Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “ortodoxie”

17 ian. 2026

17 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Cristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).
Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.
Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însă la miezul nopții a fost un strigăt: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“.

Matei 25.6

Câinele la gară

Un câine obișnuia să își însoțească stăpânul în fiecare dimineață și seară până la gara din localitate. Dimineața îl conducea, iar seara, când sosea trenul, venea să‑l întâmpine. În urma unui accident, stăpânul a murit. Câinele însă a continuat să‑l aștepte. Mergea în fiecare seară la gară, aștepta o oră și apoi se întorcea. A făcut lucrul acesta cam zece ani, până a îmbătrânit și nu a mai putut să se miște. Dar chiar și atunci întorcea capul spre poartă, să vadă dacă nu cumva venea stăpânul său.

În Matei 25, Domnul Isus prezintă parabola celor zece fecioare care așteptau venirea mirelui și care, într‑un final, au adormit înainte ca el să vină. La miezul nopții au fost trezite de un strigăt puternic: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“. La începutul erei creștine, cei credincioși așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului. Un exemplu frumos îl oferă adunarea din Tesalonic, unde credincioșii s‑au întors la Dumnezeu pentru a‑I sluji și pentru a aștepta ca Fiul Său, Isus Hristos, să revină din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Însă, odată cu trecerea timpului, starea de așteptare a început să dispară din rândul celor credincioși, astfel că, treptat, ei au uitat adevărul despre venirea Domnului și despre răpire. Prin urmare, creștinii nu mai aveau speranță divină. Viața lor era îndreptată înspre pământ. Însă acum aproximativ 200 de ani, speranța cu privire la venirea Domnului s‑a aprins din nou în rândul celor credincioși. Toată așteptarea noastră este în jurul minunatei Sale Persoane care a promis că vine „curând“. Pe El Îl așteptăm, Cel care Și‑a dat viața din dragoste pentru noi, Cel care acum vrea să fie bucuria și centrul vieții noastre, Cel pe care Îl vom glorifica în ceruri fără sfârșit!

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 16:1-22

Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi“, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). ŤIată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într‑al vostruť (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta‑o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă“?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ CREZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns?

Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36)

Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta!

Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6)

Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând!

De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2026

2 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine.

Iov 29.11

Acest verset ne arată că Iov avea o părere bună despre sine și că era mulțumit cu acțiunile sale. El credea că părerea sa despre sine însuși va fi confirmată de cei care au auzit despre el („urechea“) și de cei care l‑au văzut („ochiul“). Acest bărbat avusese o familie mare, trei prieteni apropiați și mulți angajați. Față de toți aceștia a fost drept și integru. A avut relații bune cu toți. Dar Domnul a privit în inima lui și iată ce a descoperit acolo:

• Siguranță de sine – Iov era convins că nu făcuse nicio nedreptate, nici prin cuvinte, nici prin fapte (Iov 6.29,30).

• Încredere în sine – Iov gândea că acționase în viața sa într‑un mod desăvârșit (Iov 9.21).

• Încăpățânare – Iov credea că judecase totul drept (Iov 12.3).

Aceasta a fost deci problema lui Iov. Iar această atitudine greșită trebuia corectată. De aceea încercarea a continuat.

Lui Dumnezeu nu‑I place o gândire semeață și sigură de sine, pentru că ea îl înalță pe om și Îl dezonorează pe Dumnezeu. În multe locuri din Cuvântul Său putem vedea aceasta, cum El osândește mândria și trufia omului: „El a lucrat putere cu brațul Său; i‑a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor“ (Luca 1.51). „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“ (1 Petru 5.5).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

Matei 13.43

Aurora boreală

La finalul mesei, prietenul nostru ne‑a arătat câteva cadre impresionante filmate în timpul vacanței petrecute în Norvegia. Cu ajutorul unei drone, el surprinsese peisajul pitoresc al rezervației naturale din Lofoten, fiordurile, satele pescărești, precum și inedita auroră boreală.

Luminile nordice sunt particule ale vântului solar încărcate electric, atrase de polii Pământului. Acestea se ciocnesc de atomii de oxigen și de nitrogen din straturile superioare ale atmosferei și îi transformă în ioni încărcați cu sarcină electrică. La scurt timp, particulele revin la starea inițială, printr‑un proces numit recombinare, și astfel se eliberează radiație electromagnetică și se emite lumină.

Când am văzut pe ecran acest joc fascinant de culori, m‑am gândit la versetul de astăzi. Cei „drepți“ despre care vorbește aici Domnul Isus nu sunt nicidecum oameni mai buni, prin natura lor, decât alții, nici oameni canonizați de către liderii religioși și, cu siguranță, nici dintre aceia care se apreciază singuri ca fiind mai sus decât alții. Nu, ci acești drepți care „vor străluci ca soarele“ sunt aceia care, înțelegând că nu se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele asupra lor, au venit la Isus. Ei L‑au cunoscut ca Mântuitor personal și ca Domn. Viețile lor strălucesc, pentru că ei trăiesc aproape de El. La final, aceștia vor avea parte de bucurie deplină: împărăția Tatălui lor din ceruri. Însuși Dumnezeu Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Lui, pentru că în ei se reflectă propria Lui glorie.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:13-22

Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!

Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într‑o clipă, fără să‑şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.

„Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema“ (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: „Binecuvântat fie Numele Domnului!“, punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5.18).

DĂ MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea?

Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2)

Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2025

18 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.

1 Timotei 6.6

După ce Abel a fost ucis, s-a născut Set. El l-a numit Enos pe fiul său, care înseamnă „slab“ sau „muritor“. Conștiența propriei slăbiciuni și a nevoii de dependență îi conduce pe cei credincioși către rugăciune – „Atunci au început oamenii să cheme numele Domnului“ (Geneza 4.26). Istoria descendenților lui Cain este însă cu totul diferită – mândria și încrederea în sine au dominat viața lor în această lume. Ei și-au zidit cetăți și și-au mărit posesiunile fără să caute voia lui Dumnezeu (versetele 17-22).

Cu toții suntem în pericol de a ne strădui să ne facem viața cât mai plăcută în această lume în care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut sărac și n-a avut niciun loc în care să-Și plece capul (Matei 8.20). Pot fi astfel de lucruri compatibile? În timpul în care trăim, cu doar câteva clickuri putem cheltui o grămadă de bani, cumpărând lucruri atractive, care să ne facă viața mai ușoară, fără să ne întrebăm mai întâi dacă este voia lui Dumnezeu să facem acest lucru. Nu căutăm voia lui Dumnezeu, ci dorim să ne potrivim stilului de viață al lumii acesteia. Primul pas către schimbare este să recunoaștem acest lucru. „Nu vă potriviți chipului veacului acestuia“ (Romani 12.2). Iată un punct sensibil al societății noastre consumeriste.

După patru mii de ani de istorie a omului, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ și a trăit, sau Și-a făcut cortul, printre oameni (Ioan 1.14). În timp ce toți se duceau seara la casele lor, El Se ducea pe muntele Măslinilor (Ioan 8.1). Acolo Și-a petrecut multe nopți Străinul ceresc, în timp ce ziua slujea cu devotament poporului. El n-a avut absolut nicio intenție de a acumula proprietăți în această lume. Dimpotrivă, a trăit o viață foarte modestă, însă a fost întotdeauna pe deplin satisfăcut, fiindcă Îl avea pe Dumnezeul Său ca parte de moștenire (Psalmul 16.6).

Când i-a hrănit pe cei patru mii de oameni, Domnul a mulțumit pentru cele șapte pâini și pentru cei câțiva peștișori care fuseseră aduși înaintea Lui (Marcu 8.6,7). În timp ce a oferit hrană cu generozitate și din belșug, El a avut grijă în același timp ca nimic să nu se piardă și le-a cerut ucenicilor Săi să strângă toate fărâmele rămase (Ioan 6.12).

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“.

Matei 27.45,46

„Pentru ce M-ai părăsit?“

Privim la aceste cuvinte ale Domnului Isus pe cruce cu cea mai mare reverență. Ele sunt pline de semnificație, însă niciodată nu le vom putea pătrunde pe deplin.

De la miezul zilei s-a așternut un întuneric peste toată țara. Mai înainte, Fiul lui Dumnezeu fusese batjocorit, dar acum, dintr-odată, toate batjocurile și insultele s-au oprit. În timpul celor trei ceasuri de întuneric, Dumnezeu a făcut ca ochii oamenilor să nu poată privi la Fiul Său, fiindcă atunci a avut loc ceva de neconceput: Dumnezeu a adus o suferință enormă asupra Lui. De ce?

Mântuitorul lumii atârna pe cruce singur, abandonat de oameni, iar acum părăsit și de Dumnezeu, fiindcă trebuia să facă ispășire pentru păcatele tuturor celor care cred în El. Domnul Isus a luat locul celui păcătos sub judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu Și-a întors fața de la El și a adus asupra Lui judecata Sa. Fără această lucrare de ispășire, nimeni n-ar putea fi mântuit, iar cunoașterea morții Sale ispășitoare este de mare folos pentru toți cei care Îl primesc prin credință.

„Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5).

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 8:1-18

Capitolul 8 ne-a înfăţişat gloria împăratului David. Însă aici este altceva care o depăşeşte cu mult: este harul care îl însoţeşte. David l-a învăţat în şcoala lui Dumnezeu, el însuşi fiind obiectul lui. Oare poate fi aceasta legea omului, să primească la curtea lui, la masa lui, pe ultimul reprezentant al liniei rivale, pe moştenitorul vrăjmaşului său? (citeşte 2 Samuel 4.4).

Cu siguranţă, nu! Aceasta este un exemplu de bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu, pentru că David nu este satisfăcut doar să-şi împlinească promisiunea faţă de Ionatan şi de Saul (1 Sam. 20.15; 24.21, 22): el face ca acest har divin să se reverse peste sărmanul Mefiboşet, pătruns cu totul de sentimentul propriei nevrednicii. În plus, nu era el şchiop şi, din această cauză, obiect al vrăjmăşiei împăratului? (5.8). Dar să remarcăm felul în care este căutat, chemat pe nume, asigurat, îmbogăţit, invitat ca un membru de familie la masa împăratului şi, în final, adoptat pentru tot restul vieţii lui. Ce frumoasă imagine a lucrării Domnului Isus pentru un păcătos!

Mefiboşet nu va înceta să fie un invalid. Versetul 13 o repetă intenţionat. Dar când va fi aşezat la masa împărătească, faptul acesta nu va mai putea fi văzut. Oare nu este tot aşa şi cu credinciosul aflat aici, jos? Vechea lui fire nu-i este luată, dar, în timp ce stă în comuniune cu Domnul, o poate ţine în afara vederii.

ESENȚA CALITĂȚII DE LIDER | Fundația S.E.E.R. România

„Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri și să-i ajutați.” (Iosua 1:14)

Pentru a fi demn să ai un adept, îți trebuie mai mult decât talent și un titlu. Esența calității de lider reiese din următoarele două imperative: 1) Să mergi primul! Iosua le-a spus celor ce-și aleseseră domenii dincoace de Iordan: „Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri”. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu te-a chemat să conduci, trebuie să pășești cu credință și să mergi primul. Pentru asta, trebuie să crezi în tine și în misiunea ta. Realizarea necesită mai mult decât să muncești din greu; înseamnă să crezi în ce trebuie! Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Tu, nu ai nevoie de toate răspunsurile de la început. Încrederea ta vine din faptul că știi că Dumnezeu este cu tine, și înaintea ta! 2) Să-i iei și pe alții cu tine. Tot Iosua a spus: „Să treceţi… şi să-i ajutaţi…” (vers. 14) Și dacă te întrebi: „Cât timp trebuie să continuu să investesc în această persoană?”, răspunsul este: „până ce vor fi şi ei în stăpânirea ţării pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:15) Mulți oameni vor sluji atunci când sunt constrânși s-o facă, iar unii vor sluji în situații de criză. Dar atunci când ai o inimă de slujitor, tu inițiezi slujirea altora. Vezi nevoia, profiți de ocazie și slujești, știind că Dumnezeu te va răsplăti. De aceea slujești cu bucurie (vezi Psalmul 100:2). Iată deci cum stau lucrurile: te califici pentru a te bucura de privilegiile calității de lider doar atunci când ești dispus să mergi primul și apoi să-i iei și pe alții cu tine! Dar nu acesta este sfârșitul istorisirii biblice. Dumnezeu i-a spus lui Iosua, iar într-o zi îți va spune și ție: „Apoi să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara care este moşia voastră şi pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului…” (Iosua 1:15). Așadar, îndemnul zilei este: slujește cu bucurie… și într-o zi, vei moșteni cerul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 apr. 2025

15 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin El, să împace toate […] fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El. Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui.

Coloseni 1.20-22

Lucrarea împăcării este dublă. În timp ce împăcarea lucrurilor este o lucrare încă viitoare, împăcarea persoanelor, adică a credincioșilor, este deja împlinită. „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte.“ Aceasta era trista stare naturală în care se aflau cei care acum sunt împăcați. Ei nu erau doar pângăriți de păcat, așa cum este creația, ci erau „străini și vrăjmași [ai lui Dumnezeu] în gândire, prin lucrări rele“. Avem aici oameni, făpturi inteligente, care au o gândire, o facultate morală, care îi situează deasupra animalelor și care îi face capabili să fie într-o relație conștientă cu Dumnezeu. Dar păcatul i-a separat și i-a îndepărtat de Dumnezeu în ce privește gândirea (înțelegerea) lor. Ei nu Îl cunosc, nu mai sunt în relație cu El, sunt total înstrăinați de Dumnezeu, iar gândirea (înțelegerea) lor întunecată s-a întors spre rău până la punctul în care au ajuns nu numai străini față de lucrurile divine, ci chiar vrăjmași ai lui Dumnezeu. Iar această stare morală se manifestă prin „lucrări rele“. Prin harul lui Dumnezeu, astfel de ființe sunt acum împăcate, apropiate de Dumnezeu, Îl cunosc pe El și sunt aduse într-o stare potrivită pentru a fi într-o relație cu El, pentru a se bucura de prezența și de dragostea Lui.

Hristos este Cel care a făcut posibil acest lucru. În virtutea lucrării perfecte pe care El a împlinit-o în trupul cărnii Sale, prin suferință și moarte, a fost înfăptuită împăcarea. Și încă de acum credincioșii se bucură de beneficiile acestei împăcări, ale cărei roade glorioase și binecuvântate însă nu vor fi văzute în plinătatea lor decât în glorie, așa cum vom vedea în versetul următor. Să remarcăm că apostolul le face colosenilor o aplicație personală a acestui mare și prețios adevăr. „Și pe voi“, le spune el, insistând asupra acestei poziții de excelență pe care ei o au în Hristos și pe care doar El, prin moartea Sa, a putut să le-o dea.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.18

Cuvântul crucii

În creștinătate este o tradiție ca, în săptămâna de dinaintea Paștelui, oamenii să se gândească în mod deosebit la crucificarea Mântuitorului. Iată un lucru bun, dar el nu trebuie să rămână la nivel de tradiție, pe care o uităm repede! Crucea Domnului Isus vorbește despre suferințele și moartea Sa; ea era o necesitate absolută, pentru ca oamenii să poată veni la Dumnezeu. Înainte de moartea Sa, Isus Hristos L-a rugat pe Tatăl Său să îndepărteze de la El „paharul“ pe care trebuia să-l bea. Dumnezeu nu L-a scutit pe Fiul Său de moartea prin răstignire. Astfel, Domnul Isus a murit pentru vina noastră, purtând la Golgota păcatele noastre. Acolo Dumnezeu L-a pedepsit pentru ceea ce am făcut noi. Acolo a curs sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, pe baza căruia Dumnezeu îl poate ierta pe cel care își mărturisește păcatele și crede în lucrarea de mântuire a Fiului Său. Crucea este dovada că omul este stricat și incapabil să se mântuiască pe sine. Pentru mulți, crucea este o nebunie. Ei nu sunt dispuși să recunoască în fața lui Dumnezeu falimentul lor, și de aceea vor merge în pierzarea veșnică. Dar cel care recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatul său va fi salvat.

    De sus, din cer, cu iubire azi El te cheamă ca să vii.

    Vin’ și primește-L acum! El pentru tine a murit.

Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 7:1-17

„Când Îi plac Domnului căile unui om, îi pune chiar şi pe vrăjmaşii săi în pace cu el” (Proverbe 16.7). Cuvântul acesta se dovedeşte acum adevărat pentru David. Şi, de când locuieşte într-o splendidă casă de cedru, se gândeşte cu seriozitate la chivotul Domnului care locuia într‑un simplu cort. Nobil sentiment din partea lui! Aceia dintre noi care se bucură de o viaţă asigurată şi confortabilă nu trebuie să uite niciodată că Stăpânul nostru a trecut prin această lume ca un călător divin, neavând un loc unde să‑Şi plece capul.

David îşi propune să construiască o casă demnă pentru Domnul. Dar ascultaţi cum îi răspunde El, în esenţă, prin gura lui Natan: „Mi-am însuşit această calitate de călător, ca să împărtăşesc prin har soarta poporului Meu. Iar timpul odihnei Mele n-a sosit încă. Dar ceea ce tu nu poţi face va fi împlinit de unul dintre descendenţii tăi”.

Domnul Se referă în primul rând la Solomon, fiu al lui David, care va construi templul. Dar v. 14, citat în Evrei 1.5, arată că acest Împărat, Fiu al lui David, sub aspect profetic este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Despre El exclusiv se poate afirma că împărăţia Îi va fi stabilită pentru totdeauna. Binecuvântările personale (v. 8, 9) sau colective (v. 10) îşi au toate sursa în această Persoană fără seamăn.

NU-ȚI FIE TEAMĂ DE EȘEC () | Fundația S.E.E.R. România

„Evanghelia… trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16)

Să privim împreună la alte două modalități în care putem să învingem frica de eșec.

1) Urmărește scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Pentru a reuși cu adevărat în ceva, trebuie să ai o pasiune pentru acel lucru. Iar Dumnezeu nu numai că îți va dezvălui planul Său, dar îți va da și pasiunea de a-l împlini. Apostolul Pavel a avut darul, educația și relațiile necesare pentru a fi în stare să urmeze o serie întreagă de diferite alte cariere; dar el a scris: „Trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” Care este pasiunea ta? Studiaz-o; este un indiciu al destinului tău.

2) Pune-ți aceste trei întrebări:

a) „Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu reușesc?” Îl vei avea în continuare pe Dumnezeu, talentele tale, familia ta și alte oportunități.

b) „A mai făcut cineva acest lucru înainte?” Și chiar dacă nu, ce dacă?!

c) „Această teamă este oare un semnal că nu am oamenii, procesele sau planurile adecvate pentru a reuși în acest moment?”

Apoi pune-ți întrebarea cu adevărat importantă: „Care sunt beneficiile de care mă voi bucura dacă voi reuși?” Învață să adopți atitudinea de tipul „pot s-o fac”. Privește-ți frica în față și afirmă cu îndrăzneală: „Pot totul în Hristos, care mă întărește!” (Filipeni 4:13) Nu lăsa familiaritatea acestui verset să te facă să-l recitiți mecanic. Spune-l cu voce tare. Absoarbe cu adevărat cuvintele, lasă-le să-ți pătrundă în suflet. Trebuie să admiți că Hristos te întărește ca să reușești pentru slava lui Dumnezeu! Și trebuie să crezi că, atunci când te călăuzește, El îți oferă tot ce ai nevoie pentru a reuși în ce te-a chemat să faci!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
11 apr. 2025

11 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos.

Filipeni 3.8

Noul Testament pe scurt (11) – Filipeni

Epistola către Filipeni este o epistolă pastorală, plină de încurajare și de înviorare. Ea a fost scrisă unei adunări lipsite de resurse materiale, dar care cultivase o dragoste devotată pentru Pavel, de vreme ce acesta fusese instrumentul convertirii celor credincioși de acolo, cu aproximativ unsprezece ani înainte. Epistola prezintă adevărata experiență creștină, arătată ca fiind o cursă de alergare către gloria lui Dumnezeu. Pavel este exemplul cu privire la această experiență. Deși aflat în închisoare, bucuria lui plină de pace caracterizează întreaga epistolă. Secretul pentru aceasta este că Hristos era totul pentru el:

• în capitolul 1, Hristos este motivația vieții lui;

• în capitolul 2, Hristos este Exemplul lui;

• în capitolul 3, Hristos este Obiectul lui;

• în capitolul 4, Hristos este puterea lui.

Capitolul 2 conține o minunată declarație cu privire la măreția smeririi de bunăvoie a Domnului Isus, care a coborât din locul celei mai înălțate glorii până în cel mai adânc loc de suferință, mergând până la moarte de cruce. Această smerire a fost urmată de răspunsul binecuvântat al lui Dumnezeu, care L-a înălțat ca Om în locul cel mai înalt (verstele 5-11). O astfel de Persoană anima inima și stârnea admirația apostolului Pavel. Prin urmare, el nu numai că suferea cu răbdare orice împotrivire, ci se și bucura văzând în toate acestea ocazii pentru o mai mare binecuvântare pentru sine și pentru o mai mare glorie pentru Domnul Isus. Acest măreț triumf al credinței face ca această carte să aibă o nespusă valoare pentru încurajarea credinței noastre, ca să călcăm pe urmele apostolului.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iuda Iscarioteanul, care urma să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?“. Dar a spus aceasta … pentru că era hoț și avea punga și lua cele puse în ea. Isus deci a spus: „Las-o: ea l-a păstrat pentru ziua pregătirii Mele pentru înmormântare; pentru că pe săraci îi aveți cu voi întotdeauna, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna“.

Ioan 12.4-8

Iuda

Când parfumul mirului s-a răspândit în toată casa, Iuda a înțeles că Maria unsese picioarele lui Isus cu ulei de ungere foarte scump. Șiretenia trădătorului vrea să se amestece cu această aromă minunată. Iuda pretinde că este foarte milos. El acționează ca și cum Domnul nu ar fi avut pe inimă ajutorul material al săracilor. Ucenicii se vor fi mirat de modul în care Iuda a interpretat iubirea față de aproapele. În opinia lui Iuda, Maria tocmai irosise un produs valoros, de 300 de dinari, ce constituiau plata unui lucrător pe un an întreg. Iuda era un mincinos și un hoț. El nu avea niciun strop de afecțiune pentru Stăpânul pe care Îl urmase prin țară atâta vreme. El se gândea doar la bani, fiind motivat de lăcomie. Având acest context, nu este dificil pentru noi să înțelegem că întrebarea lui a fost complet deplasată.

Domnul pătrunde în străfundul inimilor noastre. El știa ce o determinase pe Maria să păstreze acel mir de nard curat pentru El. Ea a simțit că Domnul ei era în umbra morții. De aceea, încă o dată, ea și-a arătat prețuirea față de El. Lecția noastră este aceasta: închinarea către Fiul lui Dumnezeu nu este un efort irosit!

Citirea Bibliei: Geneza 5.1-20 · 1 Petru 2.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 3:1-5 ; 5:1-9

În timpul acestor evenimente, David a aşteptat în linişte la Hebron ca Domnul Însuşi să-l stabilească împărat peste tot Israelul.

Tot astfel Isus, acum în ceruri, aşteaptă ca Dumnezeu să-I dea împărăţia Sa universală. Pentru Israel, începutul capitolului 5 marchează o dată importantă în istoria lui şi anume transferul scaunului de domnie al lui David la Ierusalim, oraş care, de acum înainte, va ocupa un loc atât de important în istoria poporului şi în scopurile lui Dumnezeu. Dar, în interiorul zidurilor cetăţii, pe Muntele Sion, exista un oraş de nepătruns, păstrat de iebusiţi încă din timpul lui Iosua. În ciuda laudei de sine a ocupanţilor, David îl cucereşte. Totuşi aici David uită harul care l-a caracterizat atât de des, prin aceea că interzice accesul şchiopilor şi al orbilor în casa lui Dumnezeu. Ce contrast cu Domnul, care i-a primit în templu pentru a-i vindeca, în mod expres pe orbi şi pe şchiopi (Matei 21.14); ce contrast, de asemenea, cu omul care a dat o cină mare (Dumnezeu Însuşi) şi care, pentru a-Şi umple casa, îi strânge pe aceşti oameni nenorociţi (reprezentândune pe tine şi pe mine) ca să-şi ocupe locurile lor la sărbătoarea harului (Luca 14.21-23).

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 apr. 2025

2 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Poporul să iasă și să adune porția unei zile în fiecare zi.

Exod 1.6,8

Pâinea din ceruri (2)

Este evident că, pentru a ne bucura de o astfel de parte prețioasă, inimile noastre trebuie să fie separate de orice lucru care aparține acestui veac rău și care are aplicație la natura păcătoasă din noi. O inimă lumească și o gândire carnală nu-L vor găsi pe Hristos în Cuvântul lui Dumnezeu, nici nu se vor bucura de Elim.

Mana era atât de pură și de delicată, încât nu putea suporta contactul cu pământul. Ea cădea pe rouă (vedeți Numeri 11.9) și trebuia să fie adunată înainte ca soarele să se ridice. Prin urmare, fiecare israelit trebuia să se scoale dis-de-dimineață și să-și adune porția de fiecare zi. Așa stau lucrurile cu poporul lui Dumnezeu acum. Mana cerească trebuie adunată proaspătă în fiecare dimineață. Mana de ieri nu mai este bună pentru astăzi, nici cea de astăzi, pentru mâine.

Trebuie să ne hrănim cu Hristos în fiecare zi, cu o energie înnoită de la Duhul Sfânt, altfel vom înceta să creștem. Mai mult, trebuie să facem din Hristos ținta noastră principală. Trebuie să-L căutăm „dis-de-dimineață“, înainte ca alte lucruri să aibă timp să pună stăpânire pe inimile noastre slabe. Mulți dintre noi, din nefericire, falimentează în acest aspect. Îi dăm lui Hristos un loc secundar și, în consecință, suntem slabi și sterpi. Vrăjmașul, mereu la pândă, se folosește de indolența noastră spirituală pentru a ne lipsi de binecuvântarea și de puterea care sunt rezultatul hrănirii cu Hristos. Viața cea nouă a credinciosului poate fi hrănită și întărită doar cu Hristos. „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el datorită Mie“ (Ioan 6.57).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El l-a găsit într-o țară pustie și în pustia urletelor unei singurătăți, l-a înconjurat, l-a îngrijit, l-a păzit ca lumina ochiului Său.

Deuteronom 32.10

Abandonată în deșertul Arizonei (1)

Un doctor misionar, care a lucrat pe continentul american printre indienii Navajo, în deșertul Arizonei, a avut, cu mai mulți ani în urmă, următoarea experiență:

Într-una dintre călătoriile sale, el s-a apropiat de un loc cu vegetație pitică, care putea fi văzut de departe în peisajul deșertic din jur. Cu cât se apropia de acest loc, cu atât auzea mai clar niște țipete cumplite. Presupunând că era vorba de vreun animal prins într-o capcană, și-a părăsit vehiculul, și-a luat pușca și a început să înainteze printre tufișuri.

Aproape că ajunsese de cealaltă parte a locului, când, spre surprinderea lui, a găsit nu un animal, ci o femeie indiană căzută la pământ. Doctorul și-a dat seama că femeia nu se putea mișca și că suferea de dureri cumplite. După ce a examinat-o, a înțeles că nu mai erau speranțe pentru ea: femeia avea o gangrenă și infecția se răspândise deja în tot corpul. I-a făcut o injecție cu morfină, pentru a-i calma durerile, a învelit-o cu o pătură și a pus-o cu grijă în mașină, după care a dus-o la un spital misionar. Pe drum a încercat să afle de la femeie de ce era singură în acel loc. Ea i-a spus că fusese grav bolnavă și că vrăjitorul tribului nu putuse „să scoată demonul din ea“, după care a abandonat-o.

Stătuse vreme de patru zile în acel loc, o regiune aflată la o altitudine de aproximativ o mie opt sute de metri, imobilizată, fără hrană și fără apă, în căldura soarelui ziua și în frigul neîndurător noaptea.

Citirea Bibliei: Naum 3.1-19 · Proverbe 30.24-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 28:15-25

Ce scenă înspăimântătoare! Însăşi femeia scoate un ţipăt chinuitor (v. 12), iar aceasta pentru că nu în urma vrăjilor ei a apărut Samuel. Nici ea, nici stăpânul ei, Satan, n-aveau puterea să facă aşa ceva. Mâna lui Dumnezeu era aceea care, pentru un moment, a întredeschis poarta locuinţei morţilor şi a făcut să urce în scenă robul Său Samuel.

Ceea ce profetul are de spus seamănă cu mesajul pe care, ca mic copil, avusese misiunea să i-l transmită lui Eli (3.11-13). Este o confirmare îngrozitoare a judecăţii Domnului. Încă o zi şi va fi adusă la îndeplinire. Împărăţia va fi luată de la Saul şi va fi dată lui David. Împăratul şi fiii lui i se vor alătura lui Samuel, în locul unde morţii aşteaptă învierea: spre viaţă ori spre judecată.

Este deosebit de solemn sfârşitul acestui om care îşi începuse domnia atât de promiţător. Dragi prieteni, reţineţi bine aceasta: oamenii cu cele mai frumoase caractere, dar care nu au viaţa nouă, merg spre o pedeapsă eternă tot atât de sigur ca şi cei mai mari păcătoşi. Isus dă această viaţă divină tuturor acelora care I-o cer. Tu o ai?

CINE ÎȚI VINE ÎN AJUTOR? | Fundația S.E.E.R. România

„Ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” (Romani 16:2)

Charles Plumb a fost pilot de avion în Vietnam și, după șaptezeci și cinci de misiuni de luptă, avionul său a fost doborât de o rachetă sol-aer. Plumb s-a catapultat, dar a ajuns în mâinile inamicului… și a petrecut următorii șase ani într-o închisoare comunistă. A supraviețuit calvarului… și acum ține prelegeri despre ceea ce a învățat din experiența sa. Într-o zi, când el și soția sa luau masa într-un restaurant, un bărbat de la o altă masă s-a apropiat și l-a întrebat: „Tu ești Plumb? Ai pilotat avioane de vânătoare în Vietnam de pe portavionul Kitty Hawk și ai fost doborât?” Plumb a spus: „De unde știi tu asta?” Omul a răspuns: „Eu ți-am împachetat parașuta!” Apoi omul l-a apucat de mână și a spus: „Cred că a funcționat!” Plumb i-a strâns mâna și l-a asigurat că da, adăugând: „Dacă n-ar fi funcționat, eu nu aș fi astăzi aici!” În acea noapte, Plumb nu a putut dormi, gândindu-se la omul acela. Oare cum arăta în uniforma Marinei? De câte ori nu l-o fi văzut, fără ca măcar să-l întrebe „Ce mai faci?” (sau orice altceva)… pentru că Plumb era pilot de vânătoare, iar celălalt bărbat era doar un marinar. Se gândea la numeroasele ore pe care acel marinar le va fi petrecut în măruntaiele navei, netezind meticulos și împăturind mătasea fiecărei parașute, ținând în mâini practic destinul atâtor necunoscut. Ca urmare, de-atunci Plumb pune regulat publicului său această întrebare importantă și neobișnuită: „Cine îți împachetează parașuta?” Cu toții avem pe cineva care ne oferă ceea ce avem nevoie pentru a face față cu bine unei zile. Apostolul Pavel a spus de pildă despre diaconița Fivi că „s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” Pe tine, cine te susține? Astăzi – arată-i aprecierea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 mart. 2025

22 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.

Galateni 6.14

Noul Testament pe scurt (9) – Galateni

Epistola către Galateni, scrisă către adunările din regiunea Galatiei, reprezintă o mustrare aspră împotriva învățăturii rele potrivit căreia faptele legii ar forma standardul pentru umblarea și purtarea celui credincios. Deși mântuiți prin har, prin credință, galatenii adăugaseră legea ca principiu pentru menținerea mântuirii lor. Acest amestec este cu totul dezgustător pentru Dumnezeu, care este Dumnezeul oricărui har.

Apostolul Pavel arată că Persoana binecuvântată a lui Hristos, și nu legea, formează standardul umblării celui credincios și că Duhul lui Dumnezeu este puterea pentru a umbla cu Dumnezeu. Crucea lui Hristos este prezentată cu putere ca fiind cea care retează orice speranță ca omul aflat sub lege să producă ceva bun. Prin cruce, credinciosul este răstignit față de lume, deci este înlăturat din chiar sfera în care legea este principiul cârmuitor. El este văzut acum ca fiind în legătură cu noua creație (Galateni 6.15) și de aceea el trebuie să umble nu prin carne, ci prin Duhul.

Moartea lui Hristos este privită în capitolul 4 ca fiind modul în care am fost răscumpărați din robia legii, pentru a fi aduși în poziția de fii ai lui Dumnezeu, caracterizată de o deplină demnitate și libertate – poziție care nu putea fi cunoscută de sfinții Vechiului Testament, însă care aparține tuturor sfinților din această dispensație a harului. Suntem fii ai lui Dumnezeu, așezați de El Însuși în această poziție binecuvântată. Cât de necesară este Epistola către Galateni pentru a putea fi păziți de egoism, de încrederea în carne și de nenumăratele rele care izvorăsc dintr-o atitudine legalistă!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?“ Și Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“.

Matei 16.15,16

Petru răspunde prin credință

Mulți oameni L-au urmat pe Isus după ce au fost ajutați de El în nevoie. Totuși, atunci când Isus a vorbit despre moartea Lui, precum și despre responsabilitatea lor personală înaintea lui Dumnezeu, ei au spus: „Greu este acest cuvânt; cine poate să-l asculte?“, și L-au părăsit pe Domnul. Atunci Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi dacă și ei vor pleca de la El. Petru a răspuns pentru toți: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu“ (Ioan 6.60,67-69).

Cu o altă ocazie, Isus a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“. Ucenicii au răspuns că oamenii aveau o părere înaltă despre El. Atunci El i-a întrebat personal: „Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?“. Din nou, Petru este cel care răspunde: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“.

Acum, că Petru L-a mărturisit ca „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“, Isus Se referă din nou la schimbarea numelui acestuia, de la Simon, la Petru. El i-a zis: „Tu ești Petru [o piatră] și pe această stâncă [gr. Petra] voi zidi Adunarea Mea“. Adunarea a fost astfel zidită pe stâncă, pe faptul și pe mărturisirea că Isus este Fiul Dumnezeului celui viu.

Petru însuși explică mai târziu că el și toți ceilalți credincioși au venit la Isus, „Piatra vie“ și, ca „pietre vii“, ei au fost zidiți o casă duhovnicească, biserica sau adunarea (1 Petru 2.4,5).

Citirea Bibliei: Iona 3.1-10 · Proverbe 27.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 22:11-23

În timp ce David, viitorul împărat, este rătăcitor şi exilat împreună cu cei care-i sunt credincioşi, Saul urzeşte planuri sinistre împotriva lui. Totodată gelozia îl duce la uciderea preoţilor Domnului. Şi ceea ce n-a dus la îndeplinire contra lui Amalec, vrăjmaşul poporului ~ cruţându-l pe Agag şi animalele lui ~ nu-i este teamă să facă cetăţii Nob, trecând-o în întregime (oameni şi animale) prin ascuţişul sabiei. Pentru a-şi împlini răzbunarea, Saul se foloseşte chiar de trădător, de Doeg, un edomit, figură teribilă a Anticristului care, într-un timp viitor, se va ridica împotriva Domnului şi a lui Israel (vezi titlul Psalmului 52).

Să luăm acum în considerare o imagine plină de har: Abiatar reunit cu unsul Domnului. „Rămâi cu mine ~ îl sfătuieşte David ~ … cel care caută viaţa mea caută şi viaţa ta”.

„Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră ~ le aminteşte Isus ucenicilor Săi ~ … dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.18, 20). Această persecuţie, această ură din partea lumii este ea un motiv de temere pentru inimile noastre? Să ascultăm atunci ca venind de pe buzele Lui această promisiune de preţ, care nu dezamăgeşte: „La mine vei fi bine păzit” (v. 23; vezi Ioan 18.9)!

LEGEA ENTROPIEI | Fundația S.E.E.R. România

„…toate aceste lucruri au să se strice…” (2 Petru 3:11)

Un autor creștin a scris: „A doua lege a termodinamicii afirmă acest adevăr fizic: dacă sunt lăsate în voia lor, toate lucrurile din univers se îndreaptă spre dezordine și degradare. Mașinile ruginesc… Mâncarea se alterează… iar acest lucru este cunoscut sub denumirea de „legea entropiei”. Singura modalitate de a preveni entropia este să introduci o sursă de energie exterioară care s-o contracareze. Termenul tehnic pentru aceasta este negentropia. Iar frigiderul este un bun exemplu. Îl conectați la o priză electrică, și produce aer rece care împiedică alimentele să se strice. Dacă frigiderul este deconectat de la sursa sa de energie, entropia va prelua din nou controlul, iar lucrurile vor deveni urât mirositoare.

Oare nu asta se întâmplă și atunci când ne deconectăm de la Dumnezeu? Viața se îndreaptă spre degradare și dezordine. Așadar, cum ne depășim tendințele entropice?

Solomon răspunde: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18) Dacă păcatul este entropie, atunci investirea energiilor noastre într-o viziune de dimensiunea lui Dumnezeu înseamnă negentropie. Expresia „fără frâu” provine din cuvântul ebraic para, iar „entropie” este o traducere corectă a acestuia.”

Aș zice că multe probleme ale Bisericii nu provin neapărat dintr-o abundență de păcate, ci mai degrabă dintr-o lipsă de viziune. Nu sugerăm că nu există probleme legate de păcat, sau că acestea n-ar trebui rezolvate. Dar, în prea multe cazuri, nu există suficientă viziune pentru a ține bisericile ocupate. Viziunea noastră nu este suficient de mare pentru a ne solicita toate energiile, așa că ne concentrăm pe probleme mărunte – care nu ne dau suficient de mult de lucru…

La fel este și în plan personal. Dacă am avea o viziune mai largă asupra a ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze în noi și prin noi, problemele noastre s-ar diminua, deoarece focalizarea noastră ar fi pe o cauză mai mare decât noi! Iată la ce ne invită El să reflectăm azi…

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 mart. 2025

20 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Întregii plinătăți a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El și, prin El, să împace toate față de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

Coloseni 1.19,20

Din cauza păcatului, creația era pângărită, îndepărtată de Dumnezeu, în afara oricărei relații cu El, cu plinătatea. Dar i-a plăcut plinătății Dumnezeirii, aceasta a fost buna ei plăcere, să împace toate lucrurile cu ea însăși, să reapropie de ea toate lucrurile, să repună toate lucrurile în relație imediată cu Dumnezeu, după ce le-a făcut potrivite pentru aceasta. Împăcarea aceasta are loc pe temeiul lucrării împlinite de Hristos la cruce: „Făcând pace prin sângele crucii Lui“.

Trebuie să remarcăm foarte clar că temelia a fost pusă, pacea a fost făcută, în virtutea jertfei oferite la cruce; așa cum se spune în altă parte: „Dar acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa“ (Evrei 9.26), iar în altă parte: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1.29). Dar puterea divină nu a intervenit încă pentru punerea în practică a efectului acestei împăcări a tuturor lucrurilor din ceruri și de pe pământ, pentru introducerea acestui nou regim, în care totul va fi repus în ordine, în care cerurile și pământul, eliberate de prezența și de puterea răului, se vor bucura de relația lor cu Dumnezeu și de binecuvântările care rezultă din această relație, în care toate lucrurile vor fi făcute curate pentru Dumnezeu, potrivit întregii valori a jertfei lui Hristos.

O primă manifestare a acestei împăcări va avea loc în Mileniu, atunci când se va împlini acest cuvânt: „Bunătatea și adevărul s-au întâlnit, dreptatea și pacea s-au sărutat. Adevărul va răsări din pământ și dreptatea va privi din ceruri“ (Psalmul 85.10-13). Orice manifestare a răului va fi reprimată, dar, când vor fi întemeiate noile ceruri și noul pământ, în care va locui dreptatea (2 Petru 3.13; Apocalipsa 21.1-5), atunci răul va fi stârpit cu desăvârșire și împăcarea își va face efectul pe deplin. Este ceea ce și noi așteptăm, potrivit promisiunii Sale (2 Petru 3.13).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci avem parte de Hristos, dacă ținem cu tărie, până la sfârșit, încrederea de la început.

Evrei 3.14

Siguranța mântuirii

Mulți creștini sunt tulburați când găsesc în Biblie versete care, referindu-se la creștini, adaugă cuvântul „dacă“, cum este cazul cu cel de mai sus. Se întreabă, cu oarecare neliniște, dacă vor putea ține încrederea și credința până la capăt.

Este însă important să facem distincția între două puncte de vedere sau de raportare diferite. Când privim la această chestiune din punctul de vedere al lui Dumnezeu, atunci nu există niciun „dacă“. Când am venit la Dumnezeu mărturisindu-ne păcatele și crezând în Mântuitorul, am fost salvați, am primit viața nouă și am devenit copii ai lui Dumnezeu în care locuiește Duhul Sfânt. Toate acestea, în temeiul răscumpărării perfecte împlinite de Domnul Isus la cruce și a lucrării perfecte a lui Dumnezeu pe baza acesteia! Tot ce a făcut Dumnezeu este absolut sigur și desăvârșit.

Dar, cum oamenii sunt ființe responsabile, avem și versete în Biblie care se referă la mărturisirea din punctul de vedere al omului. De aceea găsim acest „dacă“. Sunt oameni care afirmă că sunt mântuiți și credincioși, dar în al căror comportament nu se poate vedea nimic din ce pretind ei a fi. Atunci apar dubii. Domnul cunoaște cine este al Lui cu adevărat, pe când noi nu putem ști întotdeauna adevărul. Dar, în timp, se va arăta cine este adevărat. Un creștin fals, care are doar o mărturisire exterioară, mai devreme sau mai târziu va abandona cursa și se va depărta de credință. Dumnezeu însă îl va aduce la destinație pe orice credincios adevărat.

Citirea Bibliei: Iona 1.1-17 · Proverbe 26.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 21:1-15

Viaţa de pribegie a lui David tocmai începe. El se duce la Nob, la preotul Ahimelec.

Domnul le va aminti incidentul acesta iudeilor pentru a le dovedi că toate lucrurile (inclusiv legea) trebuie supuse lui Mesia al lor, al cărui tip era David (Marcu 2.25, 26).

Înainte de a înfrunta dificultăţile, înainte de a întreprinde orice, să mergem la Isus, Marele nostru Preot. Să-I cerem Lui, ca şi David, hrană şi sabie. Cuvântul Lui, înţeles şi primit, ni le va oferi, prin credinţă, şi pe una şi pe cealaltă.

Vai, de pe buzele lui David va trebui să auzim o minciună (v. 2)! Apoi vedem o altă cădere, când caută refugiu la vrăjmaşii lui Israel şi se preface că este nebun înaintea lui Achiş, un prinţ filistean. Ce scenă tristă! Nu este el unsul Domnului, învingătorul lui Goliat, imagine în alte timpuri a Domnului Isus?

Tot aşa, este o privelişte tristă atunci când un creştin uită că este un reprezentant al lui Hristos şi se poartă înaintea lumii ca un nebun!

Dar suntem mângâiaţi să aflăm din titlul Psalmului 34 că, după greşeala lui, David reabilitat a putut să compună cu ajutorul Duhului acest psalm remarcabil: ȚVoi binecuvânta pe Domnul în orice timp…Ț (Psalmul 34.1).

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Ce se întâmplă atunci când încerci să implementezi schimbarea la momentul nepotrivit? De fapt, când este momentul potrivit pentru a o face? Din punctul de vedere al liderului, anumite momente sunt mai bune pentru a face schimbări decât altele.

Dr. John Maxwell, care a scris best-seller-ul „Cele 21 de legi supreme ale liderului”, spunea: „Am elaborat următoarea listă de indicii, pentru a mă ajuta să parcurg acest proces: ‘Această schimbare va aduce beneficii adepților mei? Este ea compatibilă cu scopul organizației? Este această schimbare specifică și clară? Cele mai importante 20% persoane care mă influențează sunt în favoarea ei? Această schimbare se poate testa, înainte de a ne lua un angajament total față de ea? Sunt disponibile resurse fizice, financiare și umane pentru a realiza această schimbare? Este aceasta reversibilă? Este această schimbare următorul pas evident? Are aceasta beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung? Conducerea este capabilă să producă această schimbare? Toate acestea indică oare faptul că momentul este potrivit?’ Înainte de a introduce o schimbare importantă, parcurg această listă și încerc să răspund la fiecare din aceste întrebăre cu „da” sau „nu”. Dacă la mai multe întrebări apare „nu”, trag concluzia că momentul poate să nu fie cel potrivit.” Întăresc și eu că momentul este foarte important.

Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” (Eclesiastul 3:1, 11). Așa că, dacă te gândești să faci o schimbare, vorbește cu Dumnezeu, „Cel care deține timpul” – și întreabă-L pe El ce ar trebui să faci? Și când ar trebui s-o faci? Și cum?! Apoi pășește înainte prin credință, și ai încredere că El te va călăuzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 mart. 2025

17 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Într-adevăr, Dumnezeu este bun față de Israel, față de cei cu inima curată […] Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu: mi-am pus încrederea în Domnul Dumnezeu, ca să istorisesc toate faptele Tale.

Psalmul 73.1,28

În Psalmul 73 vedem sinceritatea psalmistului. Asaf, autorul lui, ne vorbește despre timpul când era aproape să nu-L mai urmeze pe Domnul. El vedea aroganța celor nelegiuiți, era invidios pe succesul lor și se întreba de ce le era îngăduit să prospere. Oare în zadar își curățise el inima? Avea necazuri în fiecare zi, în timp ce oamenii răi păreau să fie lipsiți de orice grijă.

Mai târziu însă, Asaf a învățat că exista și o altă perspectivă asupra acestei situații. El a scris: „Până am intrat în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor“ (versetul 17). Asaf și-a dat seama că nedreptățile din prezent nu reflectă abilitatea ui Dumnezeu de a îndrepta lucrurile.

Drept rezultat, psalmistul începe și încheie psalmul făcând referire la bunătatea lui Dumnezeu. Versetul 1 declară că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“. A spune că „Dumnezeu este bun“ înseamnă să afirmi un adevăr doctrinar, însă a spune că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“ înseamnă să dai o mărturie personală, care arată că bunătatea lui Dumnezeu a fost cunoscută printr-o experiență personală. Deși Asaf aproape că se poticnise mai înainte, acum își începe psalmul plasându-se pe temelia sigură a bunătății lui Dumnezeu. Conștiența bunătății lui Dumnezeu ne întărește și pe noi astăzi.

Asaf își încheie psalmul cu o concluzie binecuvântată: „Pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu“. Una este să spui că Dumnezeu este bun, și alta este să cauți să fii aproape de El. Asaf nu voia să repete experiența dureroasă de mai înainte, de aceea, pentru a evita o altă criză a credinței, dorea să se apropie de Dumnezeu. Să remarcăm că el își pusese încrederea în Domnul Dumnezeu, în Adonai Iahve, Dumnezeul Mântuitor suveran, care are și puterea și dorința de a ne păzi. Dacă avem și noi întrebări și nedumeriri similare cu privire la nedreptățile de care lumea este plină, putem găsi același refugiu în Dumnezeu și în bunătatea Lui.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt ușa: Dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit; și va intra și va ieși și va găsi pășune.

Ioan 10.9

Poarta castelului

Câțiva turiști doreau să viziteze un castel vechi. Au plătit biletele, iar custodele le-a dat cheia, spunându-le: „Vă rog să deschideți dumneavoastră poarta curții și apoi să mă așteptați“. Unul dintre vizitatori a introdus cheia în încuietoare, dar nu a putut-o roti. Ceilalți au încercat și ei de mai multe ori, dar fără succes, până a venit custodele.

„Nu putem deschide poarta“, a spus unul dintre turiști. „Îmi pare rău“, a spus custodele, „am uitat că un alt grup este deja înăuntru, așa că poarta nu este încuiată. Nu trebuia decât să apăsați pe mâner, ca să intrați“.

Cam tot așa stau lucrurile și când este vorba de a intra în cer pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu pentru eternitate: Dumnezeu a deschis demult ușa harului prin Fiul Său Isus Hristos, așa că nu mai este necesar să facem noi vreun efort.

Calea către Dumnezeu ne-a fot deschisă. Ușa este descuiată! Nu trebuie decât să intrăm prin har. Oricine are credință în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața eternă.

„Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi, [ci] este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: Amos 9.1-15 · Proverbe 25.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:19-24; 20:1-4

Până acum David dusese o viaţă bună: ginere al împăratului, ofiţer superior, erou popular, pare că nu are altceva de făcut decât să aştepte liniştit momentul când îi va succeda lui Saul ca împărat. Dar nu va fi aşa! Planul lui Dumnezeu prevedea pentru David ani dificili destinaţi să-l pregătească pentru ocuparea tronului. Încercarea credinciosului are exact acelaşi scop: antrenarea lui aici, jos, pentru a domni apoi cu Isus.

Astfel David trebuie să părăsească totul ~ cămin, poziţie, mijloace de existenţă. Dar, înaintea încercărilor care-l aşteaptă, are de petrecut câteva zile cu Samuel la Naiot. Este un privilegiu pentru tânărul acesta, la începutul carierei lui, să primească învăţătură şi îndemnuri de la un bătrân aflat la sfârşitul călătoriei.

Tinerilor credincioşi, vă îndemnăm să căutaţi şi voi această companie a credincioşilor mai vârstnici! Profitaţi de experienţa lor! Timotei a fost şi el instruit alături de apostolul Pavel. Învăţăturile pe care le veţi primi în felul acesta nu vă vor împiedica să aveţi ulterior experienţe personale, cum a avut şi David. Dar ele pot şi trebuie să vă pregătească să le traversaţi fără să fiţi răniţi.

DUMNEZEU TE ÎNCEARCĂ ȘI PRIN LUCRURI MĂRUNTE | Fundația S.E.E.R. România

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21).

Faptele tale mici, de bunătate, pot trece neobservate de alții, dar nu și de Dumnezeu! El le vede și te poate răsplăti în moduri la care nici nu ai visat vreodată. Să ne gândim la Iosif: trădat de frații săi și învinovățit pe nedrept de soția șefului său, ajunge să fie condamnat și petrece vreo treisprezece ani în închisoare.

Dacă a avut vreodată cineva motive să se supere pe viață și pe Dumnezeu, atunci acela ar fi putut fi Iosif. Dar, în loc să cedeze autocompătimirii, s-a concentrat asupra nevoilor celorlalți. Iosif a avut doi tovarăși de închisoare: un majordom și un brutar, care lucraseră în palatul lui Faraon… dar – căzuți în dizgrație – ajunseseră într-o celulă alături de Iosif.

Să luăm aminte ce spune Biblia: „Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti…” (Geneza 40:6). Înainte ca Dumnezeu să-l lase pe Iosif să aibă grijă de națiunea egipteană, El a observat grija lui față de colegii săi de temniță… Drept urmare, atunci când unul dintre ei a căpătat bunăvoință, el l-a recomandat pe Iosif lui Faraon ca fiind un om calificat pentru a-i împlini nevoia.

Compasiunea este importantă pentru Dumnezeu. Când vezi o nevoie, încearcă s-o împlinești! Dacă visezi să faci lucruri mari, începe prin a face lucruri mici cu o atitudine bună: fii punctual! Termină-ți munca la timp! Nu te plânge! Când ți se dă o sarcină, asumă-ți-o!… și Dumnezeu te va răsplăti pentru asta.

Iată ce spune Domnul Isus: „Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21).

Așadar, fii plin de compasiune și de bunătate, și Dumnezeu te va răsplăti!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 mart. 2025

13 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce să fac, Doamne?

Fapte 22.10

Când cineva urmează o ordine constituită în biserică după principii omenești și o mărturisire de credință formulată de oameni (chiar dacă acea persoană este încredințată că stă pe temeiul Scripturii), atunci sunt la îndemână reguli și rânduieli pentru orice fel de situații, iar dacă se ridică obiecții, este stabilit și cum se poate acționa în continuare. Dar, când cineva este adunat în Numele Lui și când Îi recunoaște autoritatea, când el doar execută ceea ce Domnul a hotărât pentru fiecare moment, dacă El ne-a îngăduit să luăm parte la Masa Domnului, trebuie să întrebăm: «Doamne, ce dorești să facem?». Și, desigur, trebuie să-L întrebăm pe Domnul ce vrea să facem în orice lucru, mare sau mic.

Totodată, orice hotărâre luată în adunare sau în întâlnirile administrative ale fraților trebuie să fie interpretarea gândului Domnului în acel caz care este discutat. Când așa stau lucrurile, discuțiile nu degenerează în dorința de a ne impune părerile noastre, ci se creează un spirit de unitate, în căutarea împlinirii voii Domnului. Avem deci nevoie de exersarea inimilor noastre, ca să nu ne lăsăm gândurile s-o ia razna și să nu exprimăm gânduri, opinii sau interese ale noastre, ci ceea ce gândește Domnul în cazul specific. Când sfatul unei biserici are un regulament cu privire la felul de a proceda și când el este practicat întocmai, nu vor rămâne multe probleme nesoluționate. Dar, când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne călăuzească și să ne conducă, când El trebuie să aleagă ce să facă și prin cine anume, atunci este nevoie de exerciții ale inimii.

Cum putem însă deosebi și recunoaște călăuzirea Duhului Sfânt, dacă nu trăim în strânsă legătură cu Domnul și nu ne supunem în mod conștient călăuzirii Lui? Cum poate cineva să știe dacă Duhul Sfânt vrea să-l folosească sau nu într-un anume moment? Pentru aceasta este nevoie de atenție, de dependență de Domnul, de dorința de a fi folosit numai prin Duhul Sfânt.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.

Marcu 10.25

Urechea acului

Iudeii înțelegeau fără probleme metafora „urechea acului“, care înseamnă cea mai mică deschidere posibilă. Când Talmudul legii iudaice avea de indicat faptul că ceva era imposibil, el folosea expresia: niciun elefant nu poate trece prin urechea acului. Tot astfel, Isus folosea imaginea unei cămile și a urechii acului, pentru a exprima, similar, imposibilitatea. Nu oricine poate intra în Împărăția lui Dumnezeu! Trebuie mai întâi să îndeplinim anumite condiții. Un om bogat este cel a cărui inimă întâi de toate este ocupată cu bogățiile pe care le deține și este dominată de pofte – din această pricină nu poate el îndeplini condițiile. Sigur că Isus nu Se referă doar la cei bogați în posesiuni materiale, ci la cei a căror inimă este dominată de bogăție sau de altceva de acest fel.

Un predicator din secolul al XIX-lea scria: „Mulți ar vrea să fie siguri că vor avea viața eternă, dar nu acceptă ceea ce este necesar pentru a avea siguranța, anume să trăiască prin har“. Aceasta este o piedică pentru mulți. Nu putem să slujim în același timp și pentru cer și pentru lume! Cine nu își deschide inima pentru harul lui Dumnezeu, încrezându-se în totul în El și abandonând orice alt sprijin, nu va ajunge să aibă credința vie. Toți cei care vin la Dumnezeu prin credință au trecut prin „urechea acului“. Toate cele pe care le posedă au devenit pentru ei atât de neimportante, încât ei se bazează numai pe har. Împărăția lui Dumnezeu este una spirituală, în care putem intra numai crezând în El.

Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.41-54

Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban?

Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mizerabil cu care nu merită să se compare şi-l insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27.1). Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor!

Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-l face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moar­tea. Prin moarte, Isus l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

CE AR MAI FI PUTUT FACE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Ce aş mai fi putut face…” (Isaia 5:4)

Autorul american Brennan Manning povestește cum a primit numele „Brennan”. În copilărie, cel mai bun prieten al său fusese Ray. Cei doi făceau totul împreună: își cumpăraseră împreună o mașină pe când erau adolescenți, ieșeau în oraș împreună, au mers la școală împreună, și așa mai departe. S-au înrolat chiar și în armată împreună, au mers în tabăra de instrucție împreună și au luptat pe front împreună.

Într-o noapte, stând în tranșee, Brennan își amintea de vremurile de demult din Brooklyn, în timp ce prietenul său Ray asculta și mânca o ciocolată. Dintr-o dată, o grenadă a aterizat în adăpostul în care se aflau. Ray i-a zâmbit lui Brennan, a aruncat ciocolata și s-a aruncat pe grenada activă. Aceasta a explodat, omorându-l pe Ray, dar viața lui Brennan a fost cruțată.

Mai târziu, Brennan a fost hirotonisit ca preot, iar la acea vreme se obișnuia să se ia numele unui sfânt. El s-a gândit la prietenul său, Ray Brennan, așa că și-a ales numele „Brennan”. Câțiva ani mai târziu, el a vizitat-o pe mama lui Ray în Brooklyn. Într-o seară, în timp ce luau ceaiul împreună, Brennan a întrebat-o: „Crezi că Ray m-a iubit?”. Doamna Brennan s-a ridicat de pe canapea, i-a scuturat degetul arătător în față și a strigat: „Ce ar fi putut face mai mult pentru tine?”

Brennan spune că în acel moment a trăit o epifanie. Și-a imaginat că stătea în fața crucii Domnului Isus întrebându-se: „Oare mă iubește Dumnezeu cu adevărat?” și pe mama lui Isus, arătând spre Fiul ei, și spunându-i: „Ce altceva mai mult ar fi putut face El pentru tine?!”

Când Domnul Isus a spus: „S-a isprăvit!”, prețul mântuirii tale a fost plătit integral.

Întrebarea este: Îl onorezi tu, ca Mântuitor și Domn al tău? Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Dumnezeu a făcut totul pentru tine; tu, ce faci pentru El?”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries