Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Vesteşte mesajul şi fii Iu însuţi un mesaj

Propovăduiește Cuvântul. 2 Tîmotei 4:2

Noi nu suntem mântuiţi pentru a fi doar nişte instrumente ale lui Dumnezeu, ci pentru a fi fii şi fiice ale Sale. Nu suntem transformaţi in agenţi spirituali, ci în mesageri spirituali, şi mesajul trebuie să fie parte din noi înşine. Fiul lui Dumnezeu a fost propriul Său mesaj, cuvintele Lui au fost duh şi viaţă (Ioan 6:63). Ca ucenici ai Lui, viaţa noastră trebuie să fie un exemplu sfânt al mesajului nostru. Inima naturală este gata să slujească oricât de mult, dar e nevoie de o inimă frântă de vinovăţia păcatului, botezată de Duhul Sfânt şi modelată după scopul lui Dumnezeu, pentru ca viaţa cuiva să devină întruparea sfântă a mesajului ei.

Există o diferenţă între a depune o mărturie personală şi a predica. Un predicator este un om care a primit chemarea lui Dumnezeu şi este hotărât să-şi folosească toată energia pentru a proclama adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne scoate din ideile pe care le avem cu privire la viaţa noastră, ne modelează şi ne formează în vederea scopului Său, aşa cum a făcut cu ucenicii după Ziua Cincizecimii. Scopul Zilei Cincizecimii nu a fost să-i înveţe ceva pe ucenici, ci să-i transforme facându-i întruparea mesajului pe care îl predicau: „îmi veţi fi martori”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” IEREMIA 3:31

Prin această dragoste care lucrează, am fost scoşi din mâna lui „Faraon” şi am fost atraşi către Dumnezeu, Tatăl nostru, în Domnul Isus Hristos. Aeastă putere este în mod constant activă în favoarea noastră: dragostea aceasta rupe legăturile care ne leagă de „Egipt” – lumea, păcatul, firea – şi ne leagă în acelaşi timp de Mântuitorul nostru. În felul acesta se lucrează sfinţenia noastră, care este opera Duhului Sfânt care lucrează în noi prin Cuvântul scris, făcând ca lucrarea de la cruce să fie eficace în vieţile noastre.Cu cât suntem mai predaţi Domnului nostru, cu atât mai mult suntem conştienţi de prezenţa Lui. Când suntem gata să primim voia Lui, El ne eliberează de orice ar putea să facă ineficace mărturia noastră, sau să ne ascundă, să ne înceţoşeze părtăşia Sa. Sfinţenia noastră nu se face prin şocuri sau izbituri, afară de cazul când nu-L ascultăm, ci în linişte şi odihnă. Duhul Sfânt este ca untdelemnul de ungere, El lucrează ca rouă care cade şi înviorează pământul fără zgomot. Acţiunea Lui este mai puternică decât orice legătură, decât orice obicei rău care ar mai fi în viaţa noastră. Să-I aducem Lui obiceiurile, atitudinele, concepţiile noastre mintale provenind din deşartă tradiţie a veacului de acum, religios sau necredincios. Orice mai ţine de viaţa omului vechi să fie demascată şi nimicită de Duhul de viaţă şi de dragoste. Viaţa „eului religios” este totdeauna în luptă cu viaţa Duhului; evlavia tradiţionlă şi falsele ei judecăţi ameninţă şi pun sub semnul întrebării chemarea şi evlavia noastră în Hristos. Cât de puţini credincioşi îşi dau seama de lucrul acesta! Cât de mulţi confundă râvna şi slujirea „religioasă” cu ceea ce este cu adevărat duhovnicesc! Dumnezeu să lucreze ca mentalitatea şi gândurile noastre să se supună influienţei sfinţitoare şi izbăvitoare a acestei dragoste care atrage la El. Cunoaştem că dragostea lui Dumnezeu, care este veşnică, lucrează efectiv în noi prin faptul că iubim pe toţi fraţii. „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu, prin aceea că iubim pe Dumnezeu” (Hoan5:2). Noi nu putem să realizăm cu adevărat dragostea lui Hristos în părtăşia cu El, fără să cuprindem în ea pe toţi aceia pe care El îi iubeşte ca fiind ai Săi” (J.N.D.)

Noi ne bucurăm de dragostea mare a lui Dumnezeu, profităm de toate binecuvântările care curg din ea, dar o înţelegem atât de puţin. Singura cale de a o înţelege este să-L privim pe Domnul Isus. El este dragostea lui Dumnezeu manifestată faţă de noi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

    „Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea ? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.”Ps.119:9

Daniel în tinereţe stătea deja tare în credinţă şi nu s-a temut de mânia împăartului. Nu şi-a iubit viaţa, căci avea credinţă în Dumnezeu. Pentru a ajunge la această statură nu trebuie să încărunţim. Băieţi, sau fete de vârsta şcolară pot deja să stea neclintiţi, asemenea unei stânci în mare, care nu se lasă dusă de valuri. Pot să stea neclintiţi; chiar şi în faţa diferitelor învăţături înşelătoare nu se lasă influienţaţi. În mijlocul cascadei Rinului este o stâncă asupra căreia cade apa, dar totuşi rămâne în acelaşi loc. Dacă inima ne este neclintită, atunci putem să fim statornici. În Vechiul Tesatment citim: „Dacă nu credeţi, nu veţi rămânea.” Trăim uneori zile grele,,şi ni se pare că suntem părăsiţi de Dumnezeu, şi că El nu ne mai ascultă şi nu-L interesează soarta noastră. Şi în astfel de situaţiieste valabil: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Dacă cerem şi ni se pare că Dumnezeu nu ne ascultă, atunci ne gândim la multe lucruri: oare nu greşim? Credinţa noastră că Dumnezeu ne ascultă nu este doar o închipuire? Astfel de gânduri pot să apară. Poate să dureze o zi, o săptămână, o lună, dar dacă persistă ani de zile, atunci ce este de făcut? Ce este de făcut dacă nu primim răspuns? Întradevăr avem nevoie de fiecare cuvânt din SCRIPTURĂ. „Dar Tu Doamne eşti sfânt!” Drumurile Tale sunt desăvarşite.”Cel ce se încrede în Dumnezeu nu va fi dat de ruşine. De aceea să ne încredem în El.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

UMBLĂ ÎN LUMINĂ

Eu am venit să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric. Ioan 12.46

Lumea aceasta este întunecată ca noaptea; Domnul Isus a venit pentru ca noi să nu mai rămânem în acest întuneric în care se zbate lumea, ci prin credinţă să avem lumină. Cuvântul „oricine” cuprinde foarte mult: voi şi eu.Dacă ne încredem în Isus, nu vom mai sta în umbra întunecoasă a nopţii, ci vom intra într-o lumină caldă a zilei care nu se va sfârşi niciodată. De ce n-am veni la lumină chiar acum?Un nor poate să ne acopere uneori, dar noi nu trebuie să rămânem în întuneric, dacă ne încredem în Isus. El a venit să ne aducă o lumină deplină. Să fi venit El în zadar? Dacă avem credinţă, avem şi privilegiul luminii soarelui; să ne bucurăm de ea. Din noaptea stricăciunii, a ignoranţei, a îndoielii, a disperării, a păcatului, a groazei, Isus a venit sa ne elibereze; şi oricine îl urmează, va cunoaşte că nu degeaba a răsărit Soarele Dreptăţii, care răspândeşte căldura şi lumina.Scutură-te de deznădejdea ta, frate, şi nu mai rămâne în întuneric, ci vino la lumină. Domnul Isus va fi nădejdea ta, bucuria ta, viaţa ta, cerul tău. Priveşte la El, numai la El şi te vei bucura ca păsările la soare şi ca îngerii înaintea Tronului Său.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Romani 4.5

Sunt oameni care nu vor să primească cadouri. Ei sunt darnici cu alţii, dar de la alţii nu vor să primească nimica. În fond este o îngâmfare. Aşa vrea omul să facă cu Dumnezeu în problema mântuirii. Ca făptura să-i slujească Maestrului ei este un lucru normal şi Dumnezeu primeşte o astfel de slujbă. Dar ce trist că omul a decăzut şi în felul acesta s-a despărţit de Dumnezeu şi de atunci el nu-i mai poate aduce nimic lui Dumnezeu. Acest nimic îl bucură pe Dumnezeu, dornic să refacă legătura ruptă.Mântuirea este numai lucrarea lui Dumnezeu şi El este acela care i-a pus temelia prin jertfa Fiului Său iubit pe crucea Golgotei. Isus era SINGURUL în stare să săvârşească lucrarea mare de împăcare cu Tatăl; în privinţa păcatului şi al datoriei, aceasta înseamnă că El, Domnul Isus s-a dat ca jertfă pe altarul lui Dumnezeu ca să-şi dea sângele Lui pentru mântuirea sufletelor, pentru omul decăzut. Oricine socoteşte lucrarea deplin înfăptuită, primeşte iertarea păcatelor şi credinţa lui este socotită neprihănire. În acest moment, când omul păcătos vine în faţa lui Dumnezeu şi vrea să scape de moartea pe veci, trebuie să considere, lucrarea de mântuire ca făcută pentru el, îndepărtându-se fărădelegea şi să-i pară rău de faptele nelegiuite pe care le-a săvârşit. Scriptura spune: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi cu păcatul acoperit.” Acel om este fericit. Eşti tu cititorule un asemenea om? El a luat locul nostru şi pe cruce a fost făcut păcat în locul nostru Şi ca atare a primit pedeapsa în locul nostru. El a suferit pe cruce ce ar fi trebuit să suferim noi în veşnicie. El a primit plata păcatului nostru adică moartea, ca noi să primim plata nevinovăţiei Sale, adică viaţa. Credinciosul nu numai că a primit iertarea tuturor păcatelor sale, dar este unit cu Cristos cel înviat în ceruri.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, ce minunat şi măreţ şi înălţător este să mă întorc spre Tine! Păzeşte-mă de orice altă dominaţie în afară de a Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.» Iov 36,2

Nu ar trebui să ne lăudăm niciodată cu calităţile noastre pentru a câştiga aprecierea oamenilor sau pentru ca evlavia noastră înaintea lui Dumnezeu să fie recunoscută. Pe de altă parte însă este păcat să încercăm tot timpul, plini de frică şi teamă, să ascundem ceea ce ne-a dăruit Domnul pentru a sluji semenilor noştri. Scopul divinul răscumpărării noastre este acela de a fi «spre lauda slavei harului Său» (Efes. 1,6). De aceea un credincios adevărat nu poate fi doar o picătură în ocean, ci trebuie să se asemene unei «cetăţi pe munte». Ca şi copil al lui Dumnezeu nu trebuie să te asemeni unei lămpi puse sub obroc, ci trebuie să fii o lumină pusă într-un sfeşnic care să lumineze pe toţi cei din casă. Purtătorii adevăraţi de lumină pot rămâne anonimi – însă cu siguranţă lumina pe care aceştia o răspândesc va fi văzută. Când te retragi pentru a nu fi văzut se vede adevărata lepădare de sine. Nu există justificare pentru neproclamarea Evangheliei lui Isus Cristos, Domnul cu adevărat înviat, care locuieşte în inima noastră. Ce misiune importantă avem în aceste timpuri din urmă, când suntem atât de aproape de răpire!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată” Psalmi 30:6

„Moabul… se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas într-altul” (Ieremia 48:11). Dă-i unui om bogăţie. Lasă-i corăbiile să aducă mereu pradă, lasă vânturile şi valurile să-i fie slujitori şi să-i aducă vasele din mijlocul mării. Lasă-i pământul să rodească, şi lasă vremea să-l ajute în strângerea recoltelor. Lasă-l să aibă parte numai de succese. Lasă-l să stea printre oameni ca un negustor de vază. Lasă-l să se bucure de o sănătate de fier, lasă-l să meargă prin lume cu ochi strălucitori şi să trăiască fericit Dă-i un suflet optimist. Lasă-l să cânte mereu. Lasă-l să fie mereu fericit — şi cornsecinţa naturală a unui asemenea trai asupra oricărui om, fie el cel mai bun creştin, e lesne de presupus. Chiar şi David a spus „nu mă voi clătina niciodată”, şi noi nu suntem mai buni decât David, nu suntem nici pe jumătate la fel. Fraţilor, feriţi-vă de cărările uşoare. Dacă le ocoleşti, sau dacă drumul este pietros, mulţumeşte-i Domnului pentru el. Dacă Domnul nu ne-ar presăra câteva pietre pe cărarea bunăstării, dacă nu am cădea Uneori în genunchi, dacă nu ar exista câteva pete pe stâlpul de alabastru, dacă nu ar fi câţiva nori pe cer, dacă nu ar exista câteva picături amare în vinul vieţii, am deveni intoxicaţi de plăcere. Am visa că stăm pe o temelie, şi am sta pe o stâncă ascuţită. Ca un om adormit într-un arbore, am fi în pericol în orice clipă. Îl binecuvântăm pe Dumnezeu, deci, pentru necazurile noastre. Îi mulţumim pentru suişurile şi coborâşurile noastre. ÎI slăvim numele pentru pierderea bunurilor, fiindcă simţim că dacă El nu ne-ar fi pedepsit, am fi devenit prea siguri.

Bunăstarea lumească continuă este o mare încercare.
Necazurile, ce par fără nădejde.Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Omul… are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Iov 14:1

Înainte de a adormi, ne-ar face foarte bine să ne amintim adevărul textului din seara aceasta; ne-ar putea ajuta să ne eliberăm de lucrurile pământeşti. Nu este nimic plăcut în a-ţi aminti că nu eşti imun în faţa necazurilor, dar acest gând ne poate umili şi ne poate ajuta să nu spunem ca psalmistul în textul de dimineaţă „Când îmi mergea bine, ziceam: Nu mă voi clătina niciodată” (Psalmi 30:6). Ne-ar putea împiedica să ne înfigem rădăcinile prea adânc în pământul acesta, fiindcă vom fi transplantaţi curând în grădinile cerului. Să ne amintim cât sunt de fragile binecuvântările pământeşti. Dacă ne amintim că toţi arborii pământului sunt însemnaţi pentru securea tăietorului, nu vom mai fi atât de doritori să ne clădim cuiburile în ei. Am iubi cu dragostea care aşteaptă moartea şi numără despărţirile. Cei dragi ai noştri ne sunt împrumutaţi, şi s-ar putea ca în clipa următoare să fim nevoiţi să-i înapoiem Dătătorului. Acelaşi adevăr este valabil şi pentru bunurile noastre. Bogăţiile îşi întind aripile şi zboară. Sănătatea noastră este la fel de precară. Asemeni florilor din câmp, nu trebuie să credem că vom înflori întotdeauna. Există o vreme pregătită pentru slăbiciune şi boală când va trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu prin suferinţă, nu prin activitate. Nu există nici o cale de scăpare din faţa săgeţilor necazului; dintre puţinele noastre zile, nici una nu este ferită de durere. Viaţa omului este ca un pahar cu vin amar; cel care caută bucurie în el ar face mai bine să caute miere într-un ocean de apă sărată. Iubite cititor, gândeşte-te „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Aci moliile rod totul, şi „hoţii le sapă si le fură” (Matei 6:19), dar dincolo bucuriile sunt eterne şi veşnice. Cărarea necazului este drumul spre casă. Doamne, fă din gândul acesta o pernă pentru toate frunţile obosite!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă. (Evrei 10:38)

Deseori sentimentele şi emoţiile noastre sunt considerate în mod greşit înlocuitoare ale credinţei. Emoţiile plăcute şi experienţele profunde, care ne dau satisfacţie fac parte din viaţa creştină, dar nu reprezintă esenţa ei. Încercări, conflicte, bătălii şi testări apar de-a lungul drumului şi nu trebuie considerate ghinioane, ci mai degrabă ca făcând parte din disciplina noastră necesară.În toate aceste experienţe variate, trebuie să ne bizuim pe faptul că Hristos locuieşte în inimile noastre, fără să dăm atenţie sentimentelor noastre, în timp ce umblăm ascultători înaintea Lui. Şi aici este punctul în care mulţi creştini au probleme. Ei încearcă să umble mai mult prin sentimente decât prin credinţă. O credincioasă mărturisea odată că avea impresia că Dumnezeu s-a depărtat complet de ea. Îndurarea Lui părea că s-a sfârşit. Singurătatea ei a durat şase săptămâni, până când Iubitul ceresc pare să-i fi spus: „M-ai căutat în lumea de afară a sentimentelor, însă Eu în tot acest timp, te-am aşteptat înăuntrul tău. Acum, vino şi întâlneşte-te cu Mine în cămăruţa duhului tău, căci Eu sunt acolo„.Asigură-te că poţi să faci deosebirea între faptul prezenţei lui Dumnezeu şi simţirea acestui fapt. Este, practic, un lucru minunat când sufletul nostru se simte singur şi părăsit, în timp ce credinţa noastră poate spune: „Nu Te văd, Doamne, nici nu-Ţi simt prezenţa, dar ştiu sigur că, în îndurarea Ta, Tu eşti aici – exact acolo unde sunt eu şi la curent cu circumstanţele prin care trec”. Repetă-ţi în gând tot mereu aceste cuvinte: „Doamne, Tu eşti aici. Şi deşi rugul dinaintea mea pare să nu ardă, el arde. Am să-mi scot încălţămintea din picioare, «căci locul pe care [calc] este un pământ sfânt»” (Exod 3:5). London Christian

Ai încredere în Cuvântul lui Dumnezeu şi-n puterea Lui mai mult decât în sentimentele şi experienţele tale. Adu-ţi aminte că Stânca ta este Hristos, şi că marea este cea care are fluxuri şi refluxuri, nu El. Samuel Rutherford

Aţinteşte-ţi mereu privirea asupra infinitei măreţii a lucrării desăvârşite a Domnului Hristos şi asupra neprihănirii Lui. Uită-te la Domnul Isus şi crede – uită-te la Domnul Isus şi trăieşte! De fapt, în timp ce-L urmăreşti cu privirea, desfă pânzele corăbiei tale şi înfruntă curajos furtunile furioase de pe marea vieţii. Nu-ţi arăta neîncrederea, stând sub protecţia portului liniştit sau dormind confortabil în timpul vieţii tale uşuratice. Nu permite vieţii şi sentimentelor tale să fie aruncate înainte şi-napoi una împotriva alteia ca bărcile legate în port. Viaţa creştină nu este o viaţă languroasă, clocind pe sentimentele noastre şi purtând încet corabia credinţei noastre prin ape nu prea adânci. Şi nici una care-şi târăşte ancora speranţei prin noroiul depus al golfului, ca şi cum ne-ar fi frică să nu cumva să întâlnim o briză sănătoasă a mării. Avântă-te! Întinde-ţi velele spre furtună şi încrede-te în El, care stăpâneşte peste mările furioase. O pasăre viu colorată este în cea mai mare siguranţă când zboară. Dacă îşi are cuibul prea aproape de pământ sau zboară prea jos, se expune plasei sau capcanei vânătorului. În acelaşi fel, dacă ne ghemuim în locurile joase ale emoţiilor şi sentimentelor, ne vom trezi prinşi în o mie de laţuri ale îndoielii, ale disperării, ale ispitei şi ale necredinţei. „Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor TUTUROR PĂSĂRILOR!” (Prov. 1:17). „Nădăjduieşte în Dumnezeu!” (Psalmul 42:5). J. R. Macduff

Când nu pot să simt credinţa asigurării, trăiesc bazându-mă pe credincioşia lui Dumnezeu. Matthew Henry

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 23

Bunul Păstor Şi-a dat viaţa pentru oile Sale (am văzut în Psalmul 22 şi la fel putem vedea în Ioan 10.11). Acum, în Psalmul 23, El merge înaintea lor; le paşte cu tandreţe şi ele nu duc lipsă de nimic, pentru că El este acolo, răspunzând de ele. Oile, aceste creaturi slabe şi dependente, care ne reprezintă, fac zilnic experienţa grijii păstorului (Isaia 40.11; 49.10). Simpla recunoştinţă constată: nu am dus lipsă de nimic (Luca 22.35), iar credinţa afirmă chiar mai mult: nu
voi duce lipsă de nimic” (de nimic cel puţin din cele necesare sufletului: acesta îmi este înviorat – v. 3). Domnul Isus mă duce la ape liniştite şi totodată mă conduce pe cărări ale dreptăţii, aşa cum se cuvine propriului Său Nume pe care eu Îl port.Începând cu v. 4, oaia I se adresează direct: „Tu eşti cu mine…” Cu această însoţire, nici chiar valea umbrei morţii nu mai este de temut. Toiagul şi nuiaua acestui bun Păstor mă mângâie şi totodată mă protejează de însăși rătăcirile mele. Şi astfel, fără să fiu înfricoşat de prezenţa potrivnicilor puternici, pot să mă aşez la masa împărătească, în locul care mi-a fost pregătit – nu doar pentru o invitaţie ocazională, ci pentru „toate zilele vieţii mele” (comp. cu 2 Samuel 9.13): da, în casa Dumnezeului bunătăţii şi al harului, a Tatălui meu, în care acum locuiesc prin credinţă, aşteptând să rămân în ea, într-adevăr, pentru totdeauna.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Proverbe 18:1-12

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge in el şi stă la adăpost. Proverbe 18:10

UN LOC SIGUR

Mulţi oameni sunt obsedaţi de securitatea lor personală. în anul 1930 un australian foarte bogat, alarmat de semnele că un conflict global este inevitabil, a hotărât să-şi caute un loc sigur unde să trăiască. A ales o insuliţă din Pacific, numită Guadalcanal.S-a dovedit a fi cel mai râu loc de a trăi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Frica de cutremure l-a făcut pe un om să se mute din California în Ohio. Puţin după aceea, casa i-a fost complet distrusă de o furtună. Un tâmplar, temându-se să nu fie sărac la bătrânete, a muncit zi şi noapte trăind foarte modest. Afacerea în care şi-a investit banii a dat faliment şi a pierdut totul. Nu este greşit să ne căutăm adăpost de bombardament, de dezastrele naturale sau de sărăcie. Dar primul interes ar trebui să fie siguranţa noastră spirituală, şi pentru aceasta există un singur loc sigur. Este „numele Domnului,” pe care scriitorul Proverbelor îl numeşte „un turn tare”. In vremea aceea, oamenii fugeau la turnuri foarte bine fortificate pentru a se adăposti din calea atacului duşmanilor. Din această cauză, el a folosit această figură de stil pentru a descrie numele lui Dumnezeu, care reprezintă tot ceea ce este Dumnezeu – Atotputernic, Sfânt, Creatorul iubitor şi Susţinătorul tuturor lucrurilor. Când ne punem încrederea în Isus, suntem la adăpost faţă de condamnare pentru păcatele noastre. Numele Lui este „Mântuitorul”. In timp ce păstrăm legătura intimă cu El, prin reînnoirea zilnică a consacrării noastre şi căutarea sinceră de a-I asculta poruncile, primim în adâncul fiinţei noastre un profund sentiment al siguranţei. Creştinul ascultător cunoaşte bucuria de-a fi în siguranţă pentru eternitate. – H.V.L.

Te slăvesc, Isuse Domnul meu,

Şi pururi voi cânta cu bucurie.

Puterea Sângelui divin îmi e

Adăpostul meu pe veşnicie.   – Stairs.

Sângele lui Cristos ne aduce siguranţă, Cuvântul lui Dumnezeu ne face siguri de ea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

În anul morții împăratului Ozia Lam văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața și cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Și unul striga către altul și zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor; tot pământul este plin de gloria Lui”.  Isaia 6.13

Ozia a început să domnească peste Iuda la vârsta de șaisprezece ani (2 Cronici 26.3). Este vrednică de menționat aici mama lui, Iecolia, al cărei nume înseamnă „Iahve este puternic”. Ea a exercitat o influență benefică asupra lui Ozia, care, încă de tânăr, a căutat sfatul lui Zaharia, profetul care era înzestrat cu pricepere în ce privește viziunile lui Dumnezeu (versetul 5). Ozia a făcut alegeri potrivite și Domnul ia dat prosperitate. Însă, după ce a devenit puternic, inima i sa îngâmfat, iar aceasta la condus la cădere (versetul 16). El a încercat să facă slujba unui preot, prin faptul că a intrat în templu ca să ardă tămâie. Preoții evlavioși i sau împotrivit, însă el, fiind plin de voință proprie și de mânie, a refuzat să asculte. În consecință, Dumnezeu la lovit cu lepră, după care Ozia a trebuit săși petreacă restul vieții locuind întro casă separată.În anul morții împăratului Ozia, Isaia a avut o viziune. El La văzut pe Domnul Oștirilor șezând pe un scaun de domnie înălțat. Prezența unei astfel de glorii a făcut o impresie adâncă asupra lui, căci el a exclamat: „Vai de mine!”. Se simțea pierdut, din cauza a ceea ce el era în sine însuși și din cauză că locuia în mijlocul unui popor cufundat în idolatrie.Apoi Dumnezeu a trimis la Isaia pe unul dintre serafimii care strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!”. El a venit cu un mesaj de pace. Era acolo un altar cu cărbuni aprinși, ceea ce sugerează că o jertfă fusese de curând înjunghiată și arsă pe el. Serafimul a luat un cărbune și la pus pe buzele profetului, spunând: „Iată, acesta sa atins de buzele tale, și nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit” (Isaia 6.7). Doar jertfa lui Hristos putea oferi remediul pentru starea poporului! J. Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta …”.Matei 15.4

Să cinstim pe…

Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său: „Pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis” (Ioan 5.23).

Pe cei ce se tem de Domnul: „… dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul …” (Psalmul 15.4)

Pe bătrâni: „Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân …” (Levitic 19.32)

Pe părinți: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta …” (Efeseni 6.2).

Pe văduve: „Cinstește pe văduvele care sunt cu adevărat văduve” (1 Timotei 5.3).

Pe conducători: „… temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!” (1 Petru 2.17).

Pe toți oamenii: „Cinstiți pe toți oamenii …” (1 Petru 2.17).

Ceea ce cunoaștem: „Căci, pe când străbăteam eu cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați …, ceea ce voi cinstiți fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu” (Faptele Apostolilor 17.23).

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (3)

„Iosua a binecuvântat pe Caleb… şi i-a dat ca moştenire Hebronul.” (Iosua 14:13)

     Când Rich Stearns s-a logodit, logodnica lui a dorit să comande un serviciu de masă din porțelan. Dar el i-a spus: „Câtă vreme sunt în lume copii care mor de foame, noi nu vom deține porțelan, cristal sau argint!” Rich era înzestrat cu remarcabile daruri de lider. Adora gândirea strategică, munca în echipă și acțiunile misionare. Douăzeci de ani mai târziu, el a devenit directorul executiv al companiei Lenox, cel mai mare producător de porțelanuri din America. Într-o zi, a primit un telefon de la World Vision, prin care a fost rugat să se implice în activitățile lor. Așa că Rich a plecat în Rakia, Uganda, zona considerată „punctul zero” al pandemiei SIDA. În acel sat, el a locuit într-o colibă de stuf împreună cu un băiat de treisprezece ani, pe nume Richard. Un morman de pietre lângă ușa de la intrare marca locul unde fusese îngropat tatăl băiatului, care murise de SIDA. Un alt morman marca locul unde era îngropată mama lui, care murise și ea tot de SIDA. Rich a discutat o vreme cu băiatul, care era acum capul familiei și care încerca să-și crească cei doi frați mai mici; și la un moment dat l-a întrebat: „Ai o Biblie?” Băiatul a spus: „Da” și s-a dus în camera alăturată aducând singura carte care se găsea la ei în casă. „Știi să citești?” l-a întrebat Rich, la care chipul lui Richard s-a luminat: „Îmi place să citesc Evanghelia lui Ioan, pentru că acolo spune că Isus iubește copiii”, a spus băiatul. Adânc mișcat, Rich Stearns a renunțat la serviciul, la casa și la funcția sa, și I-a cerut lui Dumnezeu să-i mai dea un munte. Dacă nu ai făcut-o încă, cere-i şi tu lui Dumnezeu un munte!

 
 

Publicat în 10 martie 2016

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: