a întors spatele este din nou umplut de bucurie văzându-I faţa (v. 6). Am putea atunci să ne întrebăm de ce Duhul n-a inversat între ei Psalmul 21 şi 22. Nu a făcut aceasta cu siguranţă pentru că Dumnezeu L-a preîntâmpinat pe Fiul Său cu aceste binecuvântări pregătite dinainte pentru El (comp. cu Ioan 17.4,5). Şi, de asemeni, pentru că nu vrea să ne lase să abordăm subiectul abandonării Preaiubitului Său (Psalmul 22) fără să avem făcute cunoscut mai dinainte gloriile Sale (Psalmul 21).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Tesaloniceni 5:12-22

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…

1 Tesaloniceni 5:18

PUTEA FI ŞI MAI RĂU

Expresia „pentru toate lucrurile” acopere un teritoriu imens, în special atunci când definim împrejurările vieţii în care suntem îndemnaţi să aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Foarte repede includem acele binecuvântări şi lucruri bune care fac viaţa plăcută.Dar ce-i cu suferinţa? Putem să fim mulţumitori lui Dumnezeu în suferinţe şi necazuri? Da, chiar în situaţiile potrivnice ale vieţii, Ii putem mulţumi lui Dumnezeu că nu sunt mai rele de cum sunt. La anii bătrâneţii, preşedintele James Madison a suferit de mai multe dureri contra cărora lua diferite medicamente. Se spune că un prieten al preşedintelui din altă ţară i-a trimis o cutie cu pastile fabricate din diferite plante, care erau unul din remediile folositeîn propriul său cămin şi l-a rugat pe preşedinte să-i scrie dacă erau bune la ceva. După o vreme, a primit una din scrisorile lui Madison scrisă cu multă migală şi caligrafiată graţios, în stilul binecunoscut al preşedintelui. Scrisoarea spunea cam aşa: „Dragul meu prieten,îţi mulţumesc foarte mult pentru cutia cu medicamente. Le-am luat pe toate; deşi nu pot spune că mă simt mai bine pentru că le-am luat, totuşi este foarte posibil să fi fost azi mult mai rău dacă nu le-aş fi luat”.Pentru un creştin un astfel de răspuns este mai mult decât o remarcă amabilă. Nu contează cât ai pierdut, întotdeauna a mai rămas ceva. Nu este adevărat oare atunci când condiţia noastră este lipsită de orice speranţă? La gura prăpastiei, Dumnezeu îşi întinde mâna reasigurindu-ne că întotdeauna ne putem baza pe El. Nu ne va lăsa să cădem. Nu e de mirare că apostolul ne sfătuieşte să mulţumim lui Dumnezeu „pentru toate lucrurile”. El ştia că Dumnezeu lucrează întotdeauna spre binele nostru.     D.J.D

 

Putem să-I mulţumim în orice lucru

Şi să spunem: „Să se facă voia Ta”.

Dumnezeu lucrează să ne facă

După chipul şi asemănarea Sa.    – D.J.D-

 

Nu murmura că nu capeţi ceea ce doreşti,
Fii mulţumitor că nu primeşti ceea ce meriţi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Eu, Daniel, am înțeles din cărți că numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către profetul Ieremia, pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului era șaptezeci de ani. Și miam îndreptat fața către Domnul Dumnezeu, ca săL caut prin rugăciune și cereri, cu post și sac și cenușă. Daniel 9.2,3

Profetul Daniel este un foarte bun exemplu al unui om care își făcea timp să citească Biblia și să se roage în fiecare zi! El fusese cercetat cu privire la pustiirea Ierusalimului, de aceea, întro zi, a deschis cartea profetului Ieremia, pentru a vedea ce spune Biblia cu privire la acest lucru. Daniel era destul de familiarizat cu Scripturile ca să știe unde să caute răspunsul (în acele zile nu existau concordanțe!). Familiarizarea lui Daniel cu Scriptura ne face să înțelegem că el o citea constant și sistematic. Totuși, în ziua respectivă, el sa abătut de la citirea sa de fiecare zi, pentru a studia subiectul care îi stătea pe inimă. După aceasta, Daniel sa coborât în rugăciune și sa smerit înaintea lui Dumnezeu, făcânduI mărturisiri. El șia vărsat inima, făcând o rugăciune lungă cu această ocazie (Daniel 9.419). Știm însă din altă parte că el avea obiceiul să se roage de trei ori pe zi (Daniel 6.10), la fel cum fusese și cel al lui David (Psalmul 55.17). Adesea le spunem copiilor și tinerilor: «Citiți Biblia și rugațivă în fiecare zi, dacă vreți să creșteți spiritual». Totuși, adevărul cuprins în aceste cuvinte nu se limitează doar la ei, ci are aplicație la toți cei care mărturisesc credința în Hristos, indiferent de vârstă. La momentul respectiv, Daniel avea peste optzeci de ani și simțea nevoia de a avea un timp de liniște, în care să citească Biblia și să se roage. Dacă Daniel simțea o astfel de nevoie, la vârsta lui înaintată, cu cât mai mult ar trebui să o simțim noi astăzi! B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit. Geneza 5.5

Apoi a murit

Un necredincios batjocorea mereu calea credinței, Biblia și pe toți credincioșii. Nepoata lui l-a rugat de multe ori să o însoțească la adunarea de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu. Într-o duminică, pentru a-i face pe plac, s-a lăsat înduplecat și a însoțit-o. Acolo s-a citit întreg capitolul 5 din Geneza. Nepoata a fost nemulțumită că, din întreaga Biblie, predicatorul a citit tocmai acest capitol care este o înșiruire de nume.

Mergând spre casă, bunicul nu a spus nimic. Nepoata a tăcut și ea, căci i se părea că tocmai în acea zi, când reușise să-l ducă pe bunic la adunare, predicatorul avusese un eșec cu textul acela. Dar chiar acel capitol a fost folosit de Dumnezeu, ca să trezească conștiința bunicului. Pe drum, bunicul se gândea la cuvintele care se repetau mereu în acel capitol: „Apoi a murit”. Ajuns acasă, s-a așezat pe pat. Acolo, tic-tac-ul ceasornicului parcă îi repeta cuvintele: „Apoi a murit”. Se gândea la mulți cunoscuți de-ai lui care au murit. Cu seriozitate, s-a gândit că în curând și el va trebui să moară și să-L întâlnească pe Dumnezeu. L-a primit pe Isus Hristos ca Mântuitor, alegând astfel partea cea bună care este viața veșnică prin credința în Mântuitorul. Același lucru poate să-l facă și cititorul. Astăzi este ziua mântuirii. Orice amânare poate însemna un veșnic prea târziu.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

REACTIILE TALE

„Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.” (Matei 7:17)

     Stai o clipă și gândește-te la aceste două întrebări. Prima întrebare: Cum reacționezi când ești tratat pe nedrept? Un bărbat se oprea în fiecare dimineață la chioșc pentru a-și cumpăra ziarul. Vânzătorul de la tejghea era mereu răutăcios, dar cu toate acestea, clientul îl trata mereu cu politețe. Când un prieten l-a întrebat pe vânzător de ce era în continuare amabil față de asemenea obrăznicii, el a răspuns: „De ce să las atitudinea lui să-mi dicteze mie atitudinea?” A doua întrebare: Cum reacționezi când ești ispitit? Poate spui: „Îl iubesc. E căsătorit și știu că nu e bine, dar nu mă pot abține!” De fapt, poți! Poți sta ore întregi ascultând istorisirile unor femei care și-au pierdut soții din cauza infidelității. Poţi să te uiţi în ochii copiilor lor. Poţi să asculţi glasul trădării și să vezi promisiunile încălcate din privirea lor. Atunci vei gândi altfel! Biblia spune: „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Galateni 5:16) Îți poți întoarce gândurile spre Dumnezeu în orice clipă, și acestea se vor schimba. Sentimentele sunt asemenea unor copii răsfățați; necesită timp pentru îndreptare, dar dacă îți „ațintești” gândirea spre Dumnezeu, în cele din urmă sentimentele tale vor fi în concordanță cu gândurile. Când vei privi în urmă, te vei bucura că te-ai lăsat călăuzit de Dumnezeu și nu de propriile tale porniri. E ca și cum ar exista o rețea a Duhului Sfânt la care te poți lega oricând. Când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți călăuzească gândurile, oprește-te și ascultă ceea ce-ți spune – El te va călăuzi.

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi) / Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

6 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte

…prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. 2 Corinteni 6:4

Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul următor atunci când nu ai nici viziune, nici cine să te privească – pasul următor în devotamentul faţă de El, pasul următor in studiu, in citire, in îndatoririle casnice; pasul următor pentru a-ţi face datoria, atunci când nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm şi nici un spectator. Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai conştientă la El, decât este nevoie pentru a predica Evanghelia.

Fiecare creştin trebuie să se facă părtaş la ceea ce a fost esenţa Întruchipării;
trebuie să aducă lucrurile jos, în realitatea ce ţine de carne şi sânge, şi să le experimenteze. Ne pierdem interesul şi ne clătinăm atunci când nu există nici o viziune, nici o încurajare, ci doar rutina vieţii zilnice, cu îndatoririle ei banale. La urmă, ceea ce contează cel mai mult pentru Dumnezeu şi pentru oameni este lucrarea perseverentă, continuă, în anonimat, iar singurul mod de a duce o viaţă de biruinţă este acela de a trăi privind la Dumnezeu. Cere-I lui Dumnezeu să păstreze ochii duhului tău deschişi spre Cristos cel înviat şi atunci va fi imposibil ca munca de rând să te descurajeze. Păzeşte-te întotdeauna de micimea şi meschinăria gândirii aducându-ţi aminte de capitolul 13 din Evanghelia lui loan.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Departe iarăşi de mine gândul să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!” 1SAMUEL 12:33

Cuvintele acestea ne amintesc de responsabilitatea noastră în această privinţă. A înceta să ne rugăm, este un păcat împotriva Domnului. A înceta de a ne mai ruga pentru cineva este o pagubă pe care o facem acelei pesoane. Niciodată nu vom fi în stare să cântărim importanţa pe care o dă Dumnezeu rugăciunii! Niciodată aici pe pământ nu vom şti în întregime ce reprezintă rugăciunea, în ce priveşte puterea aceasta divină pusă în mâinile copiilor lui Dumnezeu. Posibilităţile şi orizontul rugăciunii sunt infinite. A te ruga însemnează a intra în colaborare cu Dumnezeu pentru tot ce vrea şi poate să împlinească voia Sa divină şi rugăciunea pentru alţii este cel mai mare serviciu pe care am putea să li-l facem. În 2 Împ. 13 citim că Elisei, punându-şi mâna pe mâna împăratului Ioas îi porunceşte să tragă cu arcul în pământ şi el a făcut-o numai de trei ori, limitând astfel biruinţa pe care Dumnezeu voia s-o dea împotriva Sirienilor. De câte ori n-am făcut şi noi la fel! Necontinuînd să ne rugăm, limităm pe Dumnezeu în ceea ce vrea să facă pentru noi sau pentru alţii. Stăruinţa este esenţa credinţei! Aşa de des uităm să ne rugăm pentru un subiect care ne-a fost pus pe inimă! Dar a înceta să ne rugăm când Dumnezeu ne-a cerut-o, a neglija să stăruim în mijlocire înainte de ascultarea făgăduită, înseamnă a păcătui după cuvintele lui Samuel, omul lui Dumnezeu. Cât de răspunzători suntem! Să reflectăm la toate subiectele de rugăciune pe care le-am abandonat, la acele nume, acele situaţii, acele probleme ale noastre, ale altora şi ale adunării, pe care nu le mai aducem înintea tronului de har şi să le reluăm! „Faceţi toată vremea prin Duhul tot felul de rugăciuni şi implorări. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa.” (Efes. 6:18).Să ne lăsăm convinşi, când Duhul ne încredinţează de păcatul că am abandonat rugăciunea pentru acel subiect sau persoană, fie chiar pentru cineva care ne-a făcut vreun rău. „Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog…!”Astăzi, mai mult ca oricind, este nevoie de o rugăciune stăruitoare, a unora pentru alţii, pentru cei din casa noastră şi din Casa lui Dumnezeu, mai ales când vedem că apostazia este gata să se instaleze şi când lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de o serioasă susţinere în rugăciune.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţa, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.”

Aceste cuvinte le adresează Pavel unor oamnei care au fost totdeauna ascultători. Aceasta cere şi Dumnezeu. Isus a venit pentru ca să realizeze ascultarea prin credinţă. „Duceţi mântuirea voastră până la capăt cu frică şi cutremur”. În Scriptură găsim mulţi oameni care au o mărturie bună înaintea lui Dumnezeu şi totuşi sunt mustraţi. Sunt unii care consideră că este inutil a fi mustrat mereu. Dar în versetul 13 este scris: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi dorinţa, şi înfăptuirea. „Mai demult, când când am citit v. 12, am făcut legătura cu Cuvântul: „Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. „Evrei 12:14. Aceasta am înţeles greşit şi am vrut să fac eu sfinţirea, în loc să urmăresc sfinţirea, Dacă un vânător doreşte să vâneze un iepure, nu trebuie să-l facă mai întâi, ci doar să-l găsească. Este o deosebire foarte mare; unii doresc să facă ceva, pe când alţii sunt gata de a accepta o realitate. Mult timp am trăit cu impresii şi concepţii greşite, dar Dumnezeu a îngăduit acest lucru până la un moment dat, când mi-am dat seama de importanţa v. 13: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea”. Mi-ar fi plăcut să experimentez aceasta. Dar după părerea mea, Dumnezeu nu se grăbea suficient. Eram aproape de a fi deznădăjduit în ciuda credinţei mele, pentru că nu am devenit ceva asemănător cu ceea ce mi-am închipuit. Şi această stare a ţinut până mi-am dat seama că El face toate după plăcerea Lui. Astfel am ajuns la concluzia că El trebuie să mă curăţească de faptele moarte, de firea mea.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PĂZITORUL ORFANILOR

Orfanul găseşte totdeauna îndurare înaintea Ta. Osea 14.3

Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur, un mai bun sprijin. Mai mare folos avem de la El, decât de la mulţi protectori în absenţa lui Dumnezeu. A fi lipsit de fiinţe dragi este dureros, dar acela pe care-l înconjoară Dumnezeu cu harul Său, nu este orfan. Copii fără tată, însuşiţi-vă această frumoasă făgăduinţă, chiar de acum, şi voi toţi care sunteţi lipsiţi de sprijinitori pământeşti, faceţi la fel. Doamne, ajută-mă să găsesc milă Ia Tine; cu cât sunt mai singur şi mai lipsit, cu atât am mai multă nevoie de Tine.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Nu fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna DOMNULUI s-a întins

împotriva mea. Rut 1.13

În vremea „Judecătorilor” poporul Israel a fost timp de 111 ani sub dominaţia popoarelor străine. Din timp în timp Dumnezeu trebuia să intervină cu anumite mustrări, deoarece poporul făcea ceea ce socotea că este bine în ochii proprii. Foametea a fost un mijloc de educare în mâna lui Dumnezeu. El a prezis-o încă din Deuteronom 11.17. Elimelec a căutat să evite această mustrare a Domnului. El s-a dus în ţara Moabului, despre ai cărei locuitori Dumnezeu spusese să nu intre nici unul în Adunarea Sa, şi aceasta să fie o lege veşnică (Deut 23.3). Se pare că Naomi, nevasta lui Elimelec era un element activ în această acţiune şi tocmai ea a trebuit să recunoască dezertarea din faţa Domnului şi din şcoala Sa. În ţara Moabului, Naomi şi-a îngropat bărbatul. Ea a rămas totuşi acolo şi cei doi fii şi-au luat neveste din această tară împotriva voii lui Dumnezeu. Au stat în ţara Moabului aproape zece ani, după care au murit şi cei doi fii. Când a auzit Naomi că Dumnezeu a scăpat poporul său de foametea cea mare, s-a decis să se întoarcă înapoi în Israel. Plecase în mare belşug, dar când a revenit în tară a rămas cu mâinile goale. Nurorile au vrut să o însoţească, dar ea le-a spus să se întoarcă în ţara lor de baştină. Ele văzuseră în casa lui Elimelec frica de Dumnezeu. Naomi a vorbit mult cu Rut după ce Orpa le-a părăsit. În toate ea nu a mustrat-o şi nici nu a judecat zeii moabiţilor. În privinţa aceasta Naomi nu a fost o bună mărturie. Ajunsă la Betleem a mărturisit că Dumnezeu i-a făcut grea situaţia şi tot răul a venit peste ea. Dar în Rut 2.20 a recunoscut că mila lui Dumnezeu nu s-a depărtat de la ea, şi de aceea a putut să revină la Betleem şi să locuiască în părtăşie cu poporul lui Dumnezeu. Toate căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite aceasta e marea concluzie la care a ajuns Naomi şi la care trebuie să ajungă fiecare copil al lui Dumnezeu. Ai ajuns şi tu la această sfântă concluzie?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Ce variate sunt modurile în care am nevoie de Tine! Te slăvesc că eşti de găsit. Doamne, fii găsit de mine; dar numai când vii Tu însuţi, Te găsesc.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintâi au trecut.» Apocalipsa 21,4

Ceea ce este mai bun urmează să vină! Sfinţirea ne stă încă înainte! Domnul a pregătit bucurii nebănuite pentru cei care Îl iubesc. Această răsplată minunată nu poate fi descrisă în cuvinte; iată ce găsim scris în Epistola către Corinteni «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc» (1 Cor. 2,9). Dar Domnul ne-a spus în detaliu în Cuvântul Său despre minunea şi frumuseţea sfinţirii veşnice, după cum citim în Isaia: «… nu se va mai auzi în el de acum nici glasul flanşetelor, nici glasul ţipetelor» (Isaia 65,19). Acest lucru înseamnă că toţi cei care vor fi schimbaţi în acelaşi chip cu al Lui nu vor mai plânge, deoarece toate motivele de tristeţe vor dispărea. Nici o suferinţă nu ne va mai tulbura, iar gândurile de moarte sau pierdere nu ne vor mai mâhni sufletul. Acolo nu vor mai exista lacrimi, deoarece sfinţirea noastră va fi completă. In cer nu va mai exista suferinţă pentru toţi cei care au luptat cu păcatul pe pământ şi i s-au împotrivit celui rău. Nici o «inimă rea, necredincioasă» nu-i mai poate despărţi pe cei răscumpăraţi prin sângele Mielului de prezenţa Dumnezeului celui viu. Vom sta curaţi, fară pată în faţa tronului Său şi vom fi reflecţii ale Fiului Său, asemănători Lui.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Trebuie să vă naşteţi din nou. Ioan 3:7

Degenerarea este subiectul care stă la temelia mântuirii, şi trebuie să fim foarte atenţi cercetând dacă suntem într-adevăr născuţi „din nou”, fiindcă mulţi dintre cei care îşi imaginează că sunt, nu sunt. Fii sigur că numele de creştin nu înseamnă caracterul unui creştin, şi faptul că te-ai născut într-o ţară creştină şi îţi spui creştin nu este de ajuns – să te naşti din nou este o taină pe care mintea omenească nu o poate pricepe. „Vântul suflă încotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8): Cu toate acestea, este o schimbare pe care o cunoşti şi o simţi: o Cunoşti prin lucrarea sfinţeniei şi o simţi prin experienţă. Lucrarea aceasta măreaţă este supranaturală. Nu este o operaţiune pe care omul o poate face singur. Este infuzia unui nou principiu, care lucrează în inimă, reînnoieşte sufletul şi afectează întreaga fiinţă. Nu este o schimbare a numelui, ci o reînnoire a întregii firi, aşa că nu mai sunt persoana care eram odată, ci o , făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Să speli şi să îmbraci un trup nu înseamnă să-1 faci să trăiască. Omul poate face una, dar numai Dumnezeu o poate împlini pe cealaltă. Dacă ai fost deci născut din nou, mărturisirea ta va fi „o p)oamne Isuse, Tatăl Ceresc este Părintele meu spiritual. Dacă Duhul tău nu mi-ar fi insuflat o suflare de viaţă nouă şi sfântă, aş fi fost şi astăzi mort „în greşelile şi păcatele” mele (Efeseni 2:1). Viaţa mea cerească izvorăşte în întregime din Tine şi numai din Tine. Viaţa mea este „ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3i3). Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (vezi Galateni 2:20). Fie ca Dumnezeu să ne asigure în acest punct vital, fiindcă a nu fi născut din nou înseamnă a fi nemântuit, neiertat, fără Dumnezeu şi fără speranţă.

SEARA

Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă. Proverbe 18:12

Este o modalitate veche şi familiară de a spune că evenimentele viitoare îşi aruncă umbrele înainte. Scriitorul Proverbelor ne învaţă că o inimă îngâmfată este un preludiu profetic al răului. Mândria merge înaintea căderii, asemeni schimbării mercurului din barometru care prezice ploaia. Când oamenii se înalţă, urmează întotdeauna căderea. Inima lui David ne arată că, atunci când omul îşi îndreaptă atenţia asupra propriei măreţii, gloria lui intră într-un con de umbră (vezi 2 Samuel 24:10). Nebucadneţar, puternicul constructor al Babilonului, a ajuns să mănânce iarbă ca un bou, până când unghiile i-au crescut ca ghearele păsărilor şi părul ca penele vulturului (vezi Daniel 4:33). Mândria îl preface pe lăudăros într-o fiară, aşa cum a prefăcut îngerii în demoni. Dumnezeu urăşte inima îngâmfată şi nu uită să o umilească. Toate săgeţile Lui străpung sufletul mândru. Creştine, ai o inimă mândră în seara aceasta? Fiindcă mândria se poate strecura în inima creştinului la fel de uşor ca şi în cea a păcătosului; poate să îl facă să viseze „sunt bogat, m-am îmbogăţit, si nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Iţi lauzi talentele şi calităţile? Te mândreşti fiindcă ai o înfăţişare sfântă şi experienţe minunate? Dacă este aşa, ia seama: pieirea este la un pas. Macii încrederii tale vor fi smulşi din rădăcini; ciupercile talentelor tale vor arde în foc, şi înfumurarea ta se va topi ca fumul. Dacă uităm să trăim la picioarele crucii în umilinţă, Dumnezeu nu va uita să folosească nuiaua. Pieirea se va abate asupra ta, credinciosule înfumurat. Pieirea bucuriei şi a confortului tău, dacă nu cumva a întregului tău suflet De aceea, „cine se laudă, să se laude în Domnul” (1 Corinteni 1:31).

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Noi trăgeam nădejde… (Luca 24:21)

 Întotdeauna mi-a părut aşa de rău că cei doi ucenici care mergeau cu Domnul Isus pe drumul spre Emaus nu I-au spus: „Noi încă mai sperăm”, în loc să-I spună: „Noi trăgeam nădejde”. Situaţia este foarte tristă, pentru că în mintea lor totul se sfârşise.O, dacă ar fi spus: „Toate s-au ridicat împotriva nădejdii noastre şi parcă încrederea noastră a fost în zadar. Totuşi, noi nu ne vom da bătuţi, pentru că noi credem că-L vom vedea din nou”. În schimb, ei mergeau alături de El, declarându-şi credinţa spulberată. Domnul Isus a trebuit să le spună: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!”Nu cumva şi noi suntem în pericolul de a ni se adresa aceste cuvinte? Ne putem permite să pierdem tot ce avem, cu excepţia credinţei noastre în Dumnezeul adevărului şi al dragostei. Fie ca niciodată să nu ne exprimăm credinţa, aşa cum şi-au exprimat-o aceşti ucenici, la trecut – „Noi trăgeam nădejde”, ci întotdeauna să spunem: „Eu trag nădejde”.
din Crumbs

 
 

Plăcuta, dulcea vară era caldă şi luminoasă,

Strălucitoare erau florile pe fiecare ramură:

M-am încrezut în El când trandafirii înfloreau;

Mă-ncred în El şi acum…

 
 

Mică era credinţa mea care se clatină fără putere

Acum când trandafirii nu mai înfloresc;

Firavă era încrederea care acum se schimbă,

Îndoindu-se de dragostea Lui când norii furtunoşi cresc.

 

Cântecul unei păsări în mijlocul unei furtuni de iarnă

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 20

Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 ni L-a arătat pe Omul desăvârşit găsindu-Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, „sfinţii”, „aleşii” de pe pământ. În Psalmul 20 îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: „Strig ziua, şi nu-Mi răspunzi” (Psalmul 22.2), ei îi spun: „Domnul să-Ţi răspundă…! Domnul să împlinească toate cererile Tale!” (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „îi va răspunde” (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: „Mi-ai răspuns…”Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă împăratul…” (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi! „Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru” (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 14:1-6

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:3

CERUL – O SPERANŢĂ SIGURĂ

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvântul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decât o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii.Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atât prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cât şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată când Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului până ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetând cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cât este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cântării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sunt liberi, şi robul şi chezaşul”.Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luând asupra Sa mânia Dumnezeului sfânt şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. P.R.V.

    Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:

    Toţi ne-om strânge iar, la al vieţii râu curat,

    In sfânta, glorioasa-mpărăţie,

    Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat.   – Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine. Isaia 26.3

Pacea nu este un lucru care să crească de la sine în inimă, ci este făcută prin sângele Domnului Isus vărsat la cruce și este dăruită celui credincios. Domnul gloriei a sfârșit lucrarea care Ia fost dată. Tatăl La înviat dintre cei morți și La așezat la dreapta Sa. Nu au fost toate acestea și pentru noi? Să privim la El, nu la noi înșine! El este așezat în prezența neumbrită a Tatălui, acolo unde niciun nor nu poate interveni. Cel care este Începutul și Capul noii creații a fost odinioară încoronat cu spini, însă acum este încununat cu glorie. Pot păcatul și moartea să aibă dea face cu El? Dacă El este pacea noastră, atunci pacea pe care El o are în prezența Tatălui este a noastră – însăși Persoana Lui în glorie este pacea celui credincios. Cel care este pacea noastră este și viața noastră, iar noi suntem ascunși cu El în Dumnezeu.

Lucrul important nu este dacă tu simți că ai pace. Cel care a suferit pentru păcatele noastre, Cel Drept pentru cei nedrepți, a făcut pace și El Însuși este pacea noastră. Putem cunoaște această pace și ne putem bucura de ea. Pacea pe care Însuși Domnul Isus o are cu Dumnezeu este și pacea noastră. În ce privește trecutul, avem pace perfectă; în ce privește prezentul, suntem întro poziție de favoare absolută; în ce privește viitorul, ne bucurăm în nădejdea gloriei lui Dumnezeu.În loc ca păcatele mele să fie între mine și Domnul Isus, El Însuși este acum între mine și păcatele mele. Cel care Sa interpus astfel ma făcut să cunosc că, făcând acest lucru, ma adus la Sine și mia pus în inimă propria Lui pace. În Persoana Domnului meu, sunt scăpat și așezat deasupra oricărei judecăți, pentru totdeauna. Puterea morții este anulată; puterea lui Satan este în sfârșit zdrobită. Cu o inimă plină de bucurie, înalț cântarea mea de biruință, căci păcatul, moartea și judecata sunt în urma mea acum. „El este pacea noastră” (Efeseni 2.14). C. Stanley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos …?”. „Pe Baraba”, au răspuns ei.
Matei 27.17,21

Omul din mijloc

Iată-l pe Baraba, condamnatul la moarte pentru tâlhărie și omor! El a fost eliberat, dar în schimb a fost predat în mâinile ucigașilor Mântuitorul. Probabil, Baraba a ieșit din temniță cu privirea înfricoșată, pășind încet pe străzile Ierusalimului. Oamenii au plecat spre Golgota, ca să-i vadă pe cei trei răstigniți pe cele trei cruci. Dacă Baraba ar fi urmat același drum ca mulțimea, ar fi putut să cugete în fața crucilor cam așa: „Pe cel din stânga l-am cunoscut foarte bine, iar cel din dreapta a fost însoțitorul meu la omor și jaf. Da, cei doi au fost complicii mei și acolo trebuia să fie și sfârșitul meu; acolo, pe crucea din mijloc! Dar pe Omul din mijloc nu-L cunosc, El n-a făcut parte din ceata noastră. Dar un lucru știu sigur: Omul acela din mijloc moare în locul meu, iar eu sunt liber!”.

Cititorule, inima noastră nu este mai bună decât a acelor oameni care au cerut să li se elibereze un ucigaș și să fie răstignit cel mai drept Om de pe pământ. Da, locul nostru este pe banca acuzaților, dar Omul din mijloc – Isus Hristos – a luat păcatele noastre asupra Sa, iar prin jertfa Sa a dobândit eliberarea. Ne aflăm fiecare în fața alegerii. Să ne punem încrederea în Cel care a murit în locul nostru!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPRESTE? TEAMA DE SUCCES? (4)

„Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.” (Geneza 39:3)

     Pentru a-ți învinge teama de succes, trebuie să faci şi următoarele: 1) Acordă-ți timp suficient pentru a duce la bun sfârșit sarcinile dificile de care atârnă succesul tău. 2) Ai grijă de „succesul care se prefigurează”, și nu te angaja în acțiuni care i se pun de-a curmezișul. De exemplu, să pui de-o parte bani pentru mica ta afacere, după care să-i cheltuiești pe fleacuri, și nu pe marketing și publicitate. 3) Urmărește atent persoanele-cheie care pot influența rezultatele semnificative ale succesului tău. Scapă de ideea că nu ești demn de atenția lor sau că ele nu ar avea timp pentru cineva ca tine. „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând” (Proverbe 22:29). Boaz nu numai că era proprietarul ogorului de unde a cules Rut grâu, dar el s-a și îndrăgostit de ea, şi a luat-o de soție. Și astăzi sunt oameni care te observă și care te pot binecuvânta. 4) Întovărășește-te cu oameni focalizați pe a duce lucrurile la bun sfârșit și care urmăresc prioritățile corecte când fac aceasta. Privește la modul lor de a acționa și adoptă acele aspecte din comportamentul lor care Îl onorează pe Dumnezeu. 5) Gândește-te la binele pe care îl poți face ca persoană de succes. Gândește-te la acțiunile altruiste în care te-ai putea implica sau la lucrările și cauzele pe care le-ai putea susține dacă ai avea o stare materială îndestulătoare. 6) Înțelege că succesul este ideea lui Dumnezeu, și El ni-l dăruiește pentru a-Și împlini planurile. Câtă vreme motivele tale sunt de-a fi pe placul lui Dumnezeu și de-a face voia Lui, te poți baza că şi pentru tine va fi valabil acest verset: „Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

5 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Este El cu adevărat Domnul meu?

„…vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.” Fapte 20:24

 

Bucuria vine în urma împlinirii depline a scopului pentru care am fost creat şi regenerat, nu în urma realizării cu succes a unui lucru. Bucuria Domnului nostru era să facă lucrurile pentru care a fost trimis de Tatăl, şi El ne spune: „…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Ai primit o slujbă de la Domnul? Dacă da, trebuie să te dedici ei, să-ţi preţuieşti viaţa numai pentru îndeplinirea acelei slujbe. Gândeşte-te ce satisfacţie vei avea când îl vei auzi pe Isus spunând: „Bine, rob bun şi credincios”; când vei şti că ai făcut lucrul pe care El te-a trimis să-l faci. Fiecare trebuie să ne găsim locul în viaţă din punct de vedere spiritual. Îl găsim când ne primim slujba de la Domnul. Pentru a face aceasta, trebuie să umblăm cu Isus; trebuie să-L cunoaştem pe El mai mult decât ca Mântuitor personal. „Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine.”

„Mă iubeşti?” Atunci: „Paşte oile Mele”. Nu există nici o alternativă a modului în care-I putem sluji, ci doar o loialitate absolută faţă de însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul nostru – loialitate faţă de ceea ce înţelegem atunci când ne aflăm cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă ai primit o slujbă de la Domnul Isus, vei şti că nevoia nu este niciodată identică cu chemarea: nevoia este oportunitatea de a-ţi exersa chemarea. Chemarea implică loialitate faţă de slujba pe care ai primit-o când erai într-adevăr în strânsă legătură cu El. Aceasta nu implică faptul că s-a planificat deja o campanie de lucru pentru tine, dar înseamnă că trebuie să ignori solicitările de a lucra în alte domenii.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” EXODUL 16:15

Care este natura spirituală şi adeseori ascunsă a acestei mane prin care Domnul ne hrăneşte? In Apocalipsa, El promite să hrănească cu mana ascunsă pe cel ce biruieşte în Numele Lui. Cei care trăiesc aici pe pământ ca străini şi călători ştiu că în pustie nu te poţi aştepta la bucurii sau la înţelegere şi apreciere ci bucuria lor este de a fi hrăniţi de Dumnezeu cu această mană. Este o părtăşie intimă cu Dumnezeu, copilul Său îl urmează de aproape pe calea strâmtă şi uneori în singurătate. Adeseori, când ieşim dintr-o experienţă neplăcută, grea, descoperim că suntem întăriţi; Domnul este mai aproape de noi şi noi suntem mai eliberaţi, cu toate că în momentul încercării a fost durere, apăsare şi încordare; El ne-a hrănit cu mana ascunsă. Lui Dumnezeu îi place să întărească cu mana Sa proprie pe ai Săi care sunt în singurătate, lipsiţi de mijloace de har. În loc de a suspina după părtăşia cu sfinţii, este mai bine să fim alimentaţi direct de mâna Lui; hrana cea mai bună, este mana ascunsă a dragostei Lui. Părtăşia noastră cu El devine mai intimă dacă viaţa noastră este mai deplin predată! Domnul Isus este mana ascunsă a sufletelor noastre. Aşa cum odinioară mana ascunsă era un dar al lui Dumnezeu pentru poporul Său, în vremea de acum Domnul Isus este un har ceresc, aici pe pământ; Cel ceresc este în mijlocul împrejurărilor pământeşti ale răscumpăraţilor Lui. Mana ascunsă este deci o tainică şi dulce părtăşie cu El însuşi; ea este făgăduită Bisericii din Pergam unde era scaunul de domnie al Satanei; dar promisă credincioşilor biruitori. Pergamul era renumit prin tolerarea răului şi a idolatriei; totuşi şi acolo Domnul îşi avea credincioşii Lui. Ei aveau nevoie de aceeaşi mană ascunsă, de Domnul Isus. Nu este astăzi şi mai rău ca pe vremea aceea? Domnul nostru este într-o tainică şi scumpă părtăşie cu noi. El este mana noastră ascunsă. Dar vai! Sunt mulţi creştini a căror inimă nu este întreagă a lui Dumnezeu. Ei nu servesc scopului Său, şi nu preţuiesc această Mană. „Ochii noştri nu văd decât mana asta” (Num. 11:6) şi astfel, inimile lor doresc altceva; de aceea neavând părtăşia intimă cu MANA lui Dumnezeu, au ajuns o ruină, personal şi ca adunare.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei.” Filipeni 1:27

Cum putem să fim o piedică pentru Evanghelie? Am putea spune:Las oamenii să creadă şi să facă ceea ce vor şi atunci nu sunt o piedică pentru Evanghelie.Totuşi, ori sunt pentru Isus ori împotriva Lui;ori pentru Evanghele, ori împotriva ei.Diavolul are mulţi slujitori care se prezintă a fi predicatori ai dreptăţii;el se transformă într-un înger de lumină.Aparent se poartă ca un creştin.În felul acesta diavolul poate să izbândească, dar numai pentru un timp,căci pe urmă va fi înlăturat;dar noi suntem copiii lui Dumnezeu şi avem de dat o luptă.Prin pocăinţă declarăm că vrem să luptăm împotriva lucrării diavolului, şi astfel suntem în război cu el.Versetul nostru ne spune:”purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi acelaşi suflet”.Credincioşii sunt în părtăşie strânsă unii cu alţii.Unde este credinţă dispar dezbinările şi domneşte dragostea aşa cum găsim la Tesaloniceni:”… dragostea fiecăruia din voi faţă de cilalţi se măreşte tot mai mult.”Astfel nu mai au loc certurile şi interpretările greşite.Dimpotrivă, lupta sedă pentru credinţa Evangheliei, căci mântuirea este numai în Hristos.Căci propovăduirea crucii este puterea lui Dumnezeu.Credinţa în mântuire, în ceea ce Isus a făcut pentru noi, ne menţine în biruinţă şi ne dă o umblare vrednică de El.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CASA BINECUVÂNTATĂ

El binecuvântează casa celor neprihăniţi. Proverbe 3.33

Cel neprihănit se teme de Domnul, pentru aceasta el este aşezat sub paza divină care se întinde chiar până la acoperişul care adăposteşte familia lui. Casa sa este o locuinţă a dragostei, o şcoală de educaţie sfântă, un cămin de lumină cerească; în ea este un altar unde Numele Domnului este chemat în fiecare zi. Ea poate fi o colibă săracă sau un castel princiar; binecuvântarea Domnului o înconjoară, nu după mărimea ei, ci din pricina caracterului celor care o locuiesc.Această locuinţă este binecuvântată mai ales când capul familiei şi soţia lui se tem la fel de Dumnezeu; dar chiar un fiu sau o fiică, sau chiar o slugă pot atrage binecuvântarea de sus peste toata casa. Prea iubiţilor, fie Domnul Isus oaspetele nostru, găsind plăcere să ne viziteze mereu, ca altă dată, casa din Betania, şi vom fi cu siguranţă binecuvântaţi.Să avem însă grijă să fim drepţi în orice lucru; în profesia noastră, în judecăţile noastre cu privire la alţii şi în legăturile noastre cu vecinii. Un Dumnezeu drept nu poate binecuvânta faptele nedrepte.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Tatăl Mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Ioan 10.17

Fiul lui Dumnezeu era din veşnicie desfătarea Tatălui. În Ioan 1 ne este spus că Fiul lui Dumnezeu e la sânul Tatălui fapt care ne arată legătura intimă cu Tatăl. Să nu credem că această expresie arată vârsta de prunc a Fiului. NU. În Evrei 1.3 este scris că El însuşi a făcut toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale. În Evanghelia după Ioan (5.20) El însuşi ne spune că Tatăl îl iubeşte. Cu ce bucurie trebuia să se fi uitat Tatăl la Fiul. Fiecare cuvânt, fiecare lucrare, dădea Tatălui un motiv nou să-L iubească; în toate El vedea îndeplinirea gândurilor Sale şi Persoana Sa slăvită. Aceeaşi dragoste a Tatălui pentru păcătoşii pierduţi, umplea şi inima Fiului. Ca păcătoşii să fie salvaţi de pierzarea veşnică trebuia neapărat să fie plătit preţul păcatelor. Plata păcatelor este moartea. Când a venit în lume, Fiul a spus: „Iată că vin să fac voia Ta” (Evr. 10.7). Fiul şi-a dat singur şi de bună voie viaţa Sa. Iată încă un temei care a sporit dragostea Tatălui faţă de Fiul Său Preaiubit. El i-a dat puterea de a-Şi da viaţa pentru păcătoşi ca apoi să şi-o recapete. Domnul Isus a îndeplinit în totul voia lui Dumnezeu. Când totul era aproape îndeplinit, potrivit prorociei a strigat: „Mi-e sete!”Apoi după puţine clipe şi-a încredinţat viaţa în mâinile Tatălui. Toate acestea trezesc în noi gândul de adorare, căci ele s-au făcut pentru noi. Această ardere de tot a fost făcută pentru Dumnezeu ca jertfă de bun miros, iar pentru noi a fost o jertfă pentru ispăşirea păcatelor noastre. Aceste scumpe adevăruri ne îndeamnă în orice moment să-L adorăm pe Domnul nostru şi să-I mulţumim pentru această lucrare.”Dar vine ceasul, şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr căci astfel de adoratori doreşte şi Tatăl.”Eşti şi tu un astfel de adorator al Marelui Mântuitor?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, în această nouă zi fă-mă în stare, prin harul Tău, să simt deplin apropierea Ta şi tăria Ta. Ţine-mă cu faţa către slava Ta ca să fiu „schimbat în acelaşi chip, din slavă în slavă” (2 Corinteni 3:18).

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna» Evrei 10.10

Ce este sfinţirea? Cel mai profund înţeles al sfinţirii îl găsim în textul din Evrei 13,12: «De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.» Imediat urmează chemarea la sfinţire: «Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui» (Evrei M, 13). Isus a venit pe acest pământ pentru a ne sfinţi, dar și noi trebuie să venim la El pentru a fi sfinţiţi. Întrebarea decisivă este următoarea: doreşti tu să fii sfinţit, adică să fii ales de Isus? Vrei să renunţi la «relaţii», la bunuri şi la bogăţiile materiale pentru a fi una cu Domnul Isus? Există doar o singură cale a sfinţirii şi ea duce cu siguranţă la Isus. Duce nu numai la cruce, ci şi pe cruce. Sfinţirea este de o importanţă vitală, deoarece dacă nu dorim să mergem unde a fost Isus, nu putem să ajungem nici unde este El acum. Iată de ce este scris în Epistola către Evrei: «Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea ,fară care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14). Timpul ne presează, clipa întâlnirii cu Isus pe norii cerului se apropie din ce în ce mai mult. Să nu pierdem din vedere faptul «… că Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire» (1 Tes. 4,7).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Să nu dormim ca ceilalţi. 1 Tesaloniceni 5:6

Sunt multe căi de a menţine trează atenţia creştinului. Printre altele, permiteţi-mi să-i sfătuiesc pe creştini să vorbească între ei despre căile Domnului. În timp ce se îndreptau spre Oraşul Ceresc, Creştinul şi Încrezătorul îşi spuneau: „ca să prevenim somnolenţa, trebuie să vorbim despre ceva înălţător”. Creştinul a întrebat: „frate, de unde să începem?” Încrezătorul a spuns „de unde a început Dumnezeu cu noi”. Atunci Creştinul a cântat acest cântec.

 

Când sfinţii obosesc, să vină mai aproape
Ca să asculte ce vorbeau doi pelerini:
Să fie gata să înveţe de la ei cum că se poate
Să nu închidă ochii când adorm printre străini,
Fraţi scumpi, prin părtăşie şi lucrare
Vă ţineţi mintea trează în sfântă consacrare.

 

Creştinii care se izolează de ceilalţi şi vor să meargă singuri sunt ispitiţi să adoarmă. Ţine-i companie Creştinului, şi Vei fi treaz şi încurajat să înaintezi cu repeziciune pe drumul spre cer. Dar dacă trăieşti într-o „plăcută prietenie” (Psalmi 55:14), ai grijă ca tema conversaţiei voastre să fie Domnul Isus. Priveşte mereu spre El, umple-ţi inima cu El, şi vorbeşte numai despre El. Prietene, trăieşte lângă cruce şi nu vei adormi. Sădeşte-ţi în inimă valoarea locului spre care te îndrepţi. Dacă îţi aminteşti că mergi spre ceruri, nu vei adormi pe drum. Dacă te vei gândi că lidul este în urma ta, şi că diavolul te urmăreşte, nu vei fi cuprins de moleşeală. Creştine, vrei să dormi când porţile cerului îţi sunt deschise, când îngerii te aşteaptă să te uneşti în cânt cu El, când coroana de aur este pregătită pentru tine? În sfântă părtăşie „vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26:41).

SEARA

Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!” Psalmi 35:3

Ce mă învaţă aceasta rugăciune preţioasă? Va fi cererea mea din fiecare seară, dar mai întâi îmi va servi drept subiect de meditaţie. Textul mă informează că David avea îndoielile lui; altfel, de ce s-ar fi rugat „37 sufletului meu, «Eu sunt mântuirea Ta»”, dacă nu ar fi avut uneori îndoieli şi temeri? Dacă este aşa, mă simt încurajat că nu sunt singurul sfânt care se plânge de slăbirea credinţei. Dacă David s-a îndoit, nu trebuie să mai concluzionez că nu sunt creştin fiindcă mă îndoiesc. Textul îmi aminteşte că David nu era mulţumit cu îndoielile şi temerile lui. De aceea, s-a îndreptat imediat spre tronul milei ca să se roage pentru asigurarea care valora mai mult decât aurul cel mai preţios. Şi eu trebuie să caut acceptarea de la Cel iubit. Nu trebuie să mă bucur când dragostea Lui nu este în sufletul meu. Când Mirele este plecat de la mine, sufletul meu trebuie să jelească. învăţ de la David şi faptul că el ştia unde să caute asigurare. A mers la Dumnezeu în rugăciune, strigând „zi sufletului meu, «Eu sunt mântuirea ta»”. Trebuie să petrec timp singur cu Dumnezeu, dacă vreau să am un simţământ clar al iubirii lui Isus. Dacă rugăciunile mele încetează, ochii credinţei se vor închide. Rugăciunea înseamnă cerul; lipsa ei înseamnă lipsa progresului. Observ că David nu este liniştit fără o asigurare divină „zi sufletului meu”. Doamne, te rog vorbeşte-mi! Nimic altceva nu-l va mulţumi pe creştin, în afara mărturiei divine. Mai mult, David nu putea să se odihnească dacă asigurarea nu era întemeiată pe prezenţa unei persoane — „Eu sunt mântuirea ta”. Doamne, dacă Tu ai spus asta tuturor sfinţilor şi mie nu mi-o spui, nu înseamnă nimic. Doamne, am păcătuit; nu merit zâmbetul Tău. De abia îndrăznesc să cer, dar o, spune-i sufletului meu, chiar sufletului meu „Eu sunt mântuirea ta”. Ajută-mă să simt în mod prezent, personal, întemeiat şi indiscutabil că eu sunt al Tău şi Tu eşti al meu.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.

(Evrei 3:14)

Deseori ultimul pas este pasul câştigător. În Călătoria creştinului numărul cel mai mare de pericole îi pândeau în zona cea mai apropiată de porţile Oraşului Ceresc. În regiunea aceea era Castelul Îndoielii. Acolo era locul unde pământul fermecat ademenea călătorul obosit la somnul fatal. Când înălţimile cereşti se văd din plin, atunci porţile iadului sunt cele mai persistente şi pline de pericole mortale. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. (Galateni 6:9). „Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!” (1 Corinteni 9:24).

 

În valurile amare ale nenorocirii

Bătut şi azvârlit încolo şi încoace

De vânturile ursuze care suflă

De pe ţărmurile dezolante ale îndoielii,

Când ancorele pe care credinţa le-a aruncat

Trag în mijlocul furtunii,

Eu, în tăcere, m-agăţ cu putere

De lucrurile care nu pot cădea.

 

Şi chiar dacă demonii s-ar lupta cu furie,

Şi chiar dacă îngerii s-ar ascunde îndelung,

Eu ştiu că adevărul şi dreptatea

Au de partea lor universul;

Şi că undeva dincolo de stele

Este o dragoste mai puternică decât destinul.

Când noaptea îşi va descuia zăvoarele

Îl voi vedea pe El – şi voi aştepta.

Washington Gladden

 

Cea mai mare provocare în primirea lucrurilor mari de la Dumnezeu este să rezişti în ultima jumătate de oră.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 19

Dumnezeu S-a descoperit succesiv printr-o dublă mărturie: Prima este cea a creaţiei Sale (v. 1-6), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot
pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).A doua mărturie este cea a cuvântului (v. 7-11). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.Conştiinţa constituie, am putea spune, cea de-a treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi jără voie se poate observa în Numeri 15.27-30. Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17…), aşezată înaintea imului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de a-l conduce la mântuire.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Corinteni 8:1-15   

..să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti”. Fapte 20:35

BENEFICIILE DĂRNICIEI

Dumnezeu este mulţumit când copiii Săi împărtăşesc din binecuvântările lor materiale altora, dar El vrea ca ei s-o facă dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi din motive curate. Nu trebuie să fie generoşi numai pentru a câştiga atenţia altora sau pentru a-şi satisface eul. Dărnicia nu trebuie să fie făcută „cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7). D.L. Moody, în cartea sa: „Nestemate de fiecare zi”, a spus că în urma marelui incendiu din Chicago din 1871, s-a dus la New York pentru a solicita fonduri pentru victimele focului. Când a sosit, a fost prezentat unui om bogat, despre care i s-a spus că este deosebit de generos. Impresionat de marile nevoi din Chicago, i-a dat lui Moody un cec cu o sumă importantă de bani. După aceea, i-a dat lui Moody adresele altor oameni bogaţi din acea zonă, care au dat şi ei sume importante de bani. Când Moody voia să plece, i-a strâns mâna omului şi a făcut următorul comentariu: „Dacă veţi trece într-o zi prin Chicago, vă rog să mă căutaţi. Am să fac totul să vă reîntorc binefacerea”. Omul a răspuns: „Domnule Moody, nu mă aştepta. Fă ceea ce ţi-ai propus primului om cu care te vei întâlni”. Comentând experienţa, Moody a spus: „N-am să uit niciodată remarca aceea. Avea aureola Samariteanului milostiv”. Omul acela era dătătorul pe care-l iubeşte Dumnezeu. Mişcat de nevoile altora, el dă cu bucurie pentru a le alina suferinţele. Putem fi siguri că el a beneficiat cel mai mult, deoarece Domnul Isus a spus: „Este mai bine să dai decât să primeşti”. El a primit cea mai mare binecuvântare!   R.W.D.

Nu în a primi, sau a avea

Ci în a da e fericire.

Când plăcere alta n-ai, de ea

Te-i bucura în nemurire.      – Anonim

Mâna care dă, adună.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

De acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mio va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Sa. 2 Timotei 4.8

Fără îndoială, cel mai important eveniment viitor pentru această lume este arătarea Domnului Isus. Importanța acestui eveniment nu poate fi depășită decât de prima venire a Lui, pentru a împlini lucrarea de ispășire. De asemenea, ne bucurăm să constatăm că evenimentul crucii are demnitatea lui unică, fără pereche, atât în timp cât și în veșnicie. Biruințele omului vor fi curând date uitării, însă biruința măreață de la cruce va rămâne pentru totdeauna săpată în istoria acestei lumi. Gloria biruințelor oamenilor importanți din această lume se veștejește și va fi uitată în veșnicie, însă timpul nu face decât ca biruința de la cruce să strălucească și mai mult, iar veșnicia nu va înceta săi manifeste gloriile. Însă, amintindune de gloria unică a crucii, să nu uităm de gloria viitoare a Împărăției, care va fi instituită odată cu arătarea Domnului Isus! Ea va constitui răspunsul triumfător la prima Lui venire, în umilință. Va fi răspunsul lui Dumnezeu la toată rușinea și la toate insultele pe care lumea lea aruncat asupra Fiului lui Dumnezeu la cruce. În mijlocul acestor insulte, Domnul a putut privi dincolo de toată rușinea, de toată suferința și durerea, la ziua viitoare a gloriei Sale și a putut rosti acele cuvinte solemne și triumfătoare: „De acum veți vedea pe Fiul Omului … venind pe norii cerului” (Matei 26.64). Arătarea Domnului Isus din cer, împreună cu îngerii Săi, va demonstra înaintea întregului univers trei lucruri: în primul rând, că Dumnezeu nu a fost indiferent față de tot răul, corupția și violența care sau acumulat dea lungul veacurilor; în al doilea rând, că Dumnezeu a luat seama la toate suferințele celor ai Săi; și, în al treilea rând și mai presus de toate, că Dumnezeu na fost indiferent la dezonoarea și la insultele pe care oamenii I leau adus Domnului Isus Hristos. H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul…?
1 Corinteni 9.24

Premiul

Ce eforturi mari fac sportivii când se antrenează; cu câtă forță luptă pentru victorie! Ei renunță la multe plăceri ale vieții zilnice și exersează abținerea, pentru ca în ziua concursului să fie „în formă” și să obțină victoria. – Aceasta este o parte.

Pe de altă parte: cât de repede se veștejesc laurii! Și cât de repede se schimbă favoarea mulțimii de spectatori și se îndreaptă spre noi îndrăgiți de public, care sunt mai rapizi, mai buni – până când și aceștia sunt dați uitării! Toate acestea sunt doar onoare pământească, trecătoare.

Există o altă luptă. Aici nu aștepți aplauzele mulțimii; dar ceva mult mai măreț: aprobarea lui Dumnezeu! Este lupta credinței creștinilor. Ea este descrisă în Biblie; tot acolo sunt prezentate și regulile acestei lupte.

Această luptă nu oțelește corpul, cu toate că creștinii sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu și de trupurile lor. Ea întărește omul interior și îl ajută să se împotrivească influențelor greșite.

Dacă vrei să duci cu succes această luptă și să primești „premiul” recunoașterii lui Dumnezeu, atunci nu este suficient să te numești creștin; trebuie să aparții într-adevăr de Hristos. Cine aparține prin pocăință și credință de El, a primit viața veșnică. Și Duhul Sfânt locuiește în el; El este puterea vieții noi pentru lupta victorioasă a credinței.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPREȘTE? TEAMA DE SUCCES? (3)

„Ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.” (Proverbe 8:21)

     Iată ce să faci, dacă dorești să-ți învingi teama de succes și să poți fi o binecuvântare pentru ceilalți: 1) Confruntă-ți teama cu fruntea sus. Cuvântul lui Dumnezeu spune că El dorește să ai izbândă (Iosua 1:9). Întrebarea este: ești gata să acționezi conform Cuvântului Său? Crezi că ceilalți au dreptul la succes, iar tu nu?! Ai impresia că nu e greșit să ai succes într-o oarecare măsură, dar că orice depășește acest prag nu ar fi pe placul lui Dumnezeu?! Trebuie să înlături aceste adevăruri nebiblice! 2) Stabilește sursa oricărei convingeri eronate pe care ai putea-o avea referitor la valoare. Iată câteva domenii cărora ar trebui să le dai atenție: respingerea de către cei dragi; comparația cu ceilalți; stereotipurile și imaginile promovate de mass-media; cuvinte legate de inferioritate și respingere, care sună stăruitor în mintea ta, ca un disc stricat. Percepția ta despre valoare va juca un rol important în ceea ce-ți îngădui să realizezi în viață, așa că schimbă-ți părerea despre tine! Aliniază ceea ce crezi și spui despre tine la ceea ce spune Dumnezeu despre tine: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu … eşti preţuit şi te iubesc … Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 43:1, 4-5) Identifică-ți comportamentele prin care te auto-sabotezi, și ia-ți angajamentul de a le stopa. Și nu mai aștepta „ocazii mai bune” sau până „vine momentul potrivit”! Dumnezeu spune: „Eu sunt cu tine”. Așadar, lasă în grija Lui momentul și împrejurările, iar tu mergi înainte cu încredere.

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

4 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Este acest lucru adevărat şi pentru mine?

„Dar eu nu țin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă.” Fapte 20:24

Este mai uşor să-I slujeşti lui Dumnezeu fără să ai o viziune, să lucrezi pentru Dumnezeu fără să ai o chemare, pentru că atunci nu eşti neliniştit din cauza cerinţelor Lui; călăuza ta va fi gândirea ta naturală, poleită cu un strat de sentimente creştine. Vei fi mai prosper şi plin de succes, mai liniştit, dacă nu eşti conştient de chemarea lui Dumnezeu. Dar dacă primeşti o însărcinare de la Isus Cristos, gândul la ceea ce vrea Dumnezeu te va urmări mereu ca un ţepuş; nu vei mai putea lucra pentru El pe baza gândirii tale naturale. Ce consider eu că este cu adevărat preţios pentru mine? Dacă n-am fost acaparat de Isus Cristos, voi considera slujirea, timpul acordat lui Dumnezeu, viaţa mea ca lucruri preţioase pentru mine. Pavel spune că şi-a preţuit viaţa numai ca să poată îndeplini slujba pe care o primise; a refuzat să-şi folosească energia pentru alte lucruri. Fapte 20:24 consemnează neplăcerea aproape sublimă a lui Pavel cauzată de faptul că i s-a cerut să se gândească la sine însuşi; lui ii era absolut indiferent orice alt considerent în afară de cel al îndeplinirii însărcinării pe care o primise. Lucrarea noastră practică pentru Dumnezeu poate fi o piedică în calea abandonării în braţul Lui, deoarece ea se bazează pe argumentul „Aminteşte-ţi ce folositor eşti aici” sau „Gândeşte-te cât de valoros ai fi în acel gen de muncă”. Această atitudine nu-L pune pe Isus Cristos drept Călăuză a noastră pe drumul pe care trebuie să mergem, ci pune propria noastră apreciere cu privire la locul unde suntem cel mai de folos. Nu te gândi niciodată cât eşti de folositor, ci gândeşte-te că nu eşti al tău, ci al Lui

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Chiar dacă Domnul ar face ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru ?” 2 ÎMPĂRAŢI 7:2

Ferestre… cuvântul acesta vorbeşte de limitările noastre în contrast cu cerul care ne vorbeşte de infinit. In textul acesta, ofiţerul care vorbea astfel îşi arăta necredinţa sa. Nu ne vorbeşte însă cuvântul acesta si nouă despre necredinţa noastră? Suntem noi în faţa unui „imposibil”? În loc să ne plecăm în faţa lui în descurajare şi îndoială, să ştim că Dumnezeu poate să deschidă ferestre în acest cer care ni se pare de aramă. Credinţa ştie că pentru El, totul este deschis pentru copiii Lui slabi care aici jos se luptă cu împrejurările lor. Psalmul 102 vs. 20-22 ne spune că Domnul priveşte pe pământ din locul înălţat al sfinţeniei Sale ca să audă gemetele prinşilor de război şi să-i izbăvească, pentru ca ei să vestească Numele Domnului si laudele Lui. Toate împrejurările noastre îi sunt cunoscute; da, El are ferestre în cer, El nu ne părăseşte şi nu-şi ia ochii de peste noi. Dar nouă care suntem zdrobiţi de îngrijorări şi copleşiţi de nedumeriri, ni se cere să privim în sus! Ni se spune despre Ştefan că, având ochii îndreptaţi spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. În loc să fim cuprinşi de tulburare, în loc să ne lăsăm înfăşuraţi de întuneric şi opriţi de greutăţi, să privim în sus la Acela care este la dreapta lui Dumnezeu, locul de putere şi de provizie pentru orice situaţie! El va fi cu noi totdeauna şi pretutindeni când suntem pe linia căii şi voiei Lui. Dumnezeu ne pune credinţa la încercare şi îngăduie împrejurări care cer folosirea credinţei. Poate că nu întotdeauna felul Lui de a interveni este cel dorit şi aşteptat de noi; să nu ne descurajăm, să nu murmurăm şi să nu alergăm la soluţii personale, ci să fim convinşi că Dumnezeu este prezent în toate împrejurările noastre şi că El are negreşit o fereastră în cer pentru fiecare din noi. Să privim la cer, şi văzându-L prin credinţă pe Domnul Isus încununat cu slavă şi cu cinste şi având toată puterea în cer şi pe pământ, să fim mângâiaţi şi încurajaţi că El „stă în picioare la dreapta lui Dumnezeu” şi pentru noi, fiind gata să intervină şi să ne ajute. Să ne amintim că minunea pe care a făcut-o Dumnezeu în Samaria a fost precedată de situaţia extrem de gravă din pricina foametei, dar urmată de o abundenţă şi de o izbăvire pe care numai Dumnezeu le putea face. (2 Împ. 6:24-33).

Nimic nu cinsteşte pe Dumnezeu mai mult decât credinţa noastră, şi oricât de firavă ar fi ea, El o apreciază şi o onorează cu răspunsurile Lui. „Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.” (Ioan 14:1)

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă, şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.”

1 Petru 2:6

Mă bucur că pot să citesc alternativ din profeţi şi din epistole şi în privinţa aceasta nu mă poate opri nimeni.Este scris:”Suntem împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din Casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”Pavel îi scrie lui Timotei:”Tu m-ai urmat în învăţătura mea, în credinţa mea, în prigonirea mea.”Acela care îl urmează pe Pavel în credinţa lui, nu poate să ocolească suferinţele lui.Cel credincios are parte de prigoniri în lumea aceasta.Nici nu am putea fi fericiţi dacă n-ar fi aşa, căci este scris:”Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”, şi mai este scris:”Dacă au păzit Cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.”Şi eu am avut parte de prigoniri, nu atât de grele, dar sunt mulţi care au urmat credinţa mea.Aceasta mă bucură.Aceştia sunt oameni fericiţi, de asta sunt convins;cum am putea altfel să fim fericiţi?Aici este vorba de unii care au căutat să fie drepţi.Au recunoscut că sunt pe o cale greşită.Au constatat că păcatul îi robeşte.Dacă astăzi sunt între noi oameni dornici de dreptate, asupra acelora priveşte Dumnezeu cu o dragoste mare.Dacă ai putea vedea această dragoste frăţească nu ai mai ezita nici-o clipă să I te închini.Este adevărat că Sfânta Scriptură încurajează pe oricine care vrera să iasă din viaţa de păcat.”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”Acesta este un lucru măreţ.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CINSTEŞTE PE DUMNEZEU

Voi cinsti pe aceia care Mă cinstesc. 1 Samuel 2.30

Cinstea lui Dumnezeu este oare ţinta de căpetenie a vieţii noastre, dreptarul purtării noastre? În acest caz, El mă va cinsti. S-ar putea să nu primesc cinste din partea oamenilor, pentru un timp; dar Dumnezeu mi-o va da, în felul Său. Se poate întâmpla că cel mai sigur mijloc de a fi cinstit de El, să fie să primesc dispreţul oamenilor dacă trăiesc după voia Sa.Slujba preoţiei luând-o de Ia familiile lor şi a urmaşilor lor, precum şi conducerea ţării, şi o dădu tânărului Samuel. Dumnezeu poate îngădui celui rău sa capete onorurile lumii; dar demnitatea pe care şi-o păstrează este de a da El însuşi „slava, cinstea şi nemurirea”, acelora care printr-o ascultare sfântă îl cinstesc. Ce pot face azi, pentru a-L cinsti pe Domnul? Îi voi da slavă, prin mărturisirea cu gura şi printr-o ascultare practică. Îl voi cinsti şi prin persoana mea, şi prin bunurile mele, predându-mă Lui pentru o slujbă specială. Să ne gândim în ce fel îl putem cinsti azi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea DOMNULUI, DUMNEZEULUI tău. Deuteronom 22.5

Dacă se mai discută în unele familii de credincioşi astfel de probleme legate de îmbrăcăminte, sigur că şi rezultatul este diferit. Adeseori se poate auzi întrebarea: „De ce se iau numai unele îndrumări din Cuvântul lui Dumnezeu în special din Vechiul Testament ca exemplu, pe când altele sunt trecute cu vederea?” Vreau să răspund printr-o explicaţie: dacă în Cuvântul lui Dumnezeu este vorba despre situaţia morală şi socială sau dacă este vorba despre temelii fundamentale pe care Dumnezeu le-a subliniat în Cuvântul Său şi în toată creaţia, atunci acestea trebuie îndeplinite cuvânt cu cuvânt. Adevărul însuşit trebuie trăit şi în comportarea exterioară (îmbrăcăminte) atât de bărbat, cât şi de femeie.Un alt exemplu referitor la ordinea lăsată prin cuvânt este interzicerea de a mânca sânge. Această interdicţie o găsim atât sub lege, cât şi sub har. La fel ne este amintit despre femeie să nu poarte pantaloni căci aceştia sunt o îmbrăcăminte bărbătească, pe când fusta este o îmbrăcăminte femeiască. O soră care are teamă de Dumnezeu nu va purta niciodată pantaloni căci Domnul o vede în orice împrejurare ar fi. Orice femeie sau fată care se depărtează de această „urâciune” va fi o mărturie vie, fără multe cuvinte. Ele vor arăta prin purtarea lor că slujesc Dumnezeului celui Viu şi caută să fie supuse cerinţelor Lui. Ele demonstrează practic că vor să trăiască după gândurile lui Dumnezeu.În această direcţie întâlnim şi cazuri de femei sau fete care vor să scuze neascultarea lor cu punerea în faţă a diferitelor probleme. Când Dumnezeu a scris aceste rânduri în Cuvânt a ştiut că este şi frig, aşa că scuze nu sunt.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„In vârful stâlpilor era o lucrătură în chip de crini” (1 împăraţi 7:22). O, Doamne, acest cuvânt este în mintea mea, în special când văd cât de lipsit sunt de orice fel de „lucrătură în chip de crin”, atât de necizelat şi neîmpodobit Fă-mă să fiu al Tău atât în exprimarea harului Tău, cât şi în experimentarea lui.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Ştiu faptele tale. Iată ţi-am pus înainte o uşa deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţina putere si ai păzit Cuvântul Meu si n-ai tăgăduit Numele Meu.» Apocalipsa 3 .8

Cine a deschis uşa Domnului? Cel cu putere puţină. Acesta este un mesaj plin de speranţă pentru cei disperaţi şi slabi. Acceptă puterea totală a Duhului pentru a experimenta victoria sfinţeniei lui Dumnezeu în viaţa ta! Este felul în care El îşi dezvăluie dumnezeirea: în slăbiciune! Gândeşte-te, tu, care tânjeşti atât de mult după putere şi după privilegiile deşarte pe care ea le oferă! De multe ori ne rugăm să primim opusul a ceea ce vrea Dumnezeu să ne dea pentru că ne vine
greu să acceptăm că «puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9) sau «El mi-a frânt puterea în drum» (Psalm 102,23). De ce nu-L interesează pe Domnul puterea şi efortul nostru? Pentru că forţa noastră are doar efect trecător, pe când puterea Sa lucrează pentru veşnicie. Să ne bucurăm în slăbiciune, deoarece efortul nostru respinge şi opreşte manifestarea puterii lui Dumnezeu. Dumnezeu deschide această uşă doar celor care Îi ascultă Cuvântul. Cât de puţini oameni sunt însă «roditori» în solul Cuvântului! Dar Domnul spune: «Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu» (Isaia 66,2). Doreşti să te laşi pătruns din ce în ce mai adânc de adevărul acestui verset? Dumnezeu nu aşteaptă de la tine efort personal, ci ascultare, dedicare.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Harul Meu îţi este de ajuns. 2 Corinteni 12:9

Încă nici unul dintre sfinţii lui Dumnezeu nu ar fi fost sărac sau încercat, nu am fi cunoscut nici pe jumătate mângâierile, harului divin. Când vedem un vagabond care nu are unde să-şi plece capul, dar care spune „totuşi, mă încred în Domnul”, când vedem un sărac care moare de foame lăudându-1 pe Isus, când vedem o văduvă copleşită de greutăţi care are credinţă în Christos, ne dăm seama că ei sunt o mare onoare pentru Evanghelie. Harul lui Dumnezeu este ilustrat şi preamărit în Sărăcia şi încercările credincioşilor. Sfinţii îndură orice descurajare, crezând că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), şi că din orice rău aparent va ţâşni în cele din urmă o binecuvântare — că Dumnezeul lor îi va scăpa din necazuri şi îi va sprijini în încercări cât timp vor trăi. Răbdarea sfinţilor dovedeşte puterea harului divin. Este ca un far care luminează marea. Dacă este o floapte calmă, nu pot să ştiu cum este farul, dar dacă este furtună şi trebuie să ancorez, voi afla cât este de sigur. La fel este şi lucrarea Duhului. Dacă nu am fi înconjuraţi de atâtea ori de furtună, nu am şti cât este de adevărată şi puternică; dacă ‘Vântul nu ar sufla, nu am şti cât este de sigură şi întemeiată. Capodopera lui Dumnezeu sunt cei care stau tari şi neclintiţi în mijlocul încercărilor – „liniştit în mijlocul urgiei, încrezător în strigatul victoriei”. Cel care vrea să-L slăvească pe Dumnezeu trebuie să fie pregătit să înfrunte multe încercări. Nimeni nu poate străluci pentru Dumnezeu dacă nu are parte de conflicte. Dacă păşeşti pe o cărare încercată, bucură-te, fiindcă vei avea Ocazia să slăveşti harul atotindestulător al lui Dumnezeu. Cât despre faptul că te-ar putea părăsi – nici măcar nu te gândi. Dumnezeul care ţi-a fost alături până acum va rămâne Credincios până la capăt.

SEARA

Se satură de belşugul casei Tale. Psalmi 36:8

Regina din Saba a fost uimită de somptuozitatea de la masa lui Solomon. A fost copleşită când a văzut mâncarea pentru o singură zi. S-a mirat şi de numărul servitorilor care slujeau la masa regelui. Dar ce este aceasta în comparaţie cu ospitalitatea Dumnezeului harului? Sute şi mii de oameni sunt hrăniţi zilnic de El; flămânzi şi însetaţi, ei vin cu o mare poftă de mâncare, dar nu pleacă nici unul fată să fie săturat. Este destul pentru fiecare, destul pentru toţi, destul pentru totdeauna. Deşi mulţimea care se hrăneşte la masa lui Dumnezeu este fără număr ca stelele cerului, fiecare îşi primeşte porţia de hrană. Gândeşte-te de cât har are nevoie fiecare sfânt, şi nimeni în afară de Cel Infinit nu îl poate hrăni; totuşi, Domnul îşi aşterne masa nu doar pentru unul, ci pentru toţi sfinţii; nu doar pentru o zi, ci pentru mulţi ani; nu doar pentru mulţi ani, ci pentru generaţii întregi. Observă belşugul despre care se vorbeşte în text. Oaspeţii de la banchetul milei îşi împlinesc nevoile — nu, ei „se satură”. Nu sunt hrăniţi cu o hrană obişnuită, ci cu „belşugul”, cu abundenţa care există numai la masa lui Dumnezeu. Un asemenea ospăţ este garantat prin făgăduinţă tuturor copiilor oamenilor care îşi pun încrederea în umbra aripilor lui Iehova. M-am gândit odată că, dacă aş putea mânca rămăşiţele aruncate la uşa din spate a lui Dumnezeu, aş fi mulţumit — asemeni femeii care a spus „căţeii mănâncă rămăşiţele de la masa copiilor” (Matei 15:27). Dar nici un copil al lui Dumnezeu nu este hrănit cu firimituri şi rămăşiţe. Ca şi Mefiboşet, mănâncă la masa regelui. In materie de har, avem partea lui Beniamin; ni se dă mai mult decât putem mânca. Deşi nevoile noastre sunt mari, suntem adesea copleşiţi de minunata abundenţă a harului pe care ni-l oferă Dumnezeu.

IZVOARE IN DEŞERT

Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. (Evrei 6:12)

Eroii biblici ai credinţei strigă către noi de pe înălţimile pe care le-au cucerit, încurajându-ne că ceea ce a făcut omul odată, poate face din nou. Ei ne amintesc nu numai de necesitatea credinţei, dar şi de răbdarea cerută pentru ca lucrarea credinţei să fie desăvârşită. Să ne fie teamă să încercăm să ne retragem din mâinile Ghidului nostru ceresc, sau să pierdem chiar şi o singură lecţie a disciplinei Lui pline de dragoste, din cauza descurajării sau a îndoielii noastre. Un fierar bătrân dintr-un sat spunea odată: „De un singur lucru mă tem: să nu fiu aruncat în grămada de rebuturi. Vezi tu, ca să întăresc o bucată de oţel, trebuie mai întâi s-o călesc. O încălzesc, o bat cu ciocanul şi apoi o scufund repede într-o găleată cu apă rece. Foarte curând voi şti dacă va suporta procesul de călire sau pur şi simplu se va sfărâma. Dacă, după unul sau două teste, văd că nu se lasă călită, o arunc în grămada de rebuturi, pentru ca mai târziu s-o vând negustorului de fiare vechi pe câţiva cenţi kilogramul. Îmi dau seama că Domnul mă încearcă în acelaşi fel: prin foc, prin apă şi prin loviturile puternice ale ciocanului Său. Dacă sunt îndărătnic şi mă împotrivesc testului, sau dovedesc că sunt nepotrivit pentru procesul Lui de călire, mă tem că mă va arunca în grămada de rebuturi”.Când focul din viaţa ta arde cel mai tare, stai liniştit, pentru că „mai pe urmă aduce … roada dătătoare” (Evrei 12:11) de binecuvântări. Şi atunci vom fi în stare să spunem împreună cu Iov: „dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10).

Sfinţenia îşi are izvorul în suferinţă. Ţine minte, e necesară o presiune de unsprezece tone pe o coardă de pian ca să fie acordată. Şi Dumnezeu te va acorda într-o armonie perfectă cu motivul muzical ceresc dacă vei ţine piept presiunii.

Lucrurile care dor şi lucrurile care tulbură

Formează omul pentru lauda perfectă;

Şocul şi tensiunea şi ruinarea sunt

Mai prietenoase decât zilele zâmbitoare.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 18.30-50

Domnul Isus găseşte plăcere în a ni-L face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). In prima parte a psalmului, El ne-a învăţat, dându-ne propriul Său exemplu, cum să II chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre! (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. «Să-L contemplăm pe Măreţul împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţ» este invitaţia cuprinsă într-un imn creştin. Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile să-L laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9). Să nu-L privăm de aceasta!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Regi 3:3-14

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, …şi ea îi va fi dată. Iacov 1:5

RUGĂCIUNEA PENTRU ÎNŢELEPCIUNE

Împăratul Solomon şi-a dat seama că dacă Dumnezeu nu-i va da înţelepciune spirituală ca să guverneze Israelul, toate capacităţile şi cunoştinţele sale omeneşti nu-i vor fi de mare folos.

Oliver G. Wilson a spus: „Rugăciunea umple neputinţa omenească de omnipotenţa lui Dumnezeu şi-i deschide noi porţi realizărilor sale. Ea îl face pe slab puternic şi pe cel simplu înţelept”. Abraham Lincoln a simţit o mare nevoie de înţelepciune în timpul Războiului Civil din America. Un prieten apropiat a scris: „Am petrecut trei săptămâni la Casa Albă ca oaspete al preşedintelui. Intr-o noapte – chiar înaintea bătăliei de la Bull Run – eram obosit, nu puteam dormi. Din dormitorul lui Lincoln auzeam tonul scăzut al vocii lui. Privind prin uşa uşor întredeschisă, am văzut ceva ce n-am să uit niciodată. Înaltul şef executiv era îngenuncheat în faţa Bibliei. Nu ştia că voi auzi agonia rugăciunii când zicea: „O, Dumnezeule mare şi atotputernic, care ai ascultat rugăciunea lui Solomon când s-a rugat şi a strigat la Tine pentru înţelepciune, ascultă-măl Nu pot conduce acest popor. Nu pot conduce afacerile acestei ţări fără ajutorul Tău. O Doamne, ascultă-mă şi salvează această naţiune”. Răspunsul pe care l-a primit este acum istorie, pentru că Uniunea a fost salvată. În loc să te bizui pe înţelegerea ta, credinciosule, admite lipsa înţelepciunii şi a puterii personale pentru atingerea scopului ce-ţi stă în faţă. Cere cu umilinţă înţelepciunea care vine de sus. Dumnezeul care 1-a auzit pe Solomon şi pe Lincoln te va asculta şi-ţi va răspunde. H.G.B.

    Ruga mea mi-o înalţ la bunul Dumnezeu,

    Voinţa Lui e mai bună decât dorul meu.

    Şi sigur sunt că de la El primesc

    Mai mult decât ştiu cere, sau gândesc.       -Hickok

Răspunsurile lui Dumnezeu sunt mai înţelepte decât rugăciunile noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și bărbații lui Efraim iau zis: „Ce neai făcut, de nu neai chemat când teai dus ca să te lupți cu Madian?”. Și sau certat foarte tare cu el. Și el lea zis: „Ce am făcut eu acum pe lângă voi? Nu este mai bună strângerea boabelor rămase din Efraim decât culesul viei din Abiezer? Dumnezeu a dat în mâinile voastre pe căpeteniile Madianului, pe Oreb și pe Zeeb, și ce am putut face eu pe lângă voi?”. Atunci duhul lor sa potolit față de el, când a zis cuvântul acesta.  Judecători 8.13

Judecătorii lui Israel – Ghedeon (7) – Lucrând împreună

Domnul îi dăduse lui Ghedeon și celor trei sute de oameni ai lui o biruință glorioasă asupra armatei madianiților, care număra o sută treizeci și cinci de mii de oameni. „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” fusese strigătul lor de luptă. Ei sunaseră din trompete, spărseseră vasele de lut și lăsaseră ca torțele lor să lumineze. Nau trebuit să lupte, căci Domnul făcuse ca madianiții, cuprinși de spaimă, să se omoare între ei sau să o ia la fugă. Alte seminții din Israel sau alăturat apoi pentru urmărirea vrăjmașilor. Ghedeon a chemat seminția lui Efraim să ia în stăpânire vadurile Iordanului, pentru ai împiedica pe vrăjmași să treacă dincolo. Efraimiții îi uciseseră pe conducătorii Madianului și le aduseseră capetele la Ghedeon. Acum însă, acești efraimiți mândri îl mustrau pe Ghedeon fiindcă nu îi chemase mai devreme. Ghedeon lea răspuns cu înțelepciune și cu umilință, scoțând în evidență ceea ce ei făcuseră și minimalizânduși propriile realizări. El era în urmărirea vrăjmașilor și nu voia să piardă timpul certânduse. Cât de adesea noi facem exact contrariul, transformând biruința întro înfrângere, din pricină că ne certăm cu frații noștri! În loc să câștigăm suflete pentru Mântuitorul, criticăm metodele celor care fac aceasta. În loc să ne luptăm împotriva vrăjmașilor împreună, ne luptăm împotriva fraților noștri. La fel ca ucenicul din Marcu 9.38, le interzicem altora să facă ceea ce noi nu putem face, fiindcă nu vin „după noi”. Ar trebui săi urmărim pe vrăjmași, nu să pierdem timpul făcândunii vrăjmași pe frații noștri.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3.16

Minunat

Ioan 3.16 este unul dintre cele mai cunoscute versete ale Bibliei. Luther l-a numit „Evanghelia în coajă de nucă”. Versetul sună astfel: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

Dacă ne uităm cu atenție la acest verset, observăm ce măreț este:

Fiindcă atât de mult a iubit – cel mai mare motiv

Dumnezeu – cel mai mare Dăruitor

lumea – cea mai mare grupă

că L-a dat – cea mai mare faptă

pe singurul Lui Fiu – cel mai mare cadou

pentru ca oricine – cea mai mare invitație

crede – cea mai mare decizie

în El – cea mai mare Persoană

să nu piară – cea mai mare eliberare

ci – cea mai mare diferență

să aibă – cea mai mare siguranță

viața veșnică – cea mai mare posesie.

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE TE OPREȘTE? TEAMA DE SUCCES? (2)

„Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” (Psalmul 35:27)

     Teama de succes se caracterizează prin următoarele șase indicii (vezi dacă se regăseşte şi la tine vreunul): 1) Amânarea. 2) Mediocritatea. 3) Concentrarea asupra celor care te resping, și nu asupra celor care te acceptă. 4) Obiceiul de a te lăsa distras de atât de multe lucruri nesemnificative, încât nu te mai concentrezi niciodată pe lucrul principal. 5) Discuțiile despre ceea ce plănuiești să faci „cândva”. 6) Sentimentul că ceilalți merită succesul, dar tu nu. Întrebare: Îl slujești tu pe Domnul? Atunci te califici pentru succes! „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” Da, Dumnezeu te va ajuta când ești în nevoi. Dar El dorește să ai succes și pentru a începe să te îngrijești de nevoile altora. Dumnezeu i-a promis lui Avraam două lucruri. Primul: că-l va binecuvânta nespus de mult. Al doilea: că-l va face o mare binecuvântare pentru ceilalți (Geneza 12:2). Și așa a fost! Solomon scrie: „argintul le dă pe toate” (Eclesiastul 10:19). Ce a dorit el să spună? Cu bani se construiesc şcoli, biserici și spitale. Se înlătură sărăcia și analfabetismul. Se finanțează cercetări prin care se stârpesc boli ce amenință viața. Dar unii dintre noi se concentrează atât de mult asupra străzilor de aur din ceruri, încât nu mai văd străzile de pe pământ pline de suferință și nevoi neîmplinite! Să înțelegem un lucru: Dumnezeu te va răsplăti potrivit cu măsura de slujire oferită semenilor tăi. „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40). Aceasta ar trebui să fie cea mai mare motivație pentru dorința ta de succes!

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: http://www.fundatiaseer.ro / Aplicatia Meditatia Zilei (Android) / Meditatiile Zilnice pe YouTube / Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video / Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi) / Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

3 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Însărcinarea inevitabilă

„Paste oile Mele.” loan 21:17

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit! Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 1 ÎMPĂRAŢI 17:4

Ilie, acest om de aceeaşi fire cu noi, suferea atât din pricina foametei din ţară cât şi din pricina luptei spirituale dintre puterile cerului şi ale iadului. Totuşi el s-a ridicat deasupra împrejurărilor prin rugăciunile sale El n-a încercat să se sustragă greutăţilor de care toţi sufereau. Dar Domnul îl proteja, pentru că făcea voia Sa şi era credincios chemării Sale dificile. Şi iată că îi vine ordin de sus să se ascundă la pârâul Cherit „…căci am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” Un pârâu în timp de secetă! Un corb… ce trimis şi ce mijloc întrebuinţat de Dumnezeu ca să hrănească pe credinciosul Său! Dacă Ilie ar fi acţionat după propria lui înţelepciune, ar fi ezitat să urmeze acest ordin şi n-ar fi acceptat acele mijloace. Dar Dumnezeu alege lucrurile nebăgate în seamă ca să-şi împlinească planurile şi să slăvească Numele Său sfânt. El poate să facă să ţâşnească izvoare în pustie şi ştie să folosească orice lucru ca să binecuvinteze şi să vină în ajutorul acelora care îi sunt credincioşi. Acest corb lacom a cărui hrană era desigur pâinea şi carnea, asculta de ordinele Creatorului. Şi în plus, nu era corbul una din păsările necurate menţionate la Levetic 11? Însă Dumnezeu este stăpân pe căile Sale, mai presus de orice rutină, obicei sau formă. În vreme de foamete spirituală şi de apostazie, El alege ce vrea ca să-şi împlinească planurile şi alegerea Lui este adesea o sfidare aruncată asupra înţelepciunii omeneşti ca şi asupra religiei moarte şi tradiţionaliste. Meditaţia noastră de astăzi ne priveşte pe fiecare în parte; ea ni se adresează nouă care acolo unde suntem, trebuie să înfruntăm un „Ahab” şi să suferim de „foamete” duhovnicească, istovindu-ne într-o atmosferă seacă şi uscată. In astfel de împrejurări, este un izvor din care trebuie să bem din mers. În timpul foametei, curenţii râului, „înveselesc cetatea lui Dumnezeu.” (Ps 46:4). Şi când izvoarele seacă, când mijloacele obişnuite lipsesc, să ne aducem aminte de Cuvântul care zice : „…am poruncit corbilor să te hrănească acolo”, în situaţia în care ne găsim. Dumnezeu este în spatele împrejurărilor noastre, mai pe sus de greutăţile pe care le avem. Numai să ne ţinem ca Ilie în prezenţa lui Dumnezeu şi să fim gata ca şi el să facem ce ne spune El. Să nu umblăm să fim hrăniţi neapărat de un vultur falnic, căci Domnul ne poate hrăni şi printr-un corb dispreţuit.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită;căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”

Isaia 40:2

Ce au primit din mâna Domnului? O pedeapsă dublă? Nu, EL a venit şi a plătit datoriile noastre şi S-a dat pe Sine Însuşi nouă, ca dar şi jertfă. Ce plăcut este să auzim despre ceea ce a făcut Isus pentru noi! Numai prin ceea ce făcut, ne-a pregătit o cale de ieşire din păcat. Sunt mulţi care povestesc cât de multe lucruri au avut de jertfit când s-au pocăit. Eu însă cred că un asemenea om este pocăit.Cel ce se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, se bucură că poate fi eliberat de poavara păcatului, nenorocirilor, de dreptatea lui însuşi, ceea ce apostolul Pavel socoteşte a fi gunoi; de faptele lumeşti, de mândrie, de trufie, lăcomie, într-un cuvânt de toate lucrurile care îl apăsau şi-l făceau nefericit. Oare sunt acestea jertfe? Păcatul stăpâneşte si-l ţine rob pe om. Dar Isus nu ne dă un duh de robie ca să mai avem frică, ci un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava, adică Tată! „Îmi pare rău când aud pe cineva că se adresează lui Dumnezeu cu „Tăticule!” Să nu uităm: Dumnezeu este Atotputernic. De aceea nu avem voie să înlocuim Numele Său cu forme alintătoare. El este un Tată drept peste tot ce se chemă copil în ceruri şi pe pământ.E ste minunat să putem spune: Ava, Tată iubit! Este un semn de bună relaţie. Un tată pământesc drept poartă de grijă copiilor săi; cu cât mai mult le poartă de grijă copiilor Tatăl ceresc copiilor Lui! Nimeni nu poate să-i smulgă din mâna Sa. Ce lucru minunat să avem un Tată ca acesta!

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

NICIDECUM PĂRĂSIŢI CA SĂ PIERIM

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Psalmul 16.10

Acest cuvânt a fost împlinit în persoana Domnului Isus; dar el se împlineşte într-o oarecare măsură şi în toţi cei care sunt în El. Sufletul nostru nu va fi părăsit, după ce va fi despărţit de corp, şi chiar acesta, dacă putrezeşte, va fi înviat.Duhul nostru poate să coboare atât de jos, încât să ni se pară că suntem afundaţi în adâncurile iadului; dar Dumnezeu nu ne va părăsi nici acolo. Ni se poate părea că sufletul şi inima noastră este aproape de moarte; dar nu vor putea rămâne acolo. Pierderea bucuriei şi a nădejdii din noi poate să ajungă foarte departe; totuşi, ea nu va atinge niciodată neagra disperare. S-ar putea să mergem foarte jos, dar nu mai jos decât Domnul îngăduie; am putea fi închişi pentru un timp în închisoarea îndoielii, dar nu vom pieri acolo. Oricât de neagră ar fi noaptea, steaua nădejdii încă luceşte pe cer. Domnul nu ne va uita şi nu ne va părăsi în faţa vrăjmaşului. Să ne odihnim în această nădejde. Noi suntem ai Aceluia a cărui îndurare ţine totdeauna. Dincolo de moarte, de întuneric şi deznădejde, vom renaşte sigur, prin El, la viaţă, lumină şi libertate.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Marcu 13.31

Domnul Isus vrea să scoată în evidenţă pentru poporul Lui de azi adevărul de neclintit, sfinţenia dumnezeiască a Bibliei, singura Carte pe care te poţi bizui şi care niciodată nu te amăgeşte. Lumina Bibliei desparte credinţa de necredinţă, pe adevăraţii credincioşi de creştinii de lume. Domnul să fie lăudat! Mii şi mii de credincioşi pătrund prin citire şi rugăciune această Carte veşnică. Din Biblie ies la iveală comori nesecate. Ne convingem tot mai mult de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Orice osteneală a vrăjmaşului de a sfărâma această Stâncă a fost şi este zadarnică. Ea este de nezguduit. De aceea Cuvântul dă fiecărui credincios o credinţă sigură şi o învăţătură statornică. In lupta împotriva întunericului ne trebuie această armă, care este sabia Duhului. În unele cuvinte ale Bibliei care par fără însemnătate, sunt cuprinse adânci mângâieri dumnezeieşti şi taine la care noi nu putem ajunge decât prin cheia credinţei.Domnul însuşi ne duce în anumite situaţii în care ne poate întreba: „Crezi în cuvintele Mele?” „Crezi făgăduinţele Mele?” Şi atunci, putem pune mâna pe Cuvântul Său şi ridicând ochii spre El îi spunem: „Da, cred Doamne! Credinţa mea îşi găseşte pacea în cuvintele Tale.”Ce măreaţă siguranţă au copiii lui Dumnezeu pentru care Biblia rămâne busola care orientează corabia vieţii lor, arătându-le portul măreţiei veşnice.Ce poziţie ai tu faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, al Scripturii veşnice? Numai cine crede acest Cuvânt al lui Dumnezeu va fi fericit şi binecuvântat prin Domnul Isus, chiar în cursul vieţii pe pământ.Oriunde mergem pe urma Dumnezeului nostru, fie în filele Scripturilor sfinte, fie pe plaiul întins al naturii înconjurătoare, găsim plinătate dumnezeiască şi un plan hotărât; numai în măsura priceperii noastre duhovniceşti vom fi în stare să deosebim aceste lucruri şi să le preţuim.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, sufletul meu se bizuie pe Tine în calitatea Ta de Creator al lumii şi pe Domnul nostru Isus Cristos în calitatea Lui de Creator al vieţii Sale în mine. O, tânjesc după puterea Duhului Tău ca să Te ador într-o mai mare măsură!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Cine defăimează pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.» Proverbe 11.12

Este minunat să avem puterea şi capacitatea de a ne vedea aşa cum suntem în realitate. Autocunoaşterea o primim prin rugăciune, prin citirea şi studierea permanentă a Sfintei Scripturi. Această cunoaştere a sinelui presupune însă automat o cunoaştere profundă, intimă a Mielului. Pusă în lumina Cuvântului, natura mea pervertită îşi va pierde puterea, iar eu ajung să ÎI cunosc mai bine în Duh, nu intelectual pe Miel: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29). Lucrul acesta ne dă liniştea interioară. Necunoaşterea Mielului ne face să falimentăm în Viaţa spirituală.Prin unirea cu Isus putem să fim calmi chiar şi în cele mai mari furtuni ale vieţii. Unirea cu El în Duh «Dar vine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El» (1 Cor. 6.17) reprezintă adevărata pricepere şi înţelepciune. In Proverbe 9,10 găsim scris: «ştiinţa sfinţilor este priceperea». Prin cunoaşterea din ce în ce mai profundă a Mielului puutem
sa răbdăm nedreptatea, chiar dacă poate cel mai bun Prieten al nostru ne defăimează. Eşti tu un om înţelept, îmbrăcat în neprihănire? Vă îndemn pe toţi, mai ales acum când venirea Domnului este atât de aproape: «îmbrăcaţi~vă în Domnul Isus Cristos» (Rom. 13,14).    

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Te-am lămurit în cuptorul urgiei. Isaia 48:10

Mângâie-te singur, credinciosule încercat, cu gândul acesta: Dumnezeu a spus: „Te-am lămurit în cuptorul urgiei”. Nu este cuvântul acesta ca o ploaie de vară, care stinge furia flăcărilor? Nu este el ca o armură de azbest, împotriva căreia Căldura nu are putere? Să vină nenorocirile. Dumnezeu m-a lămurit! Sărăcie, poţi să baţi la uşa mea, fiindcă Dumnezeu este deja în casă, şi El m-a lămurit. Boală, poţi să intri pe neaşteptate, am un leac pregătit. Dumnezeu m-a lămurit. Orice mi s-ar întâmpla în această vale a lacrimilor, ştiu că El m-a „lămurit”. Dacă ai nevoie de mai multă alinare, Credinciosule, aminteşte-ţi că Fiul Omului este cu tine în cuptor. In cămăruţa ta liniştită, Cel nevăzut stă lângă tine, şi chiar dacă uneori nu îţi dai seama, El îţi pregăteşte patul şi îţi aşterne perna în timpul încercării. Eşti sărac, dar în căsuţa ta umilă, Domnul vieţii şi slavei este un oaspete de seamă. El vine aici doar ca să te viziteze. Prietenul tău stă lângă tine. Nu poţi să-L vezi, dar îi simţi atingerea mâinilor. Nu-I auzi vocea? Chiar şi în valea umbrei morţii, El îţi spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău” (Isaia 41:10). Aminteşte-ţi nobilul discurs al lui Cezar „nu vă temeţi, îl aveţi pe Cezar şi toată averea sa”. Nu te teme, creştine, Isus este cu tine. In toate încercările tale, prezenţa sa îţi aduce mângâiere şi siguranţă. El nu-i va părăsi niciodată pe cei aleşi de el. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” este făgăduinţa sigură pentru cei aleşi din „cuptorul urgiei”. Nu te prinzi atunci strâns de Christos şi nu spui?

 

Prin potop sau scântei, când Isus e cu noi
ÎI urmăm bucuroşi, în dureri şi nevoi?

SEARA

A văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-se în chip de porumbel.
Matei 3. 16

Aşa cum a coborât peste Domnul Isus, Capul, Duhul lui Dumnezeu coboară peste fiecare membru al trupului lui Christos, biserica. Coborârea Lui urmează acelaşi tipar. Totuşi, adesea este excepţional de rapidă. Înainte să ne dăm seama ce se întâmplă, suntem impulsionaţi înainte şi spre cer dincolo de orice aşteptare. Acest lucru nu se face în grabă omenească, fiindcă aripile porumbelului sunt uşoare şi zboară neauzit. Repeziciunea pare să fie esenţială pentru multe operaţiuni spirituale. Domnul este în susurul blând şi subţire şi, ca şi roua, harul Său picură în tăcere. Porumbelul a fost întotdeauna simbolul purităţii, şi Duhul Sfânt este întruchiparea sfinţeniei. Când coboară El, tot ce este pur, iubitor şi bun se înalţă, iar păcatul şi necurăţenia ne părăsesc. El poartă ramura de măslin care arată că apele mâniei divine s-au retras. Blândeţea este semnul sigur al puterii transformatoare a Porumbelului; inima atinsă de influenţa Sa binecuvântată este supusă şi umilă. Nevinovăţia urmează ca o consecinţă firească. Vulturii şi corbii îşi urmăresc prada; porumbelul îndură răul, dar nu îl pricinuieşte. Trebuie să fim nevinovaţi ca porumbeii. Porumbelul este imaginea iubirii; vocea lui este plină de afecţiune. De aceea, sufletul vizitat de binecuvântatul Duh Sfânt abundă în dragoste pentru Dumnezeu, în iubire pentru ceilalţi creştini, şi în iubire pentru păcătoşi, Mai presus de toate, abundă în dragoste pentru Isus. Umbra aripilor Sale „peste faţa adâncului de ape” (Genesa 1:2) produce mai întâi ordine şi viaţă. In inimile noastre, El dezvoltă viaţă nouă şi lumină. Duh binecuvântat, coboară peste noi pentru totdeauna, aşa cum ai coborât asupra scumpului nostru Mântuitor.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere.(Marcu 9:26)

Răul nu renunţă niciodată la o stăpânire a lui fără o luptă îngrozitoare. Nu vom ajunge niciodată la o moştenire spirituală bucurându-ne la un picnic, ci numai prin lupte crâncene pe câmpul de bătălie. La fel este şi-n străfundurile sufletului. Orice capacitate omenească care-şi câştigă libertatea spirituală realizează aceasta cu preţul sângelui. Satan nu este pus pe fugă prin cererea noastră curtenitoare. El ne blochează complet calea, şi progresul nostru trebuie să fie scris cu sânge şi lacrimi. Trebuie să ţinem bine minte acest lucru, altfel vom fi traşi la răspundere pentru aroganţa unei interpretări greşite. Când suntem născuţi din nou, acest lucru nu se produce într-o creşă liniştită şi protejată, ci într-o regiune deschisă, unde realmente ne tragem puterea din adversitatea furtunii. „În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22). John Henry Jowett

 

Credinţa strămoşilor noştri! Trăieşte încă,

În ciuda temniţei, a focului şi a săbiei;

O, cu ce bucurie puternică bat inimile noastre

Ori de câte ori auzim acel cuvânt glorios!

Credinţa strămoşilor noştri! Sfântă Credinţă!

Îţi vom fi credincioşi până la moarte!

Strămoşii noştri, înlănţuiţi în temniţe întunecate,

Au fost totuşi liberi în adâncul conştiinţei lor,

Ce dulce ar fi destinul copiilor lor,

Dacă, urmându-le exemplul, ar muri pentru Tine!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 18.1-29

Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.

Primele trei versete enunţă tema – iar următoarele o vor expune pe larg – referitor la cum a fost eliberat „Slujitorul Domnului” (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului). Ca Unul care a experimentat El însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem”, a fost demonstrată în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.19-21). Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de a-L cunoaşte pe acest Dumnezeu într-un fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetățuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui. Pentru Isus, eliberarea Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, eliberarea noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Filipeni 1:1-14

…împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. Filipeni 1:12

LUCRURI RELE – REZULTATE BUNE

A fi în închisoare nu este un lucru plăcut, dar poate duce la rezultate bune. De fapt, cunosc câteva persoane care au fost convertite în urma acestei experienţe. Apostolului Pavel nu i-a plăcut că a fost întemniţat pentru predicarea Evangheliei, dar a fost mulţumitor lui Dumnezeu chiar şi în închisoare. Oficialităţile şi gardienii au auzit şi au crezut Evanghelia. Exemplul său i-a impulsionat pe mulţi creştini să aibă un zel mai mare şi să fie fără frică în proclamarea lui Cristos. Să ne gândim la John Bunyan. Când a scris Călătoria creştinului, era în închisoare. Mereu, mereu, Dumnezeu transformă situaţiile neplăcute şi dureroase în ceva folositor. Să ne gândim numai la masacrarea lui Jim Elliot şi a celor patru tovarăşi ai lui misionari,de către indienii Auca din Ecuador, în 1956. Martirajul lor i-a provocat pe mulţi tineri să-şi predea vieţile pentru slujirea misionară. El a fost un factor care a dus ca mulţi din tribul Auca să devină creştini deosebit de buni. Să ne gândim apoi la Joni Eareckson Tada. În adolescenţă, în urma unui accident, a rămas paralizată. Dar azi conduce o misiune unică şi de mare folos comunităţii creştine. Dacă eşti prins în împrejurări potrivnice, nu te lăsa cuprins de disperare, de auto-compasiune, sau de amărăciune. In schimb, încrede-te în Domnul pentru a primi putere. Mii de oameni pot mărturisi cum vieţile le-au fost schimbate în bine tocmai de vremurile rele. In ceruri, mulţi martiri se bucură că prin moartea lor au contribuit la înaintarea cauzei lui Cristos. Da, pentru un copil al lui Dumnezeu, lucrurile rele pot duce la rezultate bune.    H.V.L.

Suferinţa pentru Domnul

nu-i cădere ci înălţare,

nu e pierdere în viaţă,

ci-i câştigul cel mai mare.    Traian Dorz

Dificultăţile vieţii sunt lăsate să ne facă vieţile mari bune, nu pline de amărăciune.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Marcu 13.31

Domnul Isus vrea să scoată în evidenţă pentru poporul Lui de azi adevărul de neclintit, sfinţenia dumnezeiască a Bibliei, singura Carte pe care te poţi bizui şi care niciodată nu te amăgeşte. Lumina Bibliei desparte credinţa de necredinţă, pe adevăraţii credincioşi de creştinii de lume. Domnul să fie lăudat! Mii şi mii de credincioşi pătrund prin citire şi rugăciune această Carte veşnică. Din Biblie ies la iveală comori nesecate. Ne convingem tot mai mult de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Orice osteneală a vrăjmaşului de a sfărâma această Stâncă a fost şi este zadarnică. Ea este de nezguduit. De aceea Cuvântul dă fiecărui credincios o credinţă sigură şi o învăţătură statornică. In lupta împotriva întunericului ne trebuie această armă, care este sabia Duhului. În unele cuvinte ale Bibliei care par fără însemnătate, sunt cuprinse adânci mângâieri dumnezeieşti şi taine la care noi nu putem ajunge decât prin cheia credinţei.Domnul însuşi ne duce în anumite situaţii în care ne poate întreba: „Crezi în cuvintele Mele?” „Crezi făgăduinţele Mele?” Şi atunci, putem pune mâna pe Cuvântul Său şi ridicând ochii spre El îi spunem: „Da, cred Doamne! Credinţa mea îşi găseşte pacea în cuvintele Tale.”Ce măreaţă siguranţă au copiii lui Dumnezeu pentru care Biblia rămâne busola care orientează corabia vieţii lor, arătându-le portul măreţiei veşnice.Ce poziţie ai tu faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, al Scripturii veşnice? Numai cine crede acest Cuvânt al lui Dumnezeu va fi fericit şi binecuvântat prin Domnul Isus, chiar în cursul vieţii pe pământ.Oriunde mergem pe urma Dumnezeului nostru, fie în filele Scripturilor sfinte, fie pe plaiul întins al naturii înconjurătoare, găsim plinătate dumnezeiască şi un plan hotărât; numai în măsura priceperii noastre duhovniceşti vom fi în stare să deosebim aceste lucruri şi să le preţuim.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.
Faptele Apostolilor 4.12

Un loc sigur

Poetul Alexandr Pușkin (1799-1837) este recunoscut ca întemeietorul literaturii ruse moderne. În fragmentul său de roman Dubrowski, marele proprietar de pământ Trojekurow joacă un rol important. Trojekurow este un despot fără menajamente, doritor de plăceri, agresiv, cu hobby-uri ciudate. Într-o încăpere a casei sale trăiește un urs, care este legat cu un lanț de perete. Uneori, Trojekurow împinge spre plăcerea lui pe vizitatorii naivi în această încăpere și închide ușa. Vizitatorii se văd deodată față în față cu animalul sălbatic și se înfricoșează de moarte. Îi va omorî ursul? Există scăpare într-un singur colț din încăpere, unde nu poate ajunge ursul, pentru că lanțul este prea scurt. Dacă vizitatorul găsește acest loc, este în siguranță. Dar numai acolo!

Din fericire, aceasta este doar o poveste născocită – dar ne oferă o ilustrare izbitoare. Biblia ne spune clar că noi suntem păcătoși, incapabili să-i slujim lui Dumnezeu și astfel suntem sub judecata Sa dreaptă. Sentința asupra păcătoșilor este: moartea! Noi toți ne aflăm în „pericol de moarte”! Există numai un singur loc pentru noi, unde suntem în siguranță de judecata dumnezeiască: acesta este la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel răstignit și înviat. La El și prin El suntem protejați de mânia lui Dumnezeu.

Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca tu să trăiești! Întoarce-te astăzi, recunoaște înaintea Lui vina păcatelor tale și primește-L ca Salvatorul și Domnul tău. Atunci ești pentru totdeauna în siguranță!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPRESTE? TEAMA DE SUCCES? (1)

 

„N-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel.” (Psalmul 78:41)

     Într-un experiment, nişte cercetători au pus nişte broaște în borcane de sticlă, pe care le-au acoperit cu capace. La început, broaștele au tot sărit, încercând să scape, dar de fiecare dată dădeau cu capul de capac. După treizeci de zile, s-a întâmplat ceva uimitor. Capacele au fost date la o parte, dar broaștele nu au sărit afară, chiar dacă ar fi putut-o face cu ușurință. De ce? Pentru că ajunseseră să creadă că mai sus de gura borcanului nu pot ajunge. Convingerile lor limitate le-au făcut să rămână prizonierele borcanului! Și iudeii au făcut la fel: „N-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui” (Ps. 78. 41-42). Te ții cumva de forme de credință limitate, chiar dacă ele nu mai sunt adecvate și îți sabotează viitorul? „Sunt prea tânăr sau prea bătrân… sunt femeie… sunt de altă naționalitate… nu am studii, nu am talent, nu am relaţii… am avut eșecuri prea mari etc.”

Teama de succes izvorăște din: 1) Frica de a nu fi demn de succes. 2) Frica de a nu fi capabil să te ridici la nivelul așteptărilor, pentru îndeplinirea responsabilităților care vin odată cu succesul. 3) Frica de a nu fi respins de cei nemulțumiți de succesul tău. 4) Frica de a nu pierde controlul asupra propriei vieți. 5) Frica de a le spune NU prietenilor și familiei, care se simt îndreptățiți să te controleze. Elimină astfel de sisteme de convingeri, și credințele care te limitează. Dumnezeu dorește să izbutești în toate lucrurile, și El îți va da abilitățile, înțelepciunea și puterea pentru a reuși!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: