Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “ortodoxie”

05 mart. 2026

5 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce fală este dacă, păcătuind și fiind pălmuiți, veți răbda? Dar dacă, făcând bine și suferind, veți răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.

1 Petru 2.20

Când suferim făcând bine și răbdăm, Dumnezeu vede însăși viața lui Hristos. Aceasta explică marele număr de împrejurări care ne pun la încercare, în care ne putem găsi ca și creștini. Dumnezeu le îngăduie, pentru a ne da ocazia să dăm expresie virtuților lui Hristos, iar aceasta pentru buna Lui plăcere și pentru gloria noastră la sfârșit.

Dacă suntem chemați să fim cu Hristos în glorie, suntem de asemenea chemați să umblăm pe urmele Lui pe drumul care duce la glorie. Apostolul indică trei dintre urmele Sale. 1. El n‑a făcut păcat și în gura Lui nu s‑a găsit viclenie. 2. A suferit fiind insultat și amenințat. 3. Când era insultat, răbda, tăcea, nu răspundea nimic, nu insulta, nu amenința. În fața tuturor acuzatorilor Săi, ajutorul Lui era în Dumnezeu: El Se încredința Celui care judecă drept. Când a fost acuzat pe nedrept înaintea sinedriului iudeu, „tăcea“ (Matei 26.63). La acuzațiile iudeilor în prezența lui Pilat, „nu răspundea nimic“. Lui Pilat însuși „nu i‑a răspuns nici măcar un singur cuvânt“ (Matei 27.12‑14). Irod, care își bătea joc, l‑a întrebat multe lucruri, „dar El nu i‑a răspuns nimic“ (Luca 23.29). El tăcea înaintea oamenilor, pentru că Își avea ajutorul în Dumnezeu.

Cât de bine ar fi dacă am putea și noi să călcăm pe urmele Sale și, în fața cuvintelor rele ale oamenilor, oricare ar fi proveniența lor, să putem tăcea, înțelegând că Domnul este sprijinul nostru! Să luăm ca pentru noi cuvintele profetului și să spunem: „Domnul este partea mea, […] de aceea Îl voi aștepta. Domnul este bun pentru cei care Îl așteaptă, pentru sufletul care‑L caută. Este bine ca omul să aștepte, și aceasta în tăcere, mântuirea Domnului“ (Plângeri 3.24‑26). Facem mențiunea că numai în acest tip de relație poate fi citat Domnul ca Exemplu al nostru (de a tăcea înaintea oamenilor), pentru că El luase locul de Slujitor. Alte pasaje ne ajută, de asemenea, să înțelegem că un creștin nu trebuie să tacă, ci să se roage fierbinte, să îndemne sau chiar să mustre. Niciodată însă nu trebuie să insulte sau să amenințe.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și iată, un etiopian, un famen, unul cu putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine, se întorcea.

Fapte 8.27,28

Filip și etiopianul

Etiopianul despre care am citit aici ocupa o poziție foarte importantă; nu numai că administra întreaga trezorerie a împărătesei Candace, ci el însuși era bogat. Și totuși, în suflet simțea un gol adânc, căci altfel cum ar fi făcut el călătoria atât de dificilă, din Etiopia până la Ierusalim, pentru a‑L cunoaște acolo pe adevăratul Dumnezeu? Din nefericire, nu L‑a putut găsi în templul încărcat de splendoare, în ciuda numeroaselor sale ritualuri. Așa că, dezamăgit, famenul își începe călătoria spre casă. Totuși, luase o comoară de la Ierusalim: sulul profetului Isaia. Îl citea pe drumul de întoarcere, dar avea dificultăți în a‑l înțelege. Dumnezeu însă, care cunoaște setea din inima acestui om, i‑l trimite în cale pe evanghelistul Filip. Acesta urcă în carul famenului și îi explică Isaia 53, capitol pe care tocmai îl citise. Ce inestimabilă relatare despre Domnul Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care a îndurat judecata lui Dumnezeu pentru oamenii vinovați! Famenul primește această veste bună prin credință și își continuă bucuros călătoria, deoarece acceptă mântuirea. Fusese găsit de Mântuitorul.

Profesorul August Herman Francke (1663‑1727), simțind un gol lăuntric, căuta răspuns la întrebarea dacă Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci a îngenuncheat și a strigat: „Dumnezeule, descoperă‑mi‑Te și mânuiește‑mă!“. La scurt timp avea să mărturisească: „Am primit în inima mea siguranța harului în Domnul Isus; tristețea și neliniștea mi‑au fost luate și un torent de bucurie mi‑a inundat sufletul“. Formele și ritualurile religioase, oricât de atrăgătoare ar fi, nu pot da nimănui pace!

Citirea Bibliei: Estera 8.15-9.10 · Proverbe 21.11-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 19

Dumnezeu S‑a descoperit succesiv printr‑o dublă mărturie: Prima este cea a creaţiei Sale (v. 1‑6), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).

A doua mărturie este cea a cuvântului (v. 7‑11). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.

Conştiinţa constituie, am putea spune, cea de‑a treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi fără voie se poate observa în Numeri 15.27‑30.

Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17…), aşezată înaintea omului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de a‑l conduce la mântuire.

TAȚILOR, LĂSAȚI O MOȘTENIRE BIBLICĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Un bărbat se afla într-un supermarket și împingea un cărucior în care un bebeluș țipa strașnic… Bărbatul repeta în șoaptă: „Fii calm, George!… Stau cuminte, George!… Totul va fi bine, George!” O doamnă care privea cu admirație i-a spus bărbatului: „Meritați laude pentru răbdarea de care dați dovadă, tot încercând să-l liniștiți pe micuțul George!” La care bărbatul a răspuns: „Doamnă, ați înțeles greșit: eu sunt George!”

Dacă ești părinte, poți înțelege perfect această situație… Sfânta Scriptură spune: „Părinţilor (și mai exact: taților), nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri”, dar uneori simțim că Scriptura ar trebui să spună și: „Copii, nu-i enervați pe părinți!”, nu?! Dar nu așa stau lucrurile.

De ce? Deoarece părinții sunt chemați să fie un exemplu al iubirii lui Dumnezeu, iar copiii învață cel mai bine din observație. Cumpărăturile la supermarket sunt o ocazie de a le arăta copiilor cum să se comporte corect. Nu există un model mai bun pentru copii decât părinții. Și niciodată nu a fost mai mare nevoia de părinți evlavioși, ca astăzi!

Pavel a scris și în Coloseni 3:21: „Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” Asta înseamnă să fii un model de răbdare și iubire pentru copiii tăi. De la a-i învăța să folosească olița până la educația superioară, părinții sunt puși de Dumnezeu să fie un instrument care transformă învățăturile Bibliei într-o mărturie vie pentru copiii lor. Într-o vreme ca aceasta, în care plătim un preț uriaș pentru lipsa taților-model din familii, Scriptura ne spune că: „Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioşia Ta.” (Isaia 38:19)

Așadar, taților, angajați-vă să-L urmați pe Domnul, ca să lăsați o moștenire biblică pentru copiii voștri!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
01 mart. 2026

1 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Când a venit ceasul al șaselea, s‑a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea. Și, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?“, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“.

Marcu 15.33,34

Toată noaptea precedentă, Domnul gloriei suferise batjocura și cruzimea conducătorilor religioși care puseseră la cale omorârea Sa. La toate acestea s‑a adăugat judecata nedreaptă a lui Pilat care, deși I‑a recunoscut nevinovăția, a poruncit totuși să fie biciuit, după care L‑a condamnat la moarte. Apoi soldații romani L‑au batjocorit, L‑au scuipat și, în final, L‑au țintuit pe cruce. Ura iudeilor și a națiunilor – fie că vorbim despre autorități seculare sau religioase, despre oameni obișnuiți sau despre criminali condamnați – nu a încetat să se manifeste. Chiar și atunci când Cel care suferea atârna pe cruce, ei n‑au contenit să‑L batjocorească. Cât de clară și totodată cât de tristă este această dovadă a urii inimii omului natural față de Dumnezeu!

Vedem însă și manifestarea minunată a harului și a răbdării Omului durerilor. Nimeni n‑a putut înțelege calmul și demnitatea Celui care suferea nedreptatea, insultele și injuriile oamenilor. În plus, oricât de adânci au fost aceste suferințe, ele nicidecum nu se pot compara cu chinurile îndurate în timpul celor trei ceasuri de întuneric. Strigătul Lui cu siguranță că trebuie să miște orice inimă credincioasă. Domnul gloriei a trebuit să poarte blestemul și judecata lui Dumnezeu, pentru a face ispășire pentru păcatele noastre. În dragostea Lui neasemuită, El a acceptat acest lucru. Cât de mulțumitoare și de pline de închinare devin inimile noastre, contemplând acest tablou al suferințelor Domnului nostru!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci de la voi Cuvântul Domnului a răsunat […] în orice loc.

1 Tesaloniceni 1.8

Emisiune radio în Letonia

În anii ‘80, credința creștină era puternic combătută de către conducătorii țărilor aparținând blocului sovietic. În Finlanda însă, creștinii conduceau la acea vreme o stație misionară radio. Primind permisiunea de a face o călătorie în Letonia, ei au ajuns la Riga, capitala țării; acolo, vizitând o familie, au întâlnit o femeie în vârstă care venise dintr‑un sat îndepărtat special pentru a‑i întâlni. Povestea ei este plină de emoție:

Trăia singură în casa ei modestă de la țară. Într‑o seară, a descoperit programul postului de radio misionar și, pentru prima dată în viață, a auzit evanghelia Domnului Isus. După transmisie, ea și‑a unit mâinile în rugăciune și L‑a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Așa a început viața ei de credință. Din acel moment a ascultat cu regularitate emisiunile postului de radio misionar și a ajuns să înțeleagă tot mai bine mesajul Cuvântului lui Dumnezeu. Un gând însă nu‑i dădea pace: să fie oare ea singura credincioasă din zonă, sau mai erau și alții? În orice caz, la momentul respectiv nu întâlnise încă pe nimeni. Dar, spre bucuria ei, curând a cunoscut o femeie care Îl mărturisea pe Isus Hristos, apoi o familie întreagă, iar mai târziu o altă persoană. O adevărată „biserică radiofonică“ se formase în acel sat. Așadar, nu era singura care răspunsese chemării lui Dumnezeu. Din acel moment, ei au putut trăi credința creștină împreună, iar inimile lor au fost mult întărite și încurajate. Ce frumos rezultat al Cuvântului semănat în liniște și ce benefice rugăciuni făcute în taina singurătății!

Graiul Crucii a învins acolo unde oprimarea a îngrădit libertatea creștină!

Citirea Bibliei: Estera 5.1-14 · Proverbe 20.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 16

Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar îndrăzni să declare: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea“ (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. În calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s‑ar contopi cu cea a lui Dumnezeu Însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). Însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa – pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat – sunt sentimente umane. Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni S‑a prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: „Tu eşti Domnul Meu“); găsindu‑Şi plăcerea în cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl i‑a rezervat‑o (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul Însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută să‑L privim încrezător până şi la moarte. Ce drum minunat, care L‑a încântat pe Dumnezeul Său! Este drumul pe care ni l‑a deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).

SINGUR CU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus… S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)

Pentru a crește spiritual, trebuie să stai singur cu Dumnezeu. Iar atunci când stai în prezența Lui, trebuie să ai următoarele atitudini:

1) Respect și teamă sfântă. Așteaptă-te să dai și să primești, în timpul petrecut împreună. Fă din el un moment prețios de intimitate. Este imposibil să ai o relație de părtășie, profundă, cu Dumnezeu – într-un loc public; intimitatea necesită să fii singur cu Cel pe care Îl iubești. Biblia vorbește despre Hristos ca Mirele, căruia noi Îi suntem Mireasă (vezi 2 Corinteni 11:2). Gândește-te la timpul pe care-l petreci în prezența Lui în acest fel.

2) Trebuie să ai o atitudine de reverență. Nu te grăbi să intri în prezența lui Dumnezeu. Pregătește-ți inima, stând în liniște înaintea Lui și lăsând liniștea să alunge gândurile firești și lumești. Amintește-ți cu cine te întâlnești: cu Dumnezeu! Cel care este vrednic să primească slavă și cinste (cf. Apocalipsa 4:11)!

3) Trebuie să ai și o atitudine vigilentă. Culcă-te devreme, astfel încât să fii în formă bună pentru a te întâlni cu Dumnezeu dimineața – El merită toată atenția ta! Dă-I cea mai bună parte a zilei tale, când ești cel mai odihnit. Urmează exemplul lui Hristos, care „dimineața, pe când era încă întuneric de tot… S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” Hudson Taylor a observat cu perspicacitate că nu acordezi instrumentele după ce concertul s-a terminat, ci înainte ca el să înceapă!

4) O atitudine de disponibilitate și supunere. Este esențial să nu vii la timpul tău de părtășie cu Dumnezeu pentru a decide ce vei face sau ce nu vei face, ci cu scopul de a face exact ceea ce Dumnezeu vrea să faci! Apostolul Ioan spune: „orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22).

Așadar când ești singur cu Dumnezeu, hotărăște-te să faci orice Îți spune El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 feb. 2026

28 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, ca să nu mă înalț prin măreția descoperirilor, mi s‑a dat un țepuș pentru carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, încât să nu mă înalț. Pentru aceasta de trei ori L‑am rugat pe Domnul să‑l depărteze de la mine.

2 Corinteni 12.7,8

Nu este periculos să fii în al treilea cer, dar este periculos să fi fost în al treilea cer. Acest pericol era cunoscut de Domnul și de aceea i‑a trimis lui Pavel o încercare preventivă, despre care apostolul mărturisea: „Ca să nu mă înalț prin măreția descoperirilor, mi s‑a dat un țepuș pentru carne“. Trebuie să fi fost ceva care îl făcea de disprețuit pe Pavel în vorbirea sa, în slujba sa înaintea oamenilor.

Acest țepuș pentru carne îi provoca durere probabil în fiecare zi și la orice mișcare. Și, la fel ca în cazul lui Iov, Satan a devenit și aici activ. Satan l‑a lovit pe Pavel cu pumnii, pentru că probabil a vrut să‑l îngrădească în slujba lui sau să‑l facă nefolositor. Dar în spatele acestor lucruri era Dumnezeu, care avea o altă intenție. El a trimis această încercare, pentru ca Pavel să nu se înalțe! El nu devenise încă mândru, dar pericolul exista. Vedem aici un lucru important: Domnul poate să ne trimită preventiv o încercare, ca să rămânem smeriți.

Probabil că țepușul îl făcea să fie disprețuit de către oameni în timp ce vorbea (2 Corinteni 10.10). Aceasta a fost o situație foarte grea pentru el. Pavel nu numai că s‑a rugat, ci el a stăruit înaintea Domnului – și nu o singură dată, ci de trei ori. Aceasta arată cât de mult îl smerea acest handicap. Răspunsul Domnului nu a mai fost „nu“, ci o trimitere spre harul lui Dumnezeu: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“. Astfel, El i‑a arătat lui Pavel că această încercare va rămâne. El nu‑i va lua acest țepuș în timpul întregii sale slujbe. Pavel trebuia să fie conștient neîncetat de slăbiciunea sa și astfel să se sprijine pe harul Domnului.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vedeți ce dragoste ne‑a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu!

1 Ioan 3.1

Copii ai lui Dumnezeu

Metalele prețioase sunt purificate în creuzet, iar topitorul veghează tot timpul cât are loc procesul. Ucenicul pe care‑l iubea Isus a ajuns exilat, însă acolo, în Patmos, i‑a fost dictată Apocalipsa. Un diamant trimite reflecțiile unui briliant cu cât este tăiat mai bine, exact unde trebuie. Vița de vie „plânge“ când este tăiată și ciorchinii trebuie zdrobiți pentru a deveni o bucurie pentru alții. Dacă măslina nu este presată, nu va fi ulei. Tămâia trebuie pisată foarte fin și pusă pe cărbuni aprinși, pentru ca parfumul ei să fie o mireasmă plăcută.

V‑ați gândit vreodată ce înseamnă să aduci toate aceste suferințe, deodată, peste o singură Persoană? Dumnezeu a făcut aceasta cu Fiul Său, pentru că avea un plan măreț, acela de a face din noi copiii Săi! Mai înainte de bucuria de a avea un copil, a fost suferința nașterii. Cel credincios a fost născut prin Cuvântul adevărului (Iacov 1.18). „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne‑a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți“ (1 Petru 1.3). Nașterea din nou, prin care omul ajunge să fie copil al lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce L‑au primit, celor care cred în Numele Lui, le‑a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Nimic nu ne poate face viața mai bogată, mai fericită și mai plină de sens, decât acestea: conștientizarea faptului că suntem copii ai lui Dumnezeu, cunoașterea Dumnezeului Atotputernic drept Tată și ascultarea de voia Lui cea bună, plăcută și desăvârșită!

Citirea Bibliei: Estera 4.1-17 · Proverbe 19.15-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 14, 15

Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: „Nu este Dumnezeu“ (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nu‑L caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi I‑o recunosc), până nu lucrează El la inimă.

Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.

După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele“, Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău…?“ Romani 3, care citează v. 1‑3 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni – dovediţi păcătoşi – Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.10‑12, 22‑26).

Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă într‑un creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şi‑n cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).

VIAȚA TA ESTE O EPISTOLĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă…” (2 Corinteni 5:17)

În fiecare zi, oamenii te „citesc”… Întrebarea este: ce mesaj primesc ei? Iată ce ar trebui să primească, conform Scripturii: „schimbat în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18); „Am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse” (2 Corinteni 4:2); „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)

Cu alte cuvinte, scrisoarea ta ar trebui să arate clar că nu mai ești persoana care ai fost cândva – pentru că:

1) Hristos te-a schimbat din punct de vedere spiritual. Cândva nu te bucurai de Cuvântul lui Dumnezeu și nu ascultai de poruncile Lui. Acum auzi, primești, iubești și asculți Cuvântul Său și te bucuri de el (vezi Psalmul 119:97-106).

2) Hristos te-a schimbat din punct de vedere moral. În 1 Corinteni 6, apostolul Pavel enumeră multe dintre păcatele care altădată ne caracterizau viața; sunt menționați aici hoții, lacomii, bețivii, mincinoșii, escrocii ori cei imorali etc. Apoi vine acest verset minunat: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11) Cu alte cuvinte, Dumnezeu ți-a transformat trăsăturile de caracter.

3) Hristos te-a schimbat din punct de vedere mental – și asta, „prin înnoirea minții” (vezi Romani 12:2). Acum privești viața, pe tine însuți, pe ceilalți, provocările, opțiunile și oportunitățile în lumina gândurilor lui Dumnezeu, și nu a gândurilor tale. Vezi posibilități acolo unde înainte vedeai doar probleme. Mintea ta, care înainte era zdruncinată de griji, este acum plină de încredere și pace.

În esență, scrisoarea ta ar trebui să transmită oamenilor pe care îi întâlnești acest mesaj: „Hristos mi-a schimbat viața în bine! Dacă Îl lași, o va schimba și pe a ta!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 feb. 2026

27 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați fost înviați împreună cu Hristos.

Coloseni 3.1

Ce consecință are pentru noi faptul că am fost înviați împreună cu Hristos? Răspunsul este simplu: cu certitudine am fost înviați nu pentru a reveni la viața față de care am murit, ci pentru a intra într‑o viață nouă – cea a lui Hristos cel înviat! Prin urmare, este o viață din cer, de sus, din locul în care Se află Hristos. Sfera acestei vieți este cerul, de aceea se spune: „Căutați cele de sus, unde Hristos [înviat] este așezat la dreapta lui Dumnezeu: gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ“.

Să remarcăm în trecere că, în Epistola către Coloseni, creștinul, deși înviat cu Hristos, este considerat ca fiind încă pe pământ, pe când în Epistola către Efeseni, el este văzut ca fiind așezat, în Hristos, în locurile cerești. Dar, deși el este încă pe pământ, viața sa nu‑i mai aparține, iar apostolul îl îndeamnă să acționeze potrivit poziției lui, ca intrat într‑o nouă viață, și să caute lucrurile care corespund acestei vieți noi și care se potrivesc pentru unul care a fost înviat: „Căutați cele de sus“. Acestea să fie lucrurile pe care să le dorim și noi. Cele de sus sunt toate bunurile și privilegiile cerești care ne aparțin în prezent, ca speranță, în și prin Hristos, sunt acele comori spirituale de har și de dragoste a căror sursă și al căror centru se află în El. Gloria Lui ne este arătată: El este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Contemplându‑L acolo, înțelegem întregul preț, întreaga valoare a lucrurilor de sus.

Noi nu cunoaștem decât în parte, dar suntem îndemnați să creștem în cunoștința și în harul Domnului. Așa cum se sapă pentru descoperirea unor comori, și noi trebuie să căutăm să dobândim tot mai mult cunoștința și bucuria acestor lucruri cerești. Învățăturile care li se prezentau colosenilor îi aduceau, sub aspect religios, înapoi la lucrurile de pe pământ. Dar acolo sus Se afla Hristos, a Cărui Persoană și ale Cărui glorii ne sunt prezentate în Coloseni 1: iată ce trebuiau ei să caute. „Toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței“ se aflau acolo. Căutarea lucrurilor de sus îl conduce pe creștin în adevărata sferă a vieții sale, în afara lucrurilor acestui pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu.

Efeseni 2.8

Sunteți creștină?

După ora de evanghelizare, o doamnă a venit la predicator. Acesta a întrebat‑o: „Sunteți creștină?“ — „Ei bine, eu frecventez biserica asta de 25 de ani. Nu vin ca alții din când în când.“ — „Sunteți mântuită?“ — „Dar se poate ști acest lucru?“ — „Posedați viața veșnică?“ — „Ei bine, cum să o posed? Viața veșnică este de fapt numai o noțiune. Eu am luat parte la împărtășanie acum două săptămâni.“

A fi creștin înseamnă a‑L cunoaște pe Isus ca Salvator! Și iată câteva dintre rezultatele minunate de care se bucură toți cei care au fost mântuiți: – Au iertarea păcatelor: „Vă scriu, copilașilor, pentru că păcatele vă sunt iertate pentru numele Lui“ (1 Ioan 2.12); – Au pace cu Dumnezeu: „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1); – Au statutul de copii ai lui Dumnezeu: „Dar tuturor celor ce L‑au primit, le‑a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, celor ce cred în Numele Lui“ (Ioan 1.12); – Au siguranța mântuirii: „Le dau viață eternă și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.28); – Au o relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune: Oamenii care au credință în Dumnezeu vorbesc cu El, Îi mulțumesc pentru mântuire și pentru toate lucrurile bune pe care le experimentează în fiecare zi, Îi cer lui Dumnezeu ajutor, putere și călăuzire în viață, mijlocesc pentru oamenii din cercul lor de cunoștințe care nu sunt încă împăcați cu Dumnezeu; – Au binecuvântarea de a citi Biblia zilnic: Prin această carte, Dumnezeu le vorbește și le arată cum să trăiască pentru slava Lui. Din Cuvântul Său, ei ajung să‑L cunoască mai bine pe Domnul Isus, Cel care va veni în curând să‑i ducă în cer.

Citirea Bibliei: Estera 3.1-15 · Proverbe 19.8-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 13

Despre necazul pe care‑l va traversa rămăşiţa lui Iuda în timpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei… şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?“, repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi, de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).

Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin s‑ar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi s‑ar putea gândi că Dumnezeu l‑a uitat sau că Îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă. Cum să ieşim atunci dintr‑un astfel de tunel întunecos? Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că aceasta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi nelinişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigăt de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie…?“ (Romani 8.35…). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!

VIAȚA TA ESTE O EPISTOLĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui…” (2 Corinteni 3:18)

Poate că ai auzit vechea zicală despre medici și rețetele lor: „Ei pot citi scrisul, dar nu pot scrie cititul!” O scrisoare trebuie să fie ușor de citit și de înțeles. Scrisul ilizibil distorsionează mesajul și descurajează cititorul. Scopul unei scrisori este să transmită gândurile scriitorului. Când nu reușește, cititorul se oprește din citit sau nu înțelege mesajul.

Din moment ce „ești arătat ca o epistolă a lui Hristos” (vezi 2 Corinteni 3:3), iată câteva distorsionări pe care trebuie să le eviți:

1) Lipsa de onestitate la locul de muncă. Aici ne gândim la lucruri precum umflarea cheltuielilor, nefolosirea integrală a timpului de lucru, însușirea obiectelor despre care crezi că nu li se va simți lipsa.

2) O atitudine necorespunzătoare – de exemplu, resentimentul atunci când un prieten, un coleg de muncă sau un șef îți cere într-un moment nepotrivit să-l ajuți, deci să faci un efort suplimentar.

3) Munca precară, reflectată în produse și servicii de proastă calitate, sau în inconsecvență.

4) Lipsa de responsabilitate. Se poate conta pe tine să fii acolo unde trebuie să fii, și să-ți îndeplinești obligațiile?

5) Faptul că strici bucuria altora. Creștinii cărora le lipsește simțul umorului și se comportă ca și cum bucuria i-ar deranja, dăunează cauzei lui Hristos în loc s-o susțină!

6) Sensibilitatea. Cum te „citesc” oamenii? Îți arăți sentimentele prea ușor? Te superi ușor? Reacționezi exagerat la jigniri neintenționate?

7) Crize de temperament. Ești irascibil, morocănos și te plângi atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu?

8) Îndreptățirea de sine – care te poate face să vorbești pe un ton de superioritate, sau să afișezi o religiozitate care îi îndepărtează pe oameni. Deci nu uita, Biblia spune că ești „cunoscut și citit de toți oamenii.”

Așadar, asigură-te că atitudinea și comportamentul tău Îl onorează pe Hristos, și că transmiți oamenilor un mesaj al credinței autentice!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 ian. 2026

17 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Cristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).
Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.
Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însă la miezul nopții a fost un strigăt: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“.

Matei 25.6

Câinele la gară

Un câine obișnuia să își însoțească stăpânul în fiecare dimineață și seară până la gara din localitate. Dimineața îl conducea, iar seara, când sosea trenul, venea să‑l întâmpine. În urma unui accident, stăpânul a murit. Câinele însă a continuat să‑l aștepte. Mergea în fiecare seară la gară, aștepta o oră și apoi se întorcea. A făcut lucrul acesta cam zece ani, până a îmbătrânit și nu a mai putut să se miște. Dar chiar și atunci întorcea capul spre poartă, să vadă dacă nu cumva venea stăpânul său.

În Matei 25, Domnul Isus prezintă parabola celor zece fecioare care așteptau venirea mirelui și care, într‑un final, au adormit înainte ca el să vină. La miezul nopții au fost trezite de un strigăt puternic: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“. La începutul erei creștine, cei credincioși așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului. Un exemplu frumos îl oferă adunarea din Tesalonic, unde credincioșii s‑au întors la Dumnezeu pentru a‑I sluji și pentru a aștepta ca Fiul Său, Isus Hristos, să revină din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Însă, odată cu trecerea timpului, starea de așteptare a început să dispară din rândul celor credincioși, astfel că, treptat, ei au uitat adevărul despre venirea Domnului și despre răpire. Prin urmare, creștinii nu mai aveau speranță divină. Viața lor era îndreptată înspre pământ. Însă acum aproximativ 200 de ani, speranța cu privire la venirea Domnului s‑a aprins din nou în rândul celor credincioși. Toată așteptarea noastră este în jurul minunatei Sale Persoane care a promis că vine „curând“. Pe El Îl așteptăm, Cel care Și‑a dat viața din dragoste pentru noi, Cel care acum vrea să fie bucuria și centrul vieții noastre, Cel pe care Îl vom glorifica în ceruri fără sfârșit!

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 16:1-22

Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi“, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). ŤIată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într‑al vostruť (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta‑o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă“?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ CREZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns?

Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36)

Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta!

Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6)

Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând!

De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2026

2 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine.

Iov 29.11

Acest verset ne arată că Iov avea o părere bună despre sine și că era mulțumit cu acțiunile sale. El credea că părerea sa despre sine însuși va fi confirmată de cei care au auzit despre el („urechea“) și de cei care l‑au văzut („ochiul“). Acest bărbat avusese o familie mare, trei prieteni apropiați și mulți angajați. Față de toți aceștia a fost drept și integru. A avut relații bune cu toți. Dar Domnul a privit în inima lui și iată ce a descoperit acolo:

• Siguranță de sine – Iov era convins că nu făcuse nicio nedreptate, nici prin cuvinte, nici prin fapte (Iov 6.29,30).

• Încredere în sine – Iov gândea că acționase în viața sa într‑un mod desăvârșit (Iov 9.21).

• Încăpățânare – Iov credea că judecase totul drept (Iov 12.3).

Aceasta a fost deci problema lui Iov. Iar această atitudine greșită trebuia corectată. De aceea încercarea a continuat.

Lui Dumnezeu nu‑I place o gândire semeață și sigură de sine, pentru că ea îl înalță pe om și Îl dezonorează pe Dumnezeu. În multe locuri din Cuvântul Său putem vedea aceasta, cum El osândește mândria și trufia omului: „El a lucrat putere cu brațul Său; i‑a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor“ (Luca 1.51). „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“ (1 Petru 5.5).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

Matei 13.43

Aurora boreală

La finalul mesei, prietenul nostru ne‑a arătat câteva cadre impresionante filmate în timpul vacanței petrecute în Norvegia. Cu ajutorul unei drone, el surprinsese peisajul pitoresc al rezervației naturale din Lofoten, fiordurile, satele pescărești, precum și inedita auroră boreală.

Luminile nordice sunt particule ale vântului solar încărcate electric, atrase de polii Pământului. Acestea se ciocnesc de atomii de oxigen și de nitrogen din straturile superioare ale atmosferei și îi transformă în ioni încărcați cu sarcină electrică. La scurt timp, particulele revin la starea inițială, printr‑un proces numit recombinare, și astfel se eliberează radiație electromagnetică și se emite lumină.

Când am văzut pe ecran acest joc fascinant de culori, m‑am gândit la versetul de astăzi. Cei „drepți“ despre care vorbește aici Domnul Isus nu sunt nicidecum oameni mai buni, prin natura lor, decât alții, nici oameni canonizați de către liderii religioși și, cu siguranță, nici dintre aceia care se apreciază singuri ca fiind mai sus decât alții. Nu, ci acești drepți care „vor străluci ca soarele“ sunt aceia care, înțelegând că nu se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele asupra lor, au venit la Isus. Ei L‑au cunoscut ca Mântuitor personal și ca Domn. Viețile lor strălucesc, pentru că ei trăiesc aproape de El. La final, aceștia vor avea parte de bucurie deplină: împărăția Tatălui lor din ceruri. Însuși Dumnezeu Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Lui, pentru că în ei se reflectă propria Lui glorie.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:13-22

Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!

Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într‑o clipă, fără să‑şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.

„Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema“ (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: „Binecuvântat fie Numele Domnului!“, punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5.18).

DĂ MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea?

Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2)

Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2025

18 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.

1 Timotei 6.6

După ce Abel a fost ucis, s-a născut Set. El l-a numit Enos pe fiul său, care înseamnă „slab“ sau „muritor“. Conștiența propriei slăbiciuni și a nevoii de dependență îi conduce pe cei credincioși către rugăciune – „Atunci au început oamenii să cheme numele Domnului“ (Geneza 4.26). Istoria descendenților lui Cain este însă cu totul diferită – mândria și încrederea în sine au dominat viața lor în această lume. Ei și-au zidit cetăți și și-au mărit posesiunile fără să caute voia lui Dumnezeu (versetele 17-22).

Cu toții suntem în pericol de a ne strădui să ne facem viața cât mai plăcută în această lume în care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut sărac și n-a avut niciun loc în care să-Și plece capul (Matei 8.20). Pot fi astfel de lucruri compatibile? În timpul în care trăim, cu doar câteva clickuri putem cheltui o grămadă de bani, cumpărând lucruri atractive, care să ne facă viața mai ușoară, fără să ne întrebăm mai întâi dacă este voia lui Dumnezeu să facem acest lucru. Nu căutăm voia lui Dumnezeu, ci dorim să ne potrivim stilului de viață al lumii acesteia. Primul pas către schimbare este să recunoaștem acest lucru. „Nu vă potriviți chipului veacului acestuia“ (Romani 12.2). Iată un punct sensibil al societății noastre consumeriste.

După patru mii de ani de istorie a omului, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ și a trăit, sau Și-a făcut cortul, printre oameni (Ioan 1.14). În timp ce toți se duceau seara la casele lor, El Se ducea pe muntele Măslinilor (Ioan 8.1). Acolo Și-a petrecut multe nopți Străinul ceresc, în timp ce ziua slujea cu devotament poporului. El n-a avut absolut nicio intenție de a acumula proprietăți în această lume. Dimpotrivă, a trăit o viață foarte modestă, însă a fost întotdeauna pe deplin satisfăcut, fiindcă Îl avea pe Dumnezeul Său ca parte de moștenire (Psalmul 16.6).

Când i-a hrănit pe cei patru mii de oameni, Domnul a mulțumit pentru cele șapte pâini și pentru cei câțiva peștișori care fuseseră aduși înaintea Lui (Marcu 8.6,7). În timp ce a oferit hrană cu generozitate și din belșug, El a avut grijă în același timp ca nimic să nu se piardă și le-a cerut ucenicilor Săi să strângă toate fărâmele rămase (Ioan 6.12).

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“.

Matei 27.45,46

„Pentru ce M-ai părăsit?“

Privim la aceste cuvinte ale Domnului Isus pe cruce cu cea mai mare reverență. Ele sunt pline de semnificație, însă niciodată nu le vom putea pătrunde pe deplin.

De la miezul zilei s-a așternut un întuneric peste toată țara. Mai înainte, Fiul lui Dumnezeu fusese batjocorit, dar acum, dintr-odată, toate batjocurile și insultele s-au oprit. În timpul celor trei ceasuri de întuneric, Dumnezeu a făcut ca ochii oamenilor să nu poată privi la Fiul Său, fiindcă atunci a avut loc ceva de neconceput: Dumnezeu a adus o suferință enormă asupra Lui. De ce?

Mântuitorul lumii atârna pe cruce singur, abandonat de oameni, iar acum părăsit și de Dumnezeu, fiindcă trebuia să facă ispășire pentru păcatele tuturor celor care cred în El. Domnul Isus a luat locul celui păcătos sub judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu Și-a întors fața de la El și a adus asupra Lui judecata Sa. Fără această lucrare de ispășire, nimeni n-ar putea fi mântuit, iar cunoașterea morții Sale ispășitoare este de mare folos pentru toți cei care Îl primesc prin credință.

„Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5).

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 8:1-18

Capitolul 8 ne-a înfăţişat gloria împăratului David. Însă aici este altceva care o depăşeşte cu mult: este harul care îl însoţeşte. David l-a învăţat în şcoala lui Dumnezeu, el însuşi fiind obiectul lui. Oare poate fi aceasta legea omului, să primească la curtea lui, la masa lui, pe ultimul reprezentant al liniei rivale, pe moştenitorul vrăjmaşului său? (citeşte 2 Samuel 4.4).

Cu siguranţă, nu! Aceasta este un exemplu de bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu, pentru că David nu este satisfăcut doar să-şi împlinească promisiunea faţă de Ionatan şi de Saul (1 Sam. 20.15; 24.21, 22): el face ca acest har divin să se reverse peste sărmanul Mefiboşet, pătruns cu totul de sentimentul propriei nevrednicii. În plus, nu era el şchiop şi, din această cauză, obiect al vrăjmăşiei împăratului? (5.8). Dar să remarcăm felul în care este căutat, chemat pe nume, asigurat, îmbogăţit, invitat ca un membru de familie la masa împăratului şi, în final, adoptat pentru tot restul vieţii lui. Ce frumoasă imagine a lucrării Domnului Isus pentru un păcătos!

Mefiboşet nu va înceta să fie un invalid. Versetul 13 o repetă intenţionat. Dar când va fi aşezat la masa împărătească, faptul acesta nu va mai putea fi văzut. Oare nu este tot aşa şi cu credinciosul aflat aici, jos? Vechea lui fire nu-i este luată, dar, în timp ce stă în comuniune cu Domnul, o poate ţine în afara vederii.

ESENȚA CALITĂȚII DE LIDER | Fundația S.E.E.R. România

„Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri și să-i ajutați.” (Iosua 1:14)

Pentru a fi demn să ai un adept, îți trebuie mai mult decât talent și un titlu. Esența calității de lider reiese din următoarele două imperative: 1) Să mergi primul! Iosua le-a spus celor ce-și aleseseră domenii dincoace de Iordan: „Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri”. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu te-a chemat să conduci, trebuie să pășești cu credință și să mergi primul. Pentru asta, trebuie să crezi în tine și în misiunea ta. Realizarea necesită mai mult decât să muncești din greu; înseamnă să crezi în ce trebuie! Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Tu, nu ai nevoie de toate răspunsurile de la început. Încrederea ta vine din faptul că știi că Dumnezeu este cu tine, și înaintea ta! 2) Să-i iei și pe alții cu tine. Tot Iosua a spus: „Să treceţi… şi să-i ajutaţi…” (vers. 14) Și dacă te întrebi: „Cât timp trebuie să continuu să investesc în această persoană?”, răspunsul este: „până ce vor fi şi ei în stăpânirea ţării pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:15) Mulți oameni vor sluji atunci când sunt constrânși s-o facă, iar unii vor sluji în situații de criză. Dar atunci când ai o inimă de slujitor, tu inițiezi slujirea altora. Vezi nevoia, profiți de ocazie și slujești, știind că Dumnezeu te va răsplăti. De aceea slujești cu bucurie (vezi Psalmul 100:2). Iată deci cum stau lucrurile: te califici pentru a te bucura de privilegiile calității de lider doar atunci când ești dispus să mergi primul și apoi să-i iei și pe alții cu tine! Dar nu acesta este sfârșitul istorisirii biblice. Dumnezeu i-a spus lui Iosua, iar într-o zi îți va spune și ție: „Apoi să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara care este moşia voastră şi pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului…” (Iosua 1:15). Așadar, îndemnul zilei este: slujește cu bucurie… și într-o zi, vei moșteni cerul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 apr. 2025

15 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin El, să împace toate […] fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El. Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinți și fără pată și de neînvinuit înaintea Lui.

Coloseni 1.20-22

Lucrarea împăcării este dublă. În timp ce împăcarea lucrurilor este o lucrare încă viitoare, împăcarea persoanelor, adică a credincioșilor, este deja împlinită. „Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat în trupul cărnii Lui, prin moarte.“ Aceasta era trista stare naturală în care se aflau cei care acum sunt împăcați. Ei nu erau doar pângăriți de păcat, așa cum este creația, ci erau „străini și vrăjmași [ai lui Dumnezeu] în gândire, prin lucrări rele“. Avem aici oameni, făpturi inteligente, care au o gândire, o facultate morală, care îi situează deasupra animalelor și care îi face capabili să fie într-o relație conștientă cu Dumnezeu. Dar păcatul i-a separat și i-a îndepărtat de Dumnezeu în ce privește gândirea (înțelegerea) lor. Ei nu Îl cunosc, nu mai sunt în relație cu El, sunt total înstrăinați de Dumnezeu, iar gândirea (înțelegerea) lor întunecată s-a întors spre rău până la punctul în care au ajuns nu numai străini față de lucrurile divine, ci chiar vrăjmași ai lui Dumnezeu. Iar această stare morală se manifestă prin „lucrări rele“. Prin harul lui Dumnezeu, astfel de ființe sunt acum împăcate, apropiate de Dumnezeu, Îl cunosc pe El și sunt aduse într-o stare potrivită pentru a fi într-o relație cu El, pentru a se bucura de prezența și de dragostea Lui.

Hristos este Cel care a făcut posibil acest lucru. În virtutea lucrării perfecte pe care El a împlinit-o în trupul cărnii Sale, prin suferință și moarte, a fost înfăptuită împăcarea. Și încă de acum credincioșii se bucură de beneficiile acestei împăcări, ale cărei roade glorioase și binecuvântate însă nu vor fi văzute în plinătatea lor decât în glorie, așa cum vom vedea în versetul următor. Să remarcăm că apostolul le face colosenilor o aplicație personală a acestui mare și prețios adevăr. „Și pe voi“, le spune el, insistând asupra acestei poziții de excelență pe care ei o au în Hristos și pe care doar El, prin moartea Sa, a putut să le-o dea.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.18

Cuvântul crucii

În creștinătate este o tradiție ca, în săptămâna de dinaintea Paștelui, oamenii să se gândească în mod deosebit la crucificarea Mântuitorului. Iată un lucru bun, dar el nu trebuie să rămână la nivel de tradiție, pe care o uităm repede! Crucea Domnului Isus vorbește despre suferințele și moartea Sa; ea era o necesitate absolută, pentru ca oamenii să poată veni la Dumnezeu. Înainte de moartea Sa, Isus Hristos L-a rugat pe Tatăl Său să îndepărteze de la El „paharul“ pe care trebuia să-l bea. Dumnezeu nu L-a scutit pe Fiul Său de moartea prin răstignire. Astfel, Domnul Isus a murit pentru vina noastră, purtând la Golgota păcatele noastre. Acolo Dumnezeu L-a pedepsit pentru ceea ce am făcut noi. Acolo a curs sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, pe baza căruia Dumnezeu îl poate ierta pe cel care își mărturisește păcatele și crede în lucrarea de mântuire a Fiului Său. Crucea este dovada că omul este stricat și incapabil să se mântuiască pe sine. Pentru mulți, crucea este o nebunie. Ei nu sunt dispuși să recunoască în fața lui Dumnezeu falimentul lor, și de aceea vor merge în pierzarea veșnică. Dar cel care recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatul său va fi salvat.

    De sus, din cer, cu iubire azi El te cheamă ca să vii.

    Vin’ și primește-L acum! El pentru tine a murit.

Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 7:1-17

„Când Îi plac Domnului căile unui om, îi pune chiar şi pe vrăjmaşii săi în pace cu el” (Proverbe 16.7). Cuvântul acesta se dovedeşte acum adevărat pentru David. Şi, de când locuieşte într-o splendidă casă de cedru, se gândeşte cu seriozitate la chivotul Domnului care locuia într‑un simplu cort. Nobil sentiment din partea lui! Aceia dintre noi care se bucură de o viaţă asigurată şi confortabilă nu trebuie să uite niciodată că Stăpânul nostru a trecut prin această lume ca un călător divin, neavând un loc unde să‑Şi plece capul.

David îşi propune să construiască o casă demnă pentru Domnul. Dar ascultaţi cum îi răspunde El, în esenţă, prin gura lui Natan: „Mi-am însuşit această calitate de călător, ca să împărtăşesc prin har soarta poporului Meu. Iar timpul odihnei Mele n-a sosit încă. Dar ceea ce tu nu poţi face va fi împlinit de unul dintre descendenţii tăi”.

Domnul Se referă în primul rând la Solomon, fiu al lui David, care va construi templul. Dar v. 14, citat în Evrei 1.5, arată că acest Împărat, Fiu al lui David, sub aspect profetic este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Despre El exclusiv se poate afirma că împărăţia Îi va fi stabilită pentru totdeauna. Binecuvântările personale (v. 8, 9) sau colective (v. 10) îşi au toate sursa în această Persoană fără seamăn.

NU-ȚI FIE TEAMĂ DE EȘEC () | Fundația S.E.E.R. România

„Evanghelia… trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” (1 Corinteni 9:16)

Să privim împreună la alte două modalități în care putem să învingem frica de eșec.

1) Urmărește scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Pentru a reuși cu adevărat în ceva, trebuie să ai o pasiune pentru acel lucru. Iar Dumnezeu nu numai că îți va dezvălui planul Său, dar îți va da și pasiunea de a-l împlini. Apostolul Pavel a avut darul, educația și relațiile necesare pentru a fi în stare să urmeze o serie întreagă de diferite alte cariere; dar el a scris: „Trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” Care este pasiunea ta? Studiaz-o; este un indiciu al destinului tău.

2) Pune-ți aceste trei întrebări:

a) „Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu reușesc?” Îl vei avea în continuare pe Dumnezeu, talentele tale, familia ta și alte oportunități.

b) „A mai făcut cineva acest lucru înainte?” Și chiar dacă nu, ce dacă?!

c) „Această teamă este oare un semnal că nu am oamenii, procesele sau planurile adecvate pentru a reuși în acest moment?”

Apoi pune-ți întrebarea cu adevărat importantă: „Care sunt beneficiile de care mă voi bucura dacă voi reuși?” Învață să adopți atitudinea de tipul „pot s-o fac”. Privește-ți frica în față și afirmă cu îndrăzneală: „Pot totul în Hristos, care mă întărește!” (Filipeni 4:13) Nu lăsa familiaritatea acestui verset să te facă să-l recitiți mecanic. Spune-l cu voce tare. Absoarbe cu adevărat cuvintele, lasă-le să-ți pătrundă în suflet. Trebuie să admiți că Hristos te întărește ca să reușești pentru slava lui Dumnezeu! Și trebuie să crezi că, atunci când te călăuzește, El îți oferă tot ce ai nevoie pentru a reuși în ce te-a chemat să faci!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu
11 apr. 2025

11 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos.

Filipeni 3.8

Noul Testament pe scurt (11) – Filipeni

Epistola către Filipeni este o epistolă pastorală, plină de încurajare și de înviorare. Ea a fost scrisă unei adunări lipsite de resurse materiale, dar care cultivase o dragoste devotată pentru Pavel, de vreme ce acesta fusese instrumentul convertirii celor credincioși de acolo, cu aproximativ unsprezece ani înainte. Epistola prezintă adevărata experiență creștină, arătată ca fiind o cursă de alergare către gloria lui Dumnezeu. Pavel este exemplul cu privire la această experiență. Deși aflat în închisoare, bucuria lui plină de pace caracterizează întreaga epistolă. Secretul pentru aceasta este că Hristos era totul pentru el:

• în capitolul 1, Hristos este motivația vieții lui;

• în capitolul 2, Hristos este Exemplul lui;

• în capitolul 3, Hristos este Obiectul lui;

• în capitolul 4, Hristos este puterea lui.

Capitolul 2 conține o minunată declarație cu privire la măreția smeririi de bunăvoie a Domnului Isus, care a coborât din locul celei mai înălțate glorii până în cel mai adânc loc de suferință, mergând până la moarte de cruce. Această smerire a fost urmată de răspunsul binecuvântat al lui Dumnezeu, care L-a înălțat ca Om în locul cel mai înalt (verstele 5-11). O astfel de Persoană anima inima și stârnea admirația apostolului Pavel. Prin urmare, el nu numai că suferea cu răbdare orice împotrivire, ci se și bucura văzând în toate acestea ocazii pentru o mai mare binecuvântare pentru sine și pentru o mai mare glorie pentru Domnul Isus. Acest măreț triumf al credinței face ca această carte să aibă o nespusă valoare pentru încurajarea credinței noastre, ca să călcăm pe urmele apostolului.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iuda Iscarioteanul, care urma să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?“. Dar a spus aceasta … pentru că era hoț și avea punga și lua cele puse în ea. Isus deci a spus: „Las-o: ea l-a păstrat pentru ziua pregătirii Mele pentru înmormântare; pentru că pe săraci îi aveți cu voi întotdeauna, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna“.

Ioan 12.4-8

Iuda

Când parfumul mirului s-a răspândit în toată casa, Iuda a înțeles că Maria unsese picioarele lui Isus cu ulei de ungere foarte scump. Șiretenia trădătorului vrea să se amestece cu această aromă minunată. Iuda pretinde că este foarte milos. El acționează ca și cum Domnul nu ar fi avut pe inimă ajutorul material al săracilor. Ucenicii se vor fi mirat de modul în care Iuda a interpretat iubirea față de aproapele. În opinia lui Iuda, Maria tocmai irosise un produs valoros, de 300 de dinari, ce constituiau plata unui lucrător pe un an întreg. Iuda era un mincinos și un hoț. El nu avea niciun strop de afecțiune pentru Stăpânul pe care Îl urmase prin țară atâta vreme. El se gândea doar la bani, fiind motivat de lăcomie. Având acest context, nu este dificil pentru noi să înțelegem că întrebarea lui a fost complet deplasată.

Domnul pătrunde în străfundul inimilor noastre. El știa ce o determinase pe Maria să păstreze acel mir de nard curat pentru El. Ea a simțit că Domnul ei era în umbra morții. De aceea, încă o dată, ea și-a arătat prețuirea față de El. Lecția noastră este aceasta: închinarea către Fiul lui Dumnezeu nu este un efort irosit!

Citirea Bibliei: Geneza 5.1-20 · 1 Petru 2.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 3:1-5 ; 5:1-9

În timpul acestor evenimente, David a aşteptat în linişte la Hebron ca Domnul Însuşi să-l stabilească împărat peste tot Israelul.

Tot astfel Isus, acum în ceruri, aşteaptă ca Dumnezeu să-I dea împărăţia Sa universală. Pentru Israel, începutul capitolului 5 marchează o dată importantă în istoria lui şi anume transferul scaunului de domnie al lui David la Ierusalim, oraş care, de acum înainte, va ocupa un loc atât de important în istoria poporului şi în scopurile lui Dumnezeu. Dar, în interiorul zidurilor cetăţii, pe Muntele Sion, exista un oraş de nepătruns, păstrat de iebusiţi încă din timpul lui Iosua. În ciuda laudei de sine a ocupanţilor, David îl cucereşte. Totuşi aici David uită harul care l-a caracterizat atât de des, prin aceea că interzice accesul şchiopilor şi al orbilor în casa lui Dumnezeu. Ce contrast cu Domnul, care i-a primit în templu pentru a-i vindeca, în mod expres pe orbi şi pe şchiopi (Matei 21.14); ce contrast, de asemenea, cu omul care a dat o cină mare (Dumnezeu Însuşi) şi care, pentru a-Şi umple casa, îi strânge pe aceşti oameni nenorociţi (reprezentândune pe tine şi pe mine) ca să-şi ocupe locurile lor la sărbătoarea harului (Luca 14.21-23).

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 apr. 2025

2 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Poporul să iasă și să adune porția unei zile în fiecare zi.

Exod 1.6,8

Pâinea din ceruri (2)

Este evident că, pentru a ne bucura de o astfel de parte prețioasă, inimile noastre trebuie să fie separate de orice lucru care aparține acestui veac rău și care are aplicație la natura păcătoasă din noi. O inimă lumească și o gândire carnală nu-L vor găsi pe Hristos în Cuvântul lui Dumnezeu, nici nu se vor bucura de Elim.

Mana era atât de pură și de delicată, încât nu putea suporta contactul cu pământul. Ea cădea pe rouă (vedeți Numeri 11.9) și trebuia să fie adunată înainte ca soarele să se ridice. Prin urmare, fiecare israelit trebuia să se scoale dis-de-dimineață și să-și adune porția de fiecare zi. Așa stau lucrurile cu poporul lui Dumnezeu acum. Mana cerească trebuie adunată proaspătă în fiecare dimineață. Mana de ieri nu mai este bună pentru astăzi, nici cea de astăzi, pentru mâine.

Trebuie să ne hrănim cu Hristos în fiecare zi, cu o energie înnoită de la Duhul Sfânt, altfel vom înceta să creștem. Mai mult, trebuie să facem din Hristos ținta noastră principală. Trebuie să-L căutăm „dis-de-dimineață“, înainte ca alte lucruri să aibă timp să pună stăpânire pe inimile noastre slabe. Mulți dintre noi, din nefericire, falimentează în acest aspect. Îi dăm lui Hristos un loc secundar și, în consecință, suntem slabi și sterpi. Vrăjmașul, mereu la pândă, se folosește de indolența noastră spirituală pentru a ne lipsi de binecuvântarea și de puterea care sunt rezultatul hrănirii cu Hristos. Viața cea nouă a credinciosului poate fi hrănită și întărită doar cu Hristos. „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el datorită Mie“ (Ioan 6.57).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El l-a găsit într-o țară pustie și în pustia urletelor unei singurătăți, l-a înconjurat, l-a îngrijit, l-a păzit ca lumina ochiului Său.

Deuteronom 32.10

Abandonată în deșertul Arizonei (1)

Un doctor misionar, care a lucrat pe continentul american printre indienii Navajo, în deșertul Arizonei, a avut, cu mai mulți ani în urmă, următoarea experiență:

Într-una dintre călătoriile sale, el s-a apropiat de un loc cu vegetație pitică, care putea fi văzut de departe în peisajul deșertic din jur. Cu cât se apropia de acest loc, cu atât auzea mai clar niște țipete cumplite. Presupunând că era vorba de vreun animal prins într-o capcană, și-a părăsit vehiculul, și-a luat pușca și a început să înainteze printre tufișuri.

Aproape că ajunsese de cealaltă parte a locului, când, spre surprinderea lui, a găsit nu un animal, ci o femeie indiană căzută la pământ. Doctorul și-a dat seama că femeia nu se putea mișca și că suferea de dureri cumplite. După ce a examinat-o, a înțeles că nu mai erau speranțe pentru ea: femeia avea o gangrenă și infecția se răspândise deja în tot corpul. I-a făcut o injecție cu morfină, pentru a-i calma durerile, a învelit-o cu o pătură și a pus-o cu grijă în mașină, după care a dus-o la un spital misionar. Pe drum a încercat să afle de la femeie de ce era singură în acel loc. Ea i-a spus că fusese grav bolnavă și că vrăjitorul tribului nu putuse „să scoată demonul din ea“, după care a abandonat-o.

Stătuse vreme de patru zile în acel loc, o regiune aflată la o altitudine de aproximativ o mie opt sute de metri, imobilizată, fără hrană și fără apă, în căldura soarelui ziua și în frigul neîndurător noaptea.

Citirea Bibliei: Naum 3.1-19 · Proverbe 30.24-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 28:15-25

Ce scenă înspăimântătoare! Însăşi femeia scoate un ţipăt chinuitor (v. 12), iar aceasta pentru că nu în urma vrăjilor ei a apărut Samuel. Nici ea, nici stăpânul ei, Satan, n-aveau puterea să facă aşa ceva. Mâna lui Dumnezeu era aceea care, pentru un moment, a întredeschis poarta locuinţei morţilor şi a făcut să urce în scenă robul Său Samuel.

Ceea ce profetul are de spus seamănă cu mesajul pe care, ca mic copil, avusese misiunea să i-l transmită lui Eli (3.11-13). Este o confirmare îngrozitoare a judecăţii Domnului. Încă o zi şi va fi adusă la îndeplinire. Împărăţia va fi luată de la Saul şi va fi dată lui David. Împăratul şi fiii lui i se vor alătura lui Samuel, în locul unde morţii aşteaptă învierea: spre viaţă ori spre judecată.

Este deosebit de solemn sfârşitul acestui om care îşi începuse domnia atât de promiţător. Dragi prieteni, reţineţi bine aceasta: oamenii cu cele mai frumoase caractere, dar care nu au viaţa nouă, merg spre o pedeapsă eternă tot atât de sigur ca şi cei mai mari păcătoşi. Isus dă această viaţă divină tuturor acelora care I-o cer. Tu o ai?

CINE ÎȚI VINE ÎN AJUTOR? | Fundația S.E.E.R. România

„Ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” (Romani 16:2)

Charles Plumb a fost pilot de avion în Vietnam și, după șaptezeci și cinci de misiuni de luptă, avionul său a fost doborât de o rachetă sol-aer. Plumb s-a catapultat, dar a ajuns în mâinile inamicului… și a petrecut următorii șase ani într-o închisoare comunistă. A supraviețuit calvarului… și acum ține prelegeri despre ceea ce a învățat din experiența sa. Într-o zi, când el și soția sa luau masa într-un restaurant, un bărbat de la o altă masă s-a apropiat și l-a întrebat: „Tu ești Plumb? Ai pilotat avioane de vânătoare în Vietnam de pe portavionul Kitty Hawk și ai fost doborât?” Plumb a spus: „De unde știi tu asta?” Omul a răspuns: „Eu ți-am împachetat parașuta!” Apoi omul l-a apucat de mână și a spus: „Cred că a funcționat!” Plumb i-a strâns mâna și l-a asigurat că da, adăugând: „Dacă n-ar fi funcționat, eu nu aș fi astăzi aici!” În acea noapte, Plumb nu a putut dormi, gândindu-se la omul acela. Oare cum arăta în uniforma Marinei? De câte ori nu l-o fi văzut, fără ca măcar să-l întrebe „Ce mai faci?” (sau orice altceva)… pentru că Plumb era pilot de vânătoare, iar celălalt bărbat era doar un marinar. Se gândea la numeroasele ore pe care acel marinar le va fi petrecut în măruntaiele navei, netezind meticulos și împăturind mătasea fiecărei parașute, ținând în mâini practic destinul atâtor necunoscut. Ca urmare, de-atunci Plumb pune regulat publicului său această întrebare importantă și neobișnuită: „Cine îți împachetează parașuta?” Cu toții avem pe cineva care ne oferă ceea ce avem nevoie pentru a face față cu bine unei zile. Apostolul Pavel a spus de pildă despre diaconița Fivi că „s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” Pe tine, cine te susține? Astăzi – arată-i aprecierea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries