6 Martie 2016
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte
…prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. 2 Corinteni 6:4
Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul următor atunci când nu ai nici viziune, nici cine să te privească – pasul următor în devotamentul faţă de El, pasul următor in studiu, in citire, in îndatoririle casnice; pasul următor pentru a-ţi face datoria, atunci când nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm şi nici un spectator. Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai conştientă la El, decât este nevoie pentru a predica Evanghelia.
Fiecare creştin trebuie să se facă părtaş la ceea ce a fost esenţa Întruchipării;
trebuie să aducă lucrurile jos, în realitatea ce ţine de carne şi sânge, şi să le experimenteze. Ne pierdem interesul şi ne clătinăm atunci când nu există nici o viziune, nici o încurajare, ci doar rutina vieţii zilnice, cu îndatoririle ei banale. La urmă, ceea ce contează cel mai mult pentru Dumnezeu şi pentru oameni este lucrarea perseverentă, continuă, în anonimat, iar singurul mod de a duce o viaţă de biruinţă este acela de a trăi privind la Dumnezeu. Cere-I lui Dumnezeu să păstreze ochii duhului tău deschişi spre Cristos cel înviat şi atunci va fi imposibil ca munca de rând să te descurajeze. Păzeşte-te întotdeauna de micimea şi meschinăria gândirii aducându-ţi aminte de capitolul 13 din Evanghelia lui loan.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Departe iarăşi de mine gândul să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!” 1SAMUEL 12:33
Cuvintele acestea ne amintesc de responsabilitatea noastră în această privinţă. A înceta să ne rugăm, este un păcat împotriva Domnului. A înceta de a ne mai ruga pentru cineva este o pagubă pe care o facem acelei pesoane. Niciodată nu vom fi în stare să cântărim importanţa pe care o dă Dumnezeu rugăciunii! Niciodată aici pe pământ nu vom şti în întregime ce reprezintă rugăciunea, în ce priveşte puterea aceasta divină pusă în mâinile copiilor lui Dumnezeu. Posibilităţile şi orizontul rugăciunii sunt infinite. A te ruga însemnează a intra în colaborare cu Dumnezeu pentru tot ce vrea şi poate să împlinească voia Sa divină şi rugăciunea pentru alţii este cel mai mare serviciu pe care am putea să li-l facem. În 2 Împ. 13 citim că Elisei, punându-şi mâna pe mâna împăratului Ioas îi porunceşte să tragă cu arcul în pământ şi el a făcut-o numai de trei ori, limitând astfel biruinţa pe care Dumnezeu voia s-o dea împotriva Sirienilor. De câte ori n-am făcut şi noi la fel! Necontinuînd să ne rugăm, limităm pe Dumnezeu în ceea ce vrea să facă pentru noi sau pentru alţii. Stăruinţa este esenţa credinţei! Aşa de des uităm să ne rugăm pentru un subiect care ne-a fost pus pe inimă! Dar a înceta să ne rugăm când Dumnezeu ne-a cerut-o, a neglija să stăruim în mijlocire înainte de ascultarea făgăduită, înseamnă a păcătui după cuvintele lui Samuel, omul lui Dumnezeu. Cât de răspunzători suntem! Să reflectăm la toate subiectele de rugăciune pe care le-am abandonat, la acele nume, acele situaţii, acele probleme ale noastre, ale altora şi ale adunării, pe care nu le mai aducem înintea tronului de har şi să le reluăm! „Faceţi toată vremea prin Duhul tot felul de rugăciuni şi implorări. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa.” (Efes. 6:18).Să ne lăsăm convinşi, când Duhul ne încredinţează de păcatul că am abandonat rugăciunea pentru acel subiect sau persoană, fie chiar pentru cineva care ne-a făcut vreun rău. „Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog…!”Astăzi, mai mult ca oricind, este nevoie de o rugăciune stăruitoare, a unora pentru alţii, pentru cei din casa noastră şi din Casa lui Dumnezeu, mai ales când vedem că apostazia este gata să se instaleze şi când lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de o serioasă susţinere în rugăciune.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţa, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.”
Aceste cuvinte le adresează Pavel unor oamnei care au fost totdeauna ascultători. Aceasta cere şi Dumnezeu. Isus a venit pentru ca să realizeze ascultarea prin credinţă. „Duceţi mântuirea voastră până la capăt cu frică şi cutremur”. În Scriptură găsim mulţi oameni care au o mărturie bună înaintea lui Dumnezeu şi totuşi sunt mustraţi. Sunt unii care consideră că este inutil a fi mustrat mereu. Dar în versetul 13 este scris: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi dorinţa, şi înfăptuirea. „Mai demult, când când am citit v. 12, am făcut legătura cu Cuvântul: „Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. „Evrei 12:14. Aceasta am înţeles greşit şi am vrut să fac eu sfinţirea, în loc să urmăresc sfinţirea, Dacă un vânător doreşte să vâneze un iepure, nu trebuie să-l facă mai întâi, ci doar să-l găsească. Este o deosebire foarte mare; unii doresc să facă ceva, pe când alţii sunt gata de a accepta o realitate. Mult timp am trăit cu impresii şi concepţii greşite, dar Dumnezeu a îngăduit acest lucru până la un moment dat, când mi-am dat seama de importanţa v. 13: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea”. Mi-ar fi plăcut să experimentez aceasta. Dar după părerea mea, Dumnezeu nu se grăbea suficient. Eram aproape de a fi deznădăjduit în ciuda credinţei mele, pentru că nu am devenit ceva asemănător cu ceea ce mi-am închipuit. Şi această stare a ţinut până mi-am dat seama că El face toate după plăcerea Lui. Astfel am ajuns la concluzia că El trebuie să mă curăţească de faptele moarte, de firea mea.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
PĂZITORUL ORFANILOR
Orfanul găseşte totdeauna îndurare înaintea Ta. Osea 14.3
Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur, un mai bun sprijin. Mai mare folos avem de la El, decât de la mulţi protectori în absenţa lui Dumnezeu. A fi lipsit de fiinţe dragi este dureros, dar acela pe care-l înconjoară Dumnezeu cu harul Său, nu este orfan. Copii fără tată, însuşiţi-vă această frumoasă făgăduinţă, chiar de acum, şi voi toţi care sunteţi lipsiţi de sprijinitori pământeşti, faceţi la fel. Doamne, ajută-mă să găsesc milă Ia Tine; cu cât sunt mai singur şi mai lipsit, cu atât am mai multă nevoie de Tine.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Nu fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna DOMNULUI s-a întins
împotriva mea. Rut 1.13
În vremea „Judecătorilor” poporul Israel a fost timp de 111 ani sub dominaţia popoarelor străine. Din timp în timp Dumnezeu trebuia să intervină cu anumite mustrări, deoarece poporul făcea ceea ce socotea că este bine în ochii proprii. Foametea a fost un mijloc de educare în mâna lui Dumnezeu. El a prezis-o încă din Deuteronom 11.17. Elimelec a căutat să evite această mustrare a Domnului. El s-a dus în ţara Moabului, despre ai cărei locuitori Dumnezeu spusese să nu intre nici unul în Adunarea Sa, şi aceasta să fie o lege veşnică (Deut 23.3). Se pare că Naomi, nevasta lui Elimelec era un element activ în această acţiune şi tocmai ea a trebuit să recunoască dezertarea din faţa Domnului şi din şcoala Sa. În ţara Moabului, Naomi şi-a îngropat bărbatul. Ea a rămas totuşi acolo şi cei doi fii şi-au luat neveste din această tară împotriva voii lui Dumnezeu. Au stat în ţara Moabului aproape zece ani, după care au murit şi cei doi fii. Când a auzit Naomi că Dumnezeu a scăpat poporul său de foametea cea mare, s-a decis să se întoarcă înapoi în Israel. Plecase în mare belşug, dar când a revenit în tară a rămas cu mâinile goale. Nurorile au vrut să o însoţească, dar ea le-a spus să se întoarcă în ţara lor de baştină. Ele văzuseră în casa lui Elimelec frica de Dumnezeu. Naomi a vorbit mult cu Rut după ce Orpa le-a părăsit. În toate ea nu a mustrat-o şi nici nu a judecat zeii moabiţilor. În privinţa aceasta Naomi nu a fost o bună mărturie. Ajunsă la Betleem a mărturisit că Dumnezeu i-a făcut grea situaţia şi tot răul a venit peste ea. Dar în Rut 2.20 a recunoscut că mila lui Dumnezeu nu s-a depărtat de la ea, şi de aceea a putut să revină la Betleem şi să locuiască în părtăşie cu poporul lui Dumnezeu. Toate căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite aceasta e marea concluzie la care a ajuns Naomi şi la care trebuie să ajungă fiecare copil al lui Dumnezeu. Ai ajuns şi tu la această sfântă concluzie?
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
Ce variate sunt modurile în care am nevoie de Tine! Te slăvesc că eşti de găsit. Doamne, fii găsit de mine; dar numai când vii Tu însuţi, Te găsesc.
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintâi au trecut.» Apocalipsa 21,4
Ceea ce este mai bun urmează să vină! Sfinţirea ne stă încă înainte! Domnul a pregătit bucurii nebănuite pentru cei care Îl iubesc. Această răsplată minunată nu poate fi descrisă în cuvinte; iată ce găsim scris în Epistola către Corinteni «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc» (1 Cor. 2,9). Dar Domnul ne-a spus în detaliu în Cuvântul Său despre minunea şi frumuseţea sfinţirii veşnice, după cum citim în Isaia: «… nu se va mai auzi în el de acum nici glasul flanşetelor, nici glasul ţipetelor» (Isaia 65,19). Acest lucru înseamnă că toţi cei care vor fi schimbaţi în acelaşi chip cu al Lui nu vor mai plânge, deoarece toate motivele de tristeţe vor dispărea. Nici o suferinţă nu ne va mai tulbura, iar gândurile de moarte sau pierdere nu ne vor mai mâhni sufletul. Acolo nu vor mai exista lacrimi, deoarece sfinţirea noastră va fi completă. In cer nu va mai exista suferinţă pentru toţi cei care au luptat cu păcatul pe pământ şi i s-au împotrivit celui rău. Nici o «inimă rea, necredincioasă» nu-i mai poate despărţi pe cei răscumpăraţi prin sângele Mielului de prezenţa Dumnezeului celui viu. Vom sta curaţi, fară pată în faţa tronului Său şi vom fi reflecţii ale Fiului Său, asemănători Lui.
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
DIMINEAŢA
Trebuie să vă naşteţi din nou. Ioan 3:7
Degenerarea este subiectul care stă la temelia mântuirii, şi trebuie să fim foarte atenţi cercetând dacă suntem într-adevăr născuţi „din nou”, fiindcă mulţi dintre cei care îşi imaginează că sunt, nu sunt. Fii sigur că numele de creştin nu înseamnă caracterul unui creştin, şi faptul că te-ai născut într-o ţară creştină şi îţi spui creştin nu este de ajuns – să te naşti din nou este o taină pe care mintea omenească nu o poate pricepe. „Vântul suflă încotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8): Cu toate acestea, este o schimbare pe care o cunoşti şi o simţi: o Cunoşti prin lucrarea sfinţeniei şi o simţi prin experienţă. Lucrarea aceasta măreaţă este supranaturală. Nu este o operaţiune pe care omul o poate face singur. Este infuzia unui nou principiu, care lucrează în inimă, reînnoieşte sufletul şi afectează întreaga fiinţă. Nu este o schimbare a numelui, ci o reînnoire a întregii firi, aşa că nu mai sunt persoana care eram odată, ci o , făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Să speli şi să îmbraci un trup nu înseamnă să-1 faci să trăiască. Omul poate face una, dar numai Dumnezeu o poate împlini pe cealaltă. Dacă ai fost deci născut din nou, mărturisirea ta va fi „o p)oamne Isuse, Tatăl Ceresc este Părintele meu spiritual. Dacă Duhul tău nu mi-ar fi insuflat o suflare de viaţă nouă şi sfântă, aş fi fost şi astăzi mort „în greşelile şi păcatele” mele (Efeseni 2:1). Viaţa mea cerească izvorăşte în întregime din Tine şi numai din Tine. Viaţa mea este „ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3i3). Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (vezi Galateni 2:20). Fie ca Dumnezeu să ne asigure în acest punct vital, fiindcă a nu fi născut din nou înseamnă a fi nemântuit, neiertat, fără Dumnezeu şi fără speranţă.
SEARA
Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă. Proverbe 18:12
Este o modalitate veche şi familiară de a spune că evenimentele viitoare îşi aruncă umbrele înainte. Scriitorul Proverbelor ne învaţă că o inimă îngâmfată este un preludiu profetic al răului. Mândria merge înaintea căderii, asemeni schimbării mercurului din barometru care prezice ploaia. Când oamenii se înalţă, urmează întotdeauna căderea. Inima lui David ne arată că, atunci când omul îşi îndreaptă atenţia asupra propriei măreţii, gloria lui intră într-un con de umbră (vezi 2 Samuel 24:10). Nebucadneţar, puternicul constructor al Babilonului, a ajuns să mănânce iarbă ca un bou, până când unghiile i-au crescut ca ghearele păsărilor şi părul ca penele vulturului (vezi Daniel 4:33). Mândria îl preface pe lăudăros într-o fiară, aşa cum a prefăcut îngerii în demoni. Dumnezeu urăşte inima îngâmfată şi nu uită să o umilească. Toate săgeţile Lui străpung sufletul mândru. Creştine, ai o inimă mândră în seara aceasta? Fiindcă mândria se poate strecura în inima creştinului la fel de uşor ca şi în cea a păcătosului; poate să îl facă să viseze „sunt bogat, m-am îmbogăţit, si nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Iţi lauzi talentele şi calităţile? Te mândreşti fiindcă ai o înfăţişare sfântă şi experienţe minunate? Dacă este aşa, ia seama: pieirea este la un pas. Macii încrederii tale vor fi smulşi din rădăcini; ciupercile talentelor tale vor arde în foc, şi înfumurarea ta se va topi ca fumul. Dacă uităm să trăim la picioarele crucii în umilinţă, Dumnezeu nu va uita să folosească nuiaua. Pieirea se va abate asupra ta, credinciosule înfumurat. Pieirea bucuriei şi a confortului tău, dacă nu cumva a întregului tău suflet De aceea, „cine se laudă, să se laude în Domnul” (1 Corinteni 1:31).
IZVOARE IN DEŞERT
Noi trăgeam nădejde… (Luca 24:21)
Întotdeauna mi-a părut aşa de rău că cei doi ucenici care mergeau cu Domnul Isus pe drumul spre Emaus nu I-au spus: „Noi încă mai sperăm”, în loc să-I spună: „Noi trăgeam nădejde”. Situaţia este foarte tristă, pentru că în mintea lor totul se sfârşise.O, dacă ar fi spus: „Toate s-au ridicat împotriva nădejdii noastre şi parcă încrederea noastră a fost în zadar. Totuşi, noi nu ne vom da bătuţi, pentru că noi credem că-L vom vedea din nou”. În schimb, ei mergeau alături de El, declarându-şi credinţa spulberată. Domnul Isus a trebuit să le spună: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!”Nu cumva şi noi suntem în pericolul de a ni se adresa aceste cuvinte? Ne putem permite să pierdem tot ce avem, cu excepţia credinţei noastre în Dumnezeul adevărului şi al dragostei. Fie ca niciodată să nu ne exprimăm credinţa, aşa cum şi-au exprimat-o aceşti ucenici, la trecut – „Noi trăgeam nădejde”, ci întotdeauna să spunem: „Eu trag nădejde”.
din Crumbs
Plăcuta, dulcea vară era caldă şi luminoasă,
Strălucitoare erau florile pe fiecare ramură:
M-am încrezut în El când trandafirii înfloreau;
Mă-ncred în El şi acum…
Mică era credinţa mea care se clatină fără putere
Acum când trandafirii nu mai înfloresc;
Firavă era încrederea care acum se schimbă,
Îndoindu-se de dragostea Lui când norii furtunoşi cresc.
Cântecul unei păsări în mijlocul unei furtuni de iarnă
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Psalmul 20
Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 ni L-a arătat pe Omul desăvârşit găsindu-Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, „sfinţii”, „aleşii” de pe pământ. În Psalmul 20 îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: „Strig ziua, şi nu-Mi răspunzi” (Psalmul 22.2), ei îi spun: „Domnul să-Ţi răspundă…! Domnul să împlinească toate cererile Tale!” (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „îi va răspunde” (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: „Mi-ai răspuns…”Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă împăratul…” (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi! „Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru” (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Ioan 14:1-6
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:3
CERUL – O SPERANŢĂ SIGURĂ
Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvântul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decât o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii.Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atât prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cât şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată când Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului până ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetând cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cât este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cântării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sunt liberi, şi robul şi chezaşul”.Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luând asupra Sa mânia Dumnezeului sfânt şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. P.R.V.
Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:
Toţi ne-om strânge iar, la al vieţii râu curat,
In sfânta, glorioasa-mpărăţie,
Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat. – Smith
Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine. Isaia 26.3
Pacea nu este un lucru care să crească de la sine în inimă, ci este făcută prin sângele Domnului Isus vărsat la cruce și este dăruită celui credincios. Domnul gloriei a sfârșit lucrarea care Ia fost dată. Tatăl La înviat dintre cei morți și La așezat la dreapta Sa. Nu au fost toate acestea și pentru noi? Să privim la El, nu la noi înșine! El este așezat în prezența neumbrită a Tatălui, acolo unde niciun nor nu poate interveni. Cel care este Începutul și Capul noii creații a fost odinioară încoronat cu spini, însă acum este încununat cu glorie. Pot păcatul și moartea să aibă dea face cu El? Dacă El este pacea noastră, atunci pacea pe care El o are în prezența Tatălui este a noastră – însăși Persoana Lui în glorie este pacea celui credincios. Cel care este pacea noastră este și viața noastră, iar noi suntem ascunși cu El în Dumnezeu.
Lucrul important nu este dacă tu simți că ai pace. Cel care a suferit pentru păcatele noastre, Cel Drept pentru cei nedrepți, a făcut pace și El Însuși este pacea noastră. Putem cunoaște această pace și ne putem bucura de ea. Pacea pe care Însuși Domnul Isus o are cu Dumnezeu este și pacea noastră. În ce privește trecutul, avem pace perfectă; în ce privește prezentul, suntem întro poziție de favoare absolută; în ce privește viitorul, ne bucurăm în nădejdea gloriei lui Dumnezeu.În loc ca păcatele mele să fie între mine și Domnul Isus, El Însuși este acum între mine și păcatele mele. Cel care Sa interpus astfel ma făcut să cunosc că, făcând acest lucru, ma adus la Sine și mia pus în inimă propria Lui pace. În Persoana Domnului meu, sunt scăpat și așezat deasupra oricărei judecăți, pentru totdeauna. Puterea morții este anulată; puterea lui Satan este în sfârșit zdrobită. Cu o inimă plină de bucurie, înalț cântarea mea de biruință, căci păcatul, moartea și judecata sunt în urma mea acum. „El este pacea noastră” (Efeseni 2.14). C. Stanley
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos …?”. „Pe Baraba”, au răspuns ei.
Matei 27.17,21
Iată-l pe Baraba, condamnatul la moarte pentru tâlhărie și omor! El a fost eliberat, dar în schimb a fost predat în mâinile ucigașilor Mântuitorul. Probabil, Baraba a ieșit din temniță cu privirea înfricoșată, pășind încet pe străzile Ierusalimului. Oamenii au plecat spre Golgota, ca să-i vadă pe cei trei răstigniți pe cele trei cruci. Dacă Baraba ar fi urmat același drum ca mulțimea, ar fi putut să cugete în fața crucilor cam așa: „Pe cel din stânga l-am cunoscut foarte bine, iar cel din dreapta a fost însoțitorul meu la omor și jaf. Da, cei doi au fost complicii mei și acolo trebuia să fie și sfârșitul meu; acolo, pe crucea din mijloc! Dar pe Omul din mijloc nu-L cunosc, El n-a făcut parte din ceata noastră. Dar un lucru știu sigur: Omul acela din mijloc moare în locul meu, iar eu sunt liber!”.
Cititorule, inima noastră nu este mai bună decât a acelor oameni care au cerut să li se elibereze un ucigaș și să fie răstignit cel mai drept Om de pe pământ. Da, locul nostru este pe banca acuzaților, dar Omul din mijloc – Isus Hristos – a luat păcatele noastre asupra Sa, iar prin jertfa Sa a dobândit eliberarea. Ne aflăm fiecare în fața alegerii. Să ne punem încrederea în Cel care a murit în locul nostru!
Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CE TE OPRESTE? TEAMA DE SUCCES? (4)
„Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.” (Geneza 39:3)
Pentru a-ți învinge teama de succes, trebuie să faci şi următoarele: 1) Acordă-ți timp suficient pentru a duce la bun sfârșit sarcinile dificile de care atârnă succesul tău. 2) Ai grijă de „succesul care se prefigurează”, și nu te angaja în acțiuni care i se pun de-a curmezișul. De exemplu, să pui de-o parte bani pentru mica ta afacere, după care să-i cheltuiești pe fleacuri, și nu pe marketing și publicitate. 3) Urmărește atent persoanele-cheie care pot influența rezultatele semnificative ale succesului tău. Scapă de ideea că nu ești demn de atenția lor sau că ele nu ar avea timp pentru cineva ca tine. „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând” (Proverbe 22:29). Boaz nu numai că era proprietarul ogorului de unde a cules Rut grâu, dar el s-a și îndrăgostit de ea, şi a luat-o de soție. Și astăzi sunt oameni care te observă și care te pot binecuvânta. 4) Întovărășește-te cu oameni focalizați pe a duce lucrurile la bun sfârșit și care urmăresc prioritățile corecte când fac aceasta. Privește la modul lor de a acționa și adoptă acele aspecte din comportamentul lor care Îl onorează pe Dumnezeu. 5) Gândește-te la binele pe care îl poți face ca persoană de succes. Gândește-te la acțiunile altruiste în care te-ai putea implica sau la lucrările și cauzele pe care le-ai putea susține dacă ai avea o stare materială îndestulătoare. 6) Înțelege că succesul este ideea lui Dumnezeu, și El ni-l dăruiește pentru a-Și împlini planurile. Câtă vreme motivele tale sunt de-a fi pe placul lui Dumnezeu și de-a face voia Lui, te poți baza că şi pentru tine va fi valabil acest verset: „Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.”
Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini: Partajează asta:
Mana Zilnica 