Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Este El cu adevărat Domnul meu?

„…vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.” Fapte 20:24

 

Bucuria vine în urma împlinirii depline a scopului pentru care am fost creat şi regenerat, nu în urma realizării cu succes a unui lucru. Bucuria Domnului nostru era să facă lucrurile pentru care a fost trimis de Tatăl, şi El ne spune: „…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Ai primit o slujbă de la Domnul? Dacă da, trebuie să te dedici ei, să-ţi preţuieşti viaţa numai pentru îndeplinirea acelei slujbe. Gândeşte-te ce satisfacţie vei avea când îl vei auzi pe Isus spunând: „Bine, rob bun şi credincios”; când vei şti că ai făcut lucrul pe care El te-a trimis să-l faci. Fiecare trebuie să ne găsim locul în viaţă din punct de vedere spiritual. Îl găsim când ne primim slujba de la Domnul. Pentru a face aceasta, trebuie să umblăm cu Isus; trebuie să-L cunoaştem pe El mai mult decât ca Mântuitor personal. „Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Mine.”

„Mă iubeşti?” Atunci: „Paşte oile Mele”. Nu există nici o alternativă a modului în care-I putem sluji, ci doar o loialitate absolută faţă de însărcinarea pe care ne-a dat-o Domnul nostru – loialitate faţă de ceea ce înţelegem atunci când ne aflăm cât mai aproape de Dumnezeu. Dacă ai primit o slujbă de la Domnul Isus, vei şti că nevoia nu este niciodată identică cu chemarea: nevoia este oportunitatea de a-ţi exersa chemarea. Chemarea implică loialitate faţă de slujba pe care ai primit-o când erai într-adevăr în strânsă legătură cu El. Aceasta nu implică faptul că s-a planificat deja o campanie de lucru pentru tine, dar înseamnă că trebuie să ignori solicitările de a lucra în alte domenii.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” EXODUL 16:15

Care este natura spirituală şi adeseori ascunsă a acestei mane prin care Domnul ne hrăneşte? In Apocalipsa, El promite să hrănească cu mana ascunsă pe cel ce biruieşte în Numele Lui. Cei care trăiesc aici pe pământ ca străini şi călători ştiu că în pustie nu te poţi aştepta la bucurii sau la înţelegere şi apreciere ci bucuria lor este de a fi hrăniţi de Dumnezeu cu această mană. Este o părtăşie intimă cu Dumnezeu, copilul Său îl urmează de aproape pe calea strâmtă şi uneori în singurătate. Adeseori, când ieşim dintr-o experienţă neplăcută, grea, descoperim că suntem întăriţi; Domnul este mai aproape de noi şi noi suntem mai eliberaţi, cu toate că în momentul încercării a fost durere, apăsare şi încordare; El ne-a hrănit cu mana ascunsă. Lui Dumnezeu îi place să întărească cu mana Sa proprie pe ai Săi care sunt în singurătate, lipsiţi de mijloace de har. În loc de a suspina după părtăşia cu sfinţii, este mai bine să fim alimentaţi direct de mâna Lui; hrana cea mai bună, este mana ascunsă a dragostei Lui. Părtăşia noastră cu El devine mai intimă dacă viaţa noastră este mai deplin predată! Domnul Isus este mana ascunsă a sufletelor noastre. Aşa cum odinioară mana ascunsă era un dar al lui Dumnezeu pentru poporul Său, în vremea de acum Domnul Isus este un har ceresc, aici pe pământ; Cel ceresc este în mijlocul împrejurărilor pământeşti ale răscumpăraţilor Lui. Mana ascunsă este deci o tainică şi dulce părtăşie cu El însuşi; ea este făgăduită Bisericii din Pergam unde era scaunul de domnie al Satanei; dar promisă credincioşilor biruitori. Pergamul era renumit prin tolerarea răului şi a idolatriei; totuşi şi acolo Domnul îşi avea credincioşii Lui. Ei aveau nevoie de aceeaşi mană ascunsă, de Domnul Isus. Nu este astăzi şi mai rău ca pe vremea aceea? Domnul nostru este într-o tainică şi scumpă părtăşie cu noi. El este mana noastră ascunsă. Dar vai! Sunt mulţi creştini a căror inimă nu este întreagă a lui Dumnezeu. Ei nu servesc scopului Său, şi nu preţuiesc această Mană. „Ochii noştri nu văd decât mana asta” (Num. 11:6) şi astfel, inimile lor doresc altceva; de aceea neavând părtăşia intimă cu MANA lui Dumnezeu, au ajuns o ruină, personal şi ca adunare.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Numai purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei.” Filipeni 1:27


Cum putem să fim o piedică pentru Evanghelie? Am putea spune:Las oamenii să creadă şi să facă ceea ce vor şi atunci nu sunt o piedică pentru Evanghelie.Totuşi, ori sunt pentru Isus ori împotriva Lui;ori pentru Evanghele, ori împotriva ei.Diavolul are mulţi slujitori care se prezintă a fi predicatori ai dreptăţii;el se transformă într-un înger de lumină.Aparent se poartă ca un creştin.În felul acesta diavolul poate să izbândească, dar numai pentru un timp,căci pe urmă va fi înlăturat;dar noi suntem copiii lui Dumnezeu şi avem de dat o luptă.Prin pocăinţă declarăm că vrem să luptăm împotriva lucrării diavolului, şi astfel suntem în război cu el.Versetul nostru ne spune:”purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud că rămâneţi tari în acelaşi duh, şi acelaşi suflet”.Credincioşii sunt în părtăşie strânsă unii cu alţii.Unde este credinţă dispar dezbinările şi domneşte dragostea aşa cum găsim la Tesaloniceni:”… dragostea fiecăruia din voi faţă de cilalţi se măreşte tot mai mult.”Astfel nu mai au loc certurile şi interpretările greşite.Dimpotrivă, lupta sedă pentru credinţa Evangheliei, căci mântuirea este numai în Hristos.Căci propovăduirea crucii este puterea lui Dumnezeu.Credinţa în mântuire, în ceea ce Isus a făcut pentru noi, ne menţine în biruinţă şi ne dă o umblare vrednică de El.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CASA BINECUVÂNTATĂ

El binecuvântează casa celor neprihăniţi. Proverbe 3.33

Cel neprihănit se teme de Domnul, pentru aceasta el este aşezat sub paza divină care se întinde chiar până la acoperişul care adăposteşte familia lui. Casa sa este o locuinţă a dragostei, o şcoală de educaţie sfântă, un cămin de lumină cerească; în ea este un altar unde Numele Domnului este chemat în fiecare zi. Ea poate fi o colibă săracă sau un castel princiar; binecuvântarea Domnului o înconjoară, nu după mărimea ei, ci din pricina caracterului celor care o locuiesc.Această locuinţă este binecuvântată mai ales când capul familiei şi soţia lui se tem la fel de Dumnezeu; dar chiar un fiu sau o fiică, sau chiar o slugă pot atrage binecuvântarea de sus peste toata casa. Prea iubiţilor, fie Domnul Isus oaspetele nostru, găsind plăcere să ne viziteze mereu, ca altă dată, casa din Betania, şi vom fi cu siguranţă binecuvântaţi.Să avem însă grijă să fim drepţi în orice lucru; în profesia noastră, în judecăţile noastre cu privire la alţii şi în legăturile noastre cu vecinii. Un Dumnezeu drept nu poate binecuvânta faptele nedrepte.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Tatăl Mă iubeşte, pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Ioan 10.17

Fiul lui Dumnezeu era din veşnicie desfătarea Tatălui. În Ioan 1 ne este spus că Fiul lui Dumnezeu e la sânul Tatălui fapt care ne arată legătura intimă cu Tatăl. Să nu credem că această expresie arată vârsta de prunc a Fiului. NU. În Evrei 1.3 este scris că El însuşi a făcut toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale. În Evanghelia după Ioan (5.20) El însuşi ne spune că Tatăl îl iubeşte. Cu ce bucurie trebuia să se fi uitat Tatăl la Fiul. Fiecare cuvânt, fiecare lucrare, dădea Tatălui un motiv nou să-L iubească; în toate El vedea îndeplinirea gândurilor Sale şi Persoana Sa slăvită. Aceeaşi dragoste a Tatălui pentru păcătoşii pierduţi, umplea şi inima Fiului. Ca păcătoşii să fie salvaţi de pierzarea veşnică trebuia neapărat să fie plătit preţul păcatelor. Plata păcatelor este moartea. Când a venit în lume, Fiul a spus: „Iată că vin să fac voia Ta” (Evr. 10.7). Fiul şi-a dat singur şi de bună voie viaţa Sa. Iată încă un temei care a sporit dragostea Tatălui faţă de Fiul Său Preaiubit. El i-a dat puterea de a-Şi da viaţa pentru păcătoşi ca apoi să şi-o recapete. Domnul Isus a îndeplinit în totul voia lui Dumnezeu. Când totul era aproape îndeplinit, potrivit prorociei a strigat: „Mi-e sete!”Apoi după puţine clipe şi-a încredinţat viaţa în mâinile Tatălui. Toate acestea trezesc în noi gândul de adorare, căci ele s-au făcut pentru noi. Această ardere de tot a fost făcută pentru Dumnezeu ca jertfă de bun miros, iar pentru noi a fost o jertfă pentru ispăşirea păcatelor noastre. Aceste scumpe adevăruri ne îndeamnă în orice moment să-L adorăm pe Domnul nostru şi să-I mulţumim pentru această lucrare.”Dar vine ceasul, şi acum a şi venit când închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr căci astfel de adoratori doreşte şi Tatăl.”Eşti şi tu un astfel de adorator al Marelui Mântuitor?

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, în această nouă zi fă-mă în stare, prin harul Tău, să simt deplin apropierea Ta şi tăria Ta. Ţine-mă cu faţa către slava Ta ca să fiu „schimbat în acelaşi chip, din slavă în slavă” (2 Corinteni 3:18).

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna» Evrei 10.10

Ce este sfinţirea? Cel mai profund înţeles al sfinţirii îl găsim în textul din Evrei 13,12: «De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.» Imediat urmează chemarea la sfinţire: «Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui» (Evrei M, 13). Isus a venit pe acest pământ pentru a ne sfinţi, dar și noi trebuie să venim la El pentru a fi sfinţiţi. Întrebarea decisivă este următoarea: doreşti tu să fii sfinţit, adică să fii ales de Isus? Vrei să renunţi la «relaţii», la bunuri şi la bogăţiile materiale pentru a fi una cu Domnul Isus? Există doar o singură cale a sfinţirii şi ea duce cu siguranţă la Isus. Duce nu numai la cruce, ci şi pe cruce. Sfinţirea este de o importanţă vitală, deoarece dacă nu dorim să mergem unde a fost Isus, nu putem să ajungem nici unde este El acum. Iată de ce este scris în Epistola către Evrei: «Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea ,fară care nimeni nu va vedea pe Domnul» (Evrei 12,14). Timpul ne presează, clipa întâlnirii cu Isus pe norii cerului se apropie din ce în ce mai mult. Să nu pierdem din vedere faptul «… că Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire» (1 Tes. 4,7).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Să nu dormim ca ceilalţi. 1 Tesaloniceni 5:6

Sunt multe căi de a menţine trează atenţia creştinului. Printre altele, permiteţi-mi să-i sfătuiesc pe creştini să vorbească între ei despre căile Domnului. În timp ce se îndreptau spre Oraşul Ceresc, Creştinul şi Încrezătorul îşi spuneau: „ca să prevenim somnolenţa, trebuie să vorbim despre ceva înălţător”. Creştinul a întrebat: „frate, de unde să începem?” Încrezătorul a spuns „de unde a început Dumnezeu cu noi”. Atunci Creştinul a cântat acest cântec.

 

Când sfinţii obosesc, să vină mai aproape
Ca să asculte ce vorbeau doi pelerini:
Să fie gata să înveţe de la ei cum că se poate
Să nu închidă ochii când adorm printre străini,
Fraţi scumpi, prin părtăşie şi lucrare
Vă ţineţi mintea trează în sfântă consacrare.

 

Creştinii care se izolează de ceilalţi şi vor să meargă singuri sunt ispitiţi să adoarmă. Ţine-i companie Creştinului, şi Vei fi treaz şi încurajat să înaintezi cu repeziciune pe drumul spre cer. Dar dacă trăieşti într-o „plăcută prietenie” (Psalmi 55:14), ai grijă ca tema conversaţiei voastre să fie Domnul Isus. Priveşte mereu spre El, umple-ţi inima cu El, şi vorbeşte numai despre El. Prietene, trăieşte lângă cruce şi nu vei adormi. Sădeşte-ţi în inimă valoarea locului spre care te îndrepţi. Dacă îţi aminteşti că mergi spre ceruri, nu vei adormi pe drum. Dacă te vei gândi că lidul este în urma ta, şi că diavolul te urmăreşte, nu vei fi cuprins de moleşeală. Creştine, vrei să dormi când porţile cerului îţi sunt deschise, când îngerii te aşteaptă să te uneşti în cânt cu El, când coroana de aur este pregătită pentru tine? În sfântă părtăşie „vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei 26:41).

SEARA

Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!” Psalmi 35:3

Ce mă învaţă aceasta rugăciune preţioasă? Va fi cererea mea din fiecare seară, dar mai întâi îmi va servi drept subiect de meditaţie. Textul mă informează că David avea îndoielile lui; altfel, de ce s-ar fi rugat „37 sufletului meu, «Eu sunt mântuirea Ta»”, dacă nu ar fi avut uneori îndoieli şi temeri? Dacă este aşa, mă simt încurajat că nu sunt singurul sfânt care se plânge de slăbirea credinţei. Dacă David s-a îndoit, nu trebuie să mai concluzionez că nu sunt creştin fiindcă mă îndoiesc. Textul îmi aminteşte că David nu era mulţumit cu îndoielile şi temerile lui. De aceea, s-a îndreptat imediat spre tronul milei ca să se roage pentru asigurarea care valora mai mult decât aurul cel mai preţios. Şi eu trebuie să caut acceptarea de la Cel iubit. Nu trebuie să mă bucur când dragostea Lui nu este în sufletul meu. Când Mirele este plecat de la mine, sufletul meu trebuie să jelească. învăţ de la David şi faptul că el ştia unde să caute asigurare. A mers la Dumnezeu în rugăciune, strigând „zi sufletului meu, «Eu sunt mântuirea ta»”. Trebuie să petrec timp singur cu Dumnezeu, dacă vreau să am un simţământ clar al iubirii lui Isus. Dacă rugăciunile mele încetează, ochii credinţei se vor închide. Rugăciunea înseamnă cerul; lipsa ei înseamnă lipsa progresului. Observ că David nu este liniştit fără o asigurare divină „zi sufletului meu”. Doamne, te rog vorbeşte-mi! Nimic altceva nu-l va mulţumi pe creştin, în afara mărturiei divine. Mai mult, David nu putea să se odihnească dacă asigurarea nu era întemeiată pe prezenţa unei persoane — „Eu sunt mântuirea ta”. Doamne, dacă Tu ai spus asta tuturor sfinţilor şi mie nu mi-o spui, nu înseamnă nimic. Doamne, am păcătuit; nu merit zâmbetul Tău. De abia îndrăznesc să cer, dar o, spune-i sufletului meu, chiar sufletului meu „Eu sunt mântuirea ta”. Ajută-mă să simt în mod prezent, personal, întemeiat şi indiscutabil că eu sunt al Tău şi Tu eşti al meu.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.

(Evrei 3:14)

Deseori ultimul pas este pasul câştigător. În Călătoria creştinului numărul cel mai mare de pericole îi pândeau în zona cea mai apropiată de porţile Oraşului Ceresc. În regiunea aceea era Castelul Îndoielii. Acolo era locul unde pământul fermecat ademenea călătorul obosit la somnul fatal. Când înălţimile cereşti se văd din plin, atunci porţile iadului sunt cele mai persistente şi pline de pericole mortale. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. (Galateni 6:9). „Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!” (1 Corinteni 9:24).

 

În valurile amare ale nenorocirii

Bătut şi azvârlit încolo şi încoace

De vânturile ursuze care suflă

De pe ţărmurile dezolante ale îndoielii,

Când ancorele pe care credinţa le-a aruncat

Trag în mijlocul furtunii,

Eu, în tăcere, m-agăţ cu putere

De lucrurile care nu pot cădea.

 

Şi chiar dacă demonii s-ar lupta cu furie,

Şi chiar dacă îngerii s-ar ascunde îndelung,

Eu ştiu că adevărul şi dreptatea

Au de partea lor universul;

Şi că undeva dincolo de stele

Este o dragoste mai puternică decât destinul.

Când noaptea îşi va descuia zăvoarele

Îl voi vedea pe El – şi voi aştepta.

Washington Gladden

 

Cea mai mare provocare în primirea lucrurilor mari de la Dumnezeu este să rezişti în ultima jumătate de oră.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 19

Dumnezeu S-a descoperit succesiv printr-o dublă mărturie: Prima este cea a creaţiei Sale (v. 1-6), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot
pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).A doua mărturie este cea a cuvântului (v. 7-11). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.Conştiinţa constituie, am putea spune, cea de-a treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi jără voie se poate observa în Numeri 15.27-30. Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17…), aşezată înaintea imului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de a-l conduce la mântuire.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Corinteni 8:1-15   

..să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti”. Fapte 20:35

BENEFICIILE DĂRNICIEI

Dumnezeu este mulţumit când copiii Săi împărtăşesc din binecuvântările lor materiale altora, dar El vrea ca ei s-o facă dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi din motive curate. Nu trebuie să fie generoşi numai pentru a câştiga atenţia altora sau pentru a-şi satisface eul. Dărnicia nu trebuie să fie făcută „cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7). D.L. Moody, în cartea sa: „Nestemate de fiecare zi”, a spus că în urma marelui incendiu din Chicago din 1871, s-a dus la New York pentru a solicita fonduri pentru victimele focului. Când a sosit, a fost prezentat unui om bogat, despre care i s-a spus că este deosebit de generos. Impresionat de marile nevoi din Chicago, i-a dat lui Moody un cec cu o sumă importantă de bani. După aceea, i-a dat lui Moody adresele altor oameni bogaţi din acea zonă, care au dat şi ei sume importante de bani. Când Moody voia să plece, i-a strâns mâna omului şi a făcut următorul comentariu: „Dacă veţi trece într-o zi prin Chicago, vă rog să mă căutaţi. Am să fac totul să vă reîntorc binefacerea”. Omul a răspuns: „Domnule Moody, nu mă aştepta. Fă ceea ce ţi-ai propus primului om cu care te vei întâlni”. Comentând experienţa, Moody a spus: „N-am să uit niciodată remarca aceea. Avea aureola Samariteanului milostiv”. Omul acela era dătătorul pe care-l iubeşte Dumnezeu. Mişcat de nevoile altora, el dă cu bucurie pentru a le alina suferinţele. Putem fi siguri că el a beneficiat cel mai mult, deoarece Domnul Isus a spus: „Este mai bine să dai decât să primeşti”. El a primit cea mai mare binecuvântare!   R.W.D.

Nu în a primi, sau a avea

Ci în a da e fericire.

Când plăcere alta n-ai, de ea

Te-i bucura în nemurire.      – Anonim

Mâna care dă, adună.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

De acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mio va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Sa. 2 Timotei 4.8

Fără îndoială, cel mai important eveniment viitor pentru această lume este arătarea Domnului Isus. Importanța acestui eveniment nu poate fi depășită decât de prima venire a Lui, pentru a împlini lucrarea de ispășire. De asemenea, ne bucurăm să constatăm că evenimentul crucii are demnitatea lui unică, fără pereche, atât în timp cât și în veșnicie. Biruințele omului vor fi curând date uitării, însă biruința măreață de la cruce va rămâne pentru totdeauna săpată în istoria acestei lumi. Gloria biruințelor oamenilor importanți din această lume se veștejește și va fi uitată în veșnicie, însă timpul nu face decât ca biruința de la cruce să strălucească și mai mult, iar veșnicia nu va înceta săi manifeste gloriile. Însă, amintindune de gloria unică a crucii, să nu uităm de gloria viitoare a Împărăției, care va fi instituită odată cu arătarea Domnului Isus! Ea va constitui răspunsul triumfător la prima Lui venire, în umilință. Va fi răspunsul lui Dumnezeu la toată rușinea și la toate insultele pe care lumea lea aruncat asupra Fiului lui Dumnezeu la cruce. În mijlocul acestor insulte, Domnul a putut privi dincolo de toată rușinea, de toată suferința și durerea, la ziua viitoare a gloriei Sale și a putut rosti acele cuvinte solemne și triumfătoare: „De acum veți vedea pe Fiul Omului … venind pe norii cerului” (Matei 26.64). Arătarea Domnului Isus din cer, împreună cu îngerii Săi, va demonstra înaintea întregului univers trei lucruri: în primul rând, că Dumnezeu nu a fost indiferent față de tot răul, corupția și violența care sau acumulat dea lungul veacurilor; în al doilea rând, că Dumnezeu a luat seama la toate suferințele celor ai Săi; și, în al treilea rând și mai presus de toate, că Dumnezeu na fost indiferent la dezonoarea și la insultele pe care oamenii I leau adus Domnului Isus Hristos. H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul…?
1 Corinteni 9.24

Premiul

Ce eforturi mari fac sportivii când se antrenează; cu câtă forță luptă pentru victorie! Ei renunță la multe plăceri ale vieții zilnice și exersează abținerea, pentru ca în ziua concursului să fie „în formă” și să obțină victoria. – Aceasta este o parte.

Pe de altă parte: cât de repede se veștejesc laurii! Și cât de repede se schimbă favoarea mulțimii de spectatori și se îndreaptă spre noi îndrăgiți de public, care sunt mai rapizi, mai buni – până când și aceștia sunt dați uitării! Toate acestea sunt doar onoare pământească, trecătoare.

Există o altă luptă. Aici nu aștepți aplauzele mulțimii; dar ceva mult mai măreț: aprobarea lui Dumnezeu! Este lupta credinței creștinilor. Ea este descrisă în Biblie; tot acolo sunt prezentate și regulile acestei lupte.

Această luptă nu oțelește corpul, cu toate că creștinii sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu și de trupurile lor. Ea întărește omul interior și îl ajută să se împotrivească influențelor greșite.

Dacă vrei să duci cu succes această luptă și să primești „premiul” recunoașterii lui Dumnezeu, atunci nu este suficient să te numești creștin; trebuie să aparții într-adevăr de Hristos. Cine aparține prin pocăință și credință de El, a primit viața veșnică. Și Duhul Sfânt locuiește în el; El este puterea vieții noi pentru lupta victorioasă a credinței.

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CE TE OPREȘTE? TEAMA DE SUCCES? (3)

„Ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.” (Proverbe 8:21)

     Iată ce să faci, dacă dorești să-ți învingi teama de succes și să poți fi o binecuvântare pentru ceilalți: 1) Confruntă-ți teama cu fruntea sus. Cuvântul lui Dumnezeu spune că El dorește să ai izbândă (Iosua 1:9). Întrebarea este: ești gata să acționezi conform Cuvântului Său? Crezi că ceilalți au dreptul la succes, iar tu nu?! Ai impresia că nu e greșit să ai succes într-o oarecare măsură, dar că orice depășește acest prag nu ar fi pe placul lui Dumnezeu?! Trebuie să înlături aceste adevăruri nebiblice! 2) Stabilește sursa oricărei convingeri eronate pe care ai putea-o avea referitor la valoare. Iată câteva domenii cărora ar trebui să le dai atenție: respingerea de către cei dragi; comparația cu ceilalți; stereotipurile și imaginile promovate de mass-media; cuvinte legate de inferioritate și respingere, care sună stăruitor în mintea ta, ca un disc stricat. Percepția ta despre valoare va juca un rol important în ceea ce-ți îngădui să realizezi în viață, așa că schimbă-ți părerea despre tine! Aliniază ceea ce crezi și spui despre tine la ceea ce spune Dumnezeu despre tine: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu … eşti preţuit şi te iubesc … Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 43:1, 4-5) Identifică-ți comportamentele prin care te auto-sabotezi, și ia-ți angajamentul de a le stopa. Și nu mai aștepta „ocazii mai bune” sau până „vine momentul potrivit”! Dumnezeu spune: „Eu sunt cu tine”. Așadar, lasă în grija Lui momentul și împrejurările, iar tu mergi înainte cu încredere.

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: