Mana Zilnica

Etichetă: oameni

  • 22 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE 

    Îndemnându‑vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har. 

    Coloseni 3.16 

    Îndemnarea, această slujbă de prevenire a fraților noștri, este o îndatorire a dragostei, care trebuie împlinită în dragoste. Cât de mult avem nevoie de adevărata înțelepciune în această privință! Ea ne ajută pe de o parte să discernem între lucrurile care necesită cu adevărat o avertizare și, pe de altă parte, ne arată cum să o facem într‑un mod eficient. Pentru aceasta este nevoie să trăim foarte aproape de Domnul. Aici nu este vorba de o mustrare cu asprime; trebuie să evităm să ofensăm pe cineva: „Îndemn [implor] pe Evodia și îndemn [implor] pe Sintihia“ (Filipeni 4.2), iată tonul îndemnării rostite de Pavel. 

    Îndemnarea nu se referă numai la prevenirea asupra unui pericol pentru a‑l evita, căci ea nu numai că arată drumul greșit de pe care cineva trebuie să iasă, ci are ca obiect – și aceasta cu precădere – încurajarea sufletului, pentru ca acesta să nu se lase doborât, să nu‑și piardă încrederea și să nu dea prilej dușmanului să atace; prin îndemnare, sufletul este de asemenea încurajat să rămână tare și să umble bucuros pe căile lui Dumnezeu, în ciuda obstacolelor și împotrivirii lumii. Găsim foarte multe exemple de astfel de avertismente, de încurajări și de îndemnuri în cuvintele Domnului și în scrierile apostolilor. Avem datoria să ni le reamintim unii altora. Dar numai experiența noastră în prezența lui Dumnezeu, în prezența dragostei, a grijii și a atenției Sale constante față de noi, ne va face capabili să‑i îndemnăm pe alții. 

    Mijlocul pentru a ne învăța și a ne îndemna reciproc este aici foarte surprinzător: „Cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“. Sentimentele produse în inimă de cunoașterea și savurarea dragostei lui Hristos și a comuniunii cu Dumnezeu se exprimă prin aceste cântări care devin astfel un mijloc de învățare și de îndemnare. Dacă avem totuși o dificultate în a înțelege acest lucru, ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva prezența lui Hristos în noi este atât de puțin experimentată, încât bucuria și laudele sunt mult prea slabe în inimile noastre. Când măreția și dragostea Mântuitorului ne umplu cu adevărat sufletul, atunci și laudele vor țâșni din inimile noastre. 

    H. Rossier 

    SĂMÂNȚA BUNĂ 

    Datoriile anulate 

    [Isus] poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El. 

    Evrei 7.25 

    În Israelul din vechime, legea lui Dumnezeu prevedea ca toate datoriile să fie anulate la fiecare șapte ani. Era zi de mare ușurare și de bucurie aceea în care toți cei apăsați de datorii își vedeau fiecare debit în parte anulat definitiv! 

    În Biblie, greșelile și păcatele sunt o datorie acumulată, care nu poate fi achitată decât prin moarte: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). Dumnezeu îi dăduse omului totul, cerând în schimb un singur lucru: supunerea cu recunoștință. Omul însă s‑a răzvrătit împotriva Creatorului său, iar datoria i‑a crescut, îndepărtându‑l din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Însă, în mila Sa față de noi, L‑a trimis pe Fiul Său Preaiubit să moară în locul nostru. Astfel, El a plătit prețul cerut de dreptatea divină care nu poate tolera sub nicio formă păcatul. Orele cât El a stat pe cruce răstignit au o valoare infinită. El, Mielul lui Dumnezeu, a purtat greșelile noastre și a suferit mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului omenirii! Apoi a strigat: „S‑a sfârșit“. Hristos a plătit totul! Dumnezeu este pe deplin mulțumit! Noi nu mai trebuie să așteptăm șapte ani pentru a fi achitați. Nu mai avem nevoie de un termen limită. Dumnezeu are acum milă de fiecare. Un singur lucru trebuie să facem: să venim la Domnul Isus, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să credem că El a murit în locul nostru. Datoria noastră poate fi ștearsă gratuit și total, indiferent de gravitate sau de mărime. 

    Timpul este însă necruțător. Se apropie în mare viteză sfârșitul lui. Nu mai e mult, și ușa se va închide. Vino astăzi și cere‑I Domnului chitanța de achitare a datoriei! Totul este plătit! 

    Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41 

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

    de Jean Koechlin 

    FII SUPUS STĂPÂNIRII DUHULUI SFÂNT! | Fundația S.E.E.R. România 

    „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” (Proverbele 25:28) 

    În vremurile biblice, oraşele erau construite cu ziduri înalte de apărare împrejurul lor. De ce? Pentru protecție – un duşman suficient de puternic pentru a dărâma sau depăşi acele ziduri era suficient de puternic pentru a cuceri oraşul.

    Cred că aşa putem înțelege mai bine acest verset: „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.”

    Un poet anonim a scris un text numit „Omul din oglindă,” care iată ce spunea: „Când obții ceea ce îți doreşti în lupta ta pentru sine şi lumea te face rege pentru o zi, du-te la oglindă şi priveşte-te şi vezi ce are de spus acel om. Pentru că nu tatăl tău, mama ta sau soția ta trebuie să te judece, ci cel al cărui verdict contează cel mai mult, în viața ta – adică cel care te priveşte din oglindă.

    Unii oameni te pot considera un prieten sincer şi te pot numi o persoană minunată, dar omul din oglindă spune că eşti doar un prefăcut dacă nu poți să-l priveşti direct în ochi. El este cel pe care trebuie să-l mulțumeşti, restul nu contează, pentru că doar el este alături de tine până la capăt! Şi ai trecut cea mai periculoasă şi dificilă încercare, dacă omul din oglindă este prietenul tău.

    Poți păcăli întreaga lume pe parcursul vieții şi poți primi felicitări în timp ce treci pe lângă oameni, dar răsplata ta finală va fi durere şi lacrimi dacă l-ai înşelat pe omul din oglindă!” Biblia spune: „Roada Duhului este… îndelunga răbdare (stăpânirea de sine)…” (Galateni 5:22), iar cel mai bun mod de a avea stăpânire de sine este să te supui „stăpânirii Duhului”.

    Chiar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi! 

  • 15 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ea a cules spice în ogor până seara și a bătut ce a cules; și a fost cam o efă de orz.

    Rut 2.17

    Rut, de asemenea, a fost perseverentă. Ea n‑a fost sârguincioasă într‑o zi și leneșă în următoarea, ci s‑a ținut de slujnicele lui Boaz și a cules spice până la sfârșitul seceratului orzului și al grâului. Zi după zi, ea a tot cules, până când secerișul s‑a încheiat. Iudeii din Bereea s‑au remarcat nu doar prin faptul că cercetau Scriptura, ci și prin faptul că făceau acest lucru în fiecare zi (Fapte 17.11). Este ușor să fii sârguincios pentru o zi, însă, ca să fii sârguincios zi după zi, ai nevoie de perseverență. „În fiecare zi“ este o expresie dificilă și cercetătoare. Domnul spune că ucenicii Săi trebuie „să‑și ia cruce în fiecare zi“. A face un efort mare timp de o clipă, un sacrificiu eroic doar un moment, acest lucru este relativ ușor, însă a continua să‑L urmezi zilnic pe Hristos este adevăratul test. Nu cel care începe bine cursa câștigă, ci acela care perseverează.

    În cele din urmă citim că Rut „a bătut ceea ce strânsese“. Nu a fost suficient să adune spicele de orz și de grâu, ci a trebuit să le și bată. Adevărul pe care îl strângem, fie prin studiul personal, fie prin slujirea sau prin scrierile altora, trebuie să devină subiectul rugăciunilor și al meditației noastre, pentru că doar așa el poate produce creștere spirituală. Simpla însușire a adevărului nu va face decât să ne îngâmfe. Adevărul trebuie savurat în comuniunea cu Domnul, pentru ca astfel să fim conduși la o mai profundă cunoaștere a Lui.

    Prin urmare, pentru creștere spirituală este nevoie de o stare a sufletului marcată de supunere, de smerenie, de sârguință, de perseverență și de meditație.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Scufundarea navei militare

    Pentru că Mă iubește, îl voi salva, […] căci a cunoscut Numele Meu.

    Psalmul 91.14

    Urmează să se dea prima bătălie navală pentru eliberarea insulelor Solomon din oceanul Pacific. Un distrugător american părăsește țărmurile vestice ale Statelor Unite ale Americii. La plecare, fiecare marinar primește câte un Nou Testament cu Psalmi. Unul dintre ei, care niciodată nu deschisese Biblia, și‑l pune în buzunarul de la haină și uită de el. După un drum destul de lung, distrugătorul intră în zona de luptă și este scufundat. Cinci militari reușesc să se salveze într‑o barcă de cauciuc și sunt duși de valuri departe, în larg. Sunt îngroziți, pentru că își dau seama că nu mai au șanse de scăpare. Cât de mic și de nesigur este micul lor refugiu! Moartea izbește în pereții firavi ai ambarcațiunii…

    Marinarul își aduce aminte de mica lui Carte și o scoate din buzunar. Trei camarazi îl iau în râs. Unul dintre ei însă îi spune: „Citește! Citește cu voce tare, ca să auzim toți!“. Ce mângâieri descoperă ei doi în Psalmul 91! Înainte ca soarele să fi apus, cei trei batjocoritori sunt măturați de valurile oceanului și scufundați în ape. Cât despre cei doi, care prin providența lui Dumnezeu sunt încă feriți, cred în Mântuitorul și‑L primesc în inimă. Deodată, în întunericul care se lasă peste ape, văd lumina unui vas care se apropie. Deși bărcuța lor este jucăria valurilor, raza de lumină rămâne asupra lor. În sfârșit, vaporul îi ajunge și ei sunt salvați. Spre marea lor bucurie, este chiar un distrugător american! La raport, primul lucru pe care îl spun este că Dumnezeu le mântuise sufletele. Peste sărmana noastră lume se adună nori negri de furtună. În curând, valuri puternice ale mâniei lui Dumnezeu vor spulbera fragila noastră ambarcațiune. Numai în Domnul Isus, în brațele Lui este siguranță!

    Citirea Bibliei: Iov 24.13-26.14 · Fapte 13.23-31

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 22.23‑46

    Este rândul altor împotrivitori, a saducheilor, să vină la Domnul cu o întrebare inutilă. Aceştia se gândesc să demonstreze prin relatarea lor absurditatea învierii. Înainte de a le da dovezi prin Scripturi cu privire la înviere, Isus Se adresează conştiinţei acestor oameni şi le arată că ei vorbesc fără să cunoască Cuvântul, pe baza nesigură (şi întotdeauna falsă) a propriilor lor gânduri. Aceasta este ceea ce fac astăzi multe persoane, în special cele aparţinând sectelor rătăcirii şi ale pierzării.

    Învinşi pe terenul Scripturii, vrăjmaşii adevărului trec din nou la atac (v. 34‑40). Ei primesc, drept răspuns, un rezumat perfect al întregii legi, … care‑i condamnă fără drept de apel. La rândul Său, Isus le pune interlocutorilor Săi o întrebare care le închide gura. Respins, Cel care este în acelaşi timp şi Fiul şi Domnul lui David urmează să ocupe o poziţie glorioasă. Iar aceia care, în ciuda tuturor, voiau să rămână vrăjmaşi ai Săi îşi vor găsi şi ei locul care le este rezervat: … ca aşternut al picioarelor Lui (v. 44). Este întotdeauna impresionant să vedem persoane atât de hotărâte să‑şi urmeze propria cale, încât refuză să se încline şi în faţa celor mai clare învăţături biblice (2 Timotei 3.8).

    DUMNEZEU VREA SĂ LUCREZE PRIN TINE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi…” (Ioan 20:21)

    Mântuitorul a spus (despre El Însuși): „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face…” (Ioan 5:19-20)

    Solicitările la care era supus Domnul Isus erau interminabile: cei bolnavi voiau să-i ajute… Fariseii voiau să-L implice în dispute teologice… Ucenicii Lui voiau ca El să meargă în anumite locuri, și nu în altele… Dar fiecare pas pe care l-a făcut Isus, fiecare faptă pe care a săvârșit-o și fiecare întrebare la care a răspuns a fost în conformitate cu îndrumările Tatălui Său ceresc. De aceea El nu a fost copleșit de epuizare! De aceea a putut spune, în ziua dinaintea răstignirii Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…” (Ioan 17:4)

    Acum înțelegi de ce Domnul Isus petrecea adesea toată noaptea în rugăciune, și Se trezea dimineața devreme pentru a se ruga, în timp ce ucenicii Lui încă dormeau?! El avea un singur scop: să facă ceea ce Dumnezeu voia ca El să facă în acea zi!

    Este oare așa ceva ușor de făcut? Nu. Oamenii te vor presa, iar nevoile nesatisfăcute te vor face să te simți vinovat – dacă nu ai claritate deplină în privința a ceea ce Dumnezeu vrea să faci. Și pentru a ști asta, este nevoie de dependență, sensibilitate și ascultare față de Dumnezeu.

    Dar a trăi în acest fel aduce un nivel de bucurie și împlinire care nu poate fi găsit în nimic altceva. Și aceasta este viața pe care ai fost chemat s-o trăiești, pentru că Isus a spus (Ioan 20:21): „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” El vrea să lucreze în și prin tine! Tu, vrei?!

  • 6 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și‑au sfâșiat hainele. Și au vorbit către toată adunarea fiilor lui Israel, zicând: „țara pe care am străbătut‑o ca s‑o cercetăm este o țară foarte, foarte bună. Dacă Domnul va avea plăcere de noi, ne va aduce în țara aceasta și ne‑o va da”.

    Numeri 14.6‑8

    Binecuvântați oameni! Iosua și Caleb trăiau în lumina prezenței divine, în timp ce adunarea lui Israel era învăluită în întunericul necredinței. Ce contrast! Aceasta este diferența întotdeauna, chiar și între copiii lui Dumnezeu. Vedem oameni cu privire la care nu avem nicio îndoială că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar care nu se ridică la înălțimea revelației divine în ce privește poziția și partea lor ca sfinți ai lui Dumnezeu. Sunt întotdeauna plini de îndoieli și de temeri; nori întunecați plutesc mereu deasupra lor; totul este negru pentru ei; se uită doar la ei înșiși, la împrejurări și la dificultăți; nu sunt niciodată fericiți și nu pot manifesta acea încredere plină de bucurie și de curaj care se cuvine unui creștin și care aduce slavă lui Dumnezeu.

    Toată această stare este cu adevărat lamentabilă; ea n‑ar trebui să existe, iar dacă există, atunci cu siguranță ceva este în neregulă. Creștinul trebuie să fie întotdeauna în pace și fericit, mereu în stare să‑L laude pe Dumnezeu, orice ar fi. Bucuria sa nu decurge din sine însuși, nici din împrejurările prin care trece, ci din Dumnezeul cel viu, fiind o bucurie care se înalță mai presus de orice influență pământească. El poate spune despre Dumnezeu că este izvorul tuturor bucuriilor sale. Acesta este privilegiul minunat până și al celui mai slab dintre copiii lui Dumnezeu. Însă acesta este exact punctul în care falimentăm în mod atât de trist. Ne luăm ochii de la Dumnezeu și îi fixăm asupra noastră înșine, asupra împrejurărilor, asupra întristărilor sau asupra dificultăților noastre. Prin urmare, totul este întuneric și nemulțumire, murmur și plângere. Așa ceva nu este deloc creștinism, ci necredință – o necredință întunecată, fatală, dezonorantă pentru Dumnezeu și deprimantă pentru noi. „Dumnezeu nu ne‑a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1.7).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Biblia mamei

    Dacă n‑ar fi fost legea Ta desfătarea mea, aș fi pierit în necazul meu. Niciodată nu voi uita rânduielile Tale, pentru că prin ele m‑ai făcut să trăiesc. Al Tău sunt, salvează‑mă, pentru că am căutat rânduielile Tale.

    Psalmul 119.92‑94

    Era în august 1944. Un lung șir de prizonieri, disidenți politici, așteptau în zona de recepție a unui lagăr. Ei trebuia să‑și predea toate lucrurile personale. Unul dintre prizonieri dorea totuși să păstreze un obiect, Biblia pe care i‑o dăduse mama lui la plecare. La biroul de primire i‑au înregistrat numele, vârsta și adresa. Apoi a trebuit să semneze un document. El a pus calm Biblia pe masă și a semnat. Ofițerul a luat cartea și a privit aspru la prizonier; acesta a spus liniștit: este Biblia mamei mele. Omul a ridicat din umeri și i‑a dat‑o înapoi.

    De ce a vrut acel tânăr să păstreze cartea? Nici el nu putea spune exact, dar, dincolo de toate, probabil că dorea să aibă o amintire de la mama lui în acea singurătate. Apoi, chinuit de foame, de frig și de tratamente inumane, a început să citească Biblia și a găsit în ea mângâiere și încurajare. Mai târziu, el avea să scrie:

    Îmi amintesc bine ziua când Dumnezeu mi S‑a revelat prin cuvântul din Psalmul 31.1: „În Tine, Doamne, mi‑am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine niciodată: salvează‑mă, în dreptatea Ta”. Am început să mă rog cum nu mă mai rugasem niciodată până atunci. În nenorocirea mea am strigat către Dumnezeu, și El m‑a auzit. Dumnezeul credincios mi‑a răspuns. În cartea Lui I‑am recunoscut iubirea revelată în Isus. Da, Isus a murit pentru a‑i salva pe cei pierduți – pentru a mă salva pe mine.

    Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 18.1‑14

    Lumea se complace în poziția celui mare. Ucenicii nu scapă nici ei de această mentalitate: ei doresc să știe „cine este deci mai mare în Împărăția cerurilor” (v. 1). Domnul le răspunde că primordial este să intre în împărăție, iar pentru cel intrat acolo, important este să fie nu mare, ci mic. Pentru a le întipări și mai bine în inimi această învățătură, cheamă un copilaș și îl așază în mijlocul lor.

    Avem poate și noi copii mici în jurul nostru: ei sunt așezați lângă noi ca modele de încredere și de simplitate. Să ne ferim să nu‑i dispretuim din pricina slăbiciunilor lor, a neștiinței sau a naivității lor. Mai mult însă decât aceasta, să ne ferim să nu‑i facem să păcătuiască (sau să se mânie). Exemplul rău al unuia mai vârstnic este cea mai rea cursă întinsă celor mai mici. Isus repetă aici ceea ce spusese deja cu privire la prilejurile de cădere (comp. v. 8,9 și cap. 5.29,30).

    Departe de a‑i dispretuia pe acești micuți, Dumnezeu răspunde la slăbiciunea lor printr‑o grijă deosebită: responsabilizează îngeri să vegheze asupra lor. Și să nu uităm că Domnul Isus a venit pentru a‑i mântui (v. 11), astfel că ei beneficiază de lucrarea Lui chiar dacă mor înainte de a fi atins vârsta responsabilității. Parabola cu oaia rătăcită ne învată ce valoare are un singur mielușel pentru Bunul Păstor.

    SPIRITUL DE ÎNVINGĂTOR | Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)

    Podul Brooklyn din New York, care leagă Brooklynul de insula Manhattan, este unul dintre cele mai faimoase din lume. Când a fost conceput pentru prima dată în 1867, experții în construcția de poduri din întreaga lume i-au spus proiectantului, un inginer creativ pe nume John Roebling, că ideea lui nu va funcționa. Roebling l-a convins pe fiul său Washington, care era și el inginer, că ideea lui merita să fie pusă în practică. Cei doi au dezvoltat un concept, au rezolvat problemele preconizate și anticipate de alții, și au angajat cu entuziasm o echipă pentru a construi podul. După doar câteva luni de construcție, un accident tragic la fața locului i-a luat viața lui John, iar câteva luni mai târziu, un alt eveniment l-a afectat grav pe Washington, care a rămas paralizat, incapabil să vorbească sau să meargă. Toată lumea credea că proiectul va fi abandonat, deoarece cei doi Roebling erau singurii care cunoșteau dinamica construirii podului. Washington, însă, putea încă să gândească și avea o dorință arzătoare de a vedea podul terminat. În timp ce zăcea pe patul de spital, i-a venit o idee. El comunica cu inginerii folosind un deget pentru a bate printr-un cod pe brațul soției sale ceea ce voia ca ea să le transmită. Washington a transmis instrucțiunile sale prin soția sa Emily timp de treisprezece ani, până când podul a fost construit și inaugurat! Acesta este spiritul de învingător.

    Marele savant Albert Einstein a spus: „Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede așa ceva!” Iar apostolul Pavel afirma despre același lucru astfel: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți.” (2 Corinteni 4:8-9)

    Așadar, fă azi din aceste versete din Scriptură motto-ul vieții tale, care să te încurajeze și să te motiveze să nu „dai bir cu fugiții” când treci prin circumstanțe potrivnice!

  • 5 August 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sau nu știți că sfinții vor judeca lumea? Iar dacă lumea este judecată de voi, sunteți voi nevrednici de cele mai neînsemnate judecăți?

    1 Corinteni 6.2

    Credincioșii din Corint ar fi trebuit să știe că „sfinții vor judeca lumea“. Acest lucru fusese afirmat încă din Vechiul Testament: „Până a venit Cel Bătrân de zile și judecata a fost dată sfinților locurilor preaînalte și a sosit timpul hotărât și sfinții au luat în stăpânire împărăția“ (Daniel 7.22). Dacă ar fi cunoscut corintenii cu adevărat acest lucru, nu s‑ar mai fi târât unii pe alții înaintea tribunalelor lumii. Și noi, dacă am cunoaște acest adevăr, am înceta să facem multe lucruri nepotrivite.

    Aceste versete ne deschid un extraordinar orizont al autorității și al responsabilității, în lumina cărora lucrurile din viața aceasta pot fi numite „cele mai neînsemnate“. Avem îndemnul ca ele să fie judecate chiar de către cei mai neînsemnați din adunare. Iată cum evaluează Scriptura lucrurile privite ca importante în acest veac, în comparație cu cele ale veacului viitor!

    Este limpede că, atunci când un credincios are o problemă cu un altul, cazul trebuie adus înaintea sfinților, nu înaintea lumii (1 Corinteni 6.1). Există însă o cale cu mult mai bună: să suferim nedreptatea, lăsând ca Domnul să rezolve problema și să‑i dea pocăință celui care ne‑a nedreptățit (1 Corinteni 6.7). Cel mai rău lucru este să‑i nedreptățim pe frați.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este omul mort?

    În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.

    Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nicidecum nu va vedea moartea, niciodată.

    Geneza 2.17; Ioan 8.51

    Spuneți‑i astăzi oricărui om în lume că este mort: vă va considera anormal! Spuneți‑i că nu va vedea niciodată moartea: nu va înțelege nici atât! În această Biblie, pe care cei credincioși o iubesc atât de mult, fiind Cuvântul lui Dumnezeu, mai citim că, în ziua când omul va mânca din fructul oprit, va trebui să moară. Atunci, ori Biblia nu este credibilă, ori Dumnezeu ne‑a mințit, pentru că tu și cu mine suntem încă vii. Chiar și ucenicii Domnului, care nu numai că au crezut Cuvântul Său, dar au fost aleși de Dumnezeu să ne transmită minunatul mesaj al harului, au murit de mult. Atunci, ori Domnul Isus ar fi rostit acestea cu indiferență, ori ucenicii nu au înțeles nimic din cuvintele pe care le‑a pronunțat El. Și într‑un caz și în altul, Biblia ar fi compromisă.

    Dar ce știm noi? „Tot Cuvântul Tău este adevăr și orice judecată a dreptății Tale este pentru totdeauna“ (Psalmul 119.160). Aici, în Biblie, se află adevăratul sens pe care Dumnezeu îl dă morții. Așa cum moartea unei ființe scumpe mă lipsește de orice comunicare practică, tot astfel, prin neascultare, omul este privat de orice comuniune cu Dumnezeul de trei ori sfânt. Așadar, față de Dumnezeu, omul este mort în greșelile și în păcatele sale (Efeseni 2.1; Coloseni 2.13). Toate eforturile pe care le depune să‑și construiască „turnul său Babel“, pentru a se înălța până la Dumnezeu, tot ce se numește astăzi „religie“, din care, vai!, nu a scăpat nici creștinismul, acestea nu fac altceva decât să agraveze situația față de un Dumnezeu care, în Domnul Isus, a venit până la el.

    Citirea Bibliei: Iov 14.1-22 · Fapte 9.31-43

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 17.14‑27

    Adorarea creştină are efectul de a‑l purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte“, în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente…! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărăţeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic Îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

    Scena din v. 24‑27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele Învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s‑a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care Îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind „Fiul Dumnezeului celui viu“ (16.16)! După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s‑o dea), pentru a‑Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

    DUMNEZEU ARE UN PLAN PENTRU VIAȚA TA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte…” (Efeseni 2:10)

    Iată o notiță din însemnările unui pastor: „Pentru ochiul obișnuit, era o bucată de marmură mutilată. Sculptura abandonată fusese lăsată deoparte cu jumătate de secol în urmă, dar un tânăr artist pe nume Michelangelo a văzut în acea piatră ceva ce alții nu vedeau. Cioplirea blocului de marmură de cinci metri și jumătate i-a consumat aproape patru ani din viață, dar acea piatră aparent fără valoare era destinată să devină ceea ce mulți consideră cea mai frumoasă și valoroasă statuie sculptată vreodată. Michelangelo a readus la viață o piatră moartă și, insuflându-i talentul său artistic, l-a adus pe David la existență. În timp ce cioplea, el credea deja că în interiorul pietrei se afla capodopera. Tot ce trebuia să facă era să îndepărteze piatra în exces, pentru ca David să poată ieși la iveală. El nu privea ceea ce era, ci vedea ce putea fi! Nu vedea imperfecțiunile sau surplusul pietrei. El vedea capodopera finală, de o frumusețe fără egal. Și exact așa te vede Dumnezeu. Pavel ne-a lăsat scris că „noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Fiecare operă de artă își are originea în imaginația artistului. La fel, tu îți ai originea în imaginația lui Dumnezeu. Ai fost conceput de Dumnezeu cu mult înainte de a fi conceput de părinții tăi, ai fost conturat în imaginația Atotputernicului înainte de a prinde chip și formă în pântecele mamei tale!”

    Așadar, indiferent de ce cred alții despre tine sau de ce crezi tu despre tine însuți, Dumnezeu te vede ca pe o potențială capodoperă. A te vedea pe tine însuți altfel decât așa, înseamnă a-ți scădea valoarea și a-ți altera adevărata identitate. Dar aflând și acceptând adevărata ta identitate, vei descoperi și că Dumnezeu are un plan pentru viața ta!

  • 9 Iulie 2026

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, purtându‑Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii“, care în evreiește se numește „Golgota“, unde L‑au răstignit.

    Ioan 19.17

    Ce perspectivă a glorificării depline a lui Dumnezeu oferă crucea! Unde vedem dragostea lui Dumnezeu în toată plinătatea ei? La cruce! „Prin aceasta am cunoscut dragostea, fiindcă El Și‑a dat viața pentru noi.“ Unde vedem dreptatea perfectă împotriva păcatului? La cruce! „Pe Cel care n‑a cunoscut păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.“ Unde vedem ascultarea absolută? La cruce! Acolo Hristos a luat locul păcatului, înaintea lui Dumnezeu: „S‑a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce“. Unde vedem măreția lui Dumnezeu pe deplin înălțată? Nicăieri în altă parte decât la cruce! „Pentru că I se cuvenea Aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, aducând pe mulți fii la glorie, să desăvârșească prin suferințe pe Căpetenia mântuirii lor.“

    Cu cât privim mai mult la cruce – și trebuie să venim mai întâi la ea ca păcătoși sărmani care au nevoie de mântuire – cu atât ne vom minuna mai mult de dragostea lui Dumnezeu! Îl vedem la cruce pe om în ura lui absolută față de Dumnezeu și cu totul robit puterii lui Satan. Îl vedem însă pe Cel care era mai mult decât un om în ascultarea absolută. Și Îl vedem pe Dumnezeu în dreptatea Lui perfectă împotriva păcatului. Bunătatea perfectă în Hristos, răutatea completă în om, dragostea și dreptatea în Dumnezeu manifestate în mod perfect, pe toate acestea le vedem la cruce. Ce tablou!

    J. N. Darby

    SAMANTA BUNA

    Semințele de urzică

    Nu vă amăgiți: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit“; căci ce seamănă omul, aceea va și secera.

    Galateni 6.7

    „Pastore, nu pot să‑mi țin gura“, se văita o femeie care suferea mult în viață din acest motiv.

    „Mergi în grădină, smulge câteva urzici și adună‑le semințele“, i‑a spus predicatorul. „Acum seamănă‑le în pământ“, i‑a mai zis el când ea a venit cu pumnul plin de semințe de urzică. „Iar acum du‑te, caută semințele puse în pământ și adună‑le…“

    A înțeles și ea în sfârșit că nu se mai poate repara ce se greșește cu vorba. Deși ferecată cu două străji, și a dinților și a buzelor, limba este cel mai greu de ținut în frâu. Atât faptele, cât mai ales cuvintele noastre, sunt semințe care, mai devreme sau mai târziu, produc roade în viață. „Cine seamănă nedreptate va secera nelegiuire“ (Proverbe 22.8). Semănăm iubire, culegem căldură! Semănăm lăcomie, culegem intrigi și inimi reci! Semănăm ură și violență, le vom culege pe amândouă! Semănăm fericire în viața altora, culegem fericire în propria noastră viață!

    Toate ființele vii se află sub legea semănatului și a seceratului! Smochinele nu cresc niciodată din spini, nici strugurii din mărăcini. Fiecare agricultor culege ceea ce a semănat. Iar principiul semănatului și al seceratului se aplică și la cantitatea de semințe. „Cine seamănă cu zgârcenie va și secera cu zgârcenie, și cine seamănă cu binecuvântări va și secera cu binecuvântări“ (2 Corinteni 9.6).

    Doar atunci când ne predăm viața Domnului Isus și trăim conform gândurilor lui Dumnezeu, putem semăna și secera lucruri bune pentru Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Daniel 6.1-18 · Fapte 1.10-14

    SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 5.31‑48

    Cel care vorbeşte aici – să nu uităm – este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau ConstituţiaÎmpărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!“, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non‑violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad‑litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să‑i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să‑i facă rău credinciosului, reuşind chiar să‑l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.

    Versetele 38‑48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce‑i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

    CUPTORUL SUFERINȚEI | Fundatia S.E.E.R. Romania

    „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei.” (Isaia 48:10)

    Lui C.S. Lewis îi sunt atribuite cuvintele: „Dumnezeu ne șoptește în momentele de bucurie, ne vorbește în conștiință, dar strigă în momentele de durere; acesta este megafonul Lui pentru a trezi o lume surdă!” În cuptorul suferinței, psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale! Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:66-68) Dar noi trebuie să fim conștienți că nu putem ajunge la acel nivel de supunere cu ușurință sau peste noapte. Este nevoie de timp, de câteva lovituri și țipete, de câteva urme de frâne, acolo unde te-ai împotrivit și ai opus rezistență! Dumnezeu i-a spus lui Isaia să profețească: „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine…” (Isaia 48:10-11) Suferința este o experiență solitară; nu este ceva ce ai alege. Poeta Ella Wheeler Wilcox ne amintește că: „În ale plăcerii vaste încăperi e loc destul pentru vagoane mari și maiestuoase / dar rând pe rând ne vom alinia pe străzile-nguste ale vieții dureroase”. Iar apostolul Petru ne-a scris că: „la aceasta am fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui!” (1 Petru 2:21) Nu există o cale ușoară de a deveni ca Isus; aceasta implică disconfort și durere. Dar vestea bună este că nu ești singur în mijlocul cuptorului. Mâna lui Dumnezeu controlează termostatul. Și El știe exact câtă căldură este nevoie pentru a te aduce în locul în care să poți spune: „Tu ești bun, și ceea ce faci Tu este bun!” Poate că nu ai ajuns în cuptor, dar fii pregătit pentru asta, toți trecem pe-acolo!

  • 28 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, și îl urau și nu-i puteau vorbi cu pace. Și Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, și ei l-au urât și mai mult.

    Geneza 37.4,5

    Dacă Iosif a avut un loc unic în afecțiunile tatălui său și dacă a fost destinat în sfaturile lui Dumnezeu pentru locul supremației, el, între timp, a trebuit să înfrunte ura fraților săi. Și chiar așa a trebuit să fie, dacă, într-o anumită măsură, istoria lui a fost rânduită să o prefigureze pe cea a unei uri și mai mari, aceea pe care Hristos a trebuit să o îndure din mâinile oamenilor. Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să ocupe acel loc din care va exercita domnia universală este singurul care este urât de orice inimă firească. De ce are inima omenească o ură așa de mare față de Hristos? Există vreun motiv în El pentru manifestarea acestei uri? Cu siguranță nu, pentru că în Hristos nu a existat nici cea mai mică măsură de cruzime sau de violență, de poftă sau de lăcomie, de laudă sau de aroganță, de josnicie sau de egoism, lucruri care există în toți ceilalți oameni și care dau ocazia pentru manifestarea urii. Orice lucru care exista în El îmbia spre dragoste. În timp ce alții umblau din loc în loc făcând rău, El „umbla din loc în loc făcând bine“ (Fapte 10.38). Gura omului este plină de blestem și de amărăciune și, cu toate acestea, omul a trebuit să dea mărturie cu privire la „cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“ (Luca 4.22), iar ofițerii care au fost trimiși să-L aducă la preoții de seamă au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46).

    Și totuși, în ciuda faptelor Sale de dragoste și a cuvintelor Lui de har, ei L-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Lui (Psalmul 109.5). El a putut spune pe bună dreptate: „M-au urât fără temei“. Există o mulțime de motive pentru a stârni ura, dar nu s-a găsit niciunul în El. Nu există niciun motiv în om pentru manifestarea dragostei lui Hristos și nu exista niciun motiv în Hristos pentru a stârni ura din partea omului. Dar de ce L-ar urî inima rea a omului pe Acela a Cărui întreagă viață a fost cheltuită în manifestarea iubirii față de om? Răspunsul ne este oferit de istoria lui Iosif. De ce a fost Iosif urât de frații săi? Nu a fost el în compania lor ca unul care slujea? Așa a fost, dar ei erau răi și, prin urmare, oricât de plăcută era slujba lui, prezența lui expunea starea lor rea și stârnea ura lor. Pentru un astfel de motiv, ba într-o măsură cu mult mai profundă, lumea L-a urât pe Hristos, astfel că El a putut spune: „Mă urăște, pentru că Eu dau mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa este și învierea morților. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, înviază în putere.

    1 Corinteni 15.42,43

    Piatra de la mormântul scriitorului

    Pe inscripția funerară de la mormântul scriitorului francez Paul Claudel nu este menționată nicio dată, ci doar acest epitaf: „Aici odihnesc rămășițele muritoare și sămânța lui Paul Claudel“. Cuvintele sale trebuie să fi fost inspirate de prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Dacă este ușor de înțeles că mormântul conține rămășițele unei persoane, este surprinzător că rămășițele din pământ vorbesc despre o speranță a vieții. Totuși, așa spune Biblia, că trupul omului este cumva „semănat“: fie prin înmormântare într-un cimitir, fie scufundat în mare, fie incinerat. După cum o sămânță semănată în pământ moare pentru a germina și a da naștere unei noi plante, așa și trupul omului va „germina“ prin intervenția lui Dumnezeu. Aceasta este învierea.

    Toți morții vor învia, dar nu toți în același timp. Credincioșii din toate generațiile, cei care au primit viața din Dumnezeu, vor învia atunci când Isus Hristos va veni să îi ia în glorie pentru a fi cu El în casa Tatălui (1 Tesaloniceni 4.15-17). Iar la sfârșitul timpului vor învia trupurile tuturor celor care au respins numeroasele și variatele mărturii ale bunătății lui Dumnezeu; dar vor învia pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, a Domnului Isus Însuși (Fapte 20.11).

    Orice om Îl va întâlni pe Domnul Isus: fie astăzi, ca Mântuitor, fie mai târziu, ca Judecător. Vino așa cum ești! Primește harul Său!

    Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 16:1-12

    Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

    În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier” (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor” (Apocalipsa 1.18).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ATITUDINEA CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

    Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă:

    1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea.

    2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile.

    Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!”

    Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne