Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

O viaţă de renunţare

Am fost răstignit împreună cu Cristos. Galateni 2:20

Nimeni nu este una cu Cristos până când nu este gata să renunţe nu numai la păcat, ci si la întregul lui mod de a privi lucrurile. Când suntem născuţi de sus prin Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că trebuie să renunţăm la ceva înainte de a avea. Şi încă de la început să renunţăm la toate pretenţiile. Ceea ce aşteaptă Domnul nostru să-I prezentăm nu este nici bunătatea, nici onestitatea, nici strădaniile noastre, ci păcatul real şi greu; aceasta este tot ceea ce poate lua de la noi. Şi ce ne da El în schimb pentru păcatele noastre? O dreptate reală. Dar noi trebuie să renunţăm la orice pretenţie de a fi ceva, la orice pretenţie de a fi vrednici de consideraţia lui Dumnezeu. O dată ce am făcut acest lucru, Duhul lui Dumnezeu ne va arăta la ce mai trebuie să renunţam. Cu fiecare pas al acestui proces va trebui să renunţ la drepturile mele. Sunt eu gata să renunţ la dreptul pe care-l am asupra tuturor lucrurilor mele, la dreptul de a avea propriile mele sentimente, la orice drept, şi să mă identific cu moartea lui Isus Cristos? Întotdeauna vom suferi o deziluzie profundă şi dureroasă înainte de a ne lepăda de noi înşine şi de a ne preda în întregime. Când un om se vede cu adevărat aşa cum îl vede Domnul, nu de urâciunea păcatelor cărnii este şocat el, ci de natura îngrozitoare a mândriei inimii lui faţă de Isus Cristos. Când el se vede în lumina Domnului, începe să simtă ruşinea, oroarea şi vina disperată. Dacă te confrunţi cu problema renunţării, treci prin criză, leapădă-te de toate şi Dumnezeu te va face potrivit pentru tot ce-ţi va cere.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.” LUCA 12:2

Credincioşii pot fi împărţiţi în două categorii: aceia care sunt „cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul” şi aceia care Il „urmează de departe.” Prima categorie, îngăduind Cuvântului lui Dumnezeu să-şi reverse lumina pe cărarea vieţii lor, caută să evite răul şi lumescul sub orice formă. A doua categorie, dând puţină atenţie, sau deloc, Cuvântului lui Dumnezeu, umblă după orice confort sau plăceri pe care pot să le obţină identificându-se cu lumea, fără să aibă prea mari probleme de cuget. În clasa aceasta sunt oameni care risipesc oră după oră la jocuri şi sporturi de tot felul şi la televizor. Dacă li se atrage atenţia, ei spun că nu văd nimic rău în aceste „amuzamente nevinovate”. Pentru ei Biblia nu vorbeşte împotriva unor astfel de lucruri! Astfel de oameni nu sunt călăuziţi de principiile Cuvântului lui Dumnezeu; şi chiar dacă ar avea vreun gând de a plăcea Domnului Isus ei realizează prea puţin ce este de făcut pentru El. Se gândesc ei că nenumăratele ore petrecute astfel vor fi trecute în revistă l a scaunul de judecată al Domnului Hristos? Se opresc ei vreodată ca să se întrebe cum se vor simţi în prezenţa privirii Lui pătrunzătoare care cercetează totul, când El Se va uita la acest timp mai mult decât pierdut? Vom sta faţă-n faţă cu El şi vom fi judecaţi pentru faptele pe care le-am făcut şi nu trebuia să le facem cât şi de cele pe care trebuia să le facem şi nu le-am făcut. şi nu numai că prin timpul irosit pentru lucruri de nimic şi cari n-au nici o cât de mică tangenţă cu cerul ei au lipsit pe semenii lor de timpul pe care li-l datora lor, dar ceea ce este mai trist şi mai grav, este că au lipsit pe Mântuitorul lor de slava pe care o aştepta din partea lor, şi s-au lipsit pe ei înşişi de scumpa şi intima părtăşie cu Domnul Isus. Ce pagube enorme pot ieşi numai din timpul pierdut! şi apoi, cine îşi risipeşte vremea într-un fel lumesc devine tot mai vulnerabil la atacurile subtile ale vrăjmaşului şi de aici, vai, atâtea căderi: Dacă ne gândim numai la două versete din Scriptură cu privire la felul cum trebuie să trăim viaţa, şi anume: „Nu luaţi parte deloc la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le.” (Efes. 5:11) şi „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efes. 5:16), atunci viaţa şi activitatea noastră ar fi cu totul alta. Domnul nostru ar fi slăvit şi noi am gusta adevărata bucurie, relaxare şi odihnă. „La Lege (Cuvânt) şi la mărturie!” (Isa. 8:20).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele,şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” 1 IOAN 1:9


Nu trebuie să vorbim de păcatele altora, ci să mărturism păcatele noastre, pentru ca Isus să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice vină.”căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire a fost arătat şi ne învaţă.” Nu ne îndrumă cu o bâtă, dar dacă ţinem la dreptatea noastră, nu putem fi oameni fericiţi, care Îl urmează pe Isus. A urma Mielului înseamnă să procedăm după cum este scris: „Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia cămaşa, iertaţi, şi vi se va ierta, daţi, şi vi se va da.” Acestea toate sunt incluse în urmare. Şi chiar dacă procedăm astfel, nu avem lipsă. Ce fericire să ai Evanghelia, cerul în mână! În Faptele Apostolilor citim: „Să ştiţi dar fraţilor,că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor, şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin legea lui Moise.” Faptele Ap.13:38,39. Astfel suntem drepţi. Cei nedrepţi nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu, dar cel ce crede în Isus, este drept. De ce? Isus a plătit pentru nedreptatea mea, şi a ta, şi în acest fel a îndepărtat-o. Evidenţa datoriilor noastre datorită păcatului este pusă la o parte, plata este desăvârşită. El mi-a făcut cunoscut că m-a eliberat. Avem un Dumnezeu drept, de aceea toate lucrurile le face în dreptatea Lui. Această dreptate a fost satisfăcută prin jertfa lui Isus Mântuitorul, care a luat asupra Lui toate păcatele, şi a purtat în mod desăvârşit pedeapsa altora. El şi-a dat viaţa pentru noi, şi ne-a îmbrăcat în dreptatea Sa. De aceea este adevărat: „Cel care crede aceasta, este drept.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ROADELE NOASTRE BINECUVÂNTATE

Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.

Deuteronom 28.5

Ascultarea aduce binecuvântarea peste toate bunurile obţinute prin munca noastră. Roadele ei vor fi binecuvântate; atât ceea ce intră în coşniţa, pentru a fi folosit îndată, cât şi ce este folosit după un timp mai îndelungat, va fi binecuvântat. Câştigul nostru poate că nu umple decât un coşuleţ; a trebuit să ne mulţumim cu prânzuri sărăcăcioase; dar şi în acest caz, binecuvântarea Domnului ne e făgăduită. Dacă ne mulţumim şi cu puţinul acesta, suntem ca Israel în pustie, care aduna mana numai pentru o zi. Ce ne trebuie şi noua mai mult? Nu ne-a învăţat oare Domnul, să-I cerem pâinea cea de toate zilele? El ne-o va da împreună cu binecuvântarea Sa. „Postava ta va fi binecuvântată”. În timpul lucrului tău, El se va apropia de tine pentru a-ţi întări braţul şi a vorbi inimii tale; dar lucrul tău să fie pentru slava Lui şi niciodată purtarea noastră de grijă pentru trup să nu o întreacă pe aceea a sufletului.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Ioan 12.35

Mult a trebuit să se ostenească Domnul ca să găsească roade la poporul Lui. Căpeteniile poporului, cei îngâmfaţi, plini de pizmă şi ură şi-au pierdut energia necesară în lucrarea pentru Domnul. Preoţii, care erau puşi să fie soli ai oştirilor Domnului, (Mal. 2.7) şi fariseii erau cei mai mari duşmani ai Domnului. Domnul a venit ca Lumină pe pământ dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.” Nu este la fel şi azi? Numai puţini sunt aceia care se lasă luminaţi de această lumină, ca să se vadă partea lor rea şi recunoscându-se păcătoşi să vină la Mântuitorul. În Ioan 12 de unde este luat acest verset, Domnul era foarte aproape de momentul morţii Lui pe cruce. Ce solemn răsună aceste cuvinte: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru; umblaţi ca unii care aveţi lumină.” Când Domnul era pe cruce, peste căpeteniile religioase a venit un întuneric care i-a cuprins. Versetul 23 şi 28 din Psalmul 69 ne arată că nu va scăpa nici unul din ei de la pierzare.Ai vrea să fii şi tu părtaş unei asemenea sentinţe? Socotesc că nu! De aceea trebuie să te laşi fără nici o rezervă în câmpul de lucru al acestei Lumini. Făclia de har încă mai luminează, deşi Domnul Isus s-a reîntors la Tatăl Său.Acum „lumina lumii” sunt cei ce cred în El. Ei mărturisesc dragostea lui Dumnezeu care îi caută pe păcătoşi. Deschideţi inima acestei dragoste nemărginite, nu acoperi nimica, recunoaşte toate lucrurile Domnului şi inima ta va primi multă lumină din lumina slavei cereşti a lui Cristos. Nu ezita. În curând este prea târziu.Firea omenească învinuie pe oricine, afară de ea însăşi. Dar acolo unde lucrează harul, omul e totdeauna gata să se judece pe sine în lumina lui Dumnezeu şi să ia locul cel mai de jos. În felul acesta se poate ajunge în lumina lui Dumnezeu şi acea persoană va deveni o lumină pentru cei care sunt în jurul său.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Dumnezeul meu, stau în focul Tău arzător şi curăţitor – atât de multă zgură se pare că descopăr astăzi, atât de puţin din harul Tău cel dulce şi iubitor când am de-a face cu greşelile altora. Doamne, iartă-mă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.» Ioan 6,37

Aceste cuvinte ale Domnului Isus au putere şi valabilitate veşnică; ele fac parte din marea Sa predică despre Sine însuşi: «Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată si cine crede în Mine, nu va înseta niciodată» (Ioan 6,35). In versetul imediat următor Domnul plânge că nimeni nu-L crede. El a fost trimis pe pământ de Tatăl Său pentru a ne salva şi a ne face o promisiune măreaţă: «... și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Data de valabilitate a acestei promisiuni nu are termen de expirare. Domnul Isus nu va refuza nici un păcătos care vine cu pocăinţă sinceră înaintea Lui, ci El spune: «... și
pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Şi chiar dacă vom veni în repetate rânduri, El ne va da întotdeauna o a doua şansă. Ce se întâmplă aşadar cu credinciosul care păcătuieşte după ce a venit la Isus? Această promisiune este sigură şi veşnic valabilă din toate punctele de vedere; apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă: «Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (sau Avocat; greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus Cristos, Cel neprihănit» (1 Ioan 2,1).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

În împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. Faptele Apostolilor 14:22

Poporul lui Dumnezeu are încercările lui. Când şi-a ales poporul, Dumnezeu nu a spus că nu vor fi încercaţi. Ei au fost lămuriţi în „cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). Ei nu au fost aleşi pentru pace lumească şi bucurii pământeşti. Libertatea de boală şi de durerile morţii nu li s-a făgăduit niciodată; când Domnul a privit spre cei aleşi, a inclus pedepse printre lucrurile care urmau să vină peste ei în mod inevitabil. Încercările sunt o parte a sorţii noastre; ele au fost predestinate pentru noi în testamentul lui Christos. La fel de sigure ca mişcarea stelelor în orbita creată de mâna Lui, încercările ne lovesc la timpul potrivit. Dumnezeu le-a rânduit vremea şi locul, intensitatea şi efectul pe care îl vor avea asupra noastră. Oamenii buni nu trebuie să se aştepte niciodată să scape de încercări. Dacă fac asta, vor fi dezamăgiţi, fiindcă nici unul din predecesorii lor nu le-a putut ocoli. Amintiţi-vă de răbdarea lui Iov. Gândiţi-vă la Avraam, care a avut încercări dar le-a biruit, şi a devenit prin aceasta „tatăl celor credincioşi”. Amintiţi-vă de biografiile tuturor patriarhilor, profeţilor, apostolilor şi martirilor, şi veţi vedea că nici unul din cei aleşi de Dumnezeu ca instrumente ale îndurării nu a fost scutit de focul încercărilor. S-a stabilit din vechime ca plasele îndurării să poarte însemnul crucii încercărilor, ca simbol regal prin care se disting vasele Regelui. Dar deşi necazul este partea copiilor lui Dumnezeu, ei au mângâierea să ştie că învăţătorul le-a îndurat înaintea lor.Ei au prezenţa şi simpatia Lui ca să-i bucure harul Lui ca să-i sprijine şi exemplul Său ca Să-i înveţe cum să îndure. Şi când vor ajunge în împărăţie, necazurile prin care au trecut ca să intre acolo se vor schimba în motive de bucurie.

SEARA

Ea i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său i-a pus numele Beniamin (Fiul dreptei). Genesa 35:18

Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare. Rahela a fost copleşită de durerea naşterii, care a adus-o în pragul morţii; Iacov, deşi plângea moartea soţiei sale, a văzut că naşterea copilului era o binecuvântare. Ar fi bine pentru noi ca, în timp ce carnea jeleşte încercările, să triumfăm în credinţă prin statornicie divină. Leul lui Samson s-a transformat în miere, şi la fel se va întâmpla şi cu necazurile noastre dacă le privim cum se cuvine. Marea furtunoasă hrăneşte o mulţime de peşti; pădurea sălbatică ascunde frumuseţea multor flori; vântul vijelios duce departe mirosurile pestilenţiale şi îngheţul amarnic afânează solul. Norii întunecaţi picură stropi de lumină, şi pământul negru dă viaţă florilor viu colorate. In fiecare mină a răului se află un filon al binelui. Inimile triste au o neobişnuită abilitate de a descoperi cele mai neplăcute faţete ale unei încercări. Dacă ar fi o singură groapă în toată lumea, ei şi-ar frânge gâtul în ea; dacă ar fi un singur leu în deşert, ei i-ar auzi răgetul. Cu totii avem tendinţa să acţionăm în felul acesta. Suntem gata uneori să strigăm ca Iacov: „Toate acestea pe mine mă lovesc!” (Genesa 42:36). Cel credincios îi încredinţează Domnului toate grijile lui şi apoi aşteaptă cele mai bune rezultate în urma celor mai rele calamităţi. Ca şi oamenii lui Ghedeon, cei credincioşi nu se uită la ulciorul spart, ci se bucură că lumina străluceşte mai tare fără el. Din scoicile aspre ale greutăţilor, credinţa extrage perlele onoarei; din adâncimile oceanului nefericirii, ea ridică barierele de coral ale experienţei. Când se retrage valul bunăstării, credinţa găseşte comori ascunse în nisip; când apune soarele desfătărilor, credinţa îşi întoarce telescopul spre stelele făgăduinţelor cereşti. Când însăşi moartea îşi face apariţia, credinţa arată spre lumina învierii de dincolo de mormânt, şi îl transformă pe muribundul Ben-Oni în veşnic viul Beniamin.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Fă după cuvântul Tău … pentru ca Numele Tău să fie slăvit. (1 Cronici 17:23,24)

Acesta este unul dintre cele mai binecuvântate aspecte ale unei rugăciuni autentice. De multe ori cerem lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a promis în mod special. De aceea nu suntem siguri dacă cererile noastre sunt în acord cu planul Său, până nu perseverăm o perioadă de timp în rugăciune. Totuşi, în unele situaţii, şi aceasta a fost una din viaţa lui David, suntem pe deplin încredinţaţi că ceea ce cerem este în acord cu voia lui Dumnezeu. Ne simţim conduşi să alegem şi să pledăm pentru o promisiune de pe paginile Scripturii, fiind deosebit de impresionaţi că ea conţine un mesaj pentru noi. În acele momente, putem spune cu credinţă tare: „Fă după cuvântul Tău”.

Cu greu am putea găsi o atitudine mai frumoasă, mai puternică, sau mai sigură decât aceea de a ne pune degetul pe o promisiune din Cuvântul divin al lui Dumnezeu şi apoi a cere împlinirea ei.

Această practică nu necesită nici chin, nici sforţare şi nici lupte corp la corp, ci simpla prezentare a cecului şi solicitarea banilor. Este tot una cu a face o promisiune şi a cere împlinirea ei. Nu va exista nici o îndoială sau înnorare cu privire la cererea făcută. Dacă toate cererile ar fi la fel de hotărâte, ar creşte foarte mult interesul pentru rugăciune. Este mult mai bine să ceri câteva lucruri concrete, decât să faci douăzeci de cereri vagi. F. B. Meyer

Fiecare promisiune a Scripturii este o scrisoare de la Dumnezeu, cu care putem pleda înaintea Lui cu această rezonabilă cerere: „Fă cum ai promis”. Creatorul nostru nu-i va înşela niciodată pe aceia dintre noi care facem parte din creaţia Lui şi care ne bazăm pe adevărul Lui. Ba mai mult, Tatăl nostru ceresc nu-Şi va călca niciodată cuvântul faţă de propriul Lui copil.

„Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea” (Psalmul 119:49). Aceasta este o invocare foarte comună şi un dublu argument, pentru că este „cuvântul Tău”. Nu-Ţi vei ţine Tu cuvântul? De ce l-ai rostit, dacă nu-l vei şi împlini? „M-ai făcut să-mi pun nădejdea” în el. Mă vei înşela acum în speranţa pe care Tu Însuţi ai născut-o în mine? C. H. Spurgeon

Fiind deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.


Romani 4:21

Eterna credincioşie a lui Dumnezeu face ca promisiunile biblice să fie „nespus de mari şi scumpe” (2 Petru 1:4). Promisiunile oamenilor sunt deseori fără valoare. Dar, de la creaţia lumii, Dumnezeu nu a călcat nici o promisiune faţă de vreunul din copiii Lui care s-au încrezut în El.

O, ce trist este pentru un biet credincios să stea la uşa unei promisiuni în timpul unei nopţi întunecate de durere, fiindu-i frică să deschidă uşa şi astfel să intre cu îndrăzneală la adăpost ca un copil în casa Tatălui său! Gurnal

Fiecare promisiune a lui Dumnezeu este construită pe patru piloni. Primii doi sunt dreptatea şi sfinţenia Lui, care nu-L vor lăsa niciodată să ne înşele. Al treilea este harul sau bunătatea Sa, care nu-I va permite să uite. Şi al patrulea este adevărul Lui, care nu-I va da voie să Se schimbe şi care-I dă posibilitatea să împlinească ce a promis.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 22.1-21

Poate mai mult ca de oricare altă parte din Scriptură, de Psalmul 22 trebuie să ne apropiem cu „picioarele descălţate”, deoarece el conţine tema cea mai profundă: sentimentele şi rugăciunile Domnului Hristos în ceasurile de la cruce. După ce a fost expus răutăţii oamenilor, suferind pentru dreptate, El cunoaşte în timpul celor trei ore de întuneric profund abandonarea de către Dumnezeul Său puternic. Complet singur, Omul desăvârşit traversează această încercare fără seamăn având numai sprijinul lăuntric al iubirii Sale fără egal. El nu încetează nicio clipă să Se încreadă în Cel care, pentru moment, nu-I putea răspunde. Îşi afirmă public slăbiciunea şi ruşinea (v. 1,2,6) şi nu manifestă nicio stare care să semene cu nerăbdarea, cu disperarea sau cu încercarea de a Se apăra.

La cruce, omul a dat la iveală măsura sa întreagă: a arătat până unde este capabil să meargă cu ura sa, cu violenţa sa, cu sfidarea sa, cu josnicia sa morală (v. 6-8,12,13,16-18). Dar, în acelaşi timp, şi Dumnezeu a dezvăluit măsura totală a ceea ce este El: a arătat până unde poate merge şi în dreptatea Sa perfectă împotriva păcatului, şi în dragostea Sa desăvârşită pentru păcătos. Crucea a proiectat totul la adevărata scară. Ah, fie ca această contemplare a Domnului Isus murind pentru noi să producă tot mai mult în sufletul nostru umilinţă şi recunoştinţă, respect şi adorare!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 1:35-42

El, cel dintâi a găsit pe fratele său Simon…. Şi l-a adus la Isus… Ioan 1:41, 42

ADUCEŢI-I LA ISUS

In cartea sa „Cei doisprezece”, Leslie B. Flynn a scris despre un om de afaceri care, intrând într-un restaurant, a observat un copil care privea înăuntru cu năsucul turtit de vitrina localului.”Ti-e foame?” a întrebat omul. Copilul a răspuns timid: „Sigur că da, domnule”. Omul l-a luat cu el înăuntru şi a comandat o porţie bună de mâncare pentru el. Dar în loc să mânânce, copilul se tot uita afară, arătând puţin interes mâncării delicioase ce-i fusese pusă în faţă. Omul l-a bătut pe umăr: „De ce nu mănânci? Ai spus că ţi-e foame”. Copilul i-a răspuns: „Vedeţi copilul acela care se uită pe fereastră? Este frăţiorul meu mai mic. Cum pot să mănânc când se uită la mine aşa?” Când găsim ceva care ne satisface, vrem ca şi alţii să aibă parte de acel lucru. Aşa s-a întâmplat şi cu Andrei, fratele lui Simon Petru. Cu toate că nu ştim prea multe despre acest ucenic, ştim că el întotdeauna a condus pe alţii la Isus. In primul rând l-a dus pe fratele său Simon la Domnul (Ioan 1:41, 42). Cu câţiva ani mai târziu, l-a adus pe băieţelul cu pâinile şi peştii (Ioan 6:8, 9). Aproape de sfârşitul misiunii Domnului Isus, I-a spus Domnului despre nişte greci care doreau să-L vadă (Ioan 12:20-22). Noi, cei care am experimentat mântuirea prin credinţa în Cristos, avem o legătură „interioară” cu Isus. Dar sunt mulţi încă „afară” care nu s-au încrezut încă în El ca în Mântuitorul lor personal. Nu aţi vrea, la fel ca Andrei, să răspundem nevoilor şi să facem efortul să-i ducem la Isus? – D.C.E.

    Doresc să fiu creştinul roditor

    Ce suflete la Tine-aduce.

    Spunând mereu, oricând şi tuturor,

    Să-i mântui, ai murit pe cruce.  – Ozbun.

Trebuie să mergem la păcătoşi, dacă dorim ca păcătoşii să vină la Isus.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Vam scris, părinților, pentru că Lați cunoscut pe Cel care este de la început. 1 Ioan 2.14

Termenul „părinți” sugerează maturitatea. Aceasta nu înseamnă că „părinți” sunt doar credincioșii în vârstă, deși, în general, este adevărat că cei mai mulți dintre „părinți” sunt credincioși înaintați în vârstă. Totuși, trebuie să ne amintim că mulți creștini în vârstă sunt încă prunci, în timp ce există cazuri când unii credincioși relativ tineri se pot găsi, datorită creșterii rapide în harul și în cunoașterea Domnului Isus, în rândul „părinților”. Lucrul important este să vedem că această categorie îi include pe toți cei care, indiferent de vârstă, au această trăsătură spirituală: Îl cunosc pe Cel care este de la început.AL cunoaște pe Cel care este de la început înseamnă aL cunoaște pe Hristos așa cum este El și acolo unde este El, ca viață eternă, ca tot ceea ce El este în Sine Însuși, ca Om glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Cineva poate întreba: «NuL cunosc oare toți cei credincioși pe Hristos?». Da, toți credincioșii Îl cunosc pe Hristos ca Mântuitor al lor și Îl recunosc ca Domn al lor, însă acest lucru este foarte diferit de cunoașterea despre care este vorba aici. AL cunoaște întrun caracter special al Său este un lucru binecuvântat, însă cunoașterea despre care apostolul vorbește aici cuprinde ceea ce este El în Sine Însuși, dincolo de orice caracter special al Său.De exemplu, cei care trăiesc în Anglia o pot cunoaște pe regină ca fiind suveranul lor, fără să fie însă deloc familiarizați cu ea, în mod personal. Copiii ei însă, în timp ce nu uită că ea este suveranul, o cunosc așa cum ea este în sine însăși – îi cunosc inima, caracterul și căile.Prin urmare, „părinții” se ridică deasupra oricărui caracter, a oricărei slujbe sau a oricărei relații pe care El o are cu privire la ei și își găsesc plăcerea în El Însuși, în ceea ce este El, în toate frumusețile Lui morale, în perfecțiunile și în excelența Lui. E.Dennett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Fiule, … nu lepăda învățătura mamei tale.
Proverbe 6.20

O mamă credincioasă

Un învățat, care a fost mai demult un ateu, i-a dat unui prieten de-al său următoarea explicație despre motivul gândirii lui schimbate:

În ciuda înclinației mele spre necredință, a rămas o impresie adâncă în inima mea, pe care n-am putut să o șterg: viața mamei mele. Comportamentul ei plăcut, credința ei entuziasmată, răbdarea ei, tăria ei chiar și în durere grea, toate acestea au stat în fața ochilor mei și a trebuit să mă întreb: De unde au provenit acestea? La final am fost constrâns de deznădejdi de tot felul, o nemulțumire adâncă m-a cuprins, și ca de o putere nevăzută am fost nevoit să deschid Biblia uzată a mamei mele care mi-a lăsat-o moștenire la moarte. Din ea am vrut să cercetez puterea care i-a dat vieții mamei mele o asemenea direcție în viață, și apoi această putere a venit și asupra mea și mi-a câștigat inima.

Cu toții să ne însuflețim să fim o epistolă clară a lui Hristos care poate fi citită de oricine!

Eu am aflat în Domnul fericirea

Și bucuria-ntregii mele vieți,

Și-am vrut s-aflați și voi că izbăvirea

Și fericirea voastră-n El aveți!

 

Cele 13 Calendare Biblice (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS / MANA DE DIMINEAŢĂ / MÂNTUIREA PRIN HRISTOS / Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER / TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON / DOMNUL ESTE APROAPE! – Calendar Biblic / BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU de Oswald CHAMBERS / MEDITAŢII ZILNICE de Wim MALGO / MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara de Charles H. SPURGEON / IZVOARE IN DEŞERT / SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul III / PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE / DOMNUL ESTE APROAPE – GBV / SĂMÂNȚA BUNĂ) sunt preluate de pe pagina https://ioan17.wordpress.com/2016/03/

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CERE-I LUI DUMNEZEU UN MUNTE (1)

„Dă-mi dar muntele acesta…” (Iosua 14:12)

     De ce I-ar cere cineva lui Dumnezeu un munte? Pentru că atunci când vrei să abordezi ceva mai mare decât tine: 1) Crești; 2) Înveți să depinzi de Dumnezeu; 3) Ajungi să sărbătorești mari victorii. Caleb a spus: „Acum iată că Domnul m-a ţinut… optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg în fruntea voastră. Dă-mi, deci, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul” (Iosua 14.10-12). Oricine putea ocupa o câmpie, dar era nevoie de credință în Dumnezeu pentru a cuceri un munte. Apoi, acolo era locul în care trăiau Anachimii – niște uriași. Aceștia erau atât de mari, încât zece dintre iscoadele lui Moise au spus: „faţă de ei parcă eram nişte lăcuste” (Numeri 13:33). Noi am spune că la vârsta de optzeci și cinci de ani, acest Caleb ar fi trebuit să ceară o căsuță frumoasă într-o zonă liniștită! Dar nu, el și-a dorit încă un război și încă o victorie înainte de „plecare”. Nu-i mai cere lui Dumnezeu o viață lipsită de probleme, căci în felul acesta ai putea muri de plictiseală. Atunci când lucrezi la rezolvarea problemelor și la depășirea provocărilor, devii persoana dorită de Dumnezeu. Așadar, cere-I lui Dumnezeu o sarcină prin care vei continua să înveți, să crești, tânjind și fiind însetat după semnificație. Când te rogi: „Doamne, folosește-mă”, fii pregătit să te confrunți cu patru lucruri: aventură, pericol, risc și răsplată. Ce zici – ești gata pentru puțină agitație?

 

Textul zilei „CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI”, coordonatori Bob & Debby Gass este preluat si poate fi gasit la urmatoarele pagini:

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: