Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “iubire”

19 iul. 2025

19 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, spunând: „Mergeți în satul dinainte, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a așezat vreodată: dezlegați-l și aduceți-l! Și, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», veți spune așa: «Pentru că Domnul are nevoie de el»“.

Luca 19.29-31

Avem tendința să ne preocupăm prea mult cu nevoile noastre. Ne place să ne gândim la felul cum Domnul Isus a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor, ceea ce nu este un lucru rău. Însă cât de mult ne gândim la nevoile pe care Domnul Însuși le-a avut? În câteva ocazii, El i-a folosit pe anumiți oameni pentru ca aceștia să vină în întâmpinarea propriilor Lui nevoi:

• El S-a folosit de proprietarul unui măgăruș, pentru ca acesta să I-l dăruiască pentru a intra în Ierusalim.

• L-a rugat pe Petru să-I pună la dispoziție barca pentru a le vorbi mulțimilor.

• Fiind obosit la fântâna din Samaria, El a rugat-o pe o femeie să-I dea apă de băut, deși i-a făcut această rugăminte cu scopul de a intra în vorbă cu ea cu privire la apa pe care El avea să i-o dăruiască.

• A binevoit să Se folosească de cele cinci pâini și de cei doi peștișori pe care un băiețel I i-a pus la dispoziție.

• A acceptat parfumul scump pe care Maria l-a turnat asupra Lui. Deși unii au fost nemulțumiți de felul în care ea a folosit parfumul, Domnul i-a luat apărarea și a spus că ea nu a risipit parfumul, ci l-a folosit pentru El.

• Iosif din Arimateea a dăruit mormântul în care trupul Său a fost pus.

Domnul este fără îndoială atotputernic și are toate lucrurile la dispoziție, însă Lui Îi place să-i folosească pe cei ai Săi în lucrarea Sa. El dorește să te folosească și pe tine. I-ai cerut să-ți arate cum poți să-L slujești?

M. Hardt

SĂMÂNȚA BUNĂ

I-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc.

Marcu 14.33

Trei ucenici

Potrivit relatării lui Marcu, ucenicii Petru, Iacov și Ioan au fost învredniciți să asiste la trei evenimente deosebite:

1. Au fost de față când Domnul a înviat-o pe fiica lui Iair (Marcu 5.37);

2. Au fost martori oculari ai transfigurării Domnului lor pe munte (Marcu 9.2);

3. Au fost cu Domnul în Ghetsimani, când El a vrut să împărtășească acolo cu ei sentimentele Sale, în anticiparea răstignirii Sale (Marcu 14.33).

Observăm că acești trei ucenici Îl cunoșteau într-un mod deosebit pe Isus. Iar harul oferit lor ne este rezervat și nouă, de a-L putea cunoaște în același fel.

În toate cele trei ocazii este implicată moartea. Niciunul dintre noi nu poate scăpa de influența ei.

Fata de doisprezece ani a fost înviată, Domnul dovedind public că El salvează din moarte.

Pe muntele transfigurării, doi bărbați, Moise și Ilie, au apărut împreună cu El: primul murise, iar cel de-al doilea fusese dus la cer în viață. Ei sunt dovada că moartea nu mai are nicio putere asupra celor credincioși.

Însă grozăvia morții nu o înțelegem decât atunci când privim lupta Domnului în grădina Ghetsimani în anticiparea morții Sale. Moartea nu-i mai privea pe alții, ci pe El Însuși. El trebuia să treacă prin moarte, conform planului lui Dumnezeu. Acolo, în acea noapte, El suferea cumplit, întrucât anticipa ceea ce avea să se întâmple câteva ore mai târziu pe Golgota. El a trebuit să moară pentru a deveni Mântuitorul nostru, al acelora care meritam moartea pentru păcat.

Prin urmare, El merită închinarea și dragostea noastră veșnică.

Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:1-15

Cu mult timp în urmă, pe muntele Horeb, Dom­nul i-l desemnase lui Ilie pe Iehu ca succesor al casei lui Ahab (1 Împăraţi 19.16). Însă Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată când este vorba de judeca­tă. Numai atunci când toate celelalte re­surse ale harului Său s-au epuizat, decide să ac­ţioneze. Nu Elisei va fi acela care îl va unge pe acest nou împărat ca exercitant al justiţiei, şi aceasta, în mod sigur, deoarece este profetul harului.

Un tâ­năr dintre fiii profeţilor este ales pentru acest ser­viciu. Faptul în cauză ne arată că o misiune, chiar importantă, poate fi uneori încredinţată de Dom­nul unui tânăr. Trebuia să se prezinte perso­nal la cartierul general al armatei lui Israel din garni­zoana de la Ramot-Galaad şi să toarne uleiul ungerii împărăteşti pe capul lui Iehu, care avea probabil învestiţia de comandant-şef.

Nu era îndeajuns lucrul acesta ca să-l intimideze pe tânărul profet? Dar, când ascultăm de Dumne­zeu, putem conta pe ajutorul Lui în cele mai dificile situaţii. Versetul 7 ne arată că Dumnezeu nu uită suferinţele alor Săi (Luca 18.7, 8). Cu cât mai mult Îşi aminteşte El de sângele Fiului Său, dat la moarte prin mâna oamenilor vinovaţi!

Ales de Domnul, aclamat de ofiţerii săi, noul împărat intră imediat în acţiune, fără să piardă nici un moment.

NU TE GRĂBI SĂ JUDECI!

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit…

În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței.

Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață.

Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!”

Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om!

Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 mai 2025

20 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți treji, vegheați! Pentru că vrăjmașul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că aceleași suferințe se împlinesc și în frățietatea voastră care este în lume.

1 Petru 5.8,9

„Fiți treji, vegheați!“ Câtă încărcătură poartă aceste două îndemnuri! Cât de adesea le întâlnim în epistole și în mod deosebit aici! Treji: să nu ne lăsăm acaparați de atracțiile lumii care ne înconjoară. Dacă gustăm din lucrurile pe care lumea ni le oferă, vom fi lipsiți de o apreciere corectă a lucrurilor lui Dumnezeu, ale Cuvântului Său și ale Persoanei lui Hristos, inimile noastre vor fi deschise la toate ispitele și vom pleca urechea la insinuările șarpelui, care este întotdeauna gata să ne înșele. Dar vrăjmașul nostru are și alte arme la dispoziție. El caută să înghită (să devoreze). La începutul lucrării Sale publice, preaiubitul nostru Mântuitor a avut de-a face cu șarpele, iar la sfârșitul ei, cu leul care răcnea, dar care n-a putut nici să-L înșele, nici să-L înspăimânte.

Tot ce avem de făcut este: Împotriviți-vă lui! Învingătorul lui Satan este cu noi; El S-a luptat pentru noi, iar lupta noastră se bazează pe biruința Lui. Credința noastră ne asigură că această biruință este deja câștigată, și astfel suntem mai mult decât biruitori în Acela care ne-a iubit. „Știind că aceleași suferințe se împlinesc și în frățietatea voastră care este în lume.“ Vedem aici că lupta cu vrăjmașul aparține acestui grup atât de numeros al suferințelor care îi așteaptă pe creștini în călătoria lor. Aceste „suferințe se împlinesc în frățietatea noastră care este în lume“. Petru îi prezintă pe acești creștini evrei ca fiind aproape de a ajunge la finalul cursei, în timp ce frații lor încă nu au ajuns acolo, ci ei se află în toiul luptei, cu tot ce aparține acesteia; creștinii evrei sunt pe punctul de a intra în odihnă. Lupta i-a urmărit – ca să spunem așa – pas cu pas, până la odihna definitivă.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Între noi și voi este stabilită o prăpastie mare, astfel încât cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.

Luca 16.26

Marea prăpastie

Prin intermediul parabolei, aceste cuvinte au fost rostite de Avraam, un om credincios decedat, către un om bogat care murise după ce trăise o viață confortabilă, prosperă, dar egoistă, departe de Dumnezeu. Domnul Isus Hristos afirmă acest lucru. Așadar, avem aici informații autentice despre viața de apoi. Este imperios să luăm aminte la întregul pasaj din Luca 16.19-31, pentru că soarta veșnică a omului, atunci când moare, nu mai poate fi schimbată.

Existența omului nu se termină odată cu moartea, în ciuda a ceea ce mulți își imaginează. În versetul de astăzi, Isus, Fiul lui Dumnezeu, singurul martor atestat, explică lămurit că, în sfera morții, există doar două tărâmuri, distincte și complet separate. Marea prăpastie stabilită între ele indică acest lucru. Pe o parte a acestei prăpăstii de netrecut, sufletele găsesc bucurie și alinare, după suferința îndurată în viața trăită pe pământ. Nenumărați creștini așteaptă cu nerăbdare un viitor strălucit, care nu poate fi descris în cuvinte. Celălalt tărâm este caracterizat de chinuri și de dureri neîncetate. „Setea“, „văpaia“ și „chinul“, termeni folosiți de Domnul în descriere, ilustrează această stare îngrozitoare. Este o relatare care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri. O astfel de soartă este ireversibilă. Ce lucru cutremurător! De aceea, fiecare trebuie să se decidă acum, cât timp chemarea lui Dumnezeu la pocăință și la convertire încă mai răsună. Unde vreți să ajungeți în cele din urmă?

Citirea Bibliei: Geneza 29.1-14 · Psalmul 15.1-5

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 4:1-19

Astfel, împărăţia lui Solomon se stabileşte pe fundamentul de neclintit al păcii şi al dreptăţii. Ea pre­figureaz㠖 cum am văzut deja – perioada fericită în care nu numai Israel, ci întreaga lume va fi eli­berată de război şi de nedreptate. În prezent, în ciu­da tuturor eforturilor lui, în ciuda progresului său tehnic şi social, omul nu reuşeşte prin sine însuşi să întroneze pacea şi dreptatea, deşi toţi oamenii tânjesc după ele. Înainte să se poată întâmpla aceasta, Satan trebuie să fie legat, iar Fiul Omului să preia dominaţia universală.

Să luăm în considerare ordinea perfectă pe care o obţine Solomon în administrarea împără­ţiei. Doisprezece administratori, câte unul pentru fie­care lună a anului, sunt răspunzători prin rotaţie de aprovizionarea curţii regale. Ei ne amintesc de acel rob credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a pus peste ceata servitorilor săi, ca să le dea hrana la timp (Matei 24.45).

Domnul a dat daruri slujitorilor Săi: păstori, învă­ţători… care au misiunea să distribuie hrana spiri­tuală celor ai Săi. Dar, într-un fel mult mai gene­ral, fiecare credincios trebuie să fie un bun admi­nis­trator, fidel, purtându-se cu răspundere faţă de „talanţii“ pe care Stăpânul său i i-a în­credinţat spre propria-I glorie.

CE I-AI PROMIS LUI DUMNEZEU?

„Îţi vei putea împlini juruinţele.” (Iov 22:27)

Când Dumnezeu ne face o promisiune, avem tot dreptul să ne așteptăm ca El să Și-o țină. Iar când noi Îi facem o promisiune lui Dumnezeu, El are tot dreptul să pretindă ca și noi să ne ținem de ea! Elifaz i-a spus lui Iov: „Îl vei ruga, şi te va asculta şi îţi vei putea împlini juruinţele. Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.” (Iov 22:27-28). Aceste cuvinte ar putea fi poarta ta către binecuvântare și cheia către descoperirea pentru care te-ai rugat. Du-te înapoi și treci din nou în revistă promisiunile pe care I le-ai făcut lui Dumnezeu. De ce? Pentru că El vrea ca tu să te simți încrezător față de El. Apostolul Ioan spune: „Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22) Gata cu scuzele. Acceptă responsabilitatea pentru ceea ce ești și pentru ceea ce poți deveni. Îndrăznește și rostește această rugăciune (atribuită lui Sir Francis Drake, navigator și om politic englez din sec. al XVI-lea): „Tulbură-mă Doamne, când visele mele devin realitate, doar pentru că am visat prea mărunt. Tulbură-mă când ajung în siguranță, doar pentru că am navigat prea aproape de țărm. Tulbură-mă când lucrurile pe care le-am dobândit mă fac să-mi pierd setea după mai mult din Tine. Tulbură-mă când am dobândit succesul, doar pentru că mi-am pierdut dorința de excelență. Tulbură-mă când renunț prea repede și mă mulțumesc cu prea puțin, în comparație cu obiectivele pe care le-ai stabilit Tu pentru viața mea…” Pentru a merge mai departe, poate că va trebui să te întorci și să îndrepți lucrurile între tine și Domnul. Și dacă îți dai seama că e cazul, fă-o astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 apr. 2025

29 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi. Și toate sunt de la Dumnezeul care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos și ne-a dat slujba împăcării: anume că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nesocotindu-le greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării.

2 Corinteni 5.17-19

Prima menționare a noii creații în Noul Testament este în 2 Corinteni 5.17, unde ni se spune că oricine este „în Hristos“ este introdus în această nouă creație. Limbajul lui Pavel pare a fi aici foarte dinamic și plin de forță. El omite verbul „a fi“ și exclamă: „Astfel că, dacă cineva în Hristos – o nouă creație!“, ca unul care exaltă cu privire la acest fapt glorios. Nu poate fi mai puțin de atât când este vorba despre poziția noastră în Hristos Isus!

Faptul că cel credincios este în Hristos Isus și că se află dincolo de orice condamnare este făcut foarte clar în Epistola către Romani, însă nu primim înțelegerea deplină a acestui fapt până când nu ajungem la Efeseni. Suntem în El, pentru că suntem din El, iar aceasta printr-o acțiune a lui Dumnezeu Însuși: „Pentru că suntem lucrarea Sa, creați în Hristos Isus“ (Efeseni 2.10). Vechea creație, despre care citim în Geneza 1, este opera și creația Fiului. Ea a fost creată prin El, dar nu în El, așa cum este noua creație, cel puțin în ce ne privește. Păcatul a putut intra în vechea creație, dar nu va putea intra niciodată în cea nouă, care își derivă viața și natura din Hristos.

Pasajul din 2 Corinteni 5 ne arată că există o legătură foarte strânsă între împăcare și noua creație. Împăcarea este rodul lucrării lui Hristos pentru noi; noua creație este rodul lucrării lui Hristos în noi. Însă, desigur, lucrarea lui Dumnezeu prin care „pe Cel care n-a cunoscut păcat L-a făcut păcat pentru noi“, cu care se încheie capitolul, constituie baza pe care sunt așezate atât noua creație, cât și împăcarea. Trebuie să existe rezolvarea completă a oricărei responsabilități și a întregii stări ce caracterizează vechea creație, înainte de a fi introdusă noua creație pe o bază dreaptă.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde este Dumnezeu, Creatorul meu, care inspiră cântări de bucurie noaptea?

Iov 35.10

Leprosul din Madagascar

Un tânăr misionar mărturisește:

În lucrarea pentru Domnul în Madagascar, uneori sunt mari bucurii. Dar există și momente de descurajare, când malaria face ravagii sau când se întâmplă atacuri grave și toate merg prost. Într-o zi eram foarte descurajat. M-am dus la biserica sanatoriului și, intrând acolo, am început să mă rog: „Doamne, de ce permiți să se întâmple acestea? De ce sunt pradă acestei descurajări? De ce am această sănătate precară? Eu, care am dat totul pentru lucrarea Ta…“.

La un moment dat însă intră un lepros. Era orb și trebuia să se târască pe genunchi ca să se deplaseze. S-a apropiat de mine, dar, pentru că nu m-a văzut, a crezut că este singur, așa că a început să se roage cu voce tare. Era o rugăciune de laudă și de mulțumire, o rugăciune minunată. Nu-mi aduc aminte tot ce a spus, dar nu pot să uit aceste cuvinte ale lui: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot ce ai făcut pentru mine în viața mea. Îți mulțumesc chiar și pentru această boală. Dacă n-ar fi fost să devin lepros, aș fi rămas în viața mea de dinainte, de agricultor iscusit. Probabil că aș fi devenit un om bogat, fiindcă înainte aveam fermă de zebre și culturi de orez. Dar acolo poate că nu Te-aș fi întâlnit niciodată. Din cauza acestei boli, am ajuns aici, la leprozerie, unde am ajuns să Te cunosc. Și să Te cunosc pe Tine valorează mai mult decât orice altceva. Așa că Îți mulțumesc pentru tot, chiar și pentru această boală“.

Atunci mi s-a tăiat răsuflarea. Am început să plâng. Și, cu voce joasă, mi-am încheiat rugăciunea într-un fel nou: „Iartă-mă, Dumnezeul meu. Nu mă voi mai plânge niciodată înaintea Ta“.

Citirea Bibliei: Geneza 18.1-15 · Iuda 5-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 17:15-29

Psalmii 3-7 relatează despre această pagină în­­tunecată a istoriei lui David. Fuga de Saul fusese nimic pe lângă această fugă de propriul fiu răzvrătit.

Dacă inima îi este sfâşiată, totuşi supunerea şi în­crederea îi rămân nezdruncinate. Ascultaţi aceste frumoa­se cuvinte: „Dar Tu, Doamne, eşti un scut în jurul meu“ (Ps. 3.3). În timp ce Ahi­­tofel propune o ambuscadă în cursul căreia să ca­dă asupra împăratului pe timp de noap­te, „când va fi obosit şi cu mâinile slăbite“, pen­­tru a-l „înspă­­mânta“ (v. 2), ce-l auzim pe David declarând? „Eu m-am culcat şi am adormit; m-am trezit, pentru că Domnul mă susţine. Nu mă voi teme de zecile de mii ale popo­rului…“ (Psalmul 3. 5, 6).

Priviţi devotamentul celor care i-au rămas cre­dincioşi lui David. Întâi sunt aceşti doi tineri, Ahi­maaţ şi Ionatan, ale căror picioare – şi a căror acţiu­ne promptă (spirit de decizie) – sunt utile în serviciul îm­păratului.

În ceea ce ne priveşte, ar fi bine dacă am şti cum să fo­losim ocaziile şi să-i ajutăm pe cei din jurul nostru de fiecare dată. Indirect, acesta va fi un serviciu pentru „Împăratul“.

La sfârşitul capitolului găsim alte exemple de ac­tivităţi variate pentru Domnul şi pentru po­po­rul Său: căutarea bunăstării şi a confortului celor trudiţi, exersarea ospitalităţii …

PUTEM ÎNVINGE ISPITA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„El… poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

Dacă vrei cu adevărat să învingi ispita, iată cinci lucruri pe care trebuie să le faci:

1) Gândește-te la alegerile pe care le faci și la consecințe, înainte de a le face. Înțelepciunea privește întotdeauna înainte.

2) Crede că poți rezista ispitelor – pentru că poți! Biblia spune că: „Voi… sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)

3) Adu-ți aminte ce-ai resimțit atunci când ai cedat ispitei: vinovăție, condamnare, rușine. Acestea sunt câteva dintre armele preferate ale Satanei. Când cedezi în fața lor, este greu să te pui din nou pe picioare.

4) Nu te expune situațiilor în care poți cădea pradă ispitei. Dacă te lupți cu gestionarea banilor, nu merge la centrul comercial sau nu cumpăra online atunci când nu-ți permiți să cumperi nimic. Iar dacă te lupți cu pornografia, elimină orice sursă din viața ta.

5) Sărbătorește fiecare victorie, dar asigură-te că Îi acorzi lui Dumnezeu meritul pentru ea! Cu toate acestea, nu vei absolvi niciodată școala rezistenței la ispită. Este ușor să crezi că ești departe de a cădea… dar odată ce crezi asta, devii o țintă ușoară pentru Satan!

Dumnezeu vrea să te încrezi în El pentru victorie în fiecare domeniu al vieții tale. Oile sunt animale lipsite de apărare, și n-au abilități de luptă… iar când se îndepărtează de turmă, sunt pradă ușoară pentru lupi. Așa că ele au învățat că siguranța și protecția lor constă în a rămâne aproape de păstor, și în turmă… Același lucru este valabil și pentru tine!

Iată o promisiune pe care te poți baza (2 Petru 2:9): „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.” Asigură-te că ești așa!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
24 apr. 2025

24 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

Coloseni 1.12,13

Noul Testament pe scurt (12) – Coloseni

Epistola către Coloseni are multe asemănări cu cea către Efeseni. Ea însă nu-i prezintă pe cei credincioși ca așezați în locurile cerești, ci îi privește ca umblând încă prin pustia lumii. Totuși, resursele pentru această călătorie sunt cerești, iar plinătatea lor binecuvântată se află în Hristos – „în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii“ (capitolul 2.9).

Cuvântul „toată“ este folosit constant cu privire la această plinătate, fiindcă era necesar ca cei credincioși din Colose să fie atenționați cu privire la pericolele filosofiei, pe de o parte, și la cele ale misticismului religios, de cealaltă parte. Primul dintre aceste pericole apelează în exclusivitate la intelect, în timp ce al doilea insultă intelectul. Totuși, aceste două extreme se găsesc uneori, în mod curios, laolaltă, formând o monstruozitate cu două capete aflate în contradicție. Răspunsul binecuvântat la aceasta este calitatea de Cap a lui Hristos.

Hristos este văzut ca și Cap al întregii creații și, de asemenea, ca și Cap al Trupului, al Adunării. El va împăca toate lucrurile de pe pământ și din cer, însă deja i-a împăcat pe cei credincioși. Slujirea cu privire la evanghelie și cea cu privire la Adunare i-au fost încredințate de El apostolului Pavel. Sunt astfel instituite două categorii de resurse: cea pentru lume și cea pentru sfinții Săi. Această epistolă conține hrană cerească, de natură să ne păzească de orice rău, chiar și în formele sale cele mai subtile.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat Tu.

Ioan 18.9

„N-am pierdut pe niciunul…“

Orice om care a primit, prin credință, lucrarea de mântuire a Domnului Isus Hristos pentru el însuși a căpătat iertarea păcatelor și nu va veni la judecată.

Isus Hristos, Păstorul cel Bun, a spus:

„Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu și Tatăl una suntem“ (Ioan 10.27-30).

Cine ar putea să ne smulgă vreodată din mâna atotputernică a lui Isus? El l-a învins pe diavolul și i-a luat puterea. În timp ce Se ruga Tatălui Său înainte de suferința pe cruce, Isus a afirmat în mod repetat: „Cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17). Ar putea cineva dintre aceia pe care Dumnezeu Tatăl I-a dat lui Hristos să fie luat de la El? Imposibil!

Aceasta nu înseamnă nicidecum că cineva care și-a pus încrederea în Hristos poate trăi în păcat, deoarece tot nu i se mai poate întâmpla nimic. Isus spune despre oile Sale că aud glasul Lui și că Îl urmează. Ele ascultă de El, pentru că sunt cu adevărat ale Lui. Hristos le păzește! În consecință, nimeni nu se poate atinge de ele sau de mântuirea lor eternă!

Citirea Bibliei: Geneza 14.1-12 · 2 Petru 2.9-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 15:1-12

Atitudinea lui Absalom arată că în el nu s-a făcut nici o lucrare a conştiinţei. Revolta lui fuse­se pre­gătită cu mare grijă; zi de zi se înfăţişase la poar­ta cetăţii pentru a‑i întâlni acolo pe cei care aveau vreo neînţelegere de judecat. Îşi în­tin­dea mâna, îi îmbrăţişa şi-i întreba de ca­uza pentru care veniseră. Apoi le dădea de înţe­les că tatăl său nu era capabil să exercite într-un mod potrivit ac­tul justiţiar. El adăuga, pe de altă parte, că, dacă ar primi puterea, nu-i va lipsi de ju­de­carea pri­cinilor lor. Ipocrit şi linguşitor, Absalom a reu­şit totuşi, în felul acesta, să-şi construiască în tot Israelul o reputaţie de bunăvoinţă, de amabilitate, de dreptate, toate pe contul împăratului, tatăl său. El „fura inimile bărbaţilor lui Israel“ de la dom­nul lor adevărat (v. 6; Romani 16.18). Oare nu există şi astăzi oa­meni (şi lucruri) în stare să fure inimile noas­­tre de la adevăratul David? Să ne reamintim tot­­dea­­una că aceste inimi aparţin Domnului Isus Hris­­­tos! El a plătit un preţ suficient de mare pen­tru a le avea pentru Sine fără rezerve şi pentru totdeauna.

În v. 7-12 îl vedem pe Absalom cum, acope­rindu-şi acţiunea josnică cu un pretext religios, îşi urzeşte planul desemnat să-l aşeze pe tron (Ieremia 9.3-5).

CUM SĂ REDUCI STRESUL FINANCIAR | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?” (Luca 16:11)

Știai că disponibilitatea lui Dumnezeu de a te binecuvânta cu mai mulți bani depinde de cât de bine gestionezi ceea ce ți-a dat deja? Când vine vorba de bani, iată câteva principii biblice după care trebuie să trăiești:

1) Dă-I mai întâi lui Dumnezeu partea Lui, astfel încât să nu-ți fie rușine că nu faci asta (vezi Maleahi 3:10).

2) Roagă-te înainte de a cumpăra ceva. Întreabă-te: „Am nevoie de asta sau doar o vreau?”.

3) Fii atent la valoarea cheltuielilor, în raport cu veniturile tale.

4) Fii de acord cu soțul tău sau cu soția ta cu privire la bugetul casei și la obiectivele voastre pe termen scurt, mediu și lung. Și nu ascunde sau nu interpreta greșit informațiile despre finanțele tale.

5) Angajează-te să atingi excelența la locul de muncă (dar fără a exagera cu orele suplimentare!)

6) Plătește-ți toate datoriile (cu excepția celor legate de proprietățile imobiliare). Păstrează un singur card de credit, pentru a putea să-ți construiești un rating de credit bun.

7) Economisește lunar (ai în vedere un minim de 10% din salariul brut, dacă nu ai datorii).

8) Nu semna ca garant al unui împrumut pentru nimeni, și nu împrumuta nimănui bani pe care nu-ți permiți să-i pierzi.

9) Plătește pe loc pentru toate cheltuielile (mai cu seamă pentru „dorințele” tale) în loc să folosești un card de credit.

10) Alocă fonduri din bugetul tău pentru sărbători și evenimente familiale deosebite, și nu te împrumuta.

11) Când primești o mărire de salariu, nu-ți schimba stilul de viață pentru a consuma toți banii! Antrenează-te să nu trăiești pe măsura mijloacelor tale.

12) Pune-ți deoparte bani de rezervă pentru situații de urgență, care să acopere cheltuielile pentru cel puțin două luni (șase ar fi excepțional).

13) Fii mulțumit cu ceea ce ai și ia aminte la sfatul înțeleptului Solomon: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!” (Eclesiastul 5:10).

Iată dar câte cuvinte prețioase are Dumnezeu pentru tine, astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2025

18 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.

1 Timotei 6.6

După ce Abel a fost ucis, s-a născut Set. El l-a numit Enos pe fiul său, care înseamnă „slab“ sau „muritor“. Conștiența propriei slăbiciuni și a nevoii de dependență îi conduce pe cei credincioși către rugăciune – „Atunci au început oamenii să cheme numele Domnului“ (Geneza 4.26). Istoria descendenților lui Cain este însă cu totul diferită – mândria și încrederea în sine au dominat viața lor în această lume. Ei și-au zidit cetăți și și-au mărit posesiunile fără să caute voia lui Dumnezeu (versetele 17-22).

Cu toții suntem în pericol de a ne strădui să ne facem viața cât mai plăcută în această lume în care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut sărac și n-a avut niciun loc în care să-Și plece capul (Matei 8.20). Pot fi astfel de lucruri compatibile? În timpul în care trăim, cu doar câteva clickuri putem cheltui o grămadă de bani, cumpărând lucruri atractive, care să ne facă viața mai ușoară, fără să ne întrebăm mai întâi dacă este voia lui Dumnezeu să facem acest lucru. Nu căutăm voia lui Dumnezeu, ci dorim să ne potrivim stilului de viață al lumii acesteia. Primul pas către schimbare este să recunoaștem acest lucru. „Nu vă potriviți chipului veacului acestuia“ (Romani 12.2). Iată un punct sensibil al societății noastre consumeriste.

După patru mii de ani de istorie a omului, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ și a trăit, sau Și-a făcut cortul, printre oameni (Ioan 1.14). În timp ce toți se duceau seara la casele lor, El Se ducea pe muntele Măslinilor (Ioan 8.1). Acolo Și-a petrecut multe nopți Străinul ceresc, în timp ce ziua slujea cu devotament poporului. El n-a avut absolut nicio intenție de a acumula proprietăți în această lume. Dimpotrivă, a trăit o viață foarte modestă, însă a fost întotdeauna pe deplin satisfăcut, fiindcă Îl avea pe Dumnezeul Său ca parte de moștenire (Psalmul 16.6).

Când i-a hrănit pe cei patru mii de oameni, Domnul a mulțumit pentru cele șapte pâini și pentru cei câțiva peștișori care fuseseră aduși înaintea Lui (Marcu 8.6,7). În timp ce a oferit hrană cu generozitate și din belșug, El a avut grijă în același timp ca nimic să nu se piardă și le-a cerut ucenicilor Săi să strângă toate fărâmele rămase (Ioan 6.12).

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“.

Matei 27.45,46

„Pentru ce M-ai părăsit?“

Privim la aceste cuvinte ale Domnului Isus pe cruce cu cea mai mare reverență. Ele sunt pline de semnificație, însă niciodată nu le vom putea pătrunde pe deplin.

De la miezul zilei s-a așternut un întuneric peste toată țara. Mai înainte, Fiul lui Dumnezeu fusese batjocorit, dar acum, dintr-odată, toate batjocurile și insultele s-au oprit. În timpul celor trei ceasuri de întuneric, Dumnezeu a făcut ca ochii oamenilor să nu poată privi la Fiul Său, fiindcă atunci a avut loc ceva de neconceput: Dumnezeu a adus o suferință enormă asupra Lui. De ce?

Mântuitorul lumii atârna pe cruce singur, abandonat de oameni, iar acum părăsit și de Dumnezeu, fiindcă trebuia să facă ispășire pentru păcatele tuturor celor care cred în El. Domnul Isus a luat locul celui păcătos sub judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu Și-a întors fața de la El și a adus asupra Lui judecata Sa. Fără această lucrare de ispășire, nimeni n-ar putea fi mântuit, iar cunoașterea morții Sale ispășitoare este de mare folos pentru toți cei care Îl primesc prin credință.

„Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5).

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 8:1-18

Capitolul 8 ne-a înfăţişat gloria împăratului David. Însă aici este altceva care o depăşeşte cu mult: este harul care îl însoţeşte. David l-a învăţat în şcoala lui Dumnezeu, el însuşi fiind obiectul lui. Oare poate fi aceasta legea omului, să primească la curtea lui, la masa lui, pe ultimul reprezentant al liniei rivale, pe moştenitorul vrăjmaşului său? (citeşte 2 Samuel 4.4).

Cu siguranţă, nu! Aceasta este un exemplu de bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu, pentru că David nu este satisfăcut doar să-şi împlinească promisiunea faţă de Ionatan şi de Saul (1 Sam. 20.15; 24.21, 22): el face ca acest har divin să se reverse peste sărmanul Mefiboşet, pătruns cu totul de sentimentul propriei nevrednicii. În plus, nu era el şchiop şi, din această cauză, obiect al vrăjmăşiei împăratului? (5.8). Dar să remarcăm felul în care este căutat, chemat pe nume, asigurat, îmbogăţit, invitat ca un membru de familie la masa împăratului şi, în final, adoptat pentru tot restul vieţii lui. Ce frumoasă imagine a lucrării Domnului Isus pentru un păcătos!

Mefiboşet nu va înceta să fie un invalid. Versetul 13 o repetă intenţionat. Dar când va fi aşezat la masa împărătească, faptul acesta nu va mai putea fi văzut. Oare nu este tot aşa şi cu credinciosul aflat aici, jos? Vechea lui fire nu-i este luată, dar, în timp ce stă în comuniune cu Domnul, o poate ţine în afara vederii.

ESENȚA CALITĂȚII DE LIDER | Fundația S.E.E.R. România

„Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri și să-i ajutați.” (Iosua 1:14)

Pentru a fi demn să ai un adept, îți trebuie mai mult decât talent și un titlu. Esența calității de lider reiese din următoarele două imperative: 1) Să mergi primul! Iosua le-a spus celor ce-și aleseseră domenii dincoace de Iordan: „Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri”. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu te-a chemat să conduci, trebuie să pășești cu credință și să mergi primul. Pentru asta, trebuie să crezi în tine și în misiunea ta. Realizarea necesită mai mult decât să muncești din greu; înseamnă să crezi în ce trebuie! Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Tu, nu ai nevoie de toate răspunsurile de la început. Încrederea ta vine din faptul că știi că Dumnezeu este cu tine, și înaintea ta! 2) Să-i iei și pe alții cu tine. Tot Iosua a spus: „Să treceţi… şi să-i ajutaţi…” (vers. 14) Și dacă te întrebi: „Cât timp trebuie să continuu să investesc în această persoană?”, răspunsul este: „până ce vor fi şi ei în stăpânirea ţării pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:15) Mulți oameni vor sluji atunci când sunt constrânși s-o facă, iar unii vor sluji în situații de criză. Dar atunci când ai o inimă de slujitor, tu inițiezi slujirea altora. Vezi nevoia, profiți de ocazie și slujești, știind că Dumnezeu te va răsplăti. De aceea slujești cu bucurie (vezi Psalmul 100:2). Iată deci cum stau lucrurile: te califici pentru a te bucura de privilegiile calității de lider doar atunci când ești dispus să mergi primul și apoi să-i iei și pe alții cu tine! Dar nu acesta este sfârșitul istorisirii biblice. Dumnezeu i-a spus lui Iosua, iar într-o zi îți va spune și ție: „Apoi să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara care este moşia voastră şi pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului…” (Iosua 1:15). Așadar, îndemnul zilei este: slujește cu bucurie… și într-o zi, vei moșteni cerul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 apr. 2025

2 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Poporul să iasă și să adune porția unei zile în fiecare zi.

Exod 1.6,8

Pâinea din ceruri (2)

Este evident că, pentru a ne bucura de o astfel de parte prețioasă, inimile noastre trebuie să fie separate de orice lucru care aparține acestui veac rău și care are aplicație la natura păcătoasă din noi. O inimă lumească și o gândire carnală nu-L vor găsi pe Hristos în Cuvântul lui Dumnezeu, nici nu se vor bucura de Elim.

Mana era atât de pură și de delicată, încât nu putea suporta contactul cu pământul. Ea cădea pe rouă (vedeți Numeri 11.9) și trebuia să fie adunată înainte ca soarele să se ridice. Prin urmare, fiecare israelit trebuia să se scoale dis-de-dimineață și să-și adune porția de fiecare zi. Așa stau lucrurile cu poporul lui Dumnezeu acum. Mana cerească trebuie adunată proaspătă în fiecare dimineață. Mana de ieri nu mai este bună pentru astăzi, nici cea de astăzi, pentru mâine.

Trebuie să ne hrănim cu Hristos în fiecare zi, cu o energie înnoită de la Duhul Sfânt, altfel vom înceta să creștem. Mai mult, trebuie să facem din Hristos ținta noastră principală. Trebuie să-L căutăm „dis-de-dimineață“, înainte ca alte lucruri să aibă timp să pună stăpânire pe inimile noastre slabe. Mulți dintre noi, din nefericire, falimentează în acest aspect. Îi dăm lui Hristos un loc secundar și, în consecință, suntem slabi și sterpi. Vrăjmașul, mereu la pândă, se folosește de indolența noastră spirituală pentru a ne lipsi de binecuvântarea și de puterea care sunt rezultatul hrănirii cu Hristos. Viața cea nouă a credinciosului poate fi hrănită și întărită doar cu Hristos. „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el datorită Mie“ (Ioan 6.57).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El l-a găsit într-o țară pustie și în pustia urletelor unei singurătăți, l-a înconjurat, l-a îngrijit, l-a păzit ca lumina ochiului Său.

Deuteronom 32.10

Abandonată în deșertul Arizonei (1)

Un doctor misionar, care a lucrat pe continentul american printre indienii Navajo, în deșertul Arizonei, a avut, cu mai mulți ani în urmă, următoarea experiență:

Într-una dintre călătoriile sale, el s-a apropiat de un loc cu vegetație pitică, care putea fi văzut de departe în peisajul deșertic din jur. Cu cât se apropia de acest loc, cu atât auzea mai clar niște țipete cumplite. Presupunând că era vorba de vreun animal prins într-o capcană, și-a părăsit vehiculul, și-a luat pușca și a început să înainteze printre tufișuri.

Aproape că ajunsese de cealaltă parte a locului, când, spre surprinderea lui, a găsit nu un animal, ci o femeie indiană căzută la pământ. Doctorul și-a dat seama că femeia nu se putea mișca și că suferea de dureri cumplite. După ce a examinat-o, a înțeles că nu mai erau speranțe pentru ea: femeia avea o gangrenă și infecția se răspândise deja în tot corpul. I-a făcut o injecție cu morfină, pentru a-i calma durerile, a învelit-o cu o pătură și a pus-o cu grijă în mașină, după care a dus-o la un spital misionar. Pe drum a încercat să afle de la femeie de ce era singură în acel loc. Ea i-a spus că fusese grav bolnavă și că vrăjitorul tribului nu putuse „să scoată demonul din ea“, după care a abandonat-o.

Stătuse vreme de patru zile în acel loc, o regiune aflată la o altitudine de aproximativ o mie opt sute de metri, imobilizată, fără hrană și fără apă, în căldura soarelui ziua și în frigul neîndurător noaptea.

Citirea Bibliei: Naum 3.1-19 · Proverbe 30.24-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 28:15-25

Ce scenă înspăimântătoare! Însăşi femeia scoate un ţipăt chinuitor (v. 12), iar aceasta pentru că nu în urma vrăjilor ei a apărut Samuel. Nici ea, nici stăpânul ei, Satan, n-aveau puterea să facă aşa ceva. Mâna lui Dumnezeu era aceea care, pentru un moment, a întredeschis poarta locuinţei morţilor şi a făcut să urce în scenă robul Său Samuel.

Ceea ce profetul are de spus seamănă cu mesajul pe care, ca mic copil, avusese misiunea să i-l transmită lui Eli (3.11-13). Este o confirmare îngrozitoare a judecăţii Domnului. Încă o zi şi va fi adusă la îndeplinire. Împărăţia va fi luată de la Saul şi va fi dată lui David. Împăratul şi fiii lui i se vor alătura lui Samuel, în locul unde morţii aşteaptă învierea: spre viaţă ori spre judecată.

Este deosebit de solemn sfârşitul acestui om care îşi începuse domnia atât de promiţător. Dragi prieteni, reţineţi bine aceasta: oamenii cu cele mai frumoase caractere, dar care nu au viaţa nouă, merg spre o pedeapsă eternă tot atât de sigur ca şi cei mai mari păcătoşi. Isus dă această viaţă divină tuturor acelora care I-o cer. Tu o ai?

CINE ÎȚI VINE ÎN AJUTOR? | Fundația S.E.E.R. România

„Ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” (Romani 16:2)

Charles Plumb a fost pilot de avion în Vietnam și, după șaptezeci și cinci de misiuni de luptă, avionul său a fost doborât de o rachetă sol-aer. Plumb s-a catapultat, dar a ajuns în mâinile inamicului… și a petrecut următorii șase ani într-o închisoare comunistă. A supraviețuit calvarului… și acum ține prelegeri despre ceea ce a învățat din experiența sa. Într-o zi, când el și soția sa luau masa într-un restaurant, un bărbat de la o altă masă s-a apropiat și l-a întrebat: „Tu ești Plumb? Ai pilotat avioane de vânătoare în Vietnam de pe portavionul Kitty Hawk și ai fost doborât?” Plumb a spus: „De unde știi tu asta?” Omul a răspuns: „Eu ți-am împachetat parașuta!” Apoi omul l-a apucat de mână și a spus: „Cred că a funcționat!” Plumb i-a strâns mâna și l-a asigurat că da, adăugând: „Dacă n-ar fi funcționat, eu nu aș fi astăzi aici!” În acea noapte, Plumb nu a putut dormi, gândindu-se la omul acela. Oare cum arăta în uniforma Marinei? De câte ori nu l-o fi văzut, fără ca măcar să-l întrebe „Ce mai faci?” (sau orice altceva)… pentru că Plumb era pilot de vânătoare, iar celălalt bărbat era doar un marinar. Se gândea la numeroasele ore pe care acel marinar le va fi petrecut în măruntaiele navei, netezind meticulos și împăturind mătasea fiecărei parașute, ținând în mâini practic destinul atâtor necunoscut. Ca urmare, de-atunci Plumb pune regulat publicului său această întrebare importantă și neobișnuită: „Cine îți împachetează parașuta?” Cu toții avem pe cineva care ne oferă ceea ce avem nevoie pentru a face față cu bine unei zile. Apostolul Pavel a spus de pildă despre diaconița Fivi că „s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie.” Pe tine, cine te susține? Astăzi – arată-i aprecierea ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 mart. 2025

28 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?

Ioan 21.15

Restabilirea lui Petru (4)

Al șaptelea pas a fost reprezentat de lucrarea publică a Domnului. Acesta ne aduce înapoi la ultimul capitol al Evangheliei după Ioan. Este ultimul pas pe calea restabilirii lui Petru. Păcatul în sine a fost rezolvat cu ocazia discuției private. Rodul rău al vechiului pom fusese judecat și mărturisit înaintea Domnului, iar conștiința lui Petru fusese ușurată; dar rădăcina rea, care produsese rodul rău, trebuia să fie descoperită și judecată, pentru ca inima să poată fi pe deplin restabilită în părtășia cu Domnul. Pentru folosul nostru, această lucrare este făcută în public, pentru că avem cu toții rădăcina răului în noi, chiar dacă nu am căzut într-un păcat anume. Astfel că Domnul i Se adresează lui Petru nu pe numele său nou, potrivit cu harul, ci pe numele său natural: „Simone, al lui Iona“. Petru Îl tăgăduise pe Domnul de trei ori, iar acum Domnul pune trei întrebări prin care îi testează inima. Petru își judecase păcatul; acum este condus să se judece pe sine. Scriptura spune: „Dacă ne-am judeca pe noi înșine, n-am fi judecați“ (1 Corinteni 11.31). În spatele tuturor căderilor noastre exterioare se află carnea care nu a fost judecată.

Prima întrebare pe care Domnul a pus-o, pentru a-l cerceta pe Petru, a fost: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?“. Petru mărturisise public că Îl iubea pe Domnul mai mult decât ceilalți, pentru că el spusese: „Chiar dacă toți se vor poticni, totuși eu nu“ (Marcu 14.29). Acum Domnul pare să-i spună lui Petru: «Încă mai mărturisești că Mă iubești mai mult decât ceilalți?». De aici învățăm că rădăcina căderii lui Petru, ca și a noastră de multe ori, consta în faptul că nu și-a judecat încrederea în sine a cărnii. Ca și în cazul lui Petru, această încredere în sine se manifestă prin faptul că ne considerăm mai buni, mai puternici și mai devotați decât alții. Și, cu cât suntem mai activi în slujire, cu atât suntem mai predispuși să credem că merităm mai multă cinste. Poate nu facem ca Petru, să ne exprimăm încrederea în noi înșine în cuvinte, însă în inimă poate să-și facă loc gândul că suntem mai buni decât alții, mai dăruiți decât ei și că, oricât de mult ar putea ei să se abată, noi nu o vom face. Așa se manifestă încrederea în sine și deșertăciunea cărnii, iar Domnul ne va conduce să o detectăm și să o judecăm.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.

Evrei 4.13

Fizicianul Röntgen

Au trecut aproape 130 de ani de când fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele X (în anul 1895). De atunci este posibil să vezi prin corpul uman, ceea ce este de folos pentru multe persoane bolnave. Totuși, este ceva ce omul nu poate face: nu poate cunoaște și înregistra ceea ce este dincolo de domeniul materiei fizice, anume gândurile, motivațiile și sentimentele.

Prin ipocrizie, minciună și prefăcătorie, mulți pot ascunde adevăratele lor sentimente și gânduri, crezând că nimeni nu le cunoaște. Așa să fie? Probabil veți spune: „Sigur că nu“. Și aveți dreptate, pentru că, într-adevăr, Dumnezeul Creator vede ce este în inima oricărui om. Totul a fost consemnat cu exactitate, până și cele mai tainice gânduri și sentimente.

Într-o zi, Judecătorul divin le va pune pe toate în lumină. Așa că este mai bine să ne mărturisim păcatele în timpul vieții, pentru că putem primi ajutor. Isus Hristos Și-a sacrificat viața pe crucea Calvarului pentru a rezolva problema păcatelor înaintea lui Dumnezeu. Oricine își recunoaște păcatele, și cele manifestate și cele ascunse, și își pune încrederea în Mântuitorul primește prețioasa asigurare: „Eu ți-am șters fărădelegile ca pe un nor gros, și păcatele tale, ca pe un nor. Întoarce-te la Mine, pentru că Eu te-am răscumpărat“ (Isaia 44.22).

Citirea Bibliei: Mica 5.1-15 · Proverbe 29.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 25:32-44

În timp ce Nabal petrece ca un împărat (după ce-l respinsese şi-l insultase pe adevăratul împărat), Dumnezeu Însuşi îl loveşte. Nu pierdem nimic dacă-L lăsăm pe Dumnezeu să acţioneze pentru noi.

Abigail, femeie a credinţei, se distinge prin bunul ei simţ, prin agerimea ei (se grăbeşte: v. 18, 23, 42), prin umilinţa ei, prin devotamentul ei. „Când Domnul te va pune conducător, … adu-ţi aminte de roaba ta”, îi ceruse ea (v. 30, 31; compară cu rugămintea tâlharului din Luca 23.42).

Abigail primeşte un răspuns care-i întrece toate aşteptările: David o face acum soţia lui. Şi, fără nici un regret, ea îşi părăseşte averile pământeşti pentru a împărtăşi în peşteri şi în deşerturi soarta împăratului respins. Căsătorită anterior cu un neghiob, ea devine însoţitoarea fericită a „omului iubit”: acum, în suferinţele lui, dar după aceea, în împărăţia lui! Ce frumoasă imagine a Adunării, Mireasa lui Hristos, care împărtăşeşte poziţia Domnului ei, astăzi necunoscută şi respinsă de lume, cum este şi El Însuşi, mâine ca să împărăţească cu El în glorie! „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună”, ni se aminteşte în 2 Tim. 2.12 (vezi şi Rom.8.17).

EȘTI STRESAT? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace…” (Isaia 55:12)

Să analizăm trei strategii testate și eficiente pentru a face față stresului:

1) Pune-te pe tine însuți zilnic pe lista cu „lucruri de făcut”! Alocă 15 minute de două ori pe zi pentru a te remonta, a te înnoi, a te aduna și a te reface. Distanțează-te de sursa de stres, chiar dacă asta înseamnă doar să ieși afară pentru câteva minute și să faci o plimbare pentru a-ți împrospăta creierul. Cântă melodia preferată sau fă orice altceva care te ajută să te relaxezi. Și perseverează chiar și atunci când alte evenimente amenință să împiedice acest lucru. Ești important – învață să te prețuiești!

2) Înveselește-te! Biblia spune: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră” (Neemia 8:10); când bucuria ta dispare, dispare și puterea și capacitatea de a face față situațiilor. Unii oameni cred că creștinii ar trebui să fie întotdeauna sobri, fără umor și la fel de liniștiți ca mormântul. Dar Domnul Isus a ieșit din mormânt – și acesta este unul dintre cele mai bune motive din lume pentru a sărbători și a fi cu bucurie în inimă și pe față!

3) Relaxează-ți mușchii înțepeniți cu reprize de exerciții de relaxare de câte cinci minute, pe tot parcursul zilei. Nu mai sta pe gânduri, ci pune-te-n mișcare! Întinde-te, aplecă-te, rotește-ți umerii tensionați, aleargă… fă în așa fel încât sângele revigorant să circule prin tot corpul, în timp ce mintea ia o mică pauză. Dă drumul la muzica de laudă, cântă în timp ce dai cu aspiratorul… leagănă-te în timp ce amesteci în mâncarea de pe aragaz… mișcă-te împingând căruciorul de cumpărături…

Activitatea fizică determină creierul să secrete beta-endorfină, care te ajută să te calmezi. Noi nu am fost făcuți să trăim sub stres! Biblia spune: „Veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace.” Iar asta a venit direct din gura Celui care ne-a creat și ne-a răscumpărat, așa că ar fi bine să crezi că este adevărat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 mart. 2025

17 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Într-adevăr, Dumnezeu este bun față de Israel, față de cei cu inima curată […] Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu: mi-am pus încrederea în Domnul Dumnezeu, ca să istorisesc toate faptele Tale.

Psalmul 73.1,28

În Psalmul 73 vedem sinceritatea psalmistului. Asaf, autorul lui, ne vorbește despre timpul când era aproape să nu-L mai urmeze pe Domnul. El vedea aroganța celor nelegiuiți, era invidios pe succesul lor și se întreba de ce le era îngăduit să prospere. Oare în zadar își curățise el inima? Avea necazuri în fiecare zi, în timp ce oamenii răi păreau să fie lipsiți de orice grijă.

Mai târziu însă, Asaf a învățat că exista și o altă perspectivă asupra acestei situații. El a scris: „Până am intrat în locașurile sfinte ale lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor“ (versetul 17). Asaf și-a dat seama că nedreptățile din prezent nu reflectă abilitatea ui Dumnezeu de a îndrepta lucrurile.

Drept rezultat, psalmistul începe și încheie psalmul făcând referire la bunătatea lui Dumnezeu. Versetul 1 declară că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“. A spune că „Dumnezeu este bun“ înseamnă să afirmi un adevăr doctrinar, însă a spune că „într-adevăr, Dumnezeu este bun“ înseamnă să dai o mărturie personală, care arată că bunătatea lui Dumnezeu a fost cunoscută printr-o experiență personală. Deși Asaf aproape că se poticnise mai înainte, acum își începe psalmul plasându-se pe temelia sigură a bunătății lui Dumnezeu. Conștiența bunătății lui Dumnezeu ne întărește și pe noi astăzi.

Asaf își încheie psalmul cu o concluzie binecuvântată: „Pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu“. Una este să spui că Dumnezeu este bun, și alta este să cauți să fii aproape de El. Asaf nu voia să repete experiența dureroasă de mai înainte, de aceea, pentru a evita o altă criză a credinței, dorea să se apropie de Dumnezeu. Să remarcăm că el își pusese încrederea în Domnul Dumnezeu, în Adonai Iahve, Dumnezeul Mântuitor suveran, care are și puterea și dorința de a ne păzi. Dacă avem și noi întrebări și nedumeriri similare cu privire la nedreptățile de care lumea este plină, putem găsi același refugiu în Dumnezeu și în bunătatea Lui.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt ușa: Dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit; și va intra și va ieși și va găsi pășune.

Ioan 10.9

Poarta castelului

Câțiva turiști doreau să viziteze un castel vechi. Au plătit biletele, iar custodele le-a dat cheia, spunându-le: „Vă rog să deschideți dumneavoastră poarta curții și apoi să mă așteptați“. Unul dintre vizitatori a introdus cheia în încuietoare, dar nu a putut-o roti. Ceilalți au încercat și ei de mai multe ori, dar fără succes, până a venit custodele.

„Nu putem deschide poarta“, a spus unul dintre turiști. „Îmi pare rău“, a spus custodele, „am uitat că un alt grup este deja înăuntru, așa că poarta nu este încuiată. Nu trebuia decât să apăsați pe mâner, ca să intrați“.

Cam tot așa stau lucrurile și când este vorba de a intra în cer pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu pentru eternitate: Dumnezeu a deschis demult ușa harului prin Fiul Său Isus Hristos, așa că nu mai este necesar să facem noi vreun efort.

Calea către Dumnezeu ne-a fot deschisă. Ușa este descuiată! Nu trebuie decât să intrăm prin har. Oricine are credință în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața eternă.

„Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi, [ci] este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: Amos 9.1-15 · Proverbe 25.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 19:19-24; 20:1-4

Până acum David dusese o viaţă bună: ginere al împăratului, ofiţer superior, erou popular, pare că nu are altceva de făcut decât să aştepte liniştit momentul când îi va succeda lui Saul ca împărat. Dar nu va fi aşa! Planul lui Dumnezeu prevedea pentru David ani dificili destinaţi să-l pregătească pentru ocuparea tronului. Încercarea credinciosului are exact acelaşi scop: antrenarea lui aici, jos, pentru a domni apoi cu Isus.

Astfel David trebuie să părăsească totul ~ cămin, poziţie, mijloace de existenţă. Dar, înaintea încercărilor care-l aşteaptă, are de petrecut câteva zile cu Samuel la Naiot. Este un privilegiu pentru tânărul acesta, la începutul carierei lui, să primească învăţătură şi îndemnuri de la un bătrân aflat la sfârşitul călătoriei.

Tinerilor credincioşi, vă îndemnăm să căutaţi şi voi această companie a credincioşilor mai vârstnici! Profitaţi de experienţa lor! Timotei a fost şi el instruit alături de apostolul Pavel. Învăţăturile pe care le veţi primi în felul acesta nu vă vor împiedica să aveţi ulterior experienţe personale, cum a avut şi David. Dar ele pot şi trebuie să vă pregătească să le traversaţi fără să fiţi răniţi.

DUMNEZEU TE ÎNCEARCĂ ȘI PRIN LUCRURI MĂRUNTE | Fundația S.E.E.R. România

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21).

Faptele tale mici, de bunătate, pot trece neobservate de alții, dar nu și de Dumnezeu! El le vede și te poate răsplăti în moduri la care nici nu ai visat vreodată. Să ne gândim la Iosif: trădat de frații săi și învinovățit pe nedrept de soția șefului său, ajunge să fie condamnat și petrece vreo treisprezece ani în închisoare.

Dacă a avut vreodată cineva motive să se supere pe viață și pe Dumnezeu, atunci acela ar fi putut fi Iosif. Dar, în loc să cedeze autocompătimirii, s-a concentrat asupra nevoilor celorlalți. Iosif a avut doi tovarăși de închisoare: un majordom și un brutar, care lucraseră în palatul lui Faraon… dar – căzuți în dizgrație – ajunseseră într-o celulă alături de Iosif.

Să luăm aminte ce spune Biblia: „Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti…” (Geneza 40:6). Înainte ca Dumnezeu să-l lase pe Iosif să aibă grijă de națiunea egipteană, El a observat grija lui față de colegii săi de temniță… Drept urmare, atunci când unul dintre ei a căpătat bunăvoință, el l-a recomandat pe Iosif lui Faraon ca fiind un om calificat pentru a-i împlini nevoia.

Compasiunea este importantă pentru Dumnezeu. Când vezi o nevoie, încearcă s-o împlinești! Dacă visezi să faci lucruri mari, începe prin a face lucruri mici cu o atitudine bună: fii punctual! Termină-ți munca la timp! Nu te plânge! Când ți se dă o sarcină, asumă-ți-o!… și Dumnezeu te va răsplăti pentru asta.

Iată ce spune Domnul Isus: „Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21).

Așadar, fii plin de compasiune și de bunătate, și Dumnezeu te va răsplăti!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 mart. 2025

4 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, pentru că Hristos a suferit în carne pentru noi, înarmați-vă și voi cu aceeași gândire. Pentru că cine a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul, ca să nu mai trăiască restul timpului în carne pentru poftele oamenilor, ci pentru voia lui Dumnezeu.

1 Petru 4.1,2

Hristos a suferit în carne pentru noi, până la moarte, dar noi trebuie să ne înarmăm cu acest gând, că Acela care a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul. Acest principiu este adevărat și pentru Hristos și pentru noi.

Ceea ce este adevărat numai pentru Hristos este faptul că El a suferit pentru păcatele noastre și că a sfârșit-o cu ele după ce S-a încărcat cu ele în carnea Sa care nu avea nicio urmă de păcat. Ceea ce este adevărat pentru noi este faptul că suferința în carne – căreia păcatul îi este atașat – fiind terminată, noi am sfârșit-o cu păcatul. Pentru noi, suferințele sunt un mijloc de eliberare de păcat; acesta va rămâne în carnea noastră până la sfârșit, dar nu va mai avea putere asupra unui om care este prea absorbit de suferință pentru a-și mai găsi plăcerea în păcat. În acest sens ne-am odihnit noi de păcat, în timp ce Hristos S-a odihnit de păcat desființându-l pentru alții. Versetul 2 ne dovedește că acesta este sensul din acest pasaj.

Pentru noi, eliberarea nu poate fi decât parțială, dar ea va fi cu atât mai completă, cu cât suferința ne va aduce în situația de a nu mai trăi restul vieții noastre în carne pentru poftele cu care Satan îi leagă pe oameni. Ca urmare a suferinței, noi înțelegem că acest vrăjmaș nu ne mai poate înșela ca în trecut și că trebuie să nu mai ascultăm de voința proprie, ci de o altă voință, aceea a lui Dumnezeu. Ce condiție fericită poate fi suferința pentru creștin!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă drum; și au venit păsările și le-au mâncat.

Matei 13.4

Pământul bun și pământul sterp (2)

Primul tip de sol era pământ tare, probabil o cărare bătătorită de la marginea câmpului. Semănătorul a aruncat sămânța, care a căzut pe cărare, dar nu a putut pătrunde dincolo de solul tare. Nu a prins rădăcină și a fost luată și dusă de ploaie sau, cum vedem în versetul de azi, mâncată de păsări. Semănătorul a folosit sămânță bună, dar n-a ieșit nimic din ea: un eșec total!

De ce, ca să folosim înțelesul figurat din parabolă, nu poate avea efect Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului? Mesajul nu era nicidecum prea complicat sau prea dificil de înțeles. Cei care l-au auzit au refuzat să-l asculte și să-l primească. Nu au vrut să-l înțeleagă. Poate că unul și-a zis: „Nu din nou!“. Un altul s-a împotrivit vorbitorului sau Bibliei, așa că mesajul a trecut peste el. Iar un altul se gândea la alte lucruri, care păreau mai importante pentru el, așa că a refuzat să asculte și a rămas insensibil la cele auzite.

Domnul Isus a explicat că „cel rău“, însuși diavolul, este cel care „vine și răpește“ (versetul 19). Mesajul nu lasă o impresie puternică sau permanentă și astfel este pierdut definitiv.

Liderii religioși din acea vreme se încadrau în această categorie de sol. Mai ales ei se împotriveau Domnului Isus și mesajului Său. Aceștia „au respins pentru ei înșiși hotărârea lui Dumnezeu“ (Luca 7.30), așa că nu au adus rod. În ziua de astăzi încă se vestește Cuvântul lui Dumnezeu. Însă cei care-l aud au inimile împietrite și nu îl primesc, așa că nu aduc rod pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Estera 8.1-14 · Proverbe 21.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 14.23-34

Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind” mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4).

Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere.

Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

CUM POȚI SĂ AI PACE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Pentru a avea pace, tu trebuie să te concentrezi pe prezența lui Dumnezeu. Lucrul asupra căruia alegi să te concentrezi îți alimentează fie temerile, fie credința.

Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). Acest verset ar putea fi sintetizat astfel: „Schimbă-ți focalizarea – uită-te la Dumnezeu!” Psalmistul spune: „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1).

Și tot în acest psalm, El ni Se adresează (în vers. 10): „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Cred că aceste versete au fost scrise în timpul lui Ezechia; forțele inamice încercuiseră Ierusalimul și israeliții erau tensionați, așa că vor fi rostit această rugăciune! Cu cinci minute înainte de amiază, Dumnezeu i-a lovit pe asirieni cu o molimă și 185.000 dintre ei au pierit. Ierusalimul a fost salvat și toată lumea a fost fericită.

Acest psalm ne ajută să ne amintim că Dumnezeu este refugiul nostru. Indiferent cât de copleșitoare pare a fi situația, El este întotdeauna de partea ta pentru a te ajuta. Acest psalm ne informează cu privire la două lucruri legate de primirea ajutorului lui Dumnezeu în vremuri grele: primul este „să ne oprim”. Multe dintre necazurile noastre provin din incapacitatea noastră de a ne opri. Iar al doilea: „să știm că El este Dumnezeu”.

Știai că în centrul unui uragan sau al unei tornade există un miez liniștit numit ochi? La fel este și în viața noastră. Deși pare că totul explodează în jurul nostru, ne putem găsi un loc liniștit în prezența lui Dumnezeu. Când trăim în acest fel, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile și gândurile…” (Filipeni 4:7). Iar acesta este singurul mod sănătos de a trăi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 feb. 2025

19 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Lepădând deci […] orice […] invidii.

1 Petru 2.1

Invidia este un păcat subtil, care poate pătrunde pe nesimțite în inimile noastre, astfel că trebuie să fim în gardă împotriva ei. Dacă invidia este lăsată nejudecată, ea poate conduce la crimă, așa cum cel mai probabil s-a întâmplat în cazul lui Cain, care l-a omorât pe fratele său. Jertfa lui Abel fusese primită de Dumnezeu, în timp ce a lui Cain nu fusese primită. Știm sigur că invidia a fost cea pentru care Domnul a fost dat în mâinile lui Pilat, ca să fie răstignit: „Pentru că [Pilat] știa că preoții de seamă din invidie Îl dăduseră în mâna lui“ (Marcu 15.10). Pavel de asemenea a suferit din pricina invidiei iudeilor, care stârneau persecuții împotriva lui, atunci când vedeau că mari mulțimi primeau mesajul evangheliei predicate de el (Fapte 13.45).

Dacă lăsăm ca invidia să crească în inima noastră, nu trebuie să fim surprinși că ea va genera alte atitudini și acțiuni carnale: răutate, înșelătorie, fățărnicie și vorbire de rău.

Avem în Ioan Botezătorul un exemplu frumos cu privire la ce înseamnă lipsa oricărei invidii. Când a vestit venirea lui Mesia, el a declarat în mod limpede că nu era vrednic să-I dezlege Acestuia cureaua încălțămintei. Mai târziu, când i s-a spus că Domnul boteza mai mulți ucenici decât el, răspunsul lui a fost: „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez“. Nu exista competiție, nici invidie, între Ioan Botezătorul și Domnul. Ioan a înțeles acest lucru și a declarat: „Un om nu poate primi decât ce îi este dat din cer“.

O astfel de atitudine ni se cuvine și nouă, în ce privește chestiunea darurilor, a slujirii, a posesiunilor, a poziției, a familiei, a sănătății, a respectului și a tot ceea ce avem în stăpânire. A invidia înseamnă să ne plângem împotriva Domnului și să nu fim mulțumiți cu ceea ce El ne-a dat – iată o atitudine care nu trebuie niciodată să pătrundă în inimile noastre. Domnul știe ce este cel mai bun pentru fiecare dintre noi. Să-I slujim cu credincioșie și să nu fim invidioși cu privire la ce au alții!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat.

Tit 2.11

Vrei să fii mântuit?

Dumnezeu le oferă tuturor, fără nicio excepție, mântuirea, pentru eternitate. Nimeni nu va fi pierdut pentru că nu a avut posibilitatea să fie salvat, dar nu toți sunt pregătiți pentru a accepta harul lui Dumnezeu. Prin urmare, oamenii zădărnicesc planul lui Dumnezeu pentru ei, așa cum Domnul Isus le-a spus odinioară fariseilor (vedeți Luca 7.30).

„Dumnezeu, Mântuitorul nostru, dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.3,4), dar El nu forțează pe nimeni. Când era pe pământ, Hristos a deplâns faptul că mulți nu voiau să vină la El pentru a avea viața (Ioan 5.40). Despre cetatea Ierusalimului, El a spus: „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut …“ (Matei 23.37).

Și astăzi este la fel: mulți refuză să creadă în Dumnezeu. Ei nu vor să știe că sunt pierduți și că au nevoie de Hristos ca Mântuitor. Dar ce veste bună este pentru oricine își deschide inima pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Lui și își recunoaște vinovăția și faptul că este pierdut! Atunci află că Dumnezeu vrea să salveze omenirea și că oricine dorește mântuirea lui Dumnezeu o poate căpăta.

Iată o întrebare pentru oricare dintre noi: Vrei să fii mântuit? Dumnezeu ți-a întins mâna. Trebuie să vii la El și să-I mărturisești că ești pierdut. Dacă-I mărturisești Lui păcatele tale și primești prin credință lucrarea Lui de răscumpărare împlinită de Hristos, atunci vei fi mântuit. Vino la El chiar azi!

Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 6.14-21

Locuitorii din Bet-Şemeş au onoarea să pri­mească chivotul. Dar îşi iau libertatea să-i ridice partea care îl acoperea –  capacul ispăşirii; şi Dumnezeu îi pedepseşte cu severitate (comp. cu Numeri 4.20). Acesta este un avertisment pentru noi, ca să-I acordăm lui Isus respectul sfânt pe care I-l datorăm. Dumnezeu nu tolerează nici o curiozitate profană avându-L ca subiect pe El.

Dar, vai, după această pedeapsă, bet-şemiţii reacționează asemenea filistenilor, dorind să scape de acest chivot prea sfânt pentru ei. Unii creştini se aseamănă cu aceşti oameni. Decât să se cerceteze pe ei înşişi şi să-şi pună lucrurile în ordine, preferă să se depărteze de Domnul în gândurile şi în vieţile lor. Prezenţa Lui îi deranjează. Nu este trist lucrul acesta?

Însă Dumnezeu ne pune înainte oameni care, din contră, sunt fericiţi să-L primească. Locuitorii Chiriat-Iearimului ies în întâmpinarea chi­votului şi-l aduc în casa lui Abinadab, pe deal.

Gândurile ni se întorc încă o dată spre Isus. Întrucât poporul Lui Îl respingea, n-avea un loc unde să-Şi plece capul; dar, într-o împrejurare, o femeie cu numele Marta L‑a primit în casa ei“ (Luca 10.38). Iată casa lui Abinadab şi casa din Betania: bucurie şi binecuvântare pentru acela care îşi deschide uşa; şi, de asemenea, bucurie pentru divinul Oaspete care este onorat acolo (Apocalipsa 3.20)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU A CREȘTE, PUNE ÎNTREBĂRI | Fundația S.E.E.R. România

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare…” (Matei 21:24)

Domnul Isus răspundea adesea la o întrebare cu o altă întrebare. Când a fost întrebat despre plata impozitelor, a luat o monedă și a spus: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I- au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.” (Marcu 12:16-17). Dar de multe ori nouă ne este teamă să punem întrebări, așa cum ne este teamă să răspundem la întrebări. Cred că Dumnezeu Se bucură mult mai mult să primească o întrebare autentică, născută din smerenie, decât o rugăciune nesinceră, născută din mândrie. Trebuie deci să fim sinceri cu Dumnezeu și autentici unii cu alții. Dacă nu vorbim despre problemele reale cu care se confruntă oamenii, ne vom pierde vocea profetică. Când oamenii ne întreabă: „Cine este Dumnezeu? Cine sunt eu? Care este adevăratul scop al vieții mele?”, ei nu se vor mulțumi cu răspunsuri ușoare sau clișeele pe care le-am acumulat pe parcurs, ci vor vrea răspunsuri clare de la noi. Dumnezeu nu este intimidat de întrebările noastre. El le apreciază! Ca părinte al unor copii curioși, probabil că Se amuză de întrebările noastre – dar le primește întotdeauna cu bucurie. Biserica ar trebui să fie un loc sigur în care oamenii să poată pune întrebări stânjenitoare. Dar de prea multe ori ne facem vinovați că răspundem la întrebări pe care nimeni nu le pune! Ar trebui să contestăm status quo-ul, dar prea adesea suntem vinovați că îl apărăm. Ce-ar fi dacă am înceta să mai forțăm răspunsurile, și-am învăța să dăm frâu liber curiozității primare, în bisericile noastre?! Curiozitatea noastră cu privire la Dumnezeu este cea care alimentează o dorință nestăvilită de a-L cunoaște. Așadar, să nu încetăm să punem întrebări, și să-i încurajăm și pe alții să facă același lucru!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →