Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Însărcinarea inevitabilă

„Paste oile Mele.” loan 21:17

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit! Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 1 ÎMPĂRAŢI 17:4

Ilie, acest om de aceeaşi fire cu noi, suferea atât din pricina foametei din ţară cât şi din pricina luptei spirituale dintre puterile cerului şi ale iadului. Totuşi el s-a ridicat deasupra împrejurărilor prin rugăciunile sale El n-a încercat să se sustragă greutăţilor de care toţi sufereau. Dar Domnul îl proteja, pentru că făcea voia Sa şi era credincios chemării Sale dificile. Şi iată că îi vine ordin de sus să se ascundă la pârâul Cherit „…căci am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” Un pârâu în timp de secetă! Un corb… ce trimis şi ce mijloc întrebuinţat de Dumnezeu ca să hrănească pe credinciosul Său! Dacă Ilie ar fi acţionat după propria lui înţelepciune, ar fi ezitat să urmeze acest ordin şi n-ar fi acceptat acele mijloace. Dar Dumnezeu alege lucrurile nebăgate în seamă ca să-şi împlinească planurile şi să slăvească Numele Său sfânt. El poate să facă să ţâşnească izvoare în pustie şi ştie să folosească orice lucru ca să binecuvinteze şi să vină în ajutorul acelora care îi sunt credincioşi. Acest corb lacom a cărui hrană era desigur pâinea şi carnea, asculta de ordinele Creatorului. Şi în plus, nu era corbul una din păsările necurate menţionate la Levetic 11? Însă Dumnezeu este stăpân pe căile Sale, mai presus de orice rutină, obicei sau formă. În vreme de foamete spirituală şi de apostazie, El alege ce vrea ca să-şi împlinească planurile şi alegerea Lui este adesea o sfidare aruncată asupra înţelepciunii omeneşti ca şi asupra religiei moarte şi tradiţionaliste. Meditaţia noastră de astăzi ne priveşte pe fiecare în parte; ea ni se adresează nouă care acolo unde suntem, trebuie să înfruntăm un „Ahab” şi să suferim de „foamete” duhovnicească, istovindu-ne într-o atmosferă seacă şi uscată. In astfel de împrejurări, este un izvor din care trebuie să bem din mers. În timpul foametei, curenţii râului, „înveselesc cetatea lui Dumnezeu.” (Ps 46:4). Şi când izvoarele seacă, când mijloacele obişnuite lipsesc, să ne aducem aminte de Cuvântul care zice : „…am poruncit corbilor să te hrănească acolo”, în situaţia în care ne găsim. Dumnezeu este în spatele împrejurărilor noastre, mai pe sus de greutăţile pe care le avem. Numai să ne ţinem ca Ilie în prezenţa lui Dumnezeu şi să fim gata ca şi el să facem ce ne spune El. Să nu umblăm să fim hrăniţi neapărat de un vultur falnic, căci Domnul ne poate hrăni şi printr-un corb dispreţuit.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită;căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”

Isaia 40:2


Ce au primit din mâna Domnului? O pedeapsă dublă? Nu, EL a venit şi a plătit datoriile noastre şi S-a dat pe Sine Însuşi nouă, ca dar şi jertfă. Ce plăcut este să auzim despre ceea ce a făcut Isus pentru noi! Numai prin ceea ce făcut, ne-a pregătit o cale de ieşire din păcat. Sunt mulţi care povestesc cât de multe lucruri au avut de jertfit când s-au pocăit. Eu însă cred că un asemenea om este pocăit.Cel ce se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, se bucură că poate fi eliberat de poavara păcatului, nenorocirilor, de dreptatea lui însuşi, ceea ce apostolul Pavel socoteşte a fi gunoi; de faptele lumeşti, de mândrie, de trufie, lăcomie, într-un cuvânt de toate lucrurile care îl apăsau şi-l făceau nefericit. Oare sunt acestea jertfe? Păcatul stăpâneşte si-l ţine rob pe om. Dar Isus nu ne dă un duh de robie ca să mai avem frică, ci un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava, adică Tată! „Îmi pare rău când aud pe cineva că se adresează lui Dumnezeu cu „Tăticule!” Să nu uităm: Dumnezeu este Atotputernic. De aceea nu avem voie să înlocuim Numele Său cu forme alintătoare. El este un Tată drept peste tot ce se chemă copil în ceruri şi pe pământ.E ste minunat să putem spune: Ava, Tată iubit! Este un semn de bună relaţie. Un tată pământesc drept poartă de grijă copiilor săi; cu cât mai mult le poartă de grijă copiilor Tatăl ceresc copiilor Lui! Nimeni nu poate să-i smulgă din mâna Sa. Ce lucru minunat să avem un Tată ca acesta!

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

NICIDECUM PĂRĂSIŢI CA SĂ PIERIM

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Psalmul 16.10

Acest cuvânt a fost împlinit în persoana Domnului Isus; dar el se împlineşte într-o oarecare măsură şi în toţi cei care sunt în El. Sufletul nostru nu va fi părăsit, după ce va fi despărţit de corp, şi chiar acesta, dacă putrezeşte, va fi înviat.Duhul nostru poate să coboare atât de jos, încât să ni se pară că suntem afundaţi în adâncurile iadului; dar Dumnezeu nu ne va părăsi nici acolo. Ni se poate părea că sufletul şi inima noastră este aproape de moarte; dar nu vor putea rămâne acolo. Pierderea bucuriei şi a nădejdii din noi poate să ajungă foarte departe; totuşi, ea nu va atinge niciodată neagra disperare. S-ar putea să mergem foarte jos, dar nu mai jos decât Domnul îngăduie; am putea fi închişi pentru un timp în închisoarea îndoielii, dar nu vom pieri acolo. Oricât de neagră ar fi noaptea, steaua nădejdii încă luceşte pe cer. Domnul nu ne va uita şi nu ne va părăsi în faţa vrăjmaşului. Să ne odihnim în această nădejde. Noi suntem ai Aceluia a cărui îndurare ţine totdeauna. Dincolo de moarte, de întuneric şi deznădejde, vom renaşte sigur, prin El, la viaţă, lumină şi libertate.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Marcu 13.31

Domnul Isus vrea să scoată în evidenţă pentru poporul Lui de azi adevărul de neclintit, sfinţenia dumnezeiască a Bibliei, singura Carte pe care te poţi bizui şi care niciodată nu te amăgeşte. Lumina Bibliei desparte credinţa de necredinţă, pe adevăraţii credincioşi de creştinii de lume. Domnul să fie lăudat! Mii şi mii de credincioşi pătrund prin citire şi rugăciune această Carte veşnică. Din Biblie ies la iveală comori nesecate. Ne convingem tot mai mult de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Orice osteneală a vrăjmaşului de a sfărâma această Stâncă a fost şi este zadarnică. Ea este de nezguduit. De aceea Cuvântul dă fiecărui credincios o credinţă sigură şi o învăţătură statornică. In lupta împotriva întunericului ne trebuie această armă, care este sabia Duhului. În unele cuvinte ale Bibliei care par fără însemnătate, sunt cuprinse adânci mângâieri dumnezeieşti şi taine la care noi nu putem ajunge decât prin cheia credinţei.Domnul însuşi ne duce în anumite situaţii în care ne poate întreba: „Crezi în cuvintele Mele?” „Crezi făgăduinţele Mele?” Şi atunci, putem pune mâna pe Cuvântul Său şi ridicând ochii spre El îi spunem: „Da, cred Doamne! Credinţa mea îşi găseşte pacea în cuvintele Tale.”Ce măreaţă siguranţă au copiii lui Dumnezeu pentru care Biblia rămâne busola care orientează corabia vieţii lor, arătându-le portul măreţiei veşnice.Ce poziţie ai tu faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, al Scripturii veşnice? Numai cine crede acest Cuvânt al lui Dumnezeu va fi fericit şi binecuvântat prin Domnul Isus, chiar în cursul vieţii pe pământ.Oriunde mergem pe urma Dumnezeului nostru, fie în filele Scripturilor sfinte, fie pe plaiul întins al naturii înconjurătoare, găsim plinătate dumnezeiască şi un plan hotărât; numai în măsura priceperii noastre duhovniceşti vom fi în stare să deosebim aceste lucruri şi să le preţuim.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, sufletul meu se bizuie pe Tine în calitatea Ta de Creator al lumii şi pe Domnul nostru Isus Cristos în calitatea Lui de Creator al vieţii Sale în mine. O, tânjesc după puterea Duhului Tău ca să Te ador într-o mai mare măsură!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Cine defăimează pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.» Proverbe 11.12

Este minunat să avem puterea şi capacitatea de a ne vedea aşa cum suntem în realitate. Autocunoaşterea o primim prin rugăciune, prin citirea şi studierea permanentă a Sfintei Scripturi. Această cunoaştere a sinelui presupune însă automat o cunoaştere profundă, intimă a Mielului. Pusă în lumina Cuvântului, natura mea pervertită îşi va pierde puterea, iar eu ajung să ÎI cunosc mai bine în Duh, nu intelectual pe Miel: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29). Lucrul acesta ne dă liniştea interioară. Necunoaşterea Mielului ne face să falimentăm în Viaţa spirituală.Prin unirea cu Isus putem să fim calmi chiar şi în cele mai mari furtuni ale vieţii. Unirea cu El în Duh «Dar vine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El» (1 Cor. 6.17) reprezintă adevărata pricepere şi înţelepciune. In Proverbe 9,10 găsim scris: «ştiinţa sfinţilor este priceperea». Prin cunoaşterea din ce în ce mai profundă a Mielului puutem
sa răbdăm nedreptatea, chiar dacă poate cel mai bun Prieten al nostru ne defăimează. Eşti tu un om înţelept, îmbrăcat în neprihănire? Vă îndemn pe toţi, mai ales acum când venirea Domnului este atât de aproape: «îmbrăcaţi~vă în Domnul Isus Cristos» (Rom. 13,14).    

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Te-am lămurit în cuptorul urgiei. Isaia 48:10

Mângâie-te singur, credinciosule încercat, cu gândul acesta: Dumnezeu a spus: „Te-am lămurit în cuptorul urgiei”. Nu este cuvântul acesta ca o ploaie de vară, care stinge furia flăcărilor? Nu este el ca o armură de azbest, împotriva căreia Căldura nu are putere? Să vină nenorocirile. Dumnezeu m-a lămurit! Sărăcie, poţi să baţi la uşa mea, fiindcă Dumnezeu este deja în casă, şi El m-a lămurit. Boală, poţi să intri pe neaşteptate, am un leac pregătit. Dumnezeu m-a lămurit. Orice mi s-ar întâmpla în această vale a lacrimilor, ştiu că El m-a „lămurit”. Dacă ai nevoie de mai multă alinare, Credinciosule, aminteşte-ţi că Fiul Omului este cu tine în cuptor. In cămăruţa ta liniştită, Cel nevăzut stă lângă tine, şi chiar dacă uneori nu îţi dai seama, El îţi pregăteşte patul şi îţi aşterne perna în timpul încercării. Eşti sărac, dar în căsuţa ta umilă, Domnul vieţii şi slavei este un oaspete de seamă. El vine aici doar ca să te viziteze. Prietenul tău stă lângă tine. Nu poţi să-L vezi, dar îi simţi atingerea mâinilor. Nu-I auzi vocea? Chiar şi în valea umbrei morţii, El îţi spune: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău” (Isaia 41:10). Aminteşte-ţi nobilul discurs al lui Cezar „nu vă temeţi, îl aveţi pe Cezar şi toată averea sa”. Nu te teme, creştine, Isus este cu tine. In toate încercările tale, prezenţa sa îţi aduce mângâiere şi siguranţă. El nu-i va părăsi niciodată pe cei aleşi de el. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” este făgăduinţa sigură pentru cei aleşi din „cuptorul urgiei”. Nu te prinzi atunci strâns de Christos şi nu spui?

 

Prin potop sau scântei, când Isus e cu noi
ÎI urmăm bucuroşi, în dureri şi nevoi?

SEARA

A văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-se în chip de porumbel.
Matei 3. 16

Aşa cum a coborât peste Domnul Isus, Capul, Duhul lui Dumnezeu coboară peste fiecare membru al trupului lui Christos, biserica. Coborârea Lui urmează acelaşi tipar. Totuşi, adesea este excepţional de rapidă. Înainte să ne dăm seama ce se întâmplă, suntem impulsionaţi înainte şi spre cer dincolo de orice aşteptare. Acest lucru nu se face în grabă omenească, fiindcă aripile porumbelului sunt uşoare şi zboară neauzit. Repeziciunea pare să fie esenţială pentru multe operaţiuni spirituale. Domnul este în susurul blând şi subţire şi, ca şi roua, harul Său picură în tăcere. Porumbelul a fost întotdeauna simbolul purităţii, şi Duhul Sfânt este întruchiparea sfinţeniei. Când coboară El, tot ce este pur, iubitor şi bun se înalţă, iar păcatul şi necurăţenia ne părăsesc. El poartă ramura de măslin care arată că apele mâniei divine s-au retras. Blândeţea este semnul sigur al puterii transformatoare a Porumbelului; inima atinsă de influenţa Sa binecuvântată este supusă şi umilă. Nevinovăţia urmează ca o consecinţă firească. Vulturii şi corbii îşi urmăresc prada; porumbelul îndură răul, dar nu îl pricinuieşte. Trebuie să fim nevinovaţi ca porumbeii. Porumbelul este imaginea iubirii; vocea lui este plină de afecţiune. De aceea, sufletul vizitat de binecuvântatul Duh Sfânt abundă în dragoste pentru Dumnezeu, în iubire pentru ceilalţi creştini, şi în iubire pentru păcătoşi, Mai presus de toate, abundă în dragoste pentru Isus. Umbra aripilor Sale „peste faţa adâncului de ape” (Genesa 1:2) produce mai întâi ordine şi viaţă. In inimile noastre, El dezvoltă viaţă nouă şi lumină. Duh binecuvântat, coboară peste noi pentru totdeauna, aşa cum ai coborât asupra scumpului nostru Mântuitor.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere.(Marcu 9:26)

Răul nu renunţă niciodată la o stăpânire a lui fără o luptă îngrozitoare. Nu vom ajunge niciodată la o moştenire spirituală bucurându-ne la un picnic, ci numai prin lupte crâncene pe câmpul de bătălie. La fel este şi-n străfundurile sufletului. Orice capacitate omenească care-şi câştigă libertatea spirituală realizează aceasta cu preţul sângelui. Satan nu este pus pe fugă prin cererea noastră curtenitoare. El ne blochează complet calea, şi progresul nostru trebuie să fie scris cu sânge şi lacrimi. Trebuie să ţinem bine minte acest lucru, altfel vom fi traşi la răspundere pentru aroganţa unei interpretări greşite. Când suntem născuţi din nou, acest lucru nu se produce într-o creşă liniştită şi protejată, ci într-o regiune deschisă, unde realmente ne tragem puterea din adversitatea furtunii. „În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22). John Henry Jowett

 

Credinţa strămoşilor noştri! Trăieşte încă,

În ciuda temniţei, a focului şi a săbiei;

O, cu ce bucurie puternică bat inimile noastre

Ori de câte ori auzim acel cuvânt glorios!

Credinţa strămoşilor noştri! Sfântă Credinţă!

Îţi vom fi credincioşi până la moarte!

Strămoşii noştri, înlănţuiţi în temniţe întunecate,

Au fost totuşi liberi în adâncul conştiinţei lor,

Ce dulce ar fi destinul copiilor lor,

Dacă, urmându-le exemplul, ar muri pentru Tine!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 18.1-29

Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.

Primele trei versete enunţă tema – iar următoarele o vor expune pe larg – referitor la cum a fost eliberat „Slujitorul Domnului” (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului). Ca Unul care a experimentat El însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem”, a fost demonstrată în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.19-21). Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de a-L cunoaşte pe acest Dumnezeu într-un fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetățuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui. Pentru Isus, eliberarea Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, eliberarea noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Filipeni 1:1-14

…împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. Filipeni 1:12

LUCRURI RELE – REZULTATE BUNE

A fi în închisoare nu este un lucru plăcut, dar poate duce la rezultate bune. De fapt, cunosc câteva persoane care au fost convertite în urma acestei experienţe. Apostolului Pavel nu i-a plăcut că a fost întemniţat pentru predicarea Evangheliei, dar a fost mulţumitor lui Dumnezeu chiar şi în închisoare. Oficialităţile şi gardienii au auzit şi au crezut Evanghelia. Exemplul său i-a impulsionat pe mulţi creştini să aibă un zel mai mare şi să fie fără frică în proclamarea lui Cristos. Să ne gândim la John Bunyan. Când a scris Călătoria creştinului, era în închisoare. Mereu, mereu, Dumnezeu transformă situaţiile neplăcute şi dureroase în ceva folositor. Să ne gândim numai la masacrarea lui Jim Elliot şi a celor patru tovarăşi ai lui misionari,de către indienii Auca din Ecuador, în 1956. Martirajul lor i-a provocat pe mulţi tineri să-şi predea vieţile pentru slujirea misionară. El a fost un factor care a dus ca mulţi din tribul Auca să devină creştini deosebit de buni. Să ne gândim apoi la Joni Eareckson Tada. În adolescenţă, în urma unui accident, a rămas paralizată. Dar azi conduce o misiune unică şi de mare folos comunităţii creştine. Dacă eşti prins în împrejurări potrivnice, nu te lăsa cuprins de disperare, de auto-compasiune, sau de amărăciune. In schimb, încrede-te în Domnul pentru a primi putere. Mii de oameni pot mărturisi cum vieţile le-au fost schimbate în bine tocmai de vremurile rele. In ceruri, mulţi martiri se bucură că prin moartea lor au contribuit la înaintarea cauzei lui Cristos. Da, pentru un copil al lui Dumnezeu, lucrurile rele pot duce la rezultate bune.    H.V.L.

Suferinţa pentru Domnul

nu-i cădere ci înălţare,

nu e pierdere în viaţă,

ci-i câştigul cel mai mare.    Traian Dorz

Dificultăţile vieţii sunt lăsate să ne facă vieţile mari bune, nu pline de amărăciune.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Marcu 13.31

Domnul Isus vrea să scoată în evidenţă pentru poporul Lui de azi adevărul de neclintit, sfinţenia dumnezeiască a Bibliei, singura Carte pe care te poţi bizui şi care niciodată nu te amăgeşte. Lumina Bibliei desparte credinţa de necredinţă, pe adevăraţii credincioşi de creştinii de lume. Domnul să fie lăudat! Mii şi mii de credincioşi pătrund prin citire şi rugăciune această Carte veşnică. Din Biblie ies la iveală comori nesecate. Ne convingem tot mai mult de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Orice osteneală a vrăjmaşului de a sfărâma această Stâncă a fost şi este zadarnică. Ea este de nezguduit. De aceea Cuvântul dă fiecărui credincios o credinţă sigură şi o învăţătură statornică. In lupta împotriva întunericului ne trebuie această armă, care este sabia Duhului. În unele cuvinte ale Bibliei care par fără însemnătate, sunt cuprinse adânci mângâieri dumnezeieşti şi taine la care noi nu putem ajunge decât prin cheia credinţei.Domnul însuşi ne duce în anumite situaţii în care ne poate întreba: „Crezi în cuvintele Mele?” „Crezi făgăduinţele Mele?” Şi atunci, putem pune mâna pe Cuvântul Său şi ridicând ochii spre El îi spunem: „Da, cred Doamne! Credinţa mea îşi găseşte pacea în cuvintele Tale.”Ce măreaţă siguranţă au copiii lui Dumnezeu pentru care Biblia rămâne busola care orientează corabia vieţii lor, arătându-le portul măreţiei veşnice.Ce poziţie ai tu faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, al Scripturii veşnice? Numai cine crede acest Cuvânt al lui Dumnezeu va fi fericit şi binecuvântat prin Domnul Isus, chiar în cursul vieţii pe pământ.Oriunde mergem pe urma Dumnezeului nostru, fie în filele Scripturilor sfinte, fie pe plaiul întins al naturii înconjurătoare, găsim plinătate dumnezeiască şi un plan hotărât; numai în măsura priceperii noastre duhovniceşti vom fi în stare să deosebim aceste lucruri şi să le preţuim.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.
Faptele Apostolilor 4.12

Un loc sigur

Poetul Alexandr Pușkin (1799-1837) este recunoscut ca întemeietorul literaturii ruse moderne. În fragmentul său de roman Dubrowski, marele proprietar de pământ Trojekurow joacă un rol important. Trojekurow este un despot fără menajamente, doritor de plăceri, agresiv, cu hobby-uri ciudate. Într-o încăpere a casei sale trăiește un urs, care este legat cu un lanț de perete. Uneori, Trojekurow împinge spre plăcerea lui pe vizitatorii naivi în această încăpere și închide ușa. Vizitatorii se văd deodată față în față cu animalul sălbatic și se înfricoșează de moarte. Îi va omorî ursul? Există scăpare într-un singur colț din încăpere, unde nu poate ajunge ursul, pentru că lanțul este prea scurt. Dacă vizitatorul găsește acest loc, este în siguranță. Dar numai acolo!

Din fericire, aceasta este doar o poveste născocită – dar ne oferă o ilustrare izbitoare. Biblia ne spune clar că noi suntem păcătoși, incapabili să-i slujim lui Dumnezeu și astfel suntem sub judecata Sa dreaptă. Sentința asupra păcătoșilor este: moartea! Noi toți ne aflăm în „pericol de moarte”! Există numai un singur loc pentru noi, unde suntem în siguranță de judecata dumnezeiască: acesta este la Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel răstignit și înviat. La El și prin El suntem protejați de mânia lui Dumnezeu.

Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca tu să trăiești! Întoarce-te astăzi, recunoaște înaintea Lui vina păcatelor tale și primește-L ca Salvatorul și Domnul tău. Atunci ești pentru totdeauna în siguranță!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPRESTE? TEAMA DE SUCCES? (1)

 

„N-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel.” (Psalmul 78:41)

     Într-un experiment, nişte cercetători au pus nişte broaște în borcane de sticlă, pe care le-au acoperit cu capace. La început, broaștele au tot sărit, încercând să scape, dar de fiecare dată dădeau cu capul de capac. După treizeci de zile, s-a întâmplat ceva uimitor. Capacele au fost date la o parte, dar broaștele nu au sărit afară, chiar dacă ar fi putut-o face cu ușurință. De ce? Pentru că ajunseseră să creadă că mai sus de gura borcanului nu pot ajunge. Convingerile lor limitate le-au făcut să rămână prizonierele borcanului! Și iudeii au făcut la fel: „N-au încetat… să întărâte pe Sfântul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui” (Ps. 78. 41-42). Te ții cumva de forme de credință limitate, chiar dacă ele nu mai sunt adecvate și îți sabotează viitorul? „Sunt prea tânăr sau prea bătrân… sunt femeie… sunt de altă naționalitate… nu am studii, nu am talent, nu am relaţii… am avut eșecuri prea mari etc.”

Teama de succes izvorăște din: 1) Frica de a nu fi demn de succes. 2) Frica de a nu fi capabil să te ridici la nivelul așteptărilor, pentru îndeplinirea responsabilităților care vin odată cu succesul. 3) Frica de a nu fi respins de cei nemulțumiți de succesul tău. 4) Frica de a nu pierde controlul asupra propriei vieți. 5) Frica de a le spune NU prietenilor și familiei, care se simt îndreptățiți să te controleze. Elimină astfel de sisteme de convingeri, și credințele care te limitează. Dumnezeu dorește să izbutești în toate lucrurile, și El îți va da abilitățile, înțelepciunea și puterea pentru a reuși!

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: