Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “romania”

31 aug. 2025

31 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au prosternat înaintea Mielului, având fiecare o harfă și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Și ei cântau o cântare nouă, spunând: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune“.

Apocalipsa 5.8,9

În acest capitol ni se prezintă o minunată scenă din cer. Acolo este Domnul Isus așezat. Odinioară, El a fost aici, unde noi încă ne aflăm, însă acum El nu mai este aici. Când Domnul Isus a fost pe acest pământ, iudeii și națiunile L-au lepădat și L-au atârnat pe o cruce. Această faptă cumplită a dat pe față inima ticăloasă și păcătoasă a omului, însă a descoperit totodată bogățiile nepătrunse ale harului lui Dumnezeu. Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult.

În timpul când Domnul este în cer, Dumnezeu, prin evanghelie, cheamă oameni de toate vârstele și de toate categoriile sociale, din orice seminție, limbă și popor, pentru a fi asociați cu Hristos în cer. Recunoaștem această lucrare atunci când auzim de suflete care sunt convertite în orice colț al lumii; în condiții de pace sau de război, în împotriviri sau în mijlocul dezastrelor naturale, Duhul lui Dumnezeu lucrează, nefiind împiedicat de nimic.

Ce îi atrage pe oamenii de toate felurile, în ciuda oricăror diferențe între ei? Nimic altceva decât Mielul lui Dumnezeu, care a fost înjunghiat. El, prin sângele Său prețios, i-a răscumpărat pentru Dumnezeu. Ei vor cânta o cântare nouă, care n-a mai fost niciodată cântată și care nu se va sfârși niciodată. Ea va fi cântată doar de cei care au fost răscumpărați în timpul când Hristos a fost lepădat. Acești credincioși vor fi uniți cu El ca Mireasă a Sa, pentru toată veșnicia.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci Mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă pentru păcat.

Psalmul 40.6

Urechi pregătite

Cine este Cel care vorbește în acest verset? Însuși Fiul lui Dumnezeu! El Îi vorbește Tatălui Său despre întruparea Sa.

Fiul lui Dumnezeu a fost gata să vină ca Om în lume. De ce au fost pentru El așa de importante urechile? Pentru că a vrut să le arate creaturilor Sale cum se obține favoarea lui Dumnezeu: prin ascultare. El a știut că noi, oamenii, avem o problemă cu a asculta de glasul din ceruri. Dumnezeu a strigat, dar nimeni n-a răspuns (Isaia 50.2)! De aceea, Isus Hristos, în viața Sa pe pământ, Și-a deschis în fiecare zi urechile, ca să ne poată aduce nouă, oamenilor, un mesaj de la Dumnezeu.

Ce mesaj ajunge la urechea noastră? Dumnezeu ne vorbește despre planul Său veșnic. El dorește să aibă în jurul Său oameni răscumpărați în Fiul Său. Ei sunt copiii Săi iubiți, care stau înaintea Lui ca oameni sfinți și fără pată. Ca fii ai lui Dumnezeu, ei înțeleg gândurile Sale și au comuniune cu El.

Pentru a-i putea mântui pe oameni și pentru a-i putea aduce într-o poziție desăvârșită înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus a lăsat să I se pregătească un trup (Evrei 10.5). Iar pe baza morții Sale, noi suntem sfințiți prin credință, astfel că acum suntem făcuți potriviți pentru prezența lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Iov 38.39-39.18 · Fapte 18.23-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 12:19-40

În jurul lui David se strâng credincioşi din toate seminţiile, care-i recu­nosc autoritatea. De ici, de colo, sosesc în grupuri, unii mai nerăbdători decât alţii, „până a fost o tabără mare, ca tabăra lui Dum­nezeu“. Ţadoc, un tâ­năr viteaz şi puternic, este men­ţionat în mod spe­cial între ei. Pe cine ar putea Domnul să desemneze în felul acesta între cei din poporul Lui de astăzi?

Fiecare ostaş care i se alătură are caracte­rul lui parti­cular: Unii au curaj şi putere mai mare, alţii mai mult discernământ şi înţelepciu­ne, alţii mai multă vază sau integritate de spirit … Aşa este în mijlocul copiilor lui Dumnezeu. Di­feriţi unul faţă de altul, fiecare va străluci aparte printr-o virtute deosebită în caracterul lui: ener­gie, înţelepciune, răbdare, credinţă, dragoste, per­severenţă … Şi fiecare dintre aceste virtuţi Îi este cunoscută Dom­nului, care o remarcă în mod spe­cial, căci El este Singu­rul care le-a manifestat pe toate.

Scena cu care se încheie acest capitol ne duce cu gândul la Luca 12.37. Dar Stăpânul fără ase­mănare nu va lăsa nimănui altcuiva grija de a se ocupa de slujitorii Săi credincioşi, de luptătorii Săi obosiţi. El „Se va încinge, îi va face să se aşeze la masă, Se va apropia şi le va sluji“.

ȘTII ÎN CINE TE ÎNCREZI? | Fundația S.E.E.R. România

„El Însuşi ştia ce este în om.” (Ioan 2:25)

În Sfânta Scriptură ni se poruncește să iubim pe toată lumea, nu să avem încredere în toată lumea! Domnul Isus este exemplul nostru și în acest sens. Biblia spune că: „mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea, dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuşi ştia ce este în om.” (Ioan 2:23-25) Aceste cuvinte nu au fost scrise cu privire la mulțimea care îl urma pe Isus, ci la cei care pretindeau că sunt ucenicii Săi. Deși Isus li S-a dăruit ca să aibă o relație cu ei, și a trăit printre ei, El știa că ei nu erau perfecți. El a înțeles natura umană și nu S-a încredințat lor într-un mod nechibzuit.

Când îți pui în oameni încrederea care ar trebui să fie pusă doar în Dumnezeu, pregătește-te pentru dezamăgiri! Nu putem merge prea departe într-o relație cu oricine!… dacă o facem, probabil vom fi răniți. Este ușor să cădem în capcana de a crede că unii oameni nu ne vor răni niciodată, dar vom fi dezamăgiți atunci când ei nu se vor ridica la standardele așteptărilor! Există practic două tipuri de oameni: întâi, sunt utilizatorii; atâta timp cât interesele lor coincid cu ale tale, să zicem că puteți conlucra! Al doilea tip sunt prietenii adevărați. Solomon spune că: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) Dar, din cauza slăbiciunii umane, chiar și prietenii adevărați te pot dezamăgi. Așadar, iată două reguli bune după care să-ți trăiești viața:

1) Când vine vorba despre oameni, „ai încredere, dar verifică!”

2) Când e vorba despre Dumnezeu, însă: „Încrede-te în El din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6). Acesta-i gândul zilei – pentru toată viața: încrede-te în Domnul, și El nu te va dezamăgi niciodată!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 aug. 2025

29 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cel dinăuntru, răspunzând, va spune: „Nu mă supăra; ușa este deja închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă ridic să-ți dau“.

Luca 11.7

Dinăuntru (2)

Hristos niciodată n-a fost deranjat de mulțimea de oameni care veneau la El cu diversele lor nevoi. Nu S-a plâns niciodată, ci „a umblat mereu făcând binele“. Mâncarea și băutura Lui au fost să facă voia Celui care L-a trimis și să sfârșească lucrarea Lui (Ioan 4.32). Cei sărmani și nevoiași, cei trudiți și cu inima zdrobită, cei respinși și alungați, cei fără cămin și străini, văduvele și orfanii, cei bolnavi și cei părăsiți, toți puteau veni cu siguranța deplină că vor găsi în El un izvor nesecat de putere și de compasiune față de orice nevoie omenească. Ușa inimii Lui a fost întotdeauna larg deschisă. Niciodată n-a refuzat pe nimeni în nevoie sau în suferință, ci a fost mereu gata să Se ridice și să meargă cu cei care Îl solicitau și astfel să le ofere toate lucrurile de care aveau nevoie.

Așa a fost Isus aici pe pământ și așa este El și acum, când gloria Lui umple toate cerurile. Ușa Lui este deschisă pentru orice om, oricât de păcătos, de vinovat și de rău ar fi. Păcatele unora ca aceștia pot fi spălate cu sângele Său ispășitor, ei pot dobândi iertare și pace, viață și îndreptățire, împreună cu cerul și cu gloria lui – toate ca daruri ale harului divin. Apoi, în drumul lor către glorie, ei pot beneficia de toată dragostea inimii Sale și de toată puterea umerilor Săi – de inima Lui care Și-a arătat dragostea la cruce și de umerii Lui puternici care vor purta greutatea întregii guvernări divine, pentru totdeauna.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă dorește cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.

Ioan 7.17

Dumnezeu ne răsplătește încrederea

Conducătorii iudeilor au fost uimiți de învățătura lui Isus din Nazaret, fiindcă El nu fusese niciodată la vreo școală de rabini. Versetul de astăzi este explicația lui Isus. Dacă ei s-ar fi străduit să facă voia lui Dumnezeu, L-ar fi recunoscut cu mult înainte ca fiind Cel trimis de Dumnezeu. Mai mult, ar fi acceptat învățătura Sa ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Problema consta în atitudinea lor greșită.

Din această afirmație a Domnului se desprinde un principiu general: Dumnezeu le permite cunoașterea gândurilor și a intențiilor Sale numai celor care își propun să facă voia Lui.

Secretul este să recunoaștem care este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Uneori se poate să fi luat singuri deciziile mai devreme și să căutăm ulterior voia Lui, pentru a fi liniștiți. În acest caz nu avem promisiunea Lui că ne va descoperi gândurile Sale. Dar, dacă suntem sinceri în dorința noastră de a face voia Sa și ne încredem în înțelepciunea și bunătatea Lui, El ne va descoperi gândurile Sale și ne va călăuzi pe o cale binecuvântată.

Nu am experimentat noi adesea că Dumnezeu ne răsplătește încrederea? A refuzat vreodată dragostea Lui ceva care era bun pentru noi? Să ne încredem așadar în călăuzirea Sa zi de zi. Astfel, ne vom deprinde să recunoaștem semnele pe care El le dă și să le ascultăm. Atunci vom putea să recunoaștem voia Lui în decizii importante, care contează cu adevărat.

Citirea Bibliei: Iov 38.1-18 · Fapte 18.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 11:15-47

Odată ajuns pe tron, David nu i-a ui­tat pe însoţitorii din peştera Adulam. Oare îi va uita Domnul pe cei care caută să-L urmeze şi să-I ser­vească aici jos? Ştim că lucrul acesta este abso­lut imposibil. În momentul când Domnul ur­ma să-Şi dea viaţa pentru ucenici şi în timp ce ei dispu­tau cine va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor, ce le spune Învăţătorul? „Voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încer­cările Mele. Şi Eu vă rânduiesc o împărăţie, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie“ (Luca 22.28-29).

Între aceşti oameni puternici există o anumită ierarhie. Ea nu depinde de forţa fizică a fie­că­ruia, pentru că toţi sunt puternici, ci de devo­ta­mentul lor, fie că este vorba de serviciu, ca în cazul celor trei viteji care au mers să scoată apă, fie de luptă, ca în cazul lui Benaia. Şi la fel este printre credincioşi astăzi. În toate cercurile creştine, unii ies în evidenţă faţă de alţii prin zelul şi ataşamentul lor faţă de Domnul. Într-o zi, în cer, vom afla faptele lor de valoare. Nu doreşti să fii găsit printre ei? „Pentru că astfel vi se va da din belşug intrare în Îm­părăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nos­tru Isus Hristos“ (2 Petru 1.11).

SMERENIA ESTE CALEA SPRE ONOARE | Fundația S.E.E.R. România

„Elisei… turna apă pe mâinile lui Ilie.” (2 Împărați 3:11)

Elisei a început prin a-l sluji pe Ilie… iar în anumite privințe, a ajuns să-l depășească! În vremurile biblice, slujitorii spălau mâinile și picioarele stăpânilor lor. Elisei a făcut asta. El a început cu umila sarcină de a turna apă pe mâinile lui Ilie, și a sfârșit prin a primi mantia lui Ilie și a folosi-o pentru a despărți în mod supranatural apele râului Iordan.

Ani de zile a gătit, a spălat haine și a instalat cortul lui Ilie… Iar când Ilie a fost ridicat la ceruri, Elisei a primit o porție dublă din duhul lui Ilie… fapt pentru care a ajuns să facă de două ori mai multe minuni decât Ilie! Există o lecție importantă aici: dacă intri în slujba Domnului dorind să începi de sus, vei eșua. De ce? Pentru că singura promovare care contează vine de la Domnul (vezi Psalmul 75:6-7).

Știind că timpul său pe pământ era limitat, apostolul Pavel a pus la punct un plan de succesiune privind slujirea lui. Și tu, dacă ești înțelept, vei face la fel! Adresându-se lui Timotei, succesorul său desemnat, Pavel scria: „robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi…” (2 Timotei 2:24)

Atunci când încerci să concurezi cu alții sau să exploatezi circumstanțele în avantajul tău pentru a ajunge în vârf, să nu fii surprins dacă Dumnezeu îți blochează calea.

Când Petru și-a început slujirea, era ca un cal de curse care nu fusese antrenat: foarte încordat, impulsiv, ambițios… Mai târziu, el a scris: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6)

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: smerenia este calea spre onoare!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 aug. 2025

28 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cel dinăuntru, răspunzând, va spune: „Nu mă supăra; ușa este deja închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă ridic să-ți dau“.

Luca 11.7

Dinăuntru (1)

Știm cu toți că nu ne place să fim deranjați atunci când ne retragem din activitățile zilnice în cercul restrâns al odihnei și confortului personal. După ce am tras draperiile, după ce am aprins focul și am deschis o carte, nu ne mai place să răspundem unei chemări din afară. În astfel de momente pătrundem semnificația cuvintelor: „Și cel dinăuntru, răspunzând, va spune“. Aceste cuvinte conțin un adevăr moral profund. Ele prezintă în mod foarte sugestiv atitudinea de inimă în care ne găsim cu toții adesea. Suntem prea dispuși ca, atunci când auzim o chemare, să răspundem ca unul aflat „dinăuntru“. Suntem prea tentați să spunem: «Of, ce moment nepotrivit și-a ales această persoană să mă cheme, tocmai când sunt atât de ocupat!». Aceasta este exact atitudinea de inimă prezentată de cuvintele: „Cel dinăuntru, răspunzând, va spune“.

Și care este răspunsul celui care vorbește dinăuntru? Exact cel la care ne-am aștepta: „Nu mă supăra“. Omul care s-a retras în confortul său și a încuiat ușa nu are nicio plăcere să fie „supărat“ de cineva. Unul ca acesta, chiar la chemarea unui „prieten“, va răspunde: „Nu pot să mă ridic“. Și de ce nu se putea ridica? Fiindcă ușa era încuiată și copiii săi erau cu el în pat. Motivele sale pentru a nu se ridica erau în întregime egoiste; iar când s-a ridicat, în cele din urmă, a făcut-o doar pentru a pune capăt insistențelor prietenului său.

Cât de diferit a fost binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos! Ușa Lui n-a fost niciodată închisă. El n-a răspuns niciodată „dinăuntru“, ci a fost gata întotdeauna să vină în întâmpinarea nevoilor oricui. N-a avut timp să-Și mănânce pâinea, nici să Se odihnească – atât de preocupat a fost cu nevoile celor din jurul Său.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vai de cei care numesc răul bine și binele rău!

Intrați pe poarta cea strâmtă! Pentru că lată este poarta și largă este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea.

Isaia 5.20; Matei 7.13

Pe placul majorității?

Un filosof de la începutul secolului XX a definit moralitatea ca fiind „ceea ce este pe placul majorității“. Solshenitzin, celebrul campion rus al libertății, a fost indignat de o asemenea afirmație. „În astfel de condiții“, a scris el, „răul poate deveni bun, dacă obține majoritatea, iar binele poate deveni rău, dacă este în minoritate“. O astfel de viziune are drept consecință slăbirea moralității. Ea deschide poarta celor mai grave excese și reușește, în cele din urmă, să elimine orice distincție între rău și bine și să reducă la tăcere conștiința. Cuvântul lui Dumnezeu nu lasă nicio urmă de îndoială cu privire la cele la care trebuie să se aștepte omenirea dacă respinge orice legătură cu Dumnezeu. El proclamă că, în zilele din urmă, oamenii vor fi egoiști, mândri, fără afecțiune și fără niciun respect pentru valorile morale (2 Timotei 3.2). Menționează focul care a venit din cer și a lovit Sodoma ca să anunțe judecata asupra celor care se fac vinovați de disprețuirea instrucțiunilor divine (Iuda 7).

Această amăgire, că un număr mare poate dicta moralitatea, ne amintește că drumul care duce la judecată este larg și că mulți merg pe el. Intenționați oare să urmați această mulțime? Căutați mai degrabă calea îngustă care duce la viață. Pe ea sunt mai puțini călători, dar aceasta este singura cale: este Isus Hristos, Cel care a spus: „Eu sunt Calea. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ (Ioan 14.6).

Citirea Bibliei: Iov 37.5-24 · Fapte 17.22-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 11:1-14

Anii lungi de suferinţă şi de exil s-au terminat pentru David. Drepturile lui la tron sunt recunos­cute de întregul Israel. El ia în stăpânire această fortăreaţă a Sionului, celebrată în atâţia psalmi (spre exemplu Psalmul 87.1-3), şi care ne vorbeşte de harul împărătesc. Dar el nu va locui singur acolo. Oa­menii credinţei, care rătăciseră prin deşerturi şi prin munţi, locuind în peşteri şi în crăpăturile pământului (însă de care lumea nu era vrednică), vor putea acum să locuiască cu el pentru totdea­una în această cetate (Neemia 3: sfârşitul v. 16; Evrei 11.16, 38). Copii ai lui Dumnezeu, nu vedem noi răsărind la orizont minunata cetate de aur către care Isus ne con­duce? Fie ca această perspectivă să ne întărească în mersul şi în lupta credinţei creştine!

Viteazul Eleazar s-a luptat cu filistenii ca să păzească un ogor cu orz. El ne aminteşte de acei sluji­tori ai Domnului care au avut de luptat pentru asigurarea hranei poporului lui Dumne­zeu. Unii au fost nevoiţi să se angajeze în contro­verse dure cu adversarii adevărului. Se cuvine să le fim foarte recunoscători şi să fim gata, la rân­dul nostru, să apărăm doctrina sănătoasă pe care ei au păstrat-o pentru noi (Iuda 3).

CONDU-I PE COPIII TĂI LA HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.” (Geneza 25:5)

Avraam i-a dat lui Isaac atât bunurile sale materiale, cât și un exemplu de ascultare de Dumnezeu! Ce nu-i putea da?

Experiența lui personală cu Dumnezeu.

De ce? Pentru că fiecare persoană trebuie să-L experimenteze personal pe Dumnezeu! Întâlnirea lui Isaac cu Dumnezeu a avut loc atunci când s-a confruntat cu problema apei.

Biblia spune că: „Domnul i S-a arătat… şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine. Te voi binecuvânta… din pricina robului Meu Avraam.” Isaac a zidit acolo un altar, și a chemat Numele Domnului.” (Geneza 26:24-25)

Charlie Shedd, pastor și autor american, a spus povestea unui băiețel căruia i s-a cerut să scrie un eseu pe tema „Cum m-am născut?” Când a întrebat-o pe mama sa, aceasta i-a răspuns: „Te-a adus barza”. Când a întrebat-o pe mama sa cum s-a născut ea, aceasta i-a răspuns: „Și pe mine m-a adus barza”. Sperând că bunica lui îl va ajuta, băiatul a întrebat-o și pe ea cum s-a născut… la care ea a răspuns: „Să știi că e o problemă de familie: și pe mine tot barza m-a adus!” Fapt pentru care băiețelul și-a început compunerea astfel: „În familia mea, în ultimele trei generații nu-a existat nicio naștere normală!”

Acum serios vorbind, copiii tăi trebuie să se nască din nou pentru a face parte din familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Și tu trebuie să-ți dai toate silințele să-i conduci la Hristos atunci când sunt mici, iar gândirea lor poate fi modelată. Dar și dacă s-au mărit, nu este prea târziu.

Profetul Ieremia spune: „Așa vorbește Domnul: „Opreşte-ţi plânsul… căci truda îţi va fi răsplătită”, zice Domnul; „ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde pentru urmaşii tăi”, zice Domnul; „copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!” (Ieremia 31:16-17).

Așadar, astăzi încrede-te în Dumnezeu și-n Cuvântul Lui, și roagă-te pentru mântuirea copiilor tăi… sau a celor mai mici din familia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 aug. 2025

23 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, ridicați mâinile obosite și genunchii slăbiți și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este șchiop să nu se abată, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.12,13

Atenționări în Epistola către Evrei (5) – Să nu obosim

În Evrei 10 am privit la îndemnul dat celor credincioși de a stărui în credință, în loc să dea înapoi din cauza suferințelor. Capitolul 11 arată cum Dumnezeu i-a întărit pe cei care au trăit prin credință. În capitolul 12 avem un alt îndemn legat de suferință, anume că Dumnezeu o folosește pentru disciplinarea și pentru formarea noastră. Credincioșii dintre evrei uitaseră că disciplinarea Domnului era o dovadă a dragostei Lui pentru ei.

Suferința oferă întotdeauna prilejul de a crește spiritual. Dumnezeu îngăduie suferința asupra noastră, însă El este întotdeauna acolo pentru a ne susține de-a lungul ei și pentru a o folosi spre binele nostru. La momentul respectiv nu ne bucurăm deloc de asemenea încercări, însă, dacă suntem gata să ne lăsăm exersați de ele, mai târziu vor produce „rodul dătător de pace al dreptății“ (Evrei 12.11).

De aceea, să ne întărim mâinile și să croim cărări drepte cu picioarele noastre, căci astfel frații noștri vor fi întăriți de mărturia noastră și vor continua și ei să pășească înainte cu îndrăzneală, prin toate încercările lor!

Atenționările din Epistola către Evrei au scopul de a da pe față ceea ce este fals și de a întări ceea ce este real. În lumina acestui principiu trebuie interpretat îndemnul de la sfârșitul capitolului 12: „Vedeți să nu-L refuzați pe Cel care vorbește“ (versetul 25)! Cei în care nu există viață cu adevărat nu vor scăpa de judecata Lui. Credincioșii adevărați însă trebuie să ia seama la glasul Lui. Noi am primit o împărăție care nu poate fi clătinată, de aceea trebuie să trăim într-o atmosferă a harului și să-L slujim pe Dumnezeu cu respect și teamă sfântă.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvântul Domnului rămâne pentru eternitate.

1 Petru 1.25

Neglijența periculoasă

„Referitor la care operă din literatura clasică vă puteți exprima rușinea că nu ați citit-o niciodată?“ Această întrebare i-a fost pusă unui maestru al concursurilor de radio și de televiziune. El a recunoscut că a dormit puțin și că astfel a profitat de timp la maximum și a citit mult, „cel puțin două cărți pe zi“. Biblioteca sa conținea 3.000 de volume de toate felurile, clasificate în funcție de autorii lor: romane, filosofie, dramă. Un Clasic pare să fi scăpat din această „foame“ nestăvilită după literatură. Răspunsul lui a spulberat orice îndoială: „Biblia“. El nu citise Biblia.

Când răsfoim cu hărnicie pagini de carte, căutăm să ne sporim doar nivelul de cunoaștere și să ne distragem puțin de la ce ne înconjoară. Însă doar textul Bibliei este viu. Și, fiindcă este Cuvântul lui Dumnezeu, el are puterea de a ne aduce într-o relație cu Dumnezeu și ne poate schimba viața. Biblia ne descoperă ceea ce este Dumnezeu: iubire și lumină. Este ca o sămânță în inima celor care o primesc: ei sunt „născuți din nou … prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23). A crede în mesajul Bibliei înseamnă a crede în Dumnezeu. Scopul ei este de a ne dărui viața divină. Biblia ne conduce la descoperirea adevăratei bucurii. Spre deosebire de toate scrierile oamenilor, „cuvintele Domnului sunt cuvinte curate“ (Psalmul 12.6). Nimic din Biblie nu este de prisos, totul este util. Ea ne spune adevărul despre noi înșine și despre Dumnezeu. „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Nu mai lăsați Biblia închisă. Citiți-o!

Citirea Bibliei: Iov 33.23-34.15 · Fapte 16.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 4:21-43

Aflându-ne încă printre fiii lui Iuda, iată că, după împăraţi şi după persoanele bogate şi cu vază, ca Iaebeţ, îi vedem pe simplii meşteşugari (v. 14, 21-23). Ei erau lucrători de pânză fină (pregăteau firul şi îl ţe­seau), erau olari şi grădinari. Condiţia lor era umi­lă, dar privilegiile le erau foarte mari, pentru c㠄locuiau acolo, la împărat“, şi lucrau pentru nevoile sale. Să ne ferim să căutăm o poziţie înaltă pentru noi în lume, dacă Domnul nu ne-a chemat în mod ex­pres pentru ea. Poporul lui Dumnezeu include „nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales“ (1 Corinteni 1.26; vezi şi Ie­remia 45.5). Orice poziţie im­por­­tan­tă aduce cu ea, în mod inevitabil, responsa­bilităţi care ne absorb, lăsându-ne, în general, puţin timp pen­tru Cu­vântul şi pentru lucrarea Domnului. De aceea, să nu alegem ocupaţii care ne vor împiedica „să locuim la Împăratul“sau să împlinim lucrarea Lui.

Seminţia lui Simeon a fost obiectul unei judecăţi severe, din cauza violenţei căpeteniei ei (Geneza 49.5-7) şi a idolatriei faţă de Baal-Peor (Nu­meri 25.14). Dar aici, potrivit cu trăsătura aces­tei cărţi, nu este vorba decât de binele pe care ha­rul l-a realizat. Seminţia şi-a extins hotarele şi a repurtat victorii strălucite.

IA ÎN SERIOS DEZVOLTAREA TA PERSONALĂ!

„’Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele…’ Și Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

Istoria lui Iaebeț ocupă doar două versete, dar ele conțin adevăruri care schimbă vieți: „Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi; mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:9-10).

Această rugăciune s-ar putea reduce la aceste cuvinte: „Vreau să cresc, vreau să știu, vreau să umblu sănătos, vreau protecția Ta!”

Cel mai mare pericol cu care poți să te confrunți este ideea de-a face din dezvoltarea ta personală o prioritate pentru mai târziu. Nu merge pe acest făgaș! Cineva a spus: „Singura diferență dintre un făgaș și un mormânt este lungimea!”

Dacă dorești să-ți atingi potențialul dat de Dumnezeu, trebuie să faci mai mult decât să experimentezi viața și să speri că vei învăța tot ce trebuie să știi pe măsură ce călătorești. Trebuie să profiți de oportunitățile de creștere, ca și cum viitorul tău ar avea nevoie de ele – pentru că așa este!

Dezvoltarea ta personală nu apare pur și simplu; trebuie s-o urmărești! Ai putea spune: „Dar mi-e teamă să nu dau greș!” Cu toții avem temeri… Dar există o veste bună: toți avem credință. De unde știm asta? Din Biblie! Dumnezeu a împărțit fiecăruia „o măsură de credință” (vezi Romani 12:3).

Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este: „Cui voi permite să aibă o putere mai mare asupra mea: temerilor sau credinței?”

Dumnezeu a pregătit lucruri mari pentru tine, așa că azi ridică-te cu credință și începe să profiți de ele!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 aug. 2025

22 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă din veacuri și din generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei.

Coloseni 1.26,27

Această „taină“ a fost „ascunsă de veacuri și de generații“. Cei din veacurile precedente, generațiile trecute, nu au știut nimic despre acest lucru. Taina a fost „ținută ascunsă timp de veacuri“ (Romani 16.25). Profeții lui Israel nu au cunoscut-o deloc; nici chiar îngerii nu au cunoscut-o, până la descoperirea ei, prin formarea Adunării (Efeseni 3.9,10). „Dar arătată acum sfinților Săi.“ În Epistola către Efeseni citim că „taina […] în alte generații n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, așa cum a fost descoperită acum sfinților Săi apostoli și profeți prin Duhul“ (Efeseni 3.5). Epistola către Romani spune: „Taina […] arătată acum și prin scrieri profetice, […] făcută cunoscut tuturor națiunilor“ (Romani 16.26). Din aceste pasaje reunite aflăm că taina, descoperită apostolilor și profeților, a fost manifestată națiunilor – printre care se aflau și colosenii – prin scrieri profetice. Din aceasta nu trebuie să se tragă concluzia că numai prin scrieri a fost ea manifestată. Apostolii și profeții fără îndoială că au și vorbit despre ea în învățăturile lor. Dar, pentru noi, desigur că scrierile lor sunt cele care ne-o fac cunoscut.

Gloria acestei taine este mare. În ea Dumnezeu Își glorifică înțelepciunea, dragostea și harul Său fără margini. Apostolul întărește expresia gândului său, care venea dintr-o inimă umplută de măreția acestei taine care-L glorifica atât de mult pe Hristos și lucrarea Lui. El spune că Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut sfinților „bogățiile gloriei tainei acesteia“. Aici vedem strălucind nu numai gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos, ci și bogățiile de binecuvântări răspândite peste națiuni, nu binecuvântări temporale, precum acelea pe care le așteptau iudeii, ci binecuvântări cerești, spirituale și eterne în Hristos – „bogățiile de nepătruns ale lui Hristos“ (Efeseni 3.8-10).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că-mi cunosc nelegiuirile, iar păcatul meu este întotdeauna înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi.

Psalmul 51.3,4

Fariseul și vameșul

Cu toții avem un ochi ager pentru păcatele și slăbiciunile celor din jur. Numim aceasta intuiție.

Fariseul din Luca 18 a mers la templu să se roage. Dar cuvintele lui nu erau o cerere. El nu avea nevoie de nimic. Se considera mult superior celorlalți, în special față de vameșul care se afla în spatele lui. Putea să-l privească de sus! Fariseul gândea deci că are suficiente motive să fie mulțumit. Recunoscător față de cine? Față de Dumnezeu? El a spus: „Doamne, Îți mulțumesc“ – când, de fapt, se referea la el însuși – „că nu sunt ca ceilalți oameni“. Dumnezeu nu are niciun motiv să asculte rugăciunea fariseului. Acel om mulțumit de sine era insensibil la sfințenia lui Dumnezeu și la starea propriei lui inimi depravate de păcat. Nu avea niciun motiv să ceară harul lui Dumnezeu. El s-a întors acasă la fel de orb precum venise.

Vameșul, pe de altă parte, s-a văzut pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu. Acest lucru l-a umilit profund. El nu avea niciun motiv să-i acuze pe alții. O astfel de autocunoaștere corectă este foarte importantă, dacă cineva dorește să se apropie de Dumnezeu. Vameșul s-a rugat: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul“. Iar Isus a adăugat: „Vă spun că mai degrabă acesta a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt“. Oricine vine la Dumnezeu cu această atitudine primește iertare și pace.

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 3:1-14; 4:9-10

Aceste genealogii mai au un motiv să fie amin­tite: întrebarea „al cui fiu este Mesia?“ va trebui să aibă un răspuns indiscu­tabil. În decursul timpului, Îl vedem pe Dum­nezeu punând deoparte, în mod succesiv, din mijlocul rasei umane: fa­milia lui Avraam; din aceasta, seminţia lui Iuda şi, din nou, din mijlocul aces­tei semin­ţii, dinastia re­gală a lui David. Aceasta este cea care ocupă capitolul 3. Şi putem remarca cu câtă grijă şi cu câtă atenţie a urmărit Dum­nezeu, din gene­ra­ţie în gene­raţie, linia din care în final avea să se nas­c㠄Isus, care Se numeşte Hristos“ (Matei 1.16).

Scurta istorie a lui Iaebeţ, care era mai vrednic de cinste decât fraţii săi, este inclusă în lista fiilor lui Iuda. Simţind greutatea durerii care este consecinţa păcatului, acest om Îl cheamă pe Domnul să îndepărteze răul de pe calea lui. Este ascultat. Să ne plecăm urechea la cele patru cereri pe care le formulează şi să procedăm întoc­mai, cerând fără teamă:

1. Să ne bucurăm de binecu­vân­tări spirituale din belşug;

2. Să avem limite mai extinse de preocupare pentru inteligenţa şi pen­tru inima noastră;

3. „Mâna lui Dumnezeu“ să fie cu noi în tot ce între­prin­dem;

4. Să fim scăpaţi de păcat şi păziţi în ispită (Matei 6.13).

TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (2)

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Sam Parker scria în broșura sa „Cross The Line” (din care am citat și data trecută) și următoarele: „Când te hotărăști să treci linia care separă eșecul de succes, vei descoperi că nu toți îți vor aplauda alegerea. Și nu toți vor face ca tine. Există persoane care au considerat că e preferabil să nu treacă linia, și chiar îți sugerează să n-o faci nici tu. Și, din nefericire, uneori acești oameni ar putea fi prietenii tăi. Și din nefericire uneori îi asculți! Poate că vor strecura o mică îndoială sau vor refuza să-ți facă parte de o mică încurajare la momentul potrivit (sau chiar te vor încuraja să faci lucrul greșit).

S-ar putea ca unii dintre ei să fie mai puțin subtili și să se pună de-a curmezișul. Și apoi, din când în când, chiar tu vei fi acela – acea voce interioară care încearcă să-ți spună că nu ești atât de special și că a face să se întâmple ceva excepțional este pentru alți oameni. Apoi va urma munca – munca grea. Lucrurile bune sunt rareori ușoare sau ieftine.

Efortul real și atenția sunt fundamentele din spatele tuturor lucrurilor. Nu există soluții rapide. Tu trebuie să-ți câștigi rezultatele, și de cele mai multe ori să faci eforturi.

De asemenea, trebuie să te concentrezi. Asta înseamnă să elimini lucrurile care te distrag și să reduci la minimum expunerea la oameni, gânduri și lucruri negative care nu servesc intenției tale de a reuși. Timpul trece repede și nu-l poți recupera. Așadar, ai grijă de el! Și învață să te ridici din nou unde erai.

Fiecare greșeală este însoțită de o creștere a cunoștințelor și a înțelegerii!” Apostolul Pavel a spus acest lucru în felul următor (Filipeni 3:13-14): „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea… (mă arunc) spre ce este înainte…” Deci, ești de partea corectă a liniei?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
21 aug. 2025

21 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ia un urcior și pune în el un omer plin de mană și așaz-o înaintea Domnului, ca să fie păstrată pentru generațiile voastre.

Exod 16.33

Ce prețioasă aducere-aminte despre credincioșia lui Dumnezeu! El nu i-a lăsat să moară de foame, așa cum inimile lor nechibzuite anticipaseră prin necredință, ci le-a dat pâine din cer, i-a hrănit cu pâinea îngerilor și a vegheat asupra lor cu tandrețea unei doici, purtându-i pe aripi de vultur. Și, dacă ei ar fi rămas pe terenul harului, i-ar fi pus în stăpânirea veșnică a tuturor promisiunilor făcute părinților. Urciorul cu mană, reprezentând porția zilnică a unui om și fiind așezat înaintea Domnului, ne furnizează o întreagă bogăție de adevăruri. Acea mană nu a făcut niciodată viermi, căci reprezenta dovada credincioșiei lui Iahve, care S-a îngrijit de nevoile acelora pe care îi răscumpărase din mâna vrăjmașului.

Lucrurile nu mai stăteau la fel însă atunci când cineva făcea stocuri de mană. Într-un astfel de caz, mana se strica. Nu putem face stocuri, dacă pătrundem în adevărul și în realitatea poziției noastre. Este privilegiul nostru ca, zi de zi, să ne bucurăm tot mai mult de Persoana scumpă a lui Hristos, ca de Cel care a venit din cer să dea lumii viața. Însă, dacă cineva va face stocuri pentru ziua de mâine, adică dacă strânge adevăruri care depășesc nevoia lui prezentă, acestea, în loc să-i slujească drept întărire, se vor strica. Aceasta este o lecție salutară pentru noi. A învăța adevărul este un lucru foarte solemn.

Există marele pericol ca intelectul să înlocuiască conștiința și afecțiunile. Creștinul trebuie să folosească ceea ce obține. Trebuie să se hrănească cu Hristos după nevoia sa prezentă, iar această nevoie este oglindită în slujba prezentă pe care o face. Caracterul și căile lui Dumnezeu, bogăția și frumusețea lui Hristos, precum și adâncurile vii ale Cuvântului sunt descoperite doar credinței și nevoii. Ni se va da mai mult doar în măsura în care folosim ceea ce am primit. Calea celui credincios trebuie să fie una practică și acesta este punctul în care cei mai mulți dintre noi falimentăm. Creștinismul este eminamente o realitate vie – un lucru personal, practic și puternic – care se manifestă în toate scenele și împrejurările vieții cotidiene, răspândindu-și influența binefăcătoare și oferind caracterul său ceresc oricărei relații în care cineva este așezat de Dumnezeu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El ne-a mântuit … nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus.

2 Timotei 1.9

Card de debit și de credit

Mulți oameni își imaginează că dețin un fel de card de debit și de credit la Dumnezeu. Datoriile (minusurile) și câștigurile (plusurile) sunt constant înscrise: pe de o parte ceea ce este rău – greșelile și păcatele; pe de altă parte ceea ce este bun – îndatoririle îndeplinite cu credință și faptele bune. Iar Dumnezeu va evalua apoi balanța. Astfel de oameni speră că nu vor fi datori și, prin urmare, că vor fi acceptați de Dumnezeu. Această idee nu are nicio bază în Cuvântul lui Dumnezeu. Fiind creație a lui Dumnezeu, omul are obligația de a-L sluji în întreaga sa viață. Degeaba se așteaptă ei să învingă binele, căci binele nu este un bonus care poate compensa faptele rele sau răutățile.

Mai mult, tot binele pe care îl putem face nu Îl va satisface pe Dumnezeu și nici nu ne va pregăti pentru rai. Din nefericire, tot ce poate face omul mai bun nu este nicidecum lipsit de pată sau de păcat. Acest lucru îl putem testa rapid, întrebându-ne dacă faptele noastre bune au fost făcute cu adevărat din dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele sau dacă au avut și alte motivații.

Concluzia Bibliei este pe cât se poate de clară: „Pentru că toți am ajuns ca ceva necurat și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită“ (Isaia 64.6). Isus Hristos a venit ca să ne ajute și să ne mântuiască. El „a suferit … pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu“ (1 Petru 3.18). Mântuirea este numai prin har și prin credință.

Citirea Bibliei: Iov 32.1-22 · Fapte 15.13-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 2:1-24

Nu trebuie să căutăm în aceste liste cu nume ordinea şi precizia presupuse, spre exemplu, de un registru de stare civilă. Aici, ca peste tot, Cu­vântul lui Dumnezeu nu răspunde curiozităţii sau cercetării întreprinse de inte­ligenţa ome­nească. În aceste capitole se pot observa de multe ori omisiuni, substituiri, inversiuni, care răspund intenţiilor Duhului lui Dumnezeu. Şi care sunt aceste intenţii? Pentru ce aceste lungi genealogii greu de citit? Este vorba în pri­mul rând de a dovedi drepturile familii­lor is­raelite la promisiunile făcute lui Avraam. Fie­ca­re israelit putea, rapor­tându-se la aceste genea­lo­gii, să-şi găsească originea şi să beneficieze de drep­turile lui la moştenire. Vai! ştim că în timpul când Domnul Isus a trăit printre noi, iudeii se lă­udau că-l aveau pe Avraam ca tată, re­fuzând în acelaşi timp să-L recunoască în mijlocul lor pe Cel care este înainte de Avraam (Ioan 8.58).

În ceea ce-l priveşte pe credincios, odată ce a primit viaţa divină, în momentul naşterii din nou, face parte din familia lui Dumnezeu. Descendenţa lui pământească devine neimportantă; Dumnezeu i-a devenit Tată în Isus şi el poate exclama: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!“ (1 Ioan 3.1).

TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (1)

„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14)

În broșura „Cross The Line”, Sam Parker a scris: „Există o linie de demarcație în toate lucrurile. De o parte a liniei se află o șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (rezultate mai bune, relații mai bune, mai multe oportunități). Aici îi vei găsi pe toți acei oameni pe care îi admiri. De cealaltă parte a liniei, există mai puține șanse. Și cu fiecare linie, ai de ales: vrei să treci linia sau nu… Vrei acea șansă mai mare de a face să se întâmple lucruri bune (lucruri semnificative), sau pornești la drum cu șansa mai mică. E alegerea ta!

Apoi, vor exista acele momente în care, pe termen scurt, vei avea impresia că nu poți trece linia, indiferent ce faci. Dar în acel moment, ratările, obstacolele te vor ajuta să treci linia pe termen lung, într-un mod pe care nu l-ai fi putut vedea. Ele îți vor servi drept lecții, adăugând mai multă perspectivă și profunzime la experiența ta – făcându-te mai puternic și mai bine pregătit pentru provocările mai mari și mai importante cu care te vei confrunta în viitor. Dar nu vei ști asta la momentul respectiv. Atunci vei vedea doar linia, care ar putea părea ca un zid. Dar de fapt este doar o linie pe care vrei/trebuie s-o traversezi. Și depinde de tine dacă o treci sau nu, dar trebuie să te decizi, să faci acea alegere!”

Apostolul Pavel a ales să treacă acea linie și a scris: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Să remarcăm cuvântul „alerg”. Este vorba despre o strădanie. Este nevoie de un angajament total. Dar, în cele din urmă, merită!

Așa că, azi – asigură-te că alergi de partea corectă a liniei!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 iul. 2025

31 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon a trimis și l-a chemat pe Iosif. Și l-au scos în grabă din groapă.

Geneza 41.14

După ce „a nimicit înțelepciunea înțelepților și a înlăturat priceperea celor pricepuți“, Dumnezeu lucrează prin omul pregătit de El, „în care este Duhul lui Dumnezeu“. Dar omul lui Dumnezeu este întotdeauna de mică valoare în ochii oamenilor lumii. Omul care este sortit să exercite o putere pe care niciun muritor, înainte sau după aceea, nu a mai exercitat-o vreodată, stă pentru moment lâncezind într-o închisoare, socotit vrednic de a fi așezat printre „lucrurile de jos și disprețuite ale lumii“. Totuși, el este alesul lui Dumnezeu pentru „a le face de rușine pe cele tari“ și pentru a „le desființa pe cele care sunt“. Astfel că Iosif este adus din temniță în prezența celui mai puternic monarh de pe pământ.

Faraon, vorbind ca om natural, spune: „Am auzit despre tine zicându-se că, îndată ce auzi un vis, îl interpretezi“. Iosif a mărturisit imediat: „Nu este de la mine“. Nu era mai multă înțelepciune în Iosif decât în înțelepții Egiptului. Ei, într-adevăr, fuseseră învățați în toată înțelepciunea egiptenilor și aveau cele mai înalte poziții la curtea lui Faraon; Iosif, pe de altă parte, era „un tânăr evreu, rob“, aflat în temniță, dar, pentru că Dumnezeu era cu el, a putut întrece înțelepciunea celor înțelepți, a putut sta fără frică în prezența împăratului și, cu cea mai deplină încredere, a spus: „Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns de pace“. El nu a spus: „Dumnezeu poate da lui Faraon un răspuns“, oricât de adevărat ar fi fost lucrul acela, ci credința lui, trecând dincolo de ceea ce Dumnezeu ar putea face, spune în mod clar ce Dumnezeu va face.

Deținerea Duhului lui Dumnezeu este ceea ce face diferența incomensurabilă între copiii lui Dumnezeu și oamenii înțelepți ai lumii. Mulți oameni pot deține, într-adevăr, o înțelepciune deosebit de înaltă, obținută prin învățătura pe care o poate oferi această lume, pot deține, de asemenea, ranguri înalte în lumea religioasă; dar, fără nașterea din nou, ei sunt doar oameni firești și, fiind fără Duhul lui Dumnezeu, nu pot înțelege lucrurile care aparțin Împărăției minunate a lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să intre în ea.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă … până nu se vor împlini toate.

Matei 5.18

Maiorul englez și ruinele Babilonului

Un maior al armatei britanice i-a cerut odată unui predicator să-i dea un argument convingător că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu și că nu este de origine omenească. Predicatorul, știind despre maior că făcuse multe călătorii în Orientul Mijlociu, l-a întrebat dacă a vizitat vreodată Babilonul. Ofițerul a fost în măsură să spună următoarele impresii despre acel oraș antic: „Ruinele Babilonului sunt pline de animale sălbatice, pradă pentru vânători. I-am cerut unui șeic permisiunea de a vâna acolo, precum și o escortă de vânători care cunoșteau zona. Însoțit de mai mulți arabi, am ajuns în zona vechii cetăți, dar, când s-a lăsat seara, și-au strâns corturile și au părăsit ruinele. Am fost nevoit să renunț la ideea de a vâna acolo. În dimineața următoare m-am plâns șeicului, care mi-a răspuns simplu: «Este prea periculos să petrecem noaptea acolo, din cauza animalelor sălbatice. Nimeni nu stă acolo după apusul soarelui»“.

După aceea, predicatorul și-a deschis Biblia și a citit din Isaia 13: „Babilonul, gloria împărățiilor, frumusețea mândriei caldeenilor, … nu va fi locuit niciodată … Și arabul nu-și va întinde cortul acolo, nici păstorii nu-și vor face acolo stâne de oi. Ci fiarele pustiei se vor culca acolo, și casele lor vor fi pline de bufnițe; struții vor locui acolo … Hienele vor urla în cetățile lor și șacalii în palatele lor plăcute“ (versetele 19-22). Maiorul a fost foarte impresionat atunci când a aflat că au trecut aproximativ 3.000 de ani de când a fost scrisă această profeție.

Citirea Bibliei: Iov 9.1-35 · Fapte 8.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:23-38

Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi con­ştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de dis­ciplină tre­buie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum îm­prăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pe­dea­p­sa extremă, pre­co­ni­zată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de se­cole datorită răbdării divine. Putem să ne gân­dim la cât de mult a costat această decizie pentru inima lui Dum­nezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. Îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condu­sese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-l pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă re­sursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

Să remarcăm că printre pri­­mele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezas­tru­oasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşeza­seră din­colo de Iordan din cauza intereselor lor mate­riale. Des­cendenţii lor se­ceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

În Iuda împărăţesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

BAZEAZĂ-TE PE PROMISIUNILE DOMNULUI! | Fundația S.E.E.R. România

„Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului.” (Psalmul 105:19)

Când frații lui l-au dezbrăcat de haina sa pestriță, care spunea tuturor că era favoritul tatălui său, oare ce l-a ajutat pe Iosif să-și păstreze credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când a fost aruncat într-o groapă și apoi vândut ca sclav, ce l-a ținut ferm?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Când pitarul cu care se împrietenise în închisoare nu a reușit ori a uitat să vorbească pentru el înaintea lui Faraon, ce l-a făcut să nu-și piardă credința?

Promisiunea pe care i-a făcut-o Dumnezeu!

Biblia spune: „Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci, împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui…” (Psalmul 105:17-21)

Cuvântul lui Dumnezeu va trece testul timpului, dar pentru ca aceasta să se împlinească, trebuie să rămâi puternic ancorat în credință, în momentele tale de încercare. Vei fi testat prin atitudinile și acțiunile celor dragi din familie. Vei fi testat prin infidelitatea și trădarea prietenilor în care ai avut încredere. Vei fi testat trăind în circumstanțe ostile și confruntându-te cu necazuri și greutăți – ce par la antipozi față de ce ți-a promis Dumnezeu.

Să știi însă că Dumnezeu este mai interesat de caracterul tău decât de confortul tău. În versiunea New Living Translation acest verset (Psalmul 105:19) sună astfel: „Până când a venit vremea să-i împlinească visele, Domnul a testat caracterul lui Iosif.” De ce trebuie să testezi pe cineva? Pentru a afla dacă este demn de încredere. Iar atunci când te dovedești demn de încredere, poți fi sigur că prorocia sau făgăduința „se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3). \

Așadar, sprijină-te pe promisiunile pe care ți le-a făcut Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 iul. 2025

30 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca să nu alunecăm alături.

Evrei 2.1

Atenționări în Epistola către Evrei (1) – Să nu alunecăm

Toate cărțile Bibliei sunt importante, însă unele dintre ele au o semnificație aparte. De exemplu, Epistola către Romani ne întemeiază în adevărul evangheliei. Am putea spune că ea a fost scrisă pentru picioarele noastre, prezentându-ne lucrarea lui Hristos și oferindu-ne o poziție în care să stăm neclintiți. Epistola către Evrei este complementară celei către Romani, fiind scrisă pentru inimile noastre, prin prezentarea Persoanei lui Hristos, atrăgându-ne astfel către El.

Destinatarii ei au fost iudeii credincioși care răbdaseră deja „o mare luptă de suferințe“ (capitolul 10.32). Unii dintre ei erau însă atât de descurajați, încât se gândeau să se întoarcă la tradițiile din trecut. Prin urmare, scriitorul epistolei le îndreaptă ochii către superioritatea lui Hristos. Acesta este întotdeauna felul de a-i întări pe creștinii care șovăie. De asemenea, din loc în loc în cuprinsul epistolei, găsim cel puțin cinci pasaje de atenționare, pasaje care n-au nicio intenție de a-i face pe creștini să se îndoiască, ci de a-i îndemna să-și facă „chemarea și alegerea sigure“ (2 Petru 1.10).

Evrei 1 ne oferă o prezentare minunată a gloriilor supreme ale lui Hristos. El este Creatorul și Susținătorul, Moștenitorul tuturor lucrurilor, strălucirea gloriei lui Dumnezeu și reprezentarea exactă a caracterului Său. El este deasupra tuturor profeților și cu mult superior îngerilor. Sunt folosite șapte pasaje din Vechiul Testament pentru a detalia dumnezeirea și gloria Lui. El este dincolo de orice comparație!

Apoi avem expresia solemnă „de aceea“. După ce Persoana Domnului ne-a fost prezentată, trebuie să luăm bine seama la orice adevăr cu privire la El. Trebuie să luăm seama să nu alunecăm alături; iată un îndemn vrednic de toată atenția noastră. Dacă inimile noastre nu sunt atașate de Hristos, foarte curând vom aluneca și ne vom depărta de El.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr.

Ioan 18.37

Cel mai nedrept proces din istoria omenirii

Versetul de astăzi cuprinde declarația dată de Acuzat în procesul care a devenit cel mai nedrept din istoria omenirii. Isus Hristos, un Om extrem de modest, Se afla înaintea guvernatorului roman Pilat. Acuzația adusă împotriva Lui a fost menită să creeze impresia că El era un dușman al statului. Prin urmare, guvernatorul a trebuit să examineze cauza. Interogatoriul însă a decurs în mod ciudat: acuzațiile nu au putut fi susținute deloc. Judecătorul suprem al țării a stabilit că Isus era nevinovat. Cu toate acestea, El a fost condamnat la moarte. În cursul investigațiilor a fost abordată problema „adevărului“. Isus Hristos a susținut că El venise în lume pentru a îndeplini o misiune specială. Poate cineva să facă o astfel de afirmație? Ce a vrut El să spună prin aceasta? El este Fiul etern al lui Dumnezeu, trimis în lume cu scopul de a mărturisi adevărul – și nu doar în acel moment, în fața lui Pilat, ci întotdeauna și în toate lucrurile. Hristos este martorul desăvârșit al adevărului: al adevărului despre Sine, despre misiunea Sa, despre omenire, despre rai și iad, despre Dumnezeu și despre cerințele Sale drepte față de noi toți. Într-un cuvânt, El este Însuși Dumnezeu, care S-a arătat ca Om. Prin Persoana Sa și prin cuvintele Sale, El, care este adevărul, a adus lumina adevărată asupra tuturor lucrurilor. Pilat a respins afirmația lui Isus, replicând retoric: „Ce este adevărul?“. Pe el nu-l interesa răspunsul la această întrebare. Cu toate acestea, va veni pentru toată lumea ziua în care, pur și simplu, adevărul lui Dumnezeu nu va putea fi ocolit!

Citirea Bibliei: Iov 8.1-22 · Fapte 7.51-60

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 15:1-22

Azaria (sau Ozia), despre care 2 Cronici 26 ne oferă informaţii detaliate, a sfârşit trist, după o domnie de cincizeci şi doi de ani. Avusese un început bun. La fel se întâmplase mai înainte şi cu tatăl şi cu bunicul său. Să ne amintim că un început bun în viaţa creştină nu ne garantează o viaţă fericită până la sfârşit. Să nu ne sprijinim niciodată pe credincioşia noastră  trecută sau prezentă, ci pe Domnul, care singur poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24).

În timpul acestei vieţi lungi a lui Azaria, la tronul lui Israel urcă, rând pe rând, Zaharia (al patrulea şi ultimul descendent al lui Iehu), apoi Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah. „A făcut ce este rău, … nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam …“ consti­tuie refrenul trist care rezumă aceste domnii succesive. Este puţin important cât a reţinut istoria lumii despre ei; ceea ce contează pentru întrea­ga viaţă a unui om, inclusiv pentru a mea şi a ta, este aprecierea divină. „Şi-au pus împăraţi, dar nu prin Mine“ (Osea 8.4). Este un fapt solemn să ve­dem, în această perioadă finală a istoriei împărăţiei lui Israel, cum Domnul, obosit de atâta necredincioşie, Îşi abandonează poporul, lăsându-l singur (Osea 4.17).

CÂNTĂRI DE IZBĂVIRE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Veniţi cu veselie înaintea Lui!” (Psalmul 100:2)

Psalmistul a scris: „Veniţi cu veselie înaintea Lui!… Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!” (Psalmul 100:2,4) Când te apropii de un rege, este necesar să respecți un anumit protocol. Iar împăratul David ne oferă protocolul necesar pentru a veni în prezența Regelui Regilor: „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui”. Întrebare: Oare aceasta este și experiența ta personală în biserică? Sau stai ca un spectator în timp ce cântăreții, echipa de laudă și închinare, corul sau restul adunării cântă?! Sau, mai mult, comentezi că n-au cântat bine? Cu toții suntem chemați să „intrăm” în laudă! Închinarea nu este ceva ce doar auzi cu urechile; o exprimi cu buzele – și cu inima! Dacă nu reușești să faci asta, conexiunea cu Dumnezeu nu este realizată. Tu, personal, trebuie să te închini lui Dumnezeu! Și indiferent cât de înzestrat și de talentat poate fi cineva, nimeni nu poate face asta în locul tău. S-ar putea să spui: „Uneori nu am starea necesară să-L laud pe Dumnezeu!” Dar Biblia spune: „Prin El (Isus), să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15). Dumnezeu vrea o laudă jertfitoare. Ce înseamnă asta? Să-L lauzi pe Dumnezeu și atunci când nu ai chef s-o faci. Laudă-L atunci când treci prin perioade grele. Laudă-L atunci când, omenește vorbind, nu te poți gândi la niciun lucru pentru care să-L lauzi pe Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu, lauda care costă este lauda care contează! Așa că, spune și tu împreună cu David, care iată cum începe Psalmul 34: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Așa să ne ajute Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iul. 2025

18 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și mulțimea amestecată care era printre ei a poftit; și chiar și fiii lui Israel au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“.

Numeri 11.4-6

Aici inima omului se manifestă în totul liber, dezvăluind tendințele și poftele ei. Poporul ofta după țara Egiptului și privea înapoi cu nostalgie după roadele și după oalele lui cu carne. Ei nu menționează nimic despre biciul asupritorului și nici despre truda din mijlocul cuptoarelor de cărămizi. Nu auzim nimic despre toate acestea. Acum ei nu-și mai aduc aminte decât de resursele prin care Egiptul slujea poftelor cărnii.

Cât de des se întâmplă acest lucru și cu noi! Când inima pierde prospețimea vieții divine, când lucrurile cerești încep să-și piardă savoarea, când prima dragoste se ofilește, când Hristos încetează să mai fie partea cu totul prețioasă și satisfăcătoare a sufletului, când Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea își pierd farmecul și devin o povară grea, atunci ochiul se întoarce înapoi către lume, inima îl urmează, după care pașii urmează inima. Uităm, în astfel de momente, ce a însemnat lumea pentru noi atunci când eram în ea și din ea. Uităm ce trudă și ce sclavie, ce nenorocire și ce degradare am experimentat în slujba păcatului și a lui Satan. Ne gândim doar la împlinirea poftelor și la eliberarea de exercițiile dureroase, de conflictele și de suferințele care caracterizează umblarea poporului lui Dumnezeu prin pustie.

Această stare este cu totul tristă și ar trebui să conducă sufletul către cea mai profundă judecată de sine. Este un lucru cumplit când cei care au pornit să-L urmeze pe Domnul încep să fie dezgustați de calea și de resursele lui Dumnezeu. Cât de groaznic trebuie să fi sunat în auzul lui Iahve acele cuvinte: „Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“! O, Israele, de ce aveai tu nevoie de mai mult? Nu era mana cerească de ajuns pentru tine? Nu puteai tu trăi cu ceea ce mâna lui Dumnezeu pregătise pentru tine?

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

 Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Isaia 53.6

Tim și Ben

Tim, un tânăr plecat în Australia, se pierde în pădure. În sfârșit găsește o fermă, unde este primit: „Poți să dormi în șură, dacă vrei, dar acolo este deja cineva, un bolnav“. Într-adevăr, un bărbat zăcea întins pe paie, tușind din greu. Ben, bărbatul bolnav, îi explică lui Tim cum și-a trăit el viața după bunul plac; și adaugă: „Iar astăzi mi-e teamă că o să mor. Tim, știi ceva despre asta?“. Tim ridică din umeri și spune: „…Biblia vorbește despre așa ceva“. Bolnavul răspunde: „Ah! Mama mi-a dat una, e undeva în bagajul meu“. Tim o găsește și îi citește: „El era disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerilor și obișnuit cu suferința“. Ben întreabă: „Cine spune asta?“. Tim încearcă un răspuns: „Poate Isus Hristos“. „Ah, citește mai departe“, îi cere Ben. „Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui.“ „Oprește-te! Asta am făcut toată viața.“ Tim continuă: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Asupra lui Isus?“, întreabă bolnavul. „Da, așa se pare“, răspunde Tim. „Citește din nou acest verset!“ Tim i-l recitește.

Dimineața, razele soarelui luminau scândurile podelei când Tim s-a întors cu teamă spre Ben. Liniștit, bolnavul repeta: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Tim, în noaptea asta m-am convins că Isus a luat asupra Sa păcatele mele; sunt sigur că m-a iertat! Nu-mi mai este frică de moarte!“

Câteva zile mai târziu, Ben părăsea această lume pentru a fi cu Isus. Tim cel rătăcit prin pădure avusese privilegiul de a-i citi acelei oi rătăcite miezul evangheliei Vechiului Testament, Isaia 53.

Un suflet a fost salvat din ghearele lui Satan.

Citirea Bibliei: Daniel 10.15-11.9 · Fapte 4.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 8:1-29

La începutul capitolului 8 apar din nou persoane cunoscute: femeia sunamită, căreia Domnul i-a purtat de grijă în timpul unei foamete; apoi Ghehazi, care pare să fi prosperat în pofida leprei lui (subiect pe care, cu siguranţă, preferă să-l păstreze sub tăcere). Îl găsim, în adevăr, la curtea împărăteas­că, unde Dumnezeu îl folo­seşte pentru ca drepta­tea să triumfe de partea sunamitei.

În continuare sunt re­latate vizita lui Eli­sei la Damasc şi întâlnirea lui cu Hazael. Acesta din urmă comite un omor, luând astfel tronul Siriei în locul lui Ben-Hadad. Acest om, cândva martor la vindecarea lui Naaman, moare într-un fel ruşinos.

În final, în versetele 16-29 vedem cursul isto­riei paralele a împăraţilor lui Israel şi Iuda. Ioram, fiul lui Iosafat, este departe de a urma exemplul bun al tatălui său; şi ni se arată şi motivul: „pentru că fiica lui Ahab îi era soţie“ (v. 18). Observaţi încă o dată ce mare este influenţa unei soţii sau a unui soţ asupra perechii sale. Ioram al lui Iuda este deci cumnatul lui Ioram, împăratul lui Israel, pe care-l cunoaştem bine. Şi, la rândul lui, fiul său Ahazia devine „ginerele casei lui Ahab“ (v. 27). Sunt ali­anţe bune în opinia lumii, dar, în ochii Domnului, ele reprezintă grave infidelităţi. Vom constata prea des tragicele lor consecinţe.

SĂ ȘTII CÂND SĂ TACI

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

Calvin Coolidge, al treizecilea președinte al SUA, era cunoscut ca un om laconic, reținut, care vorbea foarte puțin.

Într-o zi, un reporter a încercat să-i ia un interviu și conversația a decurs astfel:

Reporter: „Doriți să spuneți ceva despre amenințarea războiului din Europa?”

Coolidge: „Nu.”

Reporter: „Aveți ceva de spus despre greva din fabricile de confecții?”

Coolidge: „Nu”.

Reporter: „Aveți ceva de spus despre Liga Națiunilor?”

Coolidge: „Nu”.

Reporter: „Vreți să comentați problema producției agricole?”

Coolidge: „Nu!”

Și în timp ce reporterul perplex părăsea camera, Coolidge l-a rechemat ca să adauge, zâmbind: „Și vă rog să nu mă citați!”

Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:1,7)

Deci nu îngădui niciodată ca cineva să te oblige să spui ceva ce nu dorești, sau să cazi în capcană atunci când nu vrei să vorbești. Tăcerea nu este lipsă de comunicare, ci este o formă de comunicare… și poate fi una foarte eficientă!

În Proverbele 29:11 citim: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Un lucru este sigur: ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici sau să scuzi mâine.

Dacă ai tendința de a vorbi fără să te gândești sau nu ai nimic constructiv de adăugat, evaluează situația cu atenție și cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să știi dacă trebuie să vorbești sau să taci.

Președintele Abraham Lincoln a spus: „E mai bine să taci și să fii luat de prost decât să vorbești și să confirmi că ești.” Așadar, atunci când vrei să vorbești amintește-ți și aceste cuvinte din Scriptură (Proverbe 17:28): „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 iul. 2025

12 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută.

Iacov 3.17

Noul Testament pe scurt (20) – Iacov

Iacov nu se adresează Adunării, ci „celor douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere“. Prin urmare, tema epistolei lui este creștinismul timpuriu privit prin prisma credincioșilor iudei. La vremea scrierii ei nu avusese încă loc separarea de sinagogile iudaice (capitolul 2.2), separare asupra căreia a insistat mai târziu Epistola către Evrei.

Din acest motiv, Epistola lui Iacov a fost numită leagănul creștinismului. Ea tratează chestiuni elementare. Totuși să nu credem că, dacă am avansat în adevăr, ea nu ne-ar mai fi necesară. Dacă nu învățăm principiile elementare așa cum trebuie, nu vom putea învăța corect nici adevărurile avansate. De asemenea, este important ca aceste adevăruri de bază să fie reluate încontinuu, pentru a beneficia de o aplicație consecventă a creștinismului în viața noastră practică. Un elev din clasele mari învață lucruri complicate, însă el poate ușor uita ceea ce a învățat odinioară în clasele mici. Aceste adevăruri elementare nu sunt învățate însă doar cu înțelepciunea naturală, ci au nevoie de o înțelepciune de sus. Cel credincios știe bine că doar comuniunea reală și continuă cu Domnul poate menține vii aceste adevăruri în inima sa.

Această epistolă insistă asupra credinței arătate prin intermediul faptelor. Faptele nu îndreptățesc pe nimeni înaintea lui Dumnezeu, însă îndreptățesc înaintea oamenilor. Nu este altceva decât ipocrizie să spui că ai credință și să n-o arăți în purtare. Această epistolă este deci foarte necesară pentru ca cel credincios să se verifice înaintea lui Dumnezeu cu privire la responsabilitatea sa în umblare.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.

Fapte 11.26

Creștin

Denumirea de „creștin“ apare doar de trei ori în Noul Testament.

    În Antiohia, un oraș din Siria de astăzi. Credința creștină se răspândise în afara granițelor Israelului, iar cei dintre națiuni Îl acceptau pe Hristos, ca aici, în Antiohia. Faptul că erau adepți ai lui Isus Hristos era recunoscut de cei din jurul lor; de aceea au fost numiți creștini.

    În fața regelui Agripa. Irod Agripa al II-lea domnea peste nordul și nord-estul Israelului. Înainte de convertirea sa, Pavel îi persecutase pe creștini. Acum el însuși se afla înaintea regelui, ca întemnițat al lui Hristos, mărturisindu-și convertirea. Agripa a spus: „Mă vei convinge în puțin timp să devin creștin“ (Fapte 26.28).

    Câțiva ani mai târziu, credincioșii erau persecutați și uciși de împăratul roman Nero. Apostolul Petru le-a scris: „Dacă cineva suferă pentru că este creștin, să nu se rușineze, ci să-L glorifice pe Dumnezeu în Numele acesta“ (1 Petru 4.16).

În niciuna dintre cele trei situații, creștinii nu și-au dat singuri acest nume. Alții au constatat că Îl urmau pe Isus Hristos și astfel i-au numit creștini. În zilele noastre, mulți oameni pretind că sunt creștini. Cu toate acestea, doar puțini dintre ei Îl urmează cu adevărat. Tu L-ai acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor? Atunci tu porți pe drept frumosul nume de creștin!

Citirea Bibliei: Daniel 7.15-28 · Fapte 2.14-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 5:1-14

Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratu­lui Siriei, un erou acoperit de glorie şi de dis­tinc­ţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns din­tre oameni: fru­moa­sa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În a­celaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă ome­nească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesa­ger al veştii bune. O fetiţă luată cap­tivă îşi depune simpla măr­tu­rie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru pă­că­toşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dum­ne­zeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumne­zeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este ace­eaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te“ (v. 10; Ioan 9.7). Dum­nezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se re­cunoască mur­dar, mort în greşelile lui (E­fe­seni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dum­ne­zeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE MÂNGÂIE!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre…” (2 Corinteni 1:3-4)

Dumnezeu te poate face să te simți confortabil în cele mai neplăcute locuri! El te poate scoate din situații în care credeai că vei fi blocat pentru totdeauna. El îți poate da pace, chiar și în mijlocul traumei. Înainte ca viața ta să se termine, vei trăi, vei iubi și vei experimenta pierderi. Pierderea unor lucruri te va ajuta de fapt să apreciezi lucrurile pe care încă le ai! Gustul eșecului este cel care face succesul atât de dulce. Cum poți sărbători victoria, dacă nu ai cunoscut înfrângerea?

Vei trăi fiecare zi fără să știi ce-ți rezervă ziua de mâine, dar știind că Dumnezeu deține toate zilele de mâine! Ele nu sunt în mâinile șefului tău, ale brokerului tău, ale soțului tău, sau ale altcuiva… Nici în mâinile tale nu sunt, ca să le manipulezi și să le controlezi… Nu, toate zilele tale de mâine sunt în mâinile lui Dumnezeu!

Așa că, orice ai face, cunoaște-L, pentru că vei avea nevoie de El! Și El va fi acolo pentru tine. El va fi acolo când toți și toate vor dispărea… El va fi acolo cu tine chiar și în locurile întunecoase. Promisiunea Lui pentru tine este că, dacă „seara vine plânsul… dimineaţa (vine) veselia.” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, dimineața vine întotdeauna, și cu ea bucuria Sa. Gândește-te că, indiferent cât de întunecată a fost noaptea, ai trăit întotdeauna și ai văzut dimineața. Nu-i așa? Cumva, harul Său te-a protejat, ți-a purtat de grijă, ți-a oferit siguranță, te-a liniștit, te-a mângâiat și te-a făcut să treci peste… Vremurile și anotimpurile se schimbă, dar nu și Dumnezeu! El este întotdeauna „Dumnezeul oricărei mângâieri”, și El te veghează și vrea să te mângâie ta și astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →