Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

28 ian. 2025

28 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, și îl urau și nu-i puteau vorbi cu pace. Și Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, și ei l-au urât și mai mult.

Geneza 37.4,5

Dacă Iosif a avut un loc unic în afecțiunile tatălui său și dacă a fost destinat în sfaturile lui Dumnezeu pentru locul supremației, el, între timp, a trebuit să înfrunte ura fraților săi. Și chiar așa a trebuit să fie, dacă, într-o anumită măsură, istoria lui a fost rânduită să o prefigureze pe cea a unei uri și mai mari, aceea pe care Hristos a trebuit să o îndure din mâinile oamenilor. Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să ocupe acel loc din care va exercita domnia universală este singurul care este urât de orice inimă firească. De ce are inima omenească o ură așa de mare față de Hristos? Există vreun motiv în El pentru manifestarea acestei uri? Cu siguranță nu, pentru că în Hristos nu a existat nici cea mai mică măsură de cruzime sau de violență, de poftă sau de lăcomie, de laudă sau de aroganță, de josnicie sau de egoism, lucruri care există în toți ceilalți oameni și care dau ocazia pentru manifestarea urii. Orice lucru care exista în El îmbia spre dragoste. În timp ce alții umblau din loc în loc făcând rău, El „umbla din loc în loc făcând bine“ (Fapte 10.38). Gura omului este plină de blestem și de amărăciune și, cu toate acestea, omul a trebuit să dea mărturie cu privire la „cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“ (Luca 4.22), iar ofițerii care au fost trimiși să-L aducă la preoții de seamă au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46).

Și totuși, în ciuda faptelor Sale de dragoste și a cuvintelor Lui de har, ei L-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Lui (Psalmul 109.5). El a putut spune pe bună dreptate: „M-au urât fără temei“. Există o mulțime de motive pentru a stârni ura, dar nu s-a găsit niciunul în El. Nu există niciun motiv în om pentru manifestarea dragostei lui Hristos și nu exista niciun motiv în Hristos pentru a stârni ura din partea omului. Dar de ce L-ar urî inima rea a omului pe Acela a Cărui întreagă viață a fost cheltuită în manifestarea iubirii față de om? Răspunsul ne este oferit de istoria lui Iosif. De ce a fost Iosif urât de frații săi? Nu a fost el în compania lor ca unul care slujea? Așa a fost, dar ei erau răi și, prin urmare, oricât de plăcută era slujba lui, prezența lui expunea starea lor rea și stârnea ura lor. Pentru un astfel de motiv, ba într-o măsură cu mult mai profundă, lumea L-a urât pe Hristos, astfel că El a putut spune: „Mă urăște, pentru că Eu dau mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa este și învierea morților. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, înviază în putere.

1 Corinteni 15.42,43

Piatra de la mormântul scriitorului

Pe inscripția funerară de la mormântul scriitorului francez Paul Claudel nu este menționată nicio dată, ci doar acest epitaf: „Aici odihnesc rămășițele muritoare și sămânța lui Paul Claudel“. Cuvintele sale trebuie să fi fost inspirate de prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Dacă este ușor de înțeles că mormântul conține rămășițele unei persoane, este surprinzător că rămășițele din pământ vorbesc despre o speranță a vieții. Totuși, așa spune Biblia, că trupul omului este cumva „semănat“: fie prin înmormântare într-un cimitir, fie scufundat în mare, fie incinerat. După cum o sămânță semănată în pământ moare pentru a germina și a da naștere unei noi plante, așa și trupul omului va „germina“ prin intervenția lui Dumnezeu. Aceasta este învierea.

Toți morții vor învia, dar nu toți în același timp. Credincioșii din toate generațiile, cei care au primit viața din Dumnezeu, vor învia atunci când Isus Hristos va veni să îi ia în glorie pentru a fi cu El în casa Tatălui (1 Tesaloniceni 4.15-17). Iar la sfârșitul timpului vor învia trupurile tuturor celor care au respins numeroasele și variatele mărturii ale bunătății lui Dumnezeu; dar vor învia pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, a Domnului Isus Însuși (Fapte 20.11).

Orice om Îl va întâlni pe Domnul Isus: fie astăzi, ca Mântuitor, fie mai târziu, ca Judecător. Vino așa cum ești! Primește harul Său!

Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 16:1-12

Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier” (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor” (Apocalipsa 1.18).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă:

1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea.

2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile.

Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!”

Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic and tagged , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
26 ian. 2025

26 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și El le-a spus: „De ce sunteți tulburați? Și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeți-Mă și vedeți, pentru că un duh n-are carne și oase, după cum Mă vedeți pe Mine că am“.

Luca 24.38,39

Noul Testament pe scurt (3) – Luca

Luca înseamnă „lumină“, iar el a fost singurul om provenit dintre națiuni care a fost folosit pentru a scrie cărți din Scriptură. În Evanghelia sa, Hristos este prezentat ca Fiu al Omului și sunt scoase în relief realitatea și perfecțiunea umanității Sale. În această Evanghelie găsim vestirea și descrierea nașterii Domnului, precum și felul în care El creștea în înțelepciune și în statură. De asemenea, găsim accesibilitatea și interesul Său pentru oameni, dorința Lui de a mânca împreună cu ucenicii Săi, cuvintele Sale de iertare rostite pe cruce, demonstrarea față de ucenici a realității trupului Său de înviere și înălțarea Sa în trup la ceruri.

Dacă autoritatea este ilustrată în Evanghelia lui Matei, iar slujirea în cea a lui Marcu, aici harul este cel care strălucește în mod minunat, har manifestat nu numai către Israel, ci și către națiuni. Acest lucru se vede în mod izbitor în parabolele și în minunile Domnului Isus. Prin urmare, harul care își găsește plăcerea în a binecuvânta și în a aduce în prezența divină nu poate fi satisfăcut cu nimic mai puțin decât cu comuniunea deplină a celor credincioși cu Dumnezeu.

Acest aspect face parte din caracterul jertfei de pace și este predominant în Evanghelia după Luca, accentuând lucrarea Lui ca fiind cea care aduce împreună pe Dumnezeu și om, în pace și în înțelegere, lucrare din care Dumnezeu Își primește partea, de asemenea Preotul (Hristos), și în care închinătorii își au și ei partea lor.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.

Ioan 4.6

Isus – obosit de călătorie

Simțindu-Se obosit, Isus ședea lângă fântână. O asemenea oboseală arată clar că Domnul Isus era Om adevărat. El S-a dăruit fizic în slujbă pentru alții. El trebuia să străbată Samaria mergând pe jos, așa că a obosit și S-a așezat. Cu toate acestea, El era Dumnezeu! Când L-a ispitit pe Isus, Satan a citat din Biblie: „Va porunci îngerilor Săi … și Te vor purta pe mâini, ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“ (Matei 4.6; Psalmul 91.11,12). Acel cuvânt era perfect adevărat. Isus S-ar fi putut folosi de puterea Lui pentru a nu obosi, dar toate evangheliile ne arată că El era dispus să suporte oboseala, căldura, foamea și setea.

Dar cine își poate imagina apăsarea poverii morale pe care a trebuit să o poarte în tot timpul vieții Sale pe pământ, când nimeni nu L-a înțeles cu adevărat? El simțea răutatea încrâncenată și egoismul din inimile celor din jurul Lui și avea înainte momentul crucii, când urma să poarte toate păcatele noastre ca și cum ar fi fost ale Lui.

Isus S-a smerit și a devenit Om. A suferit pe pământ; a suferit toate necazurile noastre și îl înțelege și pe cel trudit și împovărat și pe infirmul care are suferințe fizice. El este Acela al Cărui duh este întristat.

„În ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți“ (Evrei 2.18).

Citirea Bibliei: Ezra 6.13-22 · Proverbe 6.20-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 14:14-20; 15:1-8

În loc să-l obosească sau să-l slăbească, victoriile celui credincios îi oferă hrană şi dulceaţă spirituală. Aceasta semnifică mierea găsită în trupul leului! Dar este un secret pe care lumea nu-l poate înţelege, pentru că ea îşi găseşte propriile bucurii mai degrabă în ospeţe (v. 10). Pentru omul neîntors la Dumnezeu, acolo se află un mister: Cum poate un credincios să-şi găsească plăcerile şi hrana pentru suflet într-un loc în care el însuşi nu vede decât teroare şi moarte (puterea lui Satan desfiinţată prin moartea lui Hristos − Evrei 2.14)? Samson îşi expune ghicitoarea sa filistenilor şi aceştia, fără trădarea soţiei sale, n-ar fi putut să-i dezlege secretul. Mai târziu, socrul său nu‑şi ţine cuvântul dat (15.2). Lumea este întotdeauna înşelătoare, întotdeauna ne dezamăgeşte. Dacă ajungem, asemenea lui Samson, să ne punem încrederea în ea sau să ne amestecăm în plăcerile ei, vom cunoaşte amare decepţii.

Dumnezeu Îşi păzeşte slujitorul, păstrându-l departe de acest mariaj cu o filisteancă. Dar şi toată neliniştea şi suferinţa pe care le-a atras asupra sa ar fi fost evitate, dacă şi-ar fi ascultat părinţii; şi Dumnezeu nu l-ar fi lipsit de a‑i furniza o altă „ocazie împotriva filistenilor” (14.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA BIRUINȚĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele…” (1 Samuel 17:46)

Toți cei care au realizat ceva important în viață au trebuit să învingă obstacole. Problema majorității dintre noi nu sunt obstacolele, ci faptul că ne subestimăm.

După cum a observat și R.H. Headlee, care a spus: „Cei mai mulți oameni se desconsideră, țintesc prea jos și renunță prea repede!” Șansele ca David să-l învingă pe Goliat nu erau mari. Asta, dacă nu iei în calcul credința lui în Dumnezeu, adică exact ceea ce a contat pentru David! Ascultă cuvintele pe care I le-a adresat uriașului: „Te voi doborî și-ți voi tăia capul!” (vers. 46). În mod clar, David țintea sus. Iar când vine vorba despre ce te cheamă Dumnezeu să faci, țintește sus!

Obstacolele contează prea puțin. Faptul că vei cădea contează prea puțin. Ai căzut când ai învățat să mergi, nu-i așa? Dr. Maxwell Maltz spune: „Ești un campion în arta de a trăi, dacă îți atingi doar 65% dintre obiective!” Dacă șansele indică faptul că vei face multe greșeli în drumul tău spre biruință, așa să fie!

Atâta timp cât, în cele din urmă, vei reuși, nu asta este ce contează? Gândește-te în felul următor: Dacă la început nu reușești, dar continui să te încrezi în Dumnezeu și să încerci, El îți va veni în ajutor!

Apostolul Iacov a spus: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții…” (Iacov 1:12)

Iar apostolul Pavel scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Așadar, când crezi că Dumnezeu vrea să reușești, și perseverezi, treci de la eșec la biruință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 ian. 2025

16 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După acestea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Și S-a arătat astfel: erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamăn, și Natanael, cel din Cana Galileii, și ai lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii Săi. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine“. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.

Ioan 21.1-3

Petru, cu mintea lui activă, ia conducerea. El spune: „Mă duc să pescuiesc“. Ceilalți, se pare că fără să se gândească prea mult, au spus: „Venim și noi cu tine“. În consecință, ei au plecat și „în noaptea aceea n-au prins nimic“. Cărui fapt s-a datorat acest insucces? Oare nu aceluia că au mers la propriile lor preocupări? Nu este acesta motivul pentru care adesea și noi consumăm multă energie cu rezultate foarte slabe? Ne trudim toată noaptea și nu ne alegem cu nimic. Lucrăm, poate cu sinceritate, dar în voință proprie, nu sub îndrumarea Domnului.

Odată cu venirea dimineții, totul este schimbat. Când se crapă de ziuă, Isus este văzut stând pe țărm. Ucenicii se întorseseră la vechiul lor mod de viață, dar Domnul, fără a-i certa, li Se adresează printr-un termen de tandrețe: „Copilașilor“. Totuși, El dă pe față zădărnicia trudei lor, care a fost fără îndrumarea Lui, întrebând: „Aveți ceva de mâncare?“. Au câștigat ei vreun lucru prin truda lor în întuneric? Ei sunt constrânși să recunoască faptul că nu au nimic.

Acum El le dă îndrumări. Într-adevăr, ei fac același lucru pe care îl făcuseră toată noaptea; dar, de această dată, aruncă plasa sub îndrumarea Lui. Cât de diferit este acest lucru! De data aceasta prind o așa de mare mulțime de pești, că nu pot ridica plasa. Cineva a spus: «Să nu uităm niciodată că succesul depinde în întregime de a ne afla în cursul lucrărilor lui Dumnezeu. Doar în măsura în care umblăm în mod individual cu Dumnezeu și depindem în întregime de Hristos și suntem călăuziți de El, vom avea parte de binecuvântare în lucrarea pe care o facem. Nu de măsura efortului depus depinde succesul obținut, ci de a fi suficient de aproape de Hristos, pentru a avea îndrumarea Sa în privința „aruncării plasei în partea dreaptă a corabiei“».

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști, Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul.

Psalmul 139.1,2

„M-ai cercetat și mă cunoști“

Omenirea nu poate înțelege ființa lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuși în Cuvântul Său, ca să înțelegem ceva din măreția și gloria Sa. El Se prezintă pe Sine ca fiind Cel care știe absolut totul. Acest fapt devine clar doar atunci când conștientizăm contrastul dintre atotcunoașterea Sa și cunoașterea noastră limitată. Noi știm ceea ce vedem. Dumnezeu vede ceea ce omul nu poate percepe. Ochii Lui „cutreieră tot pământul“ (2 Cronici 16.9). El nu are nevoie de lumină ca să vadă. Noi știm ceea ce am învățat. Dumnezeu nu a trebuit să învețe niciodată nimic. El este „desăvârșit în cunoștință“ (Iov 36.4). Noi cunoaștem ceea ce am auzit. Dumnezeu știe cuvintele pe care încă nu le-am rostit, gândurile noastre, precum și toate motivațiile din inimă (1 Corinteni 4.5).

Noi știm ce s-a întâmplat în trecut. Dumnezeu poate să vadă în viitor. El știe ce se va întâmpla mâine și cum vor evolua lucrurile. Cunoașterea Sa nu depinde de timp. Încă înainte de crearea lumii, El ne cunoștea pe fiecare în orice detaliu al vieții. Noi uităm multe lucruri. Dumnezeu nu uită nimic. Atunci când în viețile noastre există lucruri rele, pe care nu le dorim a fi descoperite, puterea lui Dumnezeu de a pătrunde tot chiar ne poate înspăimânta. Dar atotcunoașterea lui Dumnezeu poate să ne aducă mângâiere. Ce încurajator este faptul că asupra noastră veghează Cineva care știe toate și care dorește să intervină întotdeauna în beneficiul nostru! Dumnezeul Atotcunoscător este pentru noi!

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 8:18-35

După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale ~ ca a unui fiu de împărat ~ nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi”, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat”. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi” (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă(v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-ȚI TIMP SĂ-L LAUZI PE DUMNEZEU ȘI SĂ I TE ÎNCHINI! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune…” (Geneza 1:31)

Prima reacție menționată în Sfânta Scriptură este a lui Dumnezeu față de propria Sa creație; El făcea un pas înapoi la sfârșitul fiecărei zile, se uita la ce-a făcut și spunea: „Bun! E bine!” Apoi, în a șasea zi, când creația a fost încheiată, El a spus: „Este foarte bine!”

Acesta este motivul pentru care ne simțim atât de încântați sufletește când privim un apus de soare, la mare sau de pe creasta unui munte. Thomas Carlyle, filosof scoțian de la sfârșitul sec. al XIX-lea, a spus: „Închinarea este o minune transcendentă. Minunea pentru care nu există limită sau măsură – aceasta este închinarea.” A te închina lui Dumnezeu înseamnă a sta, a medita și a te minuna de Creator și de creația Sa. Înseamnă să transpui frumusețea creației în închinare față de Creator. Înseamnă să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru răsăriturile splendide de soare, pentru stelele sclipitoare și pentru fulgii de zăpadă unici. Înseamnă să aduci mulțumire Celui căruia I se cuvine mulțumirea – Creatorului!

Psalmistul a surprins acest lucru în următoarele cuvinte: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu…” (Psalmul 19:1) Un muzician a surprins acest lucru în cuvintele unei melodii de success: „Beautiful Day”… O astfel de admirație reprezintă un act de închinare. Un autor creștin a scris: „Răsăritul soarelui este atât de constant încât îl luăm ca pe un lucru de la sine înțeles, dar puține lucruri sunt atât de sublime ca mișcarea cerească ce are loc zilnic. Pământul se învârte în jurul axei sale cu o viteză de 1670 de km/oră, orbitează în jurul soarelui cu o viteză de aproximativ 110.000 km/h, se rotește o dată la aproximativ 24 de ore în raport cu soarele și o dată la fiecare 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde în raport cu stelele. Uimitor, nu-i așa? Poate că nu ai planuri mari pentru astăzi, dar vei parcurge 1,6 milioane de mile în timpul rotației anuale în jurul soarelui. Asta e o realizare!”

Așadar, pentru asta (și nu numai!) – fă-ți timp să-I aduci slavă lui Dumnezeu, și să te închini înaintea Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 ian. 2025

14 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi. Și numele omului era Elimelec, și numele soției sale, Naomi.

Rut 1.1,2

De ce s-au dus de fapt Elimelec și Naomi în Moab? Pentru că în acele vremuri, când greutățile deveneau tot mai mari, iar vecinii nu-i puteau ajuta, credința lor nu s-a putut ridica deasupra împrejurărilor. Dar lucrul acesta nu se poate spune doar despre ei. Ce mulți sunt cei care, deși mântuiți prin credință, nu sunt în stare să umble prin credință în vremea încercării și a greutăților! Ce mulți sunt cei care se încred în Dumnezeu pentru mântuire, dar nu și pentru problemele mici sau mari ale familiilor lor! A încetat oare El să existe? N-a zis El: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi“?

Ce mare este necunoașterea noastră! Pierdem chiar ceea ce am cunoscut odată, când ne abatem privirea și Îl uităm pe adevăratul Răscumpărător și când inimile noastre doresc lucrurile lumii! Elimelec avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, așa cum avem și noi. Poate că în Moab se găsea hrană, dar să nu uităm că viața, suflarea și toate lucrurile sunt în mâna Domnului. Să-L părăsești pe El, să pierzi viața și suflarea, în căutare de hrană, este mai mult decât nebunie.

Elimelec s-a întors de la izvorul vieții și a găsit că paharul pe care singur și-l preparase era umplut cu moarte, cu o moarte nefericită, așa cum ar fi experimentat și Iona fără intervenția lui Dumnezeu în har. Este cea mai mare nebunie pentru noi să socotim că mergem în părtășie cu Dumnezeu, dar să ne alegem propriile căi și să nu ținem cont de sfaturile Lui! „Nu vă înșelați! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!“ (Galateni 6.7).

Ce deosebire putem vedea când privim la Domnul Isus! El era flămând și Satan voia să-L scoată din starea Lui de dependență de Tatăl, făcându-L să Se manifeste independent, prin prefacerea pietrelor în pâini. Dar Domnul i-a răspuns: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4.4; Deuteronom 8.3).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18

S-au ascuns de Dumnezeu

Isus Hristos a venit în această lume pentru a-i aduce pe oameni la Dumnezeu. Pentru aceasta a suferit El pe cruce. Ce mângâietor este acest lucru pentru cei care simt că relația lor cu Dumnezeu nu este așa cum trebuie! Faptul că există Cineva care ne poate conduce la Dumnezeu, pentru că El Însuși ne-a deschis calea, este, cu adevărat, o veste bună. Prin Domnul Isus Hristos, Dumnezeu ne întinde mâna. Prin firea noastră, noi suntem tot mai departe de Dumnezeu: „Ne-am întors fiecare la calea lui“. Așa a fost în primele zile ale istoriei omului: Adam și Eva s-au ascuns de Dumnezeu; și așa e și astăzi: „Nu este niciunul care-L caută pe Dumnezeu“ (Romani 3.11).

Poate că unul dintre cititorii noștri simte că nu este în regulă cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că El i-a trezit conștiința. Oricine a ajuns la starea de a-L căuta pe Dumnezeu poate fi ajutat. Păcatele noastre, nenumăratele ofense pe care I le-am adus lui Dumnezeu și voii Lui, ne-au blocat calea către El. Pentru aceasta a suferit Hristos pe cruce, ca să ne ierte păcatele și să ne deschidă calea către Dumnezeu. Oricine vine la El cu o mărturisire sinceră a vinei sale poate fi iertat acum. Isus Hristos, Cel Drept, a satisfăcut cerințele lui Dumnezeu, ceea ce noi nu am fi putut face niciodată prin noi înșine.

Crede în Hristos și în puterea ispășitoare a sângelui Său, care a curs la crucea de la Golgota! Atunci vei deveni pentru totdeauna copil preaiubit al lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Osea 14.1-9 · Proverbe 1.8-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 7:9-25

O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. În timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmașului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă, ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului: „pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi”, explică 2 Corinteni 4.6-7. Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.

La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.

Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11). Stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb vor aminti generaţiilor viitoare de scăparea pe care Domnul le-a dat-o.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREEAZĂ UN IMPACT POZITIV ÎN SOCIETATE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:1-2)

Bărbații și femeile care au avut cel mai mare impact asupra lumii au fost cei care s-au focalizat în totalitate pe Dumnezeu și s-au dedicat total viziunii lor.

John Wesley, fondatorul Bisericii Metodiste, a spus odată: „De- aș avea trei sute de oameni care nu se tem decât de Dumnezeu, care nu urăsc decât păcatul și sunt hotărâți să nu cunoască nimic între oameni decât pe Isus Hristos și pe El răstignit, aș aprinde întreaga lume!”

Jonathan Edwards, a cărui slujire a declanșat Marea Trezire din Statele Unite, a făcut din câteva afirmații deviza vieții sale: „Prima rezoluție: Voi trăi pentru Dumnezeu! Rezoluția a doua: Dacă nimeni altcineva nu o face, o voi face eu!”

C.T. Studd, unul dintre cei mai mari atleți din Anglia, a șocat lumea când a renunțat la faimă și avere pentru a fi misionar în China. „Dacă Isus Hristos este Dumnezeu și a murit pentru mine, atunci niciun sacrificiu pe care pot să-l fac pentru El nu poate fi prea mare pentru mine”, a explicat el.

Misionarul Jim Elliot, care a murit ca martir în America de Sud, a spus: „Nu este nebun cel care dă ce nu poate păstra, pentru a câștiga ce nu poate pierde!” În ziua în care te-ai născut, Dumnezeu a creat o pistă pe care să alergi. Dar pentru a câștiga, tu trebuie să scapi de tot ce te apasă și de tot ce te împiedică.

Așadar, crează un impact pozitiv în societate, trăind după îndemnul Scripturii (Evrei 12:1-2): „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 ian. 2025

13 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiți toți cu același gând, simțind împreună, plini de dragoste frățească, miloși, smeriți, neîntorcând rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea.

1 Petru 3.8,9

Fiți toți cu același gând. Aceasta înseamnă realizarea practică a dragostei care nu poate găsi printre frați niciun prilej care să ducă la divergențe și care curmă pe loc orice dispută.

Simțind împreună. Doar atașamentul față de Hristos ne poate face capabili să-i ajutăm pe cei mai neînsemnați dintre frații noștri (Matei 25.38-40).

Plini de dragoste frățească. Acest sentiment implică o apropiere și mai mare. Frații mei îmi sunt dragi pentru că sunt din familia lui Hristos, iar eu fac parte din aceeași familie.

Miloși – înseamnă a manifesta harul de a veni în ajutorul celor care suferă, chiar dacă aceștia poate nu merită acest lucru.

Smeriți. Mila pe care o arăt altora nu este un mijloc de a scoate în evidență vreun merit de-al meu. Părtășia cu Domnul mi-a arătat cine sunt eu însumi și astfel mi-a fost ușor să îmi iau cel din urmă loc.

Neîntorcând rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând. Spiritul de răzbunare este cu totul străin inimii credinciosului. Cei care ne vor răul nu primesc în schimb decât binecuvântare, deoarece moștenirea noastră este binecuvântarea, așa cum, în versetul 7, ea era harul vieții. O astfel de moștenire nu are niciun loc rezervat pentru rău. Moștenirea ocupă un loc foarte însemnat în epistolele lui Petru, deoarece singura binecuvântare actuală a credinciosului este mântuirea sufletului său; el nu va intra în posesia vreunei alte binecuvântări prezente, fie ea pământească sau cerească. Noi suntem născuți din nou pentru această moștenire viitoare (1.4), suntem chemați să moștenim binecuvântarea (3.9) și harul vieții (3.7).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi.

1 Petru 5.7

Arthur DeMoss

Arthur DeMoss (1926-1979) conducea o companie de asigurări. Lucra 100 de ore pe săptămână, purtând pe umeri presiunea enormă a multelor griji și probleme din firmă. Când însă a devenit creștin, el a descoperit că Dumnezeu poate purta greutățile lui. În loc să se chinuie, căutând soluții, a înțeles că trebuie să Îl pună pe Dumnezeu pe primul loc și să Îi dedice Lui cele mai bune ore, aplecat în rugăciune și citind Biblia. Iată mărturia lui: „Cu convingere, încredințez afacerile și problemele mele în mâinile lui Dumnezeu și, chiar dacă pare incredibil, pot spune că nu mai sunt niciodată copleșit de griji“.

Asaf își descrie și el frământările, în Psalmul 77. Îngrijorat din cauza necazurilor prin care trecea poporul lui, Asaf nu mai putea dormi, rugându-se toată noaptea, fără să-și găsească liniștea: „Sufletul meu a refuzat să fie mângâiat“. Dumnezeu însă răspunde! „Tu ești robul meu, Eu te-am ales și nu te-am respins, …  nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta“ (Isaia 41.9,10).

Apostolul Pavel, aflat în închisoare în Roma, avea motive de îngrijorare, căci doar era în pericol de moarte. El însă a scris următoarele cuvinte: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus“ (Filipeni 4.6,7).

Citirea Bibliei: Osea 13.1-16 · Proverbe 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 7:1-8

Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului”. Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus: „Poporul … este prea mult” (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei.

Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei. Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă.

Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea. Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească! „Dacă vrea cineva să vină după Mine”, avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine” (Luca 9.23). Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El? De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale” (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACI FAȚĂ PERSOANELOR DIFICILE | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” (Matei 5:41)

Când a vorbit despre suferirea răului și iubirea vrăjmașilor, Domnul Isus a spus: „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.” Soldații romani aveau dreptul să forțeze un evreu să ducă în locul lor o povară mai mult de un kilometru. Ei îi tratau pe evrei ca pe niște unelte care trebuiau folosite.

Așadar, ce faci în astfel de situații? Domnul Isus ne invită să avem un comportament decent și demn. Un astfel de soldat roman ar putea fi în zilele noastre un tânăr, un străin, probabil el însuși sărac. Iar tot ceea ce primește este resentimentul local.

Deci, ce poți face tu? După ce-ți termini kilometrul, să spui: „Pari obosit… Pot să te mai ajut cu ceva? Pot s-o mai car pentru tine încă un kilometru?!” Gestul tău l-ar lăsa cu gura căscată pe respectivul, pentru că nimeni nu i-a mai pus o astfel de întrebare! Și asta este ceea ce trebuie să faci tu!

Când cineva profită de tine, te gândești la el ca la o persoană antipatică și nu ca la o persoană reală care are propria ei poveste. Se spune că un prieten s-a oferit să-l prezinte pe eseistul englez Charles Lamb unui bărbat, pe care Lamb îl disprețuia de mult timp. „Nu mă face să-l cunosc”, a spus Lamb. „Vreau în continuare să-l urăsc, ori eu nu pot face asta unui om pe care îl cunosc!”

Înțelege un lucru: poți oferi darul empatiei. Trebuie să te gândești că persoana pe care nu o agreezi este, de asemenea, o ființă umană. Te poți pune în locul ei. Îți poți face timp să-ți imaginezi cum se simte, prin ce a trecut și cum și-a trăit viața… Când faci asta, problema ta devine ocazia de a pune în practică asemănarea cu Hristos! Nu asta este ce-ți dorești?! Nu pentru asta ești pe calea Domnului?

Așadar, dă dovadă de empatie față de persoanele dificile!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 ian. 2025

10 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața eternă.

Matei 19.29

Domnul Isus prezintă în acest verset cele mai tandre și mai puternice relații pământești. Afecțiunea omenească însă nu se apropie deloc de adâncimea și de intensitatea iubirii Lui. Ești singur și deznădăjduit? Ai pierdut pe cineva sau ceva drag? Domnul nostru Isus este Cel a cărui prezență și comuniune poate compensa orice pierdere și poate umple orice gol. Dacă ești părăsit, adu-ți aminte de Cel care șade pe tron în ceruri și a Cărui dragoste este mai adâncă decât marea și la fel de necuprinsă precum veșnicia.

Cine poate cântări o astfel de binecuvântare? Ea aparține celui care face voia Tatălui din ceruri (Matei 7.21), celui care reflectă gândurile Domnului Isus și este călăuzit de Duhul, a cărui viață este reglementată de Cuvântul lui Dumnezeu în umblarea de zi cu zi, și care are ca țintă să devină un creștin smerit, ceresc, asemenea lui Hristos.

Dacă oamenii socotesc un lucru de dorit să fie iubiți de cei mari și buni de pe pământ, cu cât mai de dorit este să fim iubiți de Cel aflat acum în slavă! Dragostea unui părinte ori a unui frate pălește în comparație cu dragostea Lui. Să ne gândim la acest lucru: El ne privește cu dragoste, pe noi, niște făpturi pe cât de neînsemnate pe atât de nevrednice, și nu-I este rușine să ne numească frați (Evrei 2.11). Am cunoscut noi și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi (1 Ioan 4.16)? Cât de sărăcăcios este răspunsul nostru la o asemenea dragoste!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14.2

Reclame pentru locuințe

Reclama din noua revistă lunară le promite cititorilor mai mult confort în casele lor. Idei noi, moderne, îl ajută pe proprietar să-și facă un cămin mai frumos și mai comod. Atunci m-am gândit: „Dar cum este cu aceia care nu au o casă a lor sau care nu-și pot permite să facă îmbunătățiri, deoarece au dificultăți sau chiar sunt șomeri? Dar cu aceia care sunt sub nivelul sărăciei? Pentru ei, această revistă este inutilă“. Doar cei care își pot permite să aibă o casă și care o pot întreține sunt ținta reclamei. Nu am nimic împotriva confortului, dar starea mea de bine depinde mai mult de factori interni, cum ar fi relația mea cu Dumnezeu, cu soția și cu copiii mei, precum și cu vecinii.

Domnul Isus Hristos le-a spus odată ucenicilor Săi despre locuințe în cer. Ei nu știau nimic pe această temă. Nu bănuiau nicidecum că vor avea o locuință eternă, cerească, în casa Tatălui. Acolo unde Dumnezeu Tatăl este acasă, într-o atmosferă de iubire și de pace, acolo vor veni și cei răscumpărați. Este clar că acolo nu va putea intra nimic rău. Cu cerul nu se potrivește nicio răutate și niciun om care continuă să trăiască în păcat. Pentru toți ceilalți, Isus Hristos este Calea pentru a ajunge în cer. Prin credința în El, ei sunt schimbați și devin potriviți pentru a fi în prezența lui Dumnezeu. Promisiunea lui Isus este pentru ei asigurarea că vor fi cu El în casa Tatălui pentru eternitate. Și aceasta le dă puterea pentru a suferi multe necazuri pe pământ.

Citirea Bibliei: Osea 10.1-15 · Iacov 5.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 6:1-13

Israel reîncepe să facă ce este rău în ochii Domnului, care de această dată Se foloseşte de Madian pentru a disciplina poporul, în maniera anunţată în Deuteronom 28.33. În fiecare an, la timpul recoltei, madianiţii obişnuiau să se suie în număr mare, ca lăcustele, punând stăpânire pe merinde şi pe animale, prădând şi făcând ravagii în toată ţara.

Ce face Satan pentru a-l slăbi pe cel credincios, pentru a-l determina să ajungă „foarte secătuit”? Se străduieşte cu tot dinadinsul să-i ia hrana!

N-aţi remarcat cum toate împrejurările par uneori să coalizeze împotriva noastră pentru a ne împiedica să citim Scriptura sau să mergem la adunarea celor credincioşi? Este lucrarea diavolului, cu siguranţă. El cunoaşte puterea pe care noi o obţinem în felul acesta şi se teme de ea.

Mulţi tineri visează să devină foarte puternici, să fie campioni chiar. Pentru aceasta, ei trebuie să-l imite pe Ghedeon! Iată un om tare (v. 12), energic, care-şi dă osteneala să-şi asigure existenţa şi să-şi protejeze familia de foamete! Puternic şi viteaz! Desigur, aici nu este vorba de putere musculară, ci de curaj şi de o inimă hotărâtă pentru Domnul. Dumnezeu, care ne priveşte(v. 14), vede dacă noi manifestăm aceste virtuţi în viaţa de fiecare zi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI LIMBA! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” (Iacov 3:2)

Biblia are multe de spus cu privire la pericolele pe care le prezintă limba.

Iacov dedică un întreg capitol acestui subiect și spune: „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.” Iată un aspect al stăpânirii de sine demn de luat în considerare!

Înțeleptul grec Publius a spus: „Mi-am regretat adesea vorbirea, dar niciodată tăcerea”.

Romancierul William Edward Norris a scris: „Dacă buzele tale vor să se ferească de greșeli, cinci lucruri trebuie observate cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde vorbești!”

Psalmistul David o spune astfel: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.” (Psalmul 39:1).

Exact de asta este nevoie: de un frâu! David vorbește despre un angajament conștient de a fi atent la ce spui, iar dacă vrei să realizezi acest lucru, iată trei principii pe care trebuie să le respecți:

1) Gândește mai întâi. Înainte de a vorbi, ia o pauză de zece secunde și pre vizualizează mental cuvintele; sunt corecte sau exagerate? Amabile sau tăioase? Nefolositoare sau necesare? Recunoscătoare sau plângăcioase? Ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici mâine.

2) Vorbește mai puțin. Șansele de a intra în necazuri cresc exponențial atunci când vorbești prea mult. De aceea, vorbitorilor compulsivi le este adesea greu să-și păstreze prietenii. Așadar, conservă-ți energia verbală!

3) Începe acum! Ai acumulat deja destule informații, așa că știi cum poți să-i pui frâu limbii. Deci, pune-ți frâu la limbă începând din aceste momente… și vei constata că viața ta se va îmbogăți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 ian. 2025

7 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Adevărat vă spun, această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască.

Lăsați-o; de ce îi faceți supărare? Ea a făcut o lucrare bună față de Mine […] Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.

Marcu 12.43,44; 14.6,8

Văduva remarcată de Domnul Isus în primul verset citat era extrem de săracă. Tot ce avea erau două monede de cea mai mică valoare. Venind la templu, ea a aruncat în cutia cu daruri ambele monede – tot ce-i rămăsese ca să trăiască. Ar fi putut să-I dea doar o monedă lui Dumnezeu, iar pe cealaltă s-o păstreze pentru sine. Oricine ar fi înțeles acest lucru, tot astfel cum ar fi înțeles și dacă ea n-ar fi pus nimic în cutia cu daruri. Domnul însă era acolo, și El i-a văzut pe cei bogați aruncând în cutie mult argint și aur. Această văduvă însă, a declarat El, a oferit mai mult decât toți ceilalți care dăruiseră din prisosul lor. Ea Îi dăduse lui Dumnezeu tot ce avea.

Darul femeii din cel de-al doilea verset citat a fost de o mare valoare: trei sute de dinari – salariul pe un an al unui lucrător cu ziua (Matei 20.9,10). Ce dar prețios I-a adus Maria Domnului, potrivit cu Ioan 11.2 și 12.3! În Matei și în Marcu ni se spune că I-a uns capul Domnului cu acest parfum scump, în Ioan 12 ni se spune că I-a uns picioarele Domnului, iar în Ioan 11 ni se spune în mod simplu că L-a uns pe Domnul. Marcu ne spune că ea a spart vasul și că a turnat parfumul din el pe capul Domnului – l-a dăruit pe tot Domnului și n-a păstrat nimic pentru ea.

Poate că darul văduvei a fost disprețuit de cei care l-au văzut. Maria a fost aspru criticată pentru că „a risipit“ acel parfum scump, care este o imagine a închinării noastre. Domnul însă a privit la atitudinea și la motivația acestor femei. Atitudinile și motivațiile noastre atunci când dăruim sau când lucrăm sunt mai importante pentru El decât timpul sau decât banii pe care îi cheltuim pentru El. Să facem și noi ceea ce putem pentru Acela care, din dragoste, S-a dat pe Sine pentru noi!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutau deci din nou să-L prindă: dar El a scăpat din mâna lor. Și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan la început … Și mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar toate câte le-a spus Ioan despre Acesta erau adevărate. Și mulți au crezut în El acolo“.

Ioan 10.39-42

Mărturia lui Ioan Botezătorul

Lucrările pe care le-a făcut Isus sunt dovada de necontestat că acolo acționa din dragoste și cu autoritate o Persoană divină. Dumnezeu Tatăl este în Fiul, iar Fiul este revelat ca fiind una cu Tatăl în Însăși Ființa Lui, în gândurile Sale și în planurile Sale lăuntrice.

Dacă adversarii lui Isus în sfârșit au lăsat să le cadă pietrele din mâini, în schimb și-au menținut ura: au vrut să Îl ia captiv – pentru a treia oară (Ioan 7.30,32,44). Dar nu ei hotărau, ci Fiul lui Dumnezeu Însuși era Cel care decidea când era timpul potrivit. Și, cum acesta încă nu venise, El S-a întors în locul unde Și-a făcut prima apariție publică ca Mesia cel promis, lângă Iordan.

Ioan Botezătorul era mort de aproape trei ani. Cu toate acestea, mărturia lui a fost așa de impresionantă, încât mulți iudei încă își aminteau de el. Ioan a fost ultimul dintre profeții din perioada legii. Deși atunci miracolele nu erau la ordinea zilei, cum se întâmplă în general la sfârșitul unei dispensații biblice, mărturia lui despre Hristos a fost credibilă și mai eficientă decât miracolele.

Noi ne aflăm la sfârșitul erei creștine și nu trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni făcute de oameni. Prin urmare, credincioșii de astăzi ar trebui să-l ia ca exemplu pe Ioan Botezătorul și să fie atenți ca ceea ce spun despre Hristos să fie la fel de adevărat.

Citirea Bibliei: Osea 7.1-16 · Iacov 3.13-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 4:1-16

În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă în Israel” (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul. Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat”, nici să ia cuvântul în public  (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34). Dar câţi creștini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?

Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala” (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI NEVOIE DE AJUTORUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„…Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)

Cărțile de dezvoltare personală și vorbitorii motivaționali sunt asemenea unor majorete care stau pe margine și strigă: „Poți s-o faci!” Ele pot fi de ajutor, dar dacă filozofia de tip „poți s-o faci” ar fi întotdeauna adevărată, n-am avea nevoie de Dumnezeu!

Apostolul Pavel a înțeles acest lucru. De aceea, a afirmat: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13) Descoperirea voii divine necesită credință în imposibil și o dependență copilărească față de Dumnezeu. Biblia este plină de bărbați și femei care și-au descoperit destinul în voia desăvârșită a lui Dumnezeu, făcând lucruri care, în mod normal, ar fi fost de neatins pe cont propriu.

Gândiți-vă la:

1) Noe și proiectul său imposibil. Noe a fost însărcinat să construiască o corabie de mărimea unui portavion – manual, și pe uscat!

2) Avraam și promisiunea sa imposibilă. La nouăzeci de ani, după ani de încercări nereușite de a fi tată, Dumnezeu i-a spus că pruncii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele de pe cer și ca nisipul mării!

3) Maria și sarcina ei imposibilă. Imaginează-ți că-i spui viitorului tău soț: „Sunt însărcinată, iar tatăl copilului meu este Duhul Sfânt!” Dumnezeu a ales întotdeauna oameni obișnuiți pentru a face lucruri extraordinare – și toți au avut ceva în comun: fiecare a fost chemat să facă parte din ceva mai mare decât ei înșiși.

Datorită disponibilității lor de a se supune lui Dumnezeu și de a lăsa ca planurile Lui să se descopere în ei și să se împlinească prin ei, El i-a folosit în moduri uimitoare. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă prin noi lucruri pe care numai El le poate face, astfel încât, la final, El să primească toată gloria, onoarea și lauda.

Amintește-ți azi că și tu ai nevoie de Dumnezeu, pentru că fără El chiar „nu poți face nimic”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 ian. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.

Matei 18.20

Cei care au o inimă întreagă pentru Hristos doresc să fie în compania Lui și caută în mod instinctiv să fie acolo unde El Se află. Este posibil lucrul acesta? Da – „unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu“. Niciun credincios care este cu adevărat conștient de măreția și de valoarea Persoanei Domnului, ca și de binecuvântarea comuniunii cu El, nu dorește să fie absent din locul în care El Se află.

Neglijarea Cinei Domnului și a strângerilor de rugăciune arată clar o stare de inimă laodiceeană. La început, cei credincioși „stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni“ (Fapte 2.42). Este trist când vedem astăzi lipsa acestei stăruințe.

Domnul spune către Tatăl: „În mijlocul adunării voi cânta laudele Tale“ (Evrei 2.12). Credem noi că El nu va observa prezența sau absența noastră din locul în care se înalță laudele pe care El le conduce? Într-o zi viitoare, la scaunul de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10), vom vedea deslușit cum complacerea, confortul, o vreme puțin nefavorabilă sau o mică neînțelegere cu un frate sau cu o soră în Hristos ne-au determinat uneori să nu dăm curs dorinței dragostei Sale: „Să faceți lucrul acesta în amintirea Mea“ (Luca 22.19).

Este pe deplin smeritor gândul că cineva care a gustat dragostea Domnului își poate permite să doarmă mai mult duminică dimineața, ori să întreprindă sau să primească vizite, în loc să fie acolo unde Domnul este în mijlocul celor ai Săi! Se pierd astfel prilejuri prețioase de a mulțumi inima Domnului și de a exprima atașamentul față de El, aici, unde Domnul a fost lepădat. Nu este altceva decât batjocură să spui mereu: „Vino, Doamne Isuse!“, în timp ce îți demaști indiferența față de prezența Lui aici pe pământ.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus spunea: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac“.

Luca 23.34

„Tată, iartă-i“

Mulți cititori cunosc foarte bine aceste cuvinte ale Domnului Isus. Dar înțelegem noi în ce împrejurări au fost ele spuse? El era atârnat pe cruce, cu răni la mâini și la picioare, suferind de chinuri mari și de sete. În jurul locului de execuție stăteau soldații care tocmai Îi bătuseră cuiele în mâini și în picioare. Probabil că făcuseră aceasta cu insensibilitatea caracteristică meseriei lor, în mijlocul batjocurilor camarazilor lor grosolani. Biblia consemnează despre disprețul batjocoritor al conducătorilor evreilor. Spectatorii care aveau un strop de simpatie poate ar fi gândit: „Nu se poate ca ei să fie atât de duri și să-I ia viața“; dar chiar aceasta era intenția lor. Unii poate gândeau că o persoană atât de neajutorată ar avea nevoie de un sprijin. Alții ar fi vrut să împiedice aceasta, crezând că numai criminalii de rând nu merită nici măcar un pic de compasiune.

Cu puțin timp înainte, Pilat întrebase: „Dar ce rău a făcut Acesta?“. De două mii de ani, nimeni nu a dat vreun răspuns la această întrebare. Nu exista niciun motiv pentru condamnarea și executarea Acelui nevinovat! Aceasta era situația în care Domnul S-a rugat pentru vrăjmașii Săi. Isus, chiar și în suferința Lui, S-a gândit la iertarea vrăjmașilor Săi, la iertarea de care avem nevoie noi toți. Ați remarcat momentul când El a rostit acestea?

Abia după ce mulțimea se dezlănțuise și Îl scuipase și călăii acționaseră și își epuizaseră toată răutatea, nu înainte, ca s-o mai stăvilească cumva. Aceasta este iubirea care biruie totul! Rugăciunea Lui suverană îl pune pe păcătos la adăpost. Privind la acest tablou, suntem noi mișcați de sentimente de afecțiune pentru un Mântuitor așa de minunat?

Citirea Bibliei: Osea 5.1-15 · Iacov 2.14-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 3:1-11

În această carte a Judecătorilor vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu.

Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa.

În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28).

Ciclul acesta, vai, se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi. Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se folosește uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi.

Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situația.

„Luptă-te lupta cea bună a credinţei” este un îndemn permanent pentru credincios (1 Timotei 6.12). Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaș învins.

„Eu am învins lumea”, sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce. Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii (Ioan 16.33;  1 Ioan 5.4, 5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OFERĂ-LE COPIILOR TĂI PRINCIPII SĂNĂTOASE! | Fundația S.E.E.R. România

„Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi…” (Deuteronomul 6:6-7)

Dacă ești părinte, încerci să-i ții pe copiii tăi sub cheie pentru a-i feri de probleme? Sau dacă ești profesor sau învățător de școală duminicală, încerci să le impui reguli stricte? Nu va funcționa! Nu-i ții departe de necazuri, ci pur și simplu le amâni. Lucruri precum: ora stingerii, codurile vestimentare, limitarea utilizării Internetului și verificarea prietenilor, fac parte dintr-o bună educație parentală și o bună învățătură. Dar când sau dacă nu ești lângă ei pentru a-i îndruma, atunci au nevoie de principii solide după care să trăiască. Iar aceste principii pot fi găsite în Cuvântul lui Dumnezeu!

Biblia spune: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronomul 6:6-9).

Nu-i așa că-i interesant faptul că fiecare generație o consideră pe cea precedentă ca fiind demodată și depășită? Dar asta nu este în totalitate greșit. Fiecare generație crede că există un mod mai bun de a face lucrurile, iar acesta este fundamentul creșterii și al dezvoltării. Și acesta este și motivul pentru care zborul din Liverpool la New York durează doar șapte ore cu avionul, în loc de trei săptămâni cu vaporul.

Cuvântul lui Dumnezeu poate rezista testului de examinare. Așa că, în loc să le închizi gura, invită-i pe copii să pună întrebări și să conteste presupunerile, apoi ajută-i să capete convingeri biblice solide după care să trăiască. Dacă ești părinte sau o persoană care are grijă de copii, să știi că nu există un dar mai mare pe care li-l poți face!

Așadar, oferă-le copiilor tăi principii sănătoase după care să trăiască!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 ian. 2025

3 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun dar: umblați în Duh, și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii. Deoarece carnea poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați dori. Dar, dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege.

Galateni 5.16-18

Creștinul este chemat să dovedească, prin viața lui de fiecare zi, că harul poate produce rezultate pe care legea nu le poate atinge niciodată. Este una dintre gloriile morale ale creștinismului ca el să poată renunța la „eu“ și să trăiască pentru alții.

Legea nu poate face niciodată lucrul acesta. Ea îl preocupă pe om cu sine însuși. Sub domnia ei, orice om trebuia să facă ceea ce era cel mai bine pentru sine. Dacă încerca să-și iubească aproapele, aceasta constituia o lucrare făcută pentru dreptatea proprie. Sub har, totul este revărsat într-un mod binecuvântat și glorios. Eul este înlăturat ca fiind un lucru crucificat, mort și îngropat. Vechiul „eu“ nu mai este, iar noul „eu“ se află în prezența lui Dumnezeu, în toată acceptarea și valoarea lui Hristos. El este viața noastră, dreptatea noastră, sfințenia noastră, modelul nostru și tot ceea ce avem. El este în noi și noi în El, iar viața noastră practică înseamnă, în mod simplu, Hristos reprodus în noi, prin puterea Duhului Sfânt.

Prin urmare, nouă nu ni se cere doar să-l iubim pe aproapele nostru, ci chiar și pe vrăjmașul nostru, iar aceasta nu cu scopul de a obține dreptatea, pentru că noi am devenit dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, ci ca expresie a revărsării naturale a vieții pe care o posedăm, a vieții care este în noi – iar această viață este Hristos. Un creștin este un om care trebuie să-L trăiască pe Hristos. El nu este nici iudeu, „sub lege“, nici păgân, „fără lege“, ci „un om în Hristos“, care stă în har și care este chemat să manifeste același caracter al ascultării care s-a văzut în viața Domnului Isus Hristos.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși.

Romani 5.6

Este Dumnezeu indiferent?

Privind la evenimentele actuale, oamenii se miră că Dumnezeu pare să nu facă nimic. Ne putem oare imagina că Dumnezeu este indiferent față de situația noastră?

Dumnezeul care este revelat în Biblie este complet diferit de om. El este etern și infinit, pe când noi suntem limitați și muritori. Dumnezeu este perfect, sfânt și are „ochi prea curați ca să privească răul“ (Habacuc 1.13). Noi, ca ființe umane, facem uneori fapte condamnabile și avem gânduri rele, iar acestea ne despart de Dumnezeu, deoarece răul este incompatibil cu natura Lui: „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru“ (Isaia 59.2).

Dar Dumnezeu iubește făpturile Sale și dorește să aibă o relație cu fiecare ființă omenească. Planul Lui este să stabilească o nouă relație cu noi.

Cum niciun om nu este capabil să vină la Dumnezeu, a venit El, în Persoana lui Isus Hristos, care este Dumnezeu și Om. Isus, Omul perfect, a rezolvat problema, împăcându-ne cu Dumnezeul cel drept și sfânt. A făcut aceasta din dragoste, sacrificându-Și viața pentru a ne răscumpăra. Este atunci Dumnezeu indiferent? Nu, ci omul este indiferent, pentru că refuză mântuirea, viața eternă pe care Dumnezeu o oferă (fără plată) oricui Îl primește pe Isus ca Mântuitor. „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.4).

Citirea Bibliei: Osea 2.16-3.5 · Iacov 1.19-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 1.27-36;2:1-5

Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-Şi protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi. O parte din tim­pul nostru se scurge în compania oame­nilor neîntorși la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre. Nu pu­tem, în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieții noastre spirituale. Să ne ferim de pri­e­teniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor împinge în ţinutul muntos, cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34), adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Îngerul Domnului, Căpetenie a oştirii Domnului (Iosua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă la Ghilgal, punctul de plecare al glorioaselor victorii de altădată. Dar, în zadar! Atunci El Se suie la Bochim, locul lacrimilor.

Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI CERE CĂLĂUZIRE! | Fundația S.E.E.R. România

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbele 14:12)

Poți să fii sincer și convins în intențiile tale, dar s-o apuci pe un drum nepotrivit și să dai greș! Biblia spune că ploaia cade și „peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45) Principiul cauză-efect se aplică tuturor, așa că toate bunele tale intenții nu te vor duce la destinația dorită dacă te afli pe un drum greșit. Gândește- te la asta în felul următor: poate că te-ai gândit să investești într-o anumită companie. Faci cercetări, vorbești cu experții, iar lucrurile arată bine. Așa că treci la fapte, pornind de la premisa că este o decizie sănătoasă. Apoi se întâmplă ceva neașteptat. Apare o recesiune și piața se prăbușește. Nu este vina ta; ai fost sincer în decizia ta de a investi, dar asta nu schimbă rezultatul final – ai pierdut tot!

Nu-ți poți permite deci să te încrezi în căile care „par bune omului” (Proverbele 16:25), ci trebuie să urmărești căile care sunt corecte în ochii lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Asta înseamnă că, dacă nu ți-ai încredințat viața lui Hristos, ești deja pe un drum greșit! Întoarce- te și roagă-L să-ți ierte păcatele și să te pună pe calea vieții veșnice. Iar dacă ești un credincios care caută o direcție, roagă-te, citește Biblia și ascultă ce are Dumnezeu de spus referitor la intențiile tale. Ucenicii aflați pe drumul spre Emaus au ajuns să spună: „Nu ne ardea inima în noi, când… ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32).

Roagă-L pe Dumnezeu să-ți deschidă ochii ca să pricepi Scripturile și să primești călăuzire, să facă „inima ta să ardă, atunci când deschizi Scriptura”, să-ți îndrepte pașii în direcția cea bună – și El o va face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 dec. 2024

30 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și noi avem mai tare cuvântul profetic, la care bine faceți că luați aminte (ca la o lumină strălucind într-un loc întunecos), până se va ivi ziua și va răsări steaua de dimineață în inimile voastre.

2 Petru 1.19

Obiecțiile ridicate față de studiul profeției își au izvorul într-o rădăcină a necredinței, uneori adânc ascunsă, care presupune că binecuvântarea depinde de măsura în care un subiect are legătură cu mine sau cu împrejurările mele. Prin urmare, când cineva pretinde că profeția nu este esențială, întreb: Esențială pentru ce? Dacă este vorba de mântuire, da, sunt de acord că nu este esențială pentru ca cineva să fie mântuit. Însă faptul că cei care obiectează față de profeție se plasează pe terenul afirmațiilor că trebuie să studiem doar ceea ce este indispensabil pentru mântuire arată că ei nu au nicio conștiență a ceea ce înseamnă cu adevărat să fie mântuiți și că această nevoie a sufletului lor este singura pe care ei o percep.

Cu toții suntem de acord că celor neconvertiți trebuie să li se prezinte evanghelia, nu profeția. Venirea lui Hristos în glorie, care este centrul profeției neîmplinite, nu poate constitui decât teroare pentru inimile lor, în loc de a fi un subiect care să-i incite la discuție. Pentru cel credincios, venirea Lui este „speranța fericită“, însă pentru cel care nu are pace prin credința în El, ca mort și înviat, preocuparea cu nădejdea Adunării sau cu evenimentele profetice nu este decât o diversiune de care vrăjmașul se poate folosi din plin.

De altă parte, profeția este esențială pentru a putea aprecia corect gloria lui Hristos și gloriile care urmează să fie revelate. Prin urmare, a disprețui profeția înseamnă să disprețuiești, în mod involuntar, gloria și harul care ne-au fost făcute cunoscut. Aceasta este cea mai clară dovadă cu privire la egoismul inimilor noastre, inimi care doresc ca totul din Scriptură să fie numai despre noi. Dumnezeu însă presupune că cei ai Săi doresc să audă orice lucru care Îl înalță pe Domnul Isus. Dacă Hristos este Obiectul inimilor noastre, totul este pace; dacă însă fericirea personală este gândul nostru principal, totul va fi dezamăgire și incertitudine.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși“.

1 Timotei 1.15

Busola a cedat

Un om de știință a comparat lumea actuală cu un vas de croazieră, pe care mulți oameni se distrează. Căpitanul și echipajul său fac tot posibilul pentru a garanta o călătorie plăcută. Dar deodată ceva nu este în regulă. Busola a cedat. Dezorientată, nava plutește pe apă. Când va veni catastrofa?

Comparația este potrivită. Omenirea pare să se îndrepte spre pieire. Politicieni, oameni de știință, economiști, filosofi și ideologi caută o cale de ieșire. Dar ei nu reușesc să aibă sub control problemele actuale. Mulți oameni trăiesc fără rost și nefericiți, fără Dumnezeu și fără standardele Sale bune.

    Căutau ei, căutau în tot locul

    Uitare, plăceri și noroc.

    Dar, vai, în zadar era totul,

    Odihnă n-aflau deloc.

Situația ar fi fost disperată dacă Isus Hristos nu ar fi venit în lume. Dumnezeu l-a iubit atât de mult pe om, încât nu l-a lăsat pradă disperării. L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos în această lume, pentru ca oricine se încrede în El să fie salvat din starea sa pierdută și să găsească ajutor. Hristos a primit pe cruce pedeapsa pentru păcatele noastre, astfel încât Dumnezeu să ne poată ierta. Oricui se refugiază la El, Isus Hristos îi dă o viață nouă. El Însuși dorește să preia cârma vieții noastre. El vrea să ne arate calea cea bună cu ajutorul Bibliei.

Citirea Bibliei: Ezechiel 48.1-19 · Psalmul 149.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 2:6-15

Dacă ne-am recunoscut printre aceşti mizerabili întâlniţi „dincolo de râu“, slujind idolilor acestei lumi, acum recitim şi admirăm ce a făcut pentru ai Săi Dumnezeul „care este bogat în îndurare“ (Efeseni 2.4…). Pentru că vom sonda profunzimile harului lui Dumnezeu numai în măsura în care vom înţelege la ce punct aveam nevoie de el.

Mesajul de rămas-bun al lui Iosua faţă de popor ne face să ne gândim la cel al lui Pavel către bătrânii din adunarea din Efes (Fapte 20.17 …). Apostolul credincios aminteşte şi el de harul şi de puterea lui Dumnezeu care dau o moştenire tuturor sfinţilor (Fapte 20. 32). El subliniază responsabilitatea ce decurge din aceasta şi îndeamnă să ia seama, să vegheze … (Fapte 20.28, 31). Şi poate invoca propriul său exemplu: el l-a servit pe Domnul (v. 19) şi n-a avut altă dorinţă decât să sfârşească lucrarea primită de la El (v. 24). Aceasta este şi concluzia lui Iosua. Slujba sa pare încheiată. Cu toate acestea, el declară dintr-o neclintită decizie a inimii: „eu şi casa mea vom sluji Domnului“. Iosua vorbeşte în numele familiei sale.

Oare acest „eu şi casa mea vom sluji“ nu răspunde într-o manieră cu totul naturală la „vei fi mântuit tu şi casa ta“ din Fapte 16.31? Credinciosul şi cei din casa lui sunt mântuiţi pentru a sluji.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SIGURANȚA LOCULUI DE MUNCĂ (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Pot totul în Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

Pierderea locului de muncă poate fi un lucru devastator. Acesta este momentul în care trebuie să-ți păstrezi perspectiva corectă. Faptul că ai mai puțin nu te face o persoană mai puțin bună. Dumnezeu încă te prețuiește, iar tu trebuie să continui să te prețuiești. Viața creștină este una plină de încercări și victorii. Apostolul Pavel scrie: „Știu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12- 13). Ce-ar trebui să faci, dacă ești șomer?

1) Să-ți reduci cheltuielile la minimum. Acest lucru poate însemna să circuli cu autobuzul sau cu trenul, să-ți pregătești singur prânzul… și alte asemenea măsuri de reducere a costurilor.

2) Să elimini stigmatul de șomer. Nu presupune că oamenii au o părere mai proastă despre tine pentru că ți-ai pierdut locul de muncă. În general, oamenii reacționează la situația ta în același mod în care reacționezi și tu. Ei vor considera că entuziasmul tău cu privire la următoarea mișcare te va inspira… chiar dacă s-ar putea să nu știi care este aceasta încă!

Dar de un lucru poți să fii sigur: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28). Ia exemplu de la Iosif. Faptul că a fost aruncat în închisoare l-a pregătit pentru a deveni prim-ministru al Egiptului. Iar Dumnezeu poate schimba situația ta în binecuvântare.

Biblia spune că: „Domnul Dumnezeul tău n-a voit să asculte pe Balaam şi Domnul Dumnezeul tău a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 23:5)

Dumnezeu poate scoate la iveală talentele din tine și legăturile din jurul tău și poate deschide ușa către un nivel de binecuvântare și succes pe care nu l-ai fi crezut niciodată posibil.

Așadar, ai încredere în El și continuă să crezi că zilele tale cele mai bune sunt înaintea ta, și te așteaptă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →