Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “dumnezeu”

01 mai 2025

1 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și fiii lui Aaron, preoții, să sune din trâmbițe; și ele să vă fie o rânduială pentru totdeauna în generațiile voastre.

Numeri 10.8

În vechime, trâmbița de argint stabilea și reglementa orice mișcare a lui Israel. În timpul prezent, mărturia lui Dumnezeu trebuie să stabilească și să reglementeze orice lucru în Adunare. În vechime, în trâmbița de argint suflau preoții. În timpul de acum, mărturia lui Dumnezeu este cunoscută în cadrul comuniunii preoțești. Creștinul n-are niciun drept să se miște sau să acționeze fără mărturia divină. El trebuie să aștepte cuvântul Domnului său. Până îl primește, trebuie să stea pe loc. După ce îl primește, trebuie să pornească. Dumnezeu poate comunica gândul Său celor ai Lui și face acest lucru într-un mod la fel de distinct cum a făcut-o pentru poporul Său din vechime. Este adevărat că acum nu mai face acest lucru cu ajutorul sunetului trâmbiței sau cu ajutorul norului, ci prin Cuvântul și prin Duhul Său. Tatăl nu ne călăuzește prin nimic care să facă apel la simțuri, ci prin ceea ce acționează asupra inimii, asupra conștiinței și asupra înțelegerii noastre. Ne comunică gândul Său prin mijloace spirituale, nu prin mijloace naturale.

Să fim însă bine încredințați cu privire la faptul că Dumnezeul nostru poate da inimilor noastre o siguranță deplină fie cu privire la ceea ce trebuie să facem, fie cu privire la ceea ce nu trebuie să facem; cu privire la unde trebuie să mergem, ca și cu privire la unde nu trebuie să mergem! Pare ciudat că trebuie să insistăm asupra acestui adevăr și este de neconceput ca un creștin adevărat să se îndoiască de el, cu atât mai puțin să-l tăgăduiască. Și totuși așa ceva se întâmplă. Suntem adesea cuprinși de îndoială și de confuzie, iar unii sunt tentați să tăgăduiască faptul că există certitudine cu privire la detaliile vieții zilnice. O astfel de gândire este greșită. Nu poate oare un tată pământesc să-i comunice fiului gândul său cu privire la cele mai mici amănunte ale purtării acestuia? Cine poate nega așa ceva? Prin urmare, nu poate Tatăl nostru să ne comunice gândul Său cu privire la toate căile noastre, în viața de zi cu zi? Cu siguranță că poate! Nimeni să nu ne răpească privilegiul sfânt de a cunoaște gândul Tatălui nostru, cu privire la orice împrejurare din viața noastră zilnică!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, pe când vâsleau ei, El a adormit.

Luca 8.23

Pe când traversau Lacul Ghenezaret (1)

Domnul Isus S-a urcat în barcă împreună cu ucenicii Săi și le-a cerut să treacă de cealaltă parte a Lacului Ghenezaret. În timp ce traversau lacul, „El a adormit“. Haideți să medităm asupra acestor cuvinte, pentru că Omul din barcă este Fiul lui Dumnezeu, Fiul etern.

„Cel care păzește pe Israel nu va dormita, nici nu va dormi“ (Psalmul 121.4). Dumnezeu nu are nevoie de somn. Puterea Lui este întotdeauna constantă și inepuizabilă. Când noi ajungem la capătul puterilor și obosim, fie fizic, fie psihic, când ni se clatină curajul sau încrederea, Dumnezeu este cu noi și ne ajută. Aici, în barcă, simțind oboseală fizică, Domnul Isus a adormit. Iar evanghelistul Îi menționează oboseala după o călătorie (Ioan 4.6), ceea ce ne arată că Domnul Isus devenise Om cu adevărat. El a făcut aceasta pentru a suferi și a muri pe cruce, în locul celor păcătoși. Un alt motiv pentru care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om era ca El, trăind pe acest pământ, chiar în cele mai dificile împrejurări și în suferință grea, să aibă înțelegere și compasiune pentru noi, atunci când este rândul nostru să trecem prin necaz. Câtă mângâiere! Ce adevăr măreț pune în lumină această întâmplare de pe lac: Omul adormit în barcă este în același timp Cel care a creat întregul univers și care-l ține cu fermitate în mâna Sa! Când apa a pătruns în barcă și ucenicii L-au trezit, El Și-a arătat puterea divină și i-a scos din necaz. „Iar El, ridicându-Se, a mustrat vântul și furia apei; și au încetat și s-a făcut liniște.“ Nu este acest Domn vrednic de încrederea noastră deplină?

Citirea Bibliei: Geneza 19.1-22 · Psalmul 1.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 18:19-33

În capitolul precedent, Ahimaaţ alergase în ascultare şi, ca urmare, serviciul său fusese efica­­ce. Aici se afirmă propria-i voie: „Voi a­­lerga“ (v. 23), declară el. Şi, în consecinţă, fapta sa vi­tejească va fi inu­tilă, ducându-l chiar până la înşe­lă­ciu­ne. Acelaşi lucru se aplică nu numai cu privire la pi­cioa­rele noastre, ci asupra tu­turor facultăţilor noastre; ele ne sunt sau nu fo­lo­si­toare, după cum noi Îi suntem sau nu supuşi Dom­nului Isus.

Vic­to­ri­a care tocmai i se raportase nu înveseleşte deloc inima lui David. Ce importanţă mai au pentru el tronul sau chiar viaţa însăşi? Ab­sa­lom este mort, iar dureroasa ştire străpunge inima sărmanului tată care-şi simte partea de răs­pundere în evenimentele care tocmai se derulaseră. „Absalom, fiul meu, fiul meu!“ (v. 33 sf.). Avem a­ici u­nul dintre cele mai sfâşietoare strigăte din în­treaga Scrip­tură, în stare să dea frisoane oricărui părin­te credincios, strigăt fără ecou, fără spe­ranţă, ca­re exprimă groaznica certi­tudine a unei des­­părţiri definitive, eterne. Cu totul altfel era la moartea copila­şu­lui Bat-Şebei! David, în loc să se mâh­nească, fu­se­se în stare atunci să afirme cu con­vingerea re­ve­derii din momentul în­vierii: „Eu mă voi duce la el…“ (12.23). Dar, pen­tru Ab­sa­lom, ar fi fost mai bine, ca şi pentru Iuda, să nu se fi născut (Matei 26.24).

DESPRE PUNEREA MÂINILOR | Fundația S.E.E.R. România

„În numele Meu… își vor pune mâinile pe bolnavi și bolnavii se vor însănătoși.” (Marcu 16:17-18)

Afirm că aceasta este o parte, adesea trecută cu vederea, din Marea Trimitere pe care ne-a dat-o Domnul Isus: „În numele Meu… își vor pune mâinile pe bolnavi și… se vor însănătoși.”

O atingere reconfortantă și grijulie poate reduce stresul, poate îmbunătăți somnul și ne poate ajuta să ne recuperăm mai repede după o rană. Un studiu a arătat că un masaj de 30 de minute de trei ori pe săptămână reduce stresul cu 34%. Puterea atingerii, chiar și la nivel uman, este un lucru uimitor.

Dar atunci când adăugăm puterea lui Dumnezeu, aceasta deschide calea către ceva supranatural. Iată ce citim în Faptele apostolilor (28:8): „Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.”

Punerea mâinilor peste cei bolnavi sau peste cei chemați la slujire era o practică obișnuită în Biserica Noului Testament. Și nu trebuie să ai o școală specială pentru a o face. Domnul Isus a spus: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16:17) Dacă ești un creștin născut din nou, ți-ai pus încrederea în Hristos și ai ungerea Duhului Sfânt – deci te califici! Ar putea Dumnezeu s-o facă fără noi? Desigur. Dar El ne-a dat privilegiul de a fi canale ale puterii Sale.

Când îți pui mâinile peste o persoană, tu faci două lucruri: identifici și împărtășești. Oare câte momente prielnice am sacrificat pentru că nu am acționat într-un mod biblic îndrăzneț, rugându-ne pentru cineva care era bolnav, însărcinând pe cineva care era chemat s-o facă, sau încurajând pe cineva care avea nevoie pur și simplu de o mână pe umăr?

Așadar, dacă ai chemarea (vezi Faptele Apostolilor 19:13-16), și știi sigur că Dumnezeu te trimite la cei bolnavi, du-te și roagă-te pentru ei!

Posted in Romanian devotionals and tagged | Lasă un comentariu
27 apr. 2025

27 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt“.

Ioan 8.58

Nu este nimic mai uimitor pentru mine decât această revelație conținută în expresia: „Eu sunt“, mai precis în faptul că Isus a putut spune: „Eu sunt“. Cât de clar devine faptul că nimic altceva decât credința nu poate, în oricât de mică măsură, să înțeleagă sau să cunoască adevărul care este în Persoana lui Isus! Iar aceasta în timp ce, prin perfecțiunea manifestării Lui în trup, orice suflet a fost pus sub responsabilitatea de a primi declarația Domnului ca fiind adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Lărgimea și adâncimea acestei expresii, „Eu sunt“, trebuie să pună capăt imediat oricărei controverse. Ea ne așază fie în opoziție cu Dumnezeu, fie în închinare înaintea tronului Său. Nu putem fi decât uimiți înaintea Domnului Isus.

Pe bună dreptate a fost spus: „Sărutați-L pe Fiul!“ (Psalmul 2.12). Doamne Isuse, care este felul de supunere pe care Ți-o datorăm? Am auzit despre Tine cu urechile noastre, însă acum ochii noștri Te-au văzut, și ni s-a făcut silă de noi înșine! Putem vedea noi toată această perfecțiune în Isus? Am văzut-o până acum? Ea nu există nicăieri în afara Lui. Adevărul acesta este doar în El. Cu siguranță că am putea muta munții din loc, dacă am crede acest adevăr; și totuși este un adevăr simplu.

Dragi credincioși, Isus, pe care Îl cunoaștem, acest Străin în lume, este „Eu sunt“! Prin urmare, să fim morți cu privire la orice alt lucru în afară de acesta! În fața unei astfel de revelații suntem incapabili să mai rostim vreun cuvânt. Citesc despre Isus, vorbesc cu El, Îi contemplu căile ca Slujitor și, iată, El este „Eu sunt“, iar Lui Îi aparțin eu, pe El Îl urmez și harul Lui îl ador. Hristos este uniunea dintre aceste două lucruri: Omul – Omul lepădat, pe care Îl contemplu acum cu recunoștință – și prezența lui Dumnezeu. Cât de joase devin astfel gândurile, experiențele, judecățile și noțiunile oamenilor! Perfecțiunea lui Dumnezeu era acolo, în Cel care era Dumnezeu adevărat, însă lepădat de oameni. Cine și ce poate fi comparat cu așa ceva? Toată gloria să-I fie dată Dumnezeului preaînalt!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci le-a spus: „Încă puțin timp este lumina printre voi. Umblați cât timp aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; și cine umblă în întuneric nu știe încotro merge. Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii“. Isus a vorbit acestea și, plecând, S-a ascuns de ei.

Ioan 12.35,36

Lumina lumii

Isus spusese că va fi „ridicat de pe pământ“, adică răstignit. Mulțimea era confuză și se întreba: „Cine este acest Fiu al Omului?“. La fel ca în multe alte situații, Domnul nu le-a dat un răspuns direct, ci S-a ocupat de atitudinea de inimă care se afla în spatele întrebărilor lor. Ei bâjbâiau în întuneric, deși Lumina era în mijlocul lor. Ioan Botezătorul le indicase deja adevărata Lumină. Isus Hristos era Lumina lumii; faptele Sale au mărturisit acest lucru. Deci nu ar fi trebuit să existe nicio nesiguranță cu privire la Persoana lui Isus. Prea mulți s-au îndepărtat de lumină în mod conștient, în dorința de a-și conduce viața după gândirea lor, și nu potrivit cu standardele lui Dumnezeu.

Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat. Fără credința în Fiul lui Dumnezeu, oamenii merg pe drumul lor, orbește și fără țintă. Pun lumina „sub baniță“ sau „sub pat“. În Răsărit, în fiecare casă se afla câte o baniță, folosită când vindeau sau cumpărau. Iar când aprindeau lumina (opaițul), întorceau banița cu gura în jos și puneau opaițul pe ea; sau îl mai puneau pe pat. Deci, fie banița, fie patul, acestea slujeau drept sfeșnic. Lumina nu se punea sub baniță sau sub pat. Afirmațiile lui Dumnezeu îi deranjează și Îl resping pe Fiul Său. Mulți dintre cei care se numesc creștini neagă chiar divinitatea lui Isus, învierea Sa și inspirația divină a Bibliei. Ei resping astfel lumina. Ce le spune Domnul acestora?

„Ești … sărac și orb și gol. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine … alifie pentru ochi, să-ți ungi ochii, ca să vezi“ (Apocalipsa 3.17,18).

Citirea Bibliei: Geneza 16.1-16 · 2 Petru 3.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 16:5-19

În timp ce David urmează drumul său de du­re­re şi de respingere, un beniamit numit Şimei pro­fi­tă cu laşitate de aceasta pentru a arunca cu pietre spre el şi a-l copleşi cu insulte. Împotriva Domnului Isus nu va fi doar un acuzator, ci o ceată de „câini“ (Psalmul 22.16) care se vor strânge în jurul crucii şi vor profita de umilirea Lui pentru a-L batjocori, pentru a da din cap şi a-L insulta. Nu numai că El nu le va da nici un răspuns, dar Se va în­drepta mai mult ca oricând spre Dumnezeul Său (Psalmul 22.19).

Intr-o măsură mai mică, aceasta este şi ceea ce face David în faţa acuzaţiilor nedrepte: se adre­sează Ce­lui care cunoaşte adevărul (compară cu Psal­mul 7, titlul şi v. 3, 4). Mai mult, el primeşte această nouă încerca­re ca venind din mâna lui Dum­nezeu şi acceptă blestemul nedrept ca un lucru pe care Dumnezeu l-a considerat necesar. El îl mustră pe Abişai, al cărui zel arzător pentru răzbunare se manifesta evident (v. 9, ca şi în 1 Sa­muel 26.8). Acesta este şi felul în care Mântui­to­rul nostru a acţionat cu atâta perfecţiune când, în aceeaşi grădină în care L-am văzut deja, i-a putut spune lui Petru: „Pune sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?“ (Ioan 18.11).

PUTEM ÎNVINGE ISPITA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)

În Sfânta Scriptură, Satan este numit „ispititorul” și „acuzatorul/pârâșul”. În primul rând, el te va ispiti, iar dacă greșești, te va acuza. El vrea ca tu să te simți nevrednic și descalificat în ochii lui Dumnezeu. Dar nu ești! De unde știm?

Din Sfânta Scriptură, care ne asigură că „nu avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16).

Când păcătuiești, te poți adresa lui Dumnezeu cu încredere, știind că El nu numai că te va ierta, ci îți va și oferi harul care să te ajute să învingi ispita data viitoare! Cu toții ne confruntăm cu ispita, este o parte inevitabilă a vieții. Chiar și credincioșii care au umblat cu Domnul și au stat lângă El, s-au confruntat cu ea. Poate că zonele lor de ispită au fost diferite de ale tale, dar Satan nu ne scutește pe niciunul. Cu toate acestea, poți învinge ispita.

Cum? Primul pas pe care trebuie să-l faci este să începi să spui ceea ce trebuie. Biblia spune: „Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.” (Proverbele 18:21). Cuvintele tale dau viață la ceea ce spui. Așadar, începe să rostești Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului… şi nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19). Revendică această promisiune astăzi – pentru că atunci când Dumnezeu promite, El Se ține de cuvânt!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 apr. 2025

18 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig.

1 Timotei 6.6

După ce Abel a fost ucis, s-a născut Set. El l-a numit Enos pe fiul său, care înseamnă „slab“ sau „muritor“. Conștiența propriei slăbiciuni și a nevoii de dependență îi conduce pe cei credincioși către rugăciune – „Atunci au început oamenii să cheme numele Domnului“ (Geneza 4.26). Istoria descendenților lui Cain este însă cu totul diferită – mândria și încrederea în sine au dominat viața lor în această lume. Ei și-au zidit cetăți și și-au mărit posesiunile fără să caute voia lui Dumnezeu (versetele 17-22).

Cu toții suntem în pericol de a ne strădui să ne facem viața cât mai plăcută în această lume în care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut sărac și n-a avut niciun loc în care să-Și plece capul (Matei 8.20). Pot fi astfel de lucruri compatibile? În timpul în care trăim, cu doar câteva clickuri putem cheltui o grămadă de bani, cumpărând lucruri atractive, care să ne facă viața mai ușoară, fără să ne întrebăm mai întâi dacă este voia lui Dumnezeu să facem acest lucru. Nu căutăm voia lui Dumnezeu, ci dorim să ne potrivim stilului de viață al lumii acesteia. Primul pas către schimbare este să recunoaștem acest lucru. „Nu vă potriviți chipului veacului acestuia“ (Romani 12.2). Iată un punct sensibil al societății noastre consumeriste.

După patru mii de ani de istorie a omului, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ și a trăit, sau Și-a făcut cortul, printre oameni (Ioan 1.14). În timp ce toți se duceau seara la casele lor, El Se ducea pe muntele Măslinilor (Ioan 8.1). Acolo Și-a petrecut multe nopți Străinul ceresc, în timp ce ziua slujea cu devotament poporului. El n-a avut absolut nicio intenție de a acumula proprietăți în această lume. Dimpotrivă, a trăit o viață foarte modestă, însă a fost întotdeauna pe deplin satisfăcut, fiindcă Îl avea pe Dumnezeul Său ca parte de moștenire (Psalmul 16.6).

Când i-a hrănit pe cei patru mii de oameni, Domnul a mulțumit pentru cele șapte pâini și pentru cei câțiva peștișori care fuseseră aduși înaintea Lui (Marcu 8.6,7). În timp ce a oferit hrană cu generozitate și din belșug, El a avut grijă în același timp ca nimic să nu se piardă și le-a cerut ucenicilor Săi să strângă toate fărâmele rămase (Ioan 6.12).

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“.

Matei 27.45,46

„Pentru ce M-ai părăsit?“

Privim la aceste cuvinte ale Domnului Isus pe cruce cu cea mai mare reverență. Ele sunt pline de semnificație, însă niciodată nu le vom putea pătrunde pe deplin.

De la miezul zilei s-a așternut un întuneric peste toată țara. Mai înainte, Fiul lui Dumnezeu fusese batjocorit, dar acum, dintr-odată, toate batjocurile și insultele s-au oprit. În timpul celor trei ceasuri de întuneric, Dumnezeu a făcut ca ochii oamenilor să nu poată privi la Fiul Său, fiindcă atunci a avut loc ceva de neconceput: Dumnezeu a adus o suferință enormă asupra Lui. De ce?

Mântuitorul lumii atârna pe cruce singur, abandonat de oameni, iar acum părăsit și de Dumnezeu, fiindcă trebuia să facă ispășire pentru păcatele tuturor celor care cred în El. Domnul Isus a luat locul celui păcătos sub judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu Și-a întors fața de la El și a adus asupra Lui judecata Sa. Fără această lucrare de ispășire, nimeni n-ar putea fi mântuit, iar cunoașterea morții Sale ispășitoare este de mare folos pentru toți cei care Îl primesc prin credință.

„Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați“ (Isaia 53.5).

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 8:1-18

Capitolul 8 ne-a înfăţişat gloria împăratului David. Însă aici este altceva care o depăşeşte cu mult: este harul care îl însoţeşte. David l-a învăţat în şcoala lui Dumnezeu, el însuşi fiind obiectul lui. Oare poate fi aceasta legea omului, să primească la curtea lui, la masa lui, pe ultimul reprezentant al liniei rivale, pe moştenitorul vrăjmaşului său? (citeşte 2 Samuel 4.4).

Cu siguranţă, nu! Aceasta este un exemplu de bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu, pentru că David nu este satisfăcut doar să-şi împlinească promisiunea faţă de Ionatan şi de Saul (1 Sam. 20.15; 24.21, 22): el face ca acest har divin să se reverse peste sărmanul Mefiboşet, pătruns cu totul de sentimentul propriei nevrednicii. În plus, nu era el şchiop şi, din această cauză, obiect al vrăjmăşiei împăratului? (5.8). Dar să remarcăm felul în care este căutat, chemat pe nume, asigurat, îmbogăţit, invitat ca un membru de familie la masa împăratului şi, în final, adoptat pentru tot restul vieţii lui. Ce frumoasă imagine a lucrării Domnului Isus pentru un păcătos!

Mefiboşet nu va înceta să fie un invalid. Versetul 13 o repetă intenţionat. Dar când va fi aşezat la masa împărătească, faptul acesta nu va mai putea fi văzut. Oare nu este tot aşa şi cu credinciosul aflat aici, jos? Vechea lui fire nu-i este luată, dar, în timp ce stă în comuniune cu Domnul, o poate ţine în afara vederii.

ESENȚA CALITĂȚII DE LIDER | Fundația S.E.E.R. România

„Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri și să-i ajutați.” (Iosua 1:14)

Pentru a fi demn să ai un adept, îți trebuie mai mult decât talent și un titlu. Esența calității de lider reiese din următoarele două imperative: 1) Să mergi primul! Iosua le-a spus celor ce-și aleseseră domenii dincoace de Iordan: „Să treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri”. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu te-a chemat să conduci, trebuie să pășești cu credință și să mergi primul. Pentru asta, trebuie să crezi în tine și în misiunea ta. Realizarea necesită mai mult decât să muncești din greu; înseamnă să crezi în ce trebuie! Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9). Tu, nu ai nevoie de toate răspunsurile de la început. Încrederea ta vine din faptul că știi că Dumnezeu este cu tine, și înaintea ta! 2) Să-i iei și pe alții cu tine. Tot Iosua a spus: „Să treceţi… şi să-i ajutaţi…” (vers. 14) Și dacă te întrebi: „Cât timp trebuie să continuu să investesc în această persoană?”, răspunsul este: „până ce vor fi şi ei în stăpânirea ţării pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru.” (Iosua 1:15) Mulți oameni vor sluji atunci când sunt constrânși s-o facă, iar unii vor sluji în situații de criză. Dar atunci când ai o inimă de slujitor, tu inițiezi slujirea altora. Vezi nevoia, profiți de ocazie și slujești, știind că Dumnezeu te va răsplăti. De aceea slujești cu bucurie (vezi Psalmul 100:2). Iată deci cum stau lucrurile: te califici pentru a te bucura de privilegiile calității de lider doar atunci când ești dispus să mergi primul și apoi să-i iei și pe alții cu tine! Dar nu acesta este sfârșitul istorisirii biblice. Dumnezeu i-a spus lui Iosua, iar într-o zi îți va spune și ție: „Apoi să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara care este moşia voastră şi pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului…” (Iosua 1:15). Așadar, îndemnul zilei este: slujește cu bucurie… și într-o zi, vei moșteni cerul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 apr. 2025

14 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au venit în câmpiile Moabului și au rămas acolo. Și Elimelec, soțul Naomei, a murit.

Rut 1.2,3

Elimelec a fugit de greutăți și s-a dus la odihnă în Moab, gândindu-se că va putea găsi pâine, lapte și vin (bucurie). Existau desigur podgorii în Moab, dar nu era vinul nou și untdelemnul pe care Dumnezeu îl dă poporului în țara Sa (Deuteronom 11.14). Poți să iei drept hrană vița sălbatică, dar aceasta duce la moarte (2 Împărați 4.38-40). Exista pâine în Moab, dar era ea hrană pentru omul cel nou? Hrana era bună pentru omul natural, pentru cei care nu trecuseră niciodată Iordanul (în sens spiritual, oameni care n-au murit împreună cu Hristos și n-au înviat împreună cu El). Omul nou, omul vieții de înviere, are nevoie de o altfel de hrană. El are nevoie de grâul pe care îl dă Dumnezeu, de grâul care crește în țara făgăduințelor Lui și care este udat cu ploi din cer – Duhul Sfânt (Deuteronom 11.11-14; Iosua 5.2-12; 2 Împărați 4.41).

Elimelec nu putea să facă deosebirea între pâinea Moabului și cea a Betleemului. Cum poate cineva care nu privește țintă la Domnul Isus să vadă limpede? Când ai un ochi curat, tot trupul este plin de lumină, însă numai atunci. N-au fost scrise aceste lucruri „spre învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor“ (1 Corinteni 10.11)?

În limbajul simbolic al Scripturii, le putem vedea pe femeile prezentate în diferite împrejurări ca arătând poziția, iar bărbații ilustrând energia credinței sau eșecul ei. Cu alte cuvinte, vedem în bărbat starea practică a celor care sunt într-o anumită poziție. În cazul lui Elimelec și al lui Naomi, acest lucru se poate vedea foarte limpede. Elimelec, care înseamnă „Dumnezeul meu este împărat“, moare. Când, în neascultare practică și pe drumul voinței proprii, am părăsit locul unde fusesem așezați de Dumnezeu, mai putem avea totuși o arătare din afară a lucrurilor; dar, când alegem un drum care ne duce departe de Dumnezeu, unde s-ar sfârși acest drum, dacă nu ne-ar opri El și nu ne-ar aduce înapoi?

Primul pas poate fi numai o mică deviație, atât de mică, încât inimile noastre împietrite nici nu o iau în seamă. Totuși, în părtășia cu Domnul, se produce o fisură. Dacă Domnul nu ne-ar opri, aceasta ar însemna separare de El.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Preoții de seamă și cărturarii căutau cum să-L prindă prin viclenie și să-L omoare; pentru că spuneau: „Nu în sărbătoare, ca nu cumva să fie tulburare în popor“.

Marcu 14.1,2

Forfotă la Ierusalim

Ierusalimul se pregătea de sărbătoarea Paștelui. Oamenii veneau din toate colțurile țării, pentru a lua parte la ceremonie. Conducătorii religioși însă, hotărâți să-L omoare pe Isus, erau neliniștiți, fiindcă se temeau că mulțimea venită la Ierusalim le-ar putea împiedica planul. Mulți Îl auziseră pe Domnul Isus predicând și văzuseră minunile făcute de El. Unii Îl urmaseră zile de-a rândul. Aveau aceștia să îngăduie ca El să fie omorât? Mai-marii poporului au hotărât deci ca Isus să nu fie prins în timpul sărbătorii. Totuși, o ocazie neașteptată s-a ivit: Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece apostoli, era gata să-L dea în taină pe Domnul Isus în mâinile preoților. Nu puteau rata o astfel de oportunitate. L-au prins deci pe Isus și, la scurt timp, mulți martori mincinoși au fost aduși pentru a-L putea condamna la moarte. Sentința fusese rostită cu multă vreme înainte: Isus trebuia să moară.

A urmat judecata înaintea lui Pilat, guvernatorul roman, fiindcă doar el putea pronunța în mod oficial condamnarea la moarte. Așa că au mers dis-de-dimineață la el. Pilat a avut rezerve față de acuzele lor și a spus de mai multe ori că Îl consideră nevinovat pe Isus. El văzuse că iudeii Îl dăduseră în mâinile lui din invidie, însă a cedat cerințelor lor. Domnul Isus a primit în tăcere acuzațiile false și nedrepte. A mers de bunăvoie la moarte, pentru a face ispășire pentru păcatele celor vinovați. Invitația de a veni la El și de a fi mântuit este valabilă pentru oricine, chiar și pentru vrăjmașii Săi.

Citirea Bibliei: Geneza 6.13-22 · 1 Petru 3.18-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 6:12-23

Imagine impresionantă a Domnului Isus prezent în casa celui credincios, chivotul este ţinut trei luni în casa lui Obed-Edom, aducând binecuvântare acestui om şi familiei lui. Faptul acesta n-a rămas neobservat (v. 12). Dacă trăim într-o legătură constantă cu Domnul, cei care ne cunosc nu vor întârzia să ia notă de faptul acesta. Vor dori şi ei să se bucure de binecuvântările pe care ni le acordă El.

Acum David, care a învăţat lecţia dată de Domnul, acţionează potrivit gândurilor Lui: chivotul este purtat de leviţii care s-au sfinţit pentru aceasta şi el însuşi se dezbracă de măreţia imperială şi îşi exprimă bucuria dansând înaintea acestuia. Acum nu chivotul, ci Evanghelia ni-L arată pe Domnul Isus în persoană, făcându-Şi intrarea în aceeaşi cetate a Ierusalimului, în mijlocul bucuriei celor care-L aclamau (Matei 21.9).

„Când cei care purtau chivotul Domnului făceau şase paşi, el jertfea un bou şi un viţel gras” (v. 13). Aceasta ne aminteşte despre mersul şi închinarea celui credincios. Amândouă provoacă dispreţul celor fără credinţă, pentru care Mical reprezintă o tristă imagine. Lumea apreciază pompa şi fastul. Dar credinciosul este fericit să se smerească, să se arate „şi mai de nimic” (v. 22), pentru ca privirile să nu se îndrepte asupra sa, ci să se oprească numai asupra Domnului Isus (compară cu Ioan 3.30).

NU-ȚI FIE TEAMĂ DE EȘEC (1) | Fundația S.E.E.R. România

„În timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.” (2 Cronici 26:5)

Ne uităm acum împreună la două strategii biblice pentru depășirea fricii de eșec, atât spiritual cât și material.

1) Asigură-te că viziunea și valorile tale sunt în concordanță unele cu altele. Ascensiunea și căderea regelui Ozia sunt relatate în aceste versete biblice: „Ozia avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim…. El a făcut ce este bine înaintea Domnului… A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi, în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească… Dar, când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său…” (2 Cronici 26:3-5, 16) Lecția pe care o desprindem de aici este clară: succesul poate fi toxic. Iar oamenii intoxicați nu gândesc prea clar și sfârșesc prin a intra în tot felul de probleme. Așa că, asigură-te că viziunea ta este în concordanță cu valorile tale fundamentale. Păstrează-ți echilibrul. Definește succesul pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, și nu pe baza sistemelor egoiste ale lumii. De exemplu, a primi recunoaștere publică și laude pentru realizările tale, în timp ce viața ta de familie este un dezastru, nu înseamnă succes. Iar sacrificarea integrității tale pentru profit și promovare este cea mai proastă afacere pe care o vei face vreodată!

2) Învață din eșecurile și greșelile tale. Eșecul nu este fatal și nici nu definește cine ești. Este rezultatul acțiunilor tale, dar nu măsura valorii tale. Thomas Edison a spus odată: „Nu am eșuat. Am găsit doar zece mii de modalități care nu funcționează!” Așadar, uită-te cu smerenie la greșeli ca la niște „taxe plătite” pentru educația ta, și așa vei deveni mai înțelept – și vei continua să mergi înainte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 mart. 2025

22 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.

Galateni 6.14

Noul Testament pe scurt (9) – Galateni

Epistola către Galateni, scrisă către adunările din regiunea Galatiei, reprezintă o mustrare aspră împotriva învățăturii rele potrivit căreia faptele legii ar forma standardul pentru umblarea și purtarea celui credincios. Deși mântuiți prin har, prin credință, galatenii adăugaseră legea ca principiu pentru menținerea mântuirii lor. Acest amestec este cu totul dezgustător pentru Dumnezeu, care este Dumnezeul oricărui har.

Apostolul Pavel arată că Persoana binecuvântată a lui Hristos, și nu legea, formează standardul umblării celui credincios și că Duhul lui Dumnezeu este puterea pentru a umbla cu Dumnezeu. Crucea lui Hristos este prezentată cu putere ca fiind cea care retează orice speranță ca omul aflat sub lege să producă ceva bun. Prin cruce, credinciosul este răstignit față de lume, deci este înlăturat din chiar sfera în care legea este principiul cârmuitor. El este văzut acum ca fiind în legătură cu noua creație (Galateni 6.15) și de aceea el trebuie să umble nu prin carne, ci prin Duhul.

Moartea lui Hristos este privită în capitolul 4 ca fiind modul în care am fost răscumpărați din robia legii, pentru a fi aduși în poziția de fii ai lui Dumnezeu, caracterizată de o deplină demnitate și libertate – poziție care nu putea fi cunoscută de sfinții Vechiului Testament, însă care aparține tuturor sfinților din această dispensație a harului. Suntem fii ai lui Dumnezeu, așezați de El Însuși în această poziție binecuvântată. Cât de necesară este Epistola către Galateni pentru a putea fi păziți de egoism, de încrederea în carne și de nenumăratele rele care izvorăsc dintr-o atitudine legalistă!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?“ Și Simon Petru, răspunzând, a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“.

Matei 16.15,16

Petru răspunde prin credință

Mulți oameni L-au urmat pe Isus după ce au fost ajutați de El în nevoie. Totuși, atunci când Isus a vorbit despre moartea Lui, precum și despre responsabilitatea lor personală înaintea lui Dumnezeu, ei au spus: „Greu este acest cuvânt; cine poate să-l asculte?“, și L-au părăsit pe Domnul. Atunci Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi dacă și ei vor pleca de la El. Petru a răspuns pentru toți: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu“ (Ioan 6.60,67-69).

Cu o altă ocazie, Isus a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“. Ucenicii au răspuns că oamenii aveau o părere înaltă despre El. Atunci El i-a întrebat personal: „Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?“. Din nou, Petru este cel care răspunde: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“.

Acum, că Petru L-a mărturisit ca „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“, Isus Se referă din nou la schimbarea numelui acestuia, de la Simon, la Petru. El i-a zis: „Tu ești Petru [o piatră] și pe această stâncă [gr. Petra] voi zidi Adunarea Mea“. Adunarea a fost astfel zidită pe stâncă, pe faptul și pe mărturisirea că Isus este Fiul Dumnezeului celui viu.

Petru însuși explică mai târziu că el și toți ceilalți credincioși au venit la Isus, „Piatra vie“ și, ca „pietre vii“, ei au fost zidiți o casă duhovnicească, biserica sau adunarea (1 Petru 2.4,5).

Citirea Bibliei: Iona 3.1-10 · Proverbe 27.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 22:11-23

În timp ce David, viitorul împărat, este rătăcitor şi exilat împreună cu cei care-i sunt credincioşi, Saul urzeşte planuri sinistre împotriva lui. Totodată gelozia îl duce la uciderea preoţilor Domnului. Şi ceea ce n-a dus la îndeplinire contra lui Amalec, vrăjmaşul poporului ~ cruţându-l pe Agag şi animalele lui ~ nu-i este teamă să facă cetăţii Nob, trecând-o în întregime (oameni şi animale) prin ascuţişul sabiei. Pentru a-şi împlini răzbunarea, Saul se foloseşte chiar de trădător, de Doeg, un edomit, figură teribilă a Anticristului care, într-un timp viitor, se va ridica împotriva Domnului şi a lui Israel (vezi titlul Psalmului 52).

Să luăm acum în considerare o imagine plină de har: Abiatar reunit cu unsul Domnului. „Rămâi cu mine ~ îl sfătuieşte David ~ … cel care caută viaţa mea caută şi viaţa ta”.

„Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră ~ le aminteşte Isus ucenicilor Săi ~ … dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.18, 20). Această persecuţie, această ură din partea lumii este ea un motiv de temere pentru inimile noastre? Să ascultăm atunci ca venind de pe buzele Lui această promisiune de preţ, care nu dezamăgeşte: „La mine vei fi bine păzit” (v. 23; vezi Ioan 18.9)!

LEGEA ENTROPIEI | Fundația S.E.E.R. România

„…toate aceste lucruri au să se strice…” (2 Petru 3:11)

Un autor creștin a scris: „A doua lege a termodinamicii afirmă acest adevăr fizic: dacă sunt lăsate în voia lor, toate lucrurile din univers se îndreaptă spre dezordine și degradare. Mașinile ruginesc… Mâncarea se alterează… iar acest lucru este cunoscut sub denumirea de „legea entropiei”. Singura modalitate de a preveni entropia este să introduci o sursă de energie exterioară care s-o contracareze. Termenul tehnic pentru aceasta este negentropia. Iar frigiderul este un bun exemplu. Îl conectați la o priză electrică, și produce aer rece care împiedică alimentele să se strice. Dacă frigiderul este deconectat de la sursa sa de energie, entropia va prelua din nou controlul, iar lucrurile vor deveni urât mirositoare.

Oare nu asta se întâmplă și atunci când ne deconectăm de la Dumnezeu? Viața se îndreaptă spre degradare și dezordine. Așadar, cum ne depășim tendințele entropice?

Solomon răspunde: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18) Dacă păcatul este entropie, atunci investirea energiilor noastre într-o viziune de dimensiunea lui Dumnezeu înseamnă negentropie. Expresia „fără frâu” provine din cuvântul ebraic para, iar „entropie” este o traducere corectă a acestuia.”

Aș zice că multe probleme ale Bisericii nu provin neapărat dintr-o abundență de păcate, ci mai degrabă dintr-o lipsă de viziune. Nu sugerăm că nu există probleme legate de păcat, sau că acestea n-ar trebui rezolvate. Dar, în prea multe cazuri, nu există suficientă viziune pentru a ține bisericile ocupate. Viziunea noastră nu este suficient de mare pentru a ne solicita toate energiile, așa că ne concentrăm pe probleme mărunte – care nu ne dau suficient de mult de lucru…

La fel este și în plan personal. Dacă am avea o viziune mai largă asupra a ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze în noi și prin noi, problemele noastre s-ar diminua, deoarece focalizarea noastră ar fi pe o cauză mai mare decât noi! Iată la ce ne invită El să reflectăm azi…

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 feb. 2025

28 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?“.

Ioan 21.15

La cruce, toți ucenicii Îl părăsiseră pe Domnul și fugiseră. În această zi a învierii, mulți s-au întors la vechile lor preocupări. Dar, ca de fiecare dată, Petru a mers mai departe decât alții. La cruce, el L-a tăgăduit de trei ori pe Domnul; în această zi a învierii, el este acela care îi conduce înapoi la corăbiile și plasele lor. Acesta este motivul pentru care Domnul i Se adresează într-un fel special lui Petru; însă, chiar dacă El i Se adresează lui, face acest lucru spre folosul nostru, al tuturor. Pentru că aici, trebuie specificat, Domnul nu lucrează cu păcatul manifestat în actul tăgăduirii, ci cu răul nejudecat al vechii naturi, care ne expune pe toți la căderi similare, ba chiar la unele și mai grave.

Să ne amintim că nu este necesar să falimentăm în mod public pentru a ne abate de la calea dreaptă. Putem să ne abatem fără a-L tăgădui pe Domnul cu jurământ și blestem, pentru că Scriptura vorbește și despre cei care s-au abătut în inima lor (Proverbe 14.14).

Totuși, pentru încurajarea noastră, să ne amintim că, fie ne-am abătut în mod deschis, fie în inimă, orice credincios care s-a abătut poate fi restabilit, deși este posibil ca acest lucru să nu aibă loc decât pe patul de moarte. Este foarte important de subliniat faptul că toate restabilirile sunt inițiate de Domnul. Oaia rătăcită nu s-ar întoarce niciodată dacă Domnul, în harul Său, nu ar merge după ea. David spune: „El îmi restabilește sufletul“ (Psalmul 23.3). Naomi spune: „Domnul m-a adus din nou acasă“ (Rut 1.21). Binecuvântat să fie Numele Său că, în cele din urmă, El ne aduce pe toți acasă!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru ce, când am venit, nu era nimeni? Am chemat și nu era nimeni care să răspundă? S-a scurtat, într-adevăr, mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra, sau n-am Eu putere să salvez?

Isaia 50.2

De ce tace Dumnezeu?

Punem ușor această întrebare când auzim de catastrofe naturale, când vedem imagini ale unui atac, când suntem loviți în mod direct… De ce tace Dumnezeu față de o asemenea nenorocire? De ce a trebuit eu să sufăr aceasta? Am dori atât de mult un răspuns sau am vrea să Îl luăm la întrebări pe Dumnezeu pentru aceste probleme, iar El nu vorbește. Dar, oare chiar tace Dumnezeu? El le-a vorbit celor din Israel prin intermediul multor profeți, dar ei i-au respins, pe unii dintre ei chiar i-au omorât. Cu toate acestea, Dumnezeu L-a trimis pe pământ pe Însuși Fiul Său. Isus Hristos a predicat mesajul harului, a vindecat bolnavi și Și-a dat viața ca jertfă pe cruce pentru a ne răscumpăra. A făcut mult mai mult decât să spună niște cuvinte. A fost cea mai mare dovadă a iubirii lui Dumnezeu față de noi.

În prezent, Dumnezeu vorbește prin evanghelia harului. El pune întrebarea: „S-a scurtat mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra?“. Majoritatea oamenilor sunt încă datori să Îi răspundă la această întrebare. Chiar dacă Dumnezeu pare să rămână tăcut față de problemele tale, El a vorbit, iar mesajul Lui este accesibil și îți stă la dispoziție în Biblie. Cuvintele Lui ar trebui să te facă să te mai gândești încă o dată și să-ți revizuiești starea, privind-o nu numai din punctul tău de vedere, ci și din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Cu toate că ai păcătuit, există speranță! Dacă te încrezi în Fiul Lui, în Isus Hristos, Dumnezeu îți va deschide calea către El și îți va da viață eternă.

Citirea Bibliei: Estera 4.1-17 · Proverbe 19.15-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 12.16-25; 13:1-5

Ploaia pe care Samuel a cerut-o în plină pe­rioadă a secerişului (când nu plouă deloc în aceste ţinuturi – Proverbe 26.1) a fost o minune desti­na­tă a dovedi poporului că profetul vorbea cu adevărat din partea Domnului.

Şi ce le spune el? În cuvinte mişcătoare, după ce se umili­seră, îi în­deamnă să se întoarcă de la lucrurile lor de ni­mic, care nu aduceau folos, ca să-I servească lui Dum­­ne­zeu cu toată inima (v. 20,21;  compară cu Tit 2.12-14).

Serviciul lui Samuel ca judecător s-a încheiat. Dar îşi păstrează încă lucrarea de mij­locitor, precum şi statutul de profet, pen­tru a le arăta din partea Domnului „calea cea bună şi dreapt㓠(v.23). Harul divin menţine pentru ei, în per­soana lui Samuel, această resursă dublă: Rugă­ciunea şi Cuvântul.

Noi avem, scumpi copii ai lui Dumnezeu, o Persoană care este mult mai mult decât această resursă: este minunată. Până la sfârşit, Isus nu va înceta să Se roage pentru fiecare dintre noi. Ca să putem urma calea cea bună şi dreaptă pe pământ, El ne dă Duhul Său şi Cuvântul Său. Cu asemenea resurse este chiar mai puţin scuzabil pentru noi decât pentru Israel atunci când nu trăim pentru gloria Lui.

Domnia lui Saul abia începe. El strânge poporul la Ghilgal, ca să facă faţă vrăjmaşilor săi, filistenii.

DUMNEZEU TE VA IERTA ȘI TE VA RESTAURA! | Fundația S.E.E.R. România

„…Curăţă-mă de păcatul meu!” (Psalmul 51:2)

Există vești rele și vești bune în ceea ce privește păcatul. Vestea rea este că, atunci când David a încercat să-și ascundă păcatul, Dumnezeu l-a expus înaintea întregii națiuni. Vestea bună este că, atunci când s-a pocăit de păcatul său, Dumnezeu l-a iertat pe David și i-a șters cazierul.

Ceea ce a făcut pentru David, poate face și pentru tine!

Tot ce trebuie să faci este să îngenunchezi și să te rogi… ca el: „Curăță-mă de păcatul meu… Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule…” (vezi Psalmul 51:2, 10). Dacă vrei să știi cum răspunde Dumnezeu la o astfel de rugăciune, iată ce i-a spus El, lui Solomon, fiul lui David: „Dacă vei umbla înaintea Mea… cu inimă curată şi cu neprihănire, făcând tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile şi poruncile Mele, voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum am spus tatălui tău, David, când am zis: „Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.” (1 Împărați 9:4-5).

S-ar putea să simți că – din cauza păcatului tău, pe care-l știi doar tu și Dumnezeu – ești dincolo de orice speranță de răscumpărare, că ai pierdut ocazia de a fi folositor lui Dumnezeu și de a-ți împlini destinul… Nu crede asta! Te poți recupera. Poți fi restaurat. Poți fi iertat. Îți poți recâștiga integritatea. Poți fi vindecat și poți deveni întreg din nou. Iar atunci vei putea cânta: „Există o fântână plină cu har / ce curge din Emanuel la Calvar / Iar păcătoșii scufundați în această apă / Își pierd pe dată murdăria toată!”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este azi acesta: Dumnezeu te va ierta și te va restaura! Tot ce trebuie să faci este să-I ceri asta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 feb. 2025

22 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă întâi și socotește costul, dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, punându-i o temelie și neputând să-l termine, toți cei care-l vor vedea să înceapă să râdă de el, spunând: „Omul acesta a început să zidească și n-a putut termina“.

Luca 14.28-30

Am auzit odată că s-a întors la Dumnezeu o tânără dintr-o familie bogată, cu renume. Consecința pentru viața ei practică a fost despărțirea de tot ce îi umpluse viața până atunci; toate plăcerile ei dinainte au încetat; toți prietenii ei au părăsit-o; a fost alungată din mediul în care trăise până atunci și a devenit o străină pentru părinții, frații și surorile ei. Cineva a întrebat-o: «Ai calculat tu prețul când te-ai hotărât să devii creștină?». Ea a răspuns: «Da, am calculat; însă am luat în calcul și ce m-ar fi costat să nu-mi caut adăpost la Domnul Isus, iar prețul ar fi fost cu mult mai mare».

La această concluzie va ajunge orice credincios care socotește corect prețul jertfei pe care o aduce pentru Domnul Isus și Tatăl. Când cineva face legământul unui nazireu, îl costă foarte mult. Însă, când ne gândim la dragostea Domnului Isus și când inimile noastre sunt umplute de ceea ce a făcut această dragoste pentru noi, atunci niciun preț nu este prea mare ca răspuns la această dragoste.

Atunci inima cunoaște o singură dorință, anume de a auzi din gura Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit: „Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău“ (Matei 25.21-23). Cunoscându-ne slăbiciunea, rugăciunea noastră va fi aceasta: «Doamne, lucrează Tu în mine voința și înfăptuirea; căci eu n-am putere pentru aceasta» (Filipeni 2.12,13). Dumnezeu dorește dăruirea conștientă în sentimentul propriei slăbiciuni. El dorește adevărul și sinceritatea în inima noastră.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Multe sunt gândurile în inima omului, dar planul Domnului, acela se împlinește.

Proverbe 19.21

Planul Domnului se împlinește

Cine dintre noi nu a avut neliniști, îngrijorări, necazuri și suferințe în viață? Cei care sunt credincioși adevărați au privilegiul de a ști că împrejurările din viața noastră nu sunt conduse de un destin orb și că nimic nu este din întâmplare. Dumnezeu Însuși, Cel atotștiutor și atotputernic, veghează asupra vieților noastre și are planurile Lui pentru fiecare dintre făpturile Lui. Biblia ne dă exemple de oameni care au suferit mult, deși au fost aproape de Dumnezeu. Nu suntem singurii care trecem prin suferințe. Iov a spus: „Așa sunt făcut, să am luni de deșertăciune; și nopți de necaz sunt rânduite pentru mine“ (Iov 7.3).

Patriarhul Iacov a trebuit să recunoască faptul că, din inițiativa lui, deseori a lucrat fără a ține cont de voia lui Dumnezeu și că aceasta i-a adus amărăciune. El a tras concluzia: „Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele“ (Geneza 47.9). Împrejurările din viața noastră – pe care noi le considerăm, după caz, adverse sau favorabile – sunt toate permise de Dumnezeu, Cel care este lumină și iubire. Deseori, prin intermediul necazurilor, El vrea să ne vorbească pentru a ne apropia mai mult de El. Să ne deprindem să venim la El în orice situație.

Pentru aceia care au primit iertarea, iubirea lui Dumnezeu este temelia și sensul vieții lor. Ei pot conta pe bunătatea și înțelepciunea divină pentru a primi ajutor în încercările prin care trec. Prin slăbiciunile fizice și psihice pe care Dumnezeu le îngăduie în viața noastră învățăm ce înseamnă să ne încredem în El, învățăm răbdarea (îi putem mângâia pe alții, pentru că Dumnezeu ne-a mângâiat pe noi), învățăm, de asemenea, să așteptăm răbdători nu să treacă încercarea, ci să înțelegem ce vrea Dumnezeu să ne vorbească.

Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 9.1-14

O nouă perioadă în istoria lui Israel începe cu lectura noastră de astăzi. Este cea a împăraţilor. Poporul simte nevoia unui sistem organizatoric exterior frumos, cum place oamenilor: o monarhie cu toată pompa şi fastul care o însoţesc (Fapte 25.23), o armată puternică şi, în final, un împărat cu care să se poată mândri. Dumnezeu le va da exact ceea ce vor. Îl vedem pe Saul, fiul lui Chis, un tânăr ales, cel mai atrăgător şi mai înalt din Israel. Oare nu-i complet descris şi potrivit? Tatăl lui l-a trimis să-i caute măgăriţele. El se supune, dar căutarea se dovedeşte zadarnică.

„Să ne întoarcem” (v.5), propune Saul însoţitorului său. Ni se aminteşte astfel de schimbarea direcţiei necesară în viaţa fiecărui om şi care se numeşte convertire. Când o persoană a descoperit cât de nefolositor şi de dezamăgitor este cursul lucrurilor în această lume, atunci trebuie „să-şi vină în fire”, asemenea unui alt tânăr (Luca 15.17) şi să-şi întoarcă paşii spre Casa Tatălui. Însoţitorul lui Saul îi dă un sfat înţelept: „Să mergem la văzător ~ propune el ~ ca să ne spună calea noastră” (v.8, 9).

Reprezentantul lui Dumnezeu pentru noi este Isus. Dacă ne întoarcem la El ca să ne arate calea, vom fi siguri că mergem pe drumul cel bun.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic…” (Psalmul 56:4, 11)

Astăzi vom vorbi despre încă două lucruri pe care Iosif le-a înțeles și pe care trebuie să le înțelegi și tu:

1) Nu te lăsa pradă autocompătimirii! Poate că treci printr-un proces chiar acum și ești partea nevinovată – victima unei situații pe care n-ai provocat-o tu… Gândește-te la reacția lui Iosif atunci când s-a aflat într-o situație similară: el n-a cedat tentației de a se autocompătimi. De ce? Deoarece autocompătimirea este un factor care contribuie din plin la depresie. Adesea, când ne confruntăm cu o problemă gravă și stima noastră de sine este deja la nivel scăzut, începem să ne învinovățim și să ne criticăm aspru. Iosif nu a făcut asta! El a înțeles că acea criză în care se afla nu fusese provocată de el, și a încercat s-o privească realist. Când treci printr-o furtună și permiți ca barca să se încline într-o parte, furtuna te va răsturna. În mod similar, când furtunile apar în viața ta, cea mai bună modalitate de a le depăși este să te încrezi în Dumnezeu și să le înfrunți cu fruntea sus, așa cum a făcut Iosif!

2) Nu lua niciodată o decizie majoră când ești deprimat! De multe ori, când suntem descurajați, suntem tentați să spunem: „Voi renunța!”, „Voi schimba locul de muncă!”, „Mă voi muta!”, „Voi cere divorțul!” etc. Te rog, nu face asta! Când ești abătut și descurajat, sentimentele tale nu sunt de încredere, concentrarea ta devine neclară și îți pierzi perspectiva – când vine vorba despre exercitarea unei bune judecăți. Deci, ce-ar trebui să faci? Crede că Dumnezeu te va scoate din asta! Spune și tu azi, împreună cu psalmistul: „Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 feb. 2025

2 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.

Ioan 1.14

Noul Testament pe scurt (4) – Ioan

Ioan, care înseamnă „Iahve dăruiește har“, a scris o Evanghelie unică în măreția ei glorioasă. În ea, Domnul Isus este prezentat ca fiind Creatorul Însuși, Cel etern, Singurul de la Tatăl, unicul Fiul al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl pentru a revela pe deplin gloria Sa. Aceasta înseamnă cu mult mai mult decât autoritate, slujire sau har – înseamnă lumina și dragostea Dumnezeului etern. El, o Persoană divină, este prezentat aici ca fiind Obiectul adorării noastre.

Prin urmare, această Evanghelie nu este sinoptică (adică nu prezintă o vedere generală asupra vieții și lucrării Domnului pe pământ), așa cum sunt celelalte trei, ci atrage în mod special atenția asupra Persoanei și cuvintelor Sale, cu privire la care au dat mărturie chiar și vrăjmașii Săi: „Niciun om nu a vorbit ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Minunile și parabolele conținute de ea prezintă cea mai clară mărturie cu privire la gloria Lui divină personală. În această Evanghelie găsim cuvintele rostite chiar de El Însuși: „Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt“ (Ioan 8.58). Cele șapte afirmații „Eu sunt“ din Evanghelia după Ioan sunt și ele bine cunoscute. Ele vorbesc despre divinitatea Lui (Exod 3.14).

Relatarea calmă și plină de demnitate nobilă a răstignirii Sale atrage și ea atenția, fiindcă aici este văzut caracterul de ardere-de-tot al jertfei Sale (Levitic 1), arderea vorbind despre ceea ce se înalță către Dumnezeu ca mireasmă plăcută pentru El. Arderea-de-tot era o jertfă în mod predominant pentru gloria lui Dumnezeu. Simplitatea minunată a Evangheliei după Ioan face ca ea să exercite multă putere asupra celor mai puțin capabili, în timp ce adâncimea ei stârnește admirația celor mai erudiți cărturari.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri și în multe feluri părinților prin profeți, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul.

Evrei 1.1,2

Mesajul creștinismului este ISUS

Care este diferența dintre creștinism și alte religii? Religiile pun accent pe a urma învățături, pe a adopta o anumită filosofie și pe a face fapte bune, pe când creștinismul ne îndrumă spre o Persoană. Nu se pune problema să faci ceva, ci să crezi în Isus Hristos. Întemeietorii religiilor nu ne eliberează de rău; mesajele lor nu au puterea de a ne transforma viața de la rădăcina ei. Credința creștină ne conduce însă la Hristos, Cel care are puterea de a ne salva deplin și de a ne garanta viața eternă. Isus nu este Unul care doar ne aduce un mesaj de la Dumnezeu, ci El Însuși este Mesajul lui Dumnezeu. Nu este Unul care doar proclamă adevărul, ci El Însuși spune: „Eu sunt Adevărul“. Nu este Unul care doar ne arată o cale, ci El Însuși spune: „Eu sunt Calea“. El nu este Unul care doar ne deschide perspective noi, ci El Însuși spune: „Eu sunt Ușa“.

A fi creștin nu înseamnă a urma o învățătură, a practica anumite ritualuri sau a face fapte bune, ci înseamnă a-L accepta pe Hristos ca fiind Salvatorul trimis de Dumnezeu. A-L primi pe Isus înseamnă a te încrede în El și a-I deschide ușa vieții și a inimii. Înseamnă a primi cuvintele Lui consemnate în evanghelii. Nimeni nu poate pretinde că primește o persoană, dacă refuză să asculte ceea ce vrea să-i spună. De aceea, este important să citim evangheliile cu credință și cu rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să Se îngrijească pentru ca ceea ce am citit să ne ajute să venim la Isus și să credem în El.

Citirea Bibliei: Neemia 1.1-11 · Proverbe 10.11-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:17-31; 21:25

Luarea cetăţii Lais nu are nimic comun cu cuceririle credinţei din zilele lui Iosua. Ce putem vedea la Dan? Lăcomie după tot ce este pe pământ („un loc în care nu lipseşte nimic din ce este pe pământ” 18.10), încredere în propriile forţe în acelaşi timp cu laşitate, ingratitudine, furt, credinţă rea şi, ca o încununare a tuturor, stabilirea unui cult idolatru. Ce privelişte! Şi trecem peste capitolele următoare (care descriu în detaliu acest tablou chiar mai sumbru), pentru a ajunge la cel din urmă verset al cărţii, care este o repetare a celui din cap. 17, v. 6: „fiecare făcea ce era drept în ochii săi”. Propoziţia aceasta rezumă starea în care se afla poporul Israel în perioada judecătorilor. Şi, în mod trist, ea rezumă şi starea creştinătăţii din zilele noastre. Dacă Iosua este cartea care a fost asemănată cu Efeseni, cartea Judecători ne aminteşte cel mai mult de 2 Timotei (în special cap. 3). Dar aceste succesiuni de perioade de ascensiune şi de decădere, de faliment şi de restaurare, nu au loc prea adesea şi în vieţile noastre? Să ne ferim de a face ceea ce este bun numai în ochii noştri, în care nu ne putem pune încrederea şi, mai degrabă, să ne străduim să facem ce-I este plăcut Domnului (Efeseni 5.10; Evrei 13.21). Fapt deosebit de solemn: Ionatan, nepotul lui Moise (18.30), a confirmat deci ceea ce profeţise bunicul său în Deuteronom 4.25!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)

Astăzi, privim spre alte domenii în care părinții sunt adesea confuzi: disciplină versus pedeapsă. Înțeleptul Solomon a scris: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15)

Ai sesizat cuvintele folosite aici pentru disciplină? „Nuiaua pedepsei”? Nu, ci „nuiaua certării”! Disciplina și corecția au ca scop învățarea și deprinderea; pedeapsa are ca scop să-l facă pe copil să sufere pentru comportamentul său.

Copiii au nevoie de disciplină, nu de pedeapsă, care este adesea administrată de un părinte frustrat și furios. Nu cruţa copilul de mustrare! Refuzarea disciplinei îl pregătește pentru o viață de eșec și suferință. Disciplina se concentrează pe îmbunătățirea comportamentului său. Ea îl învață pe copil ce este corect și ce este greșit, cu efecte care au legătură directă cu alegerile copilului. Aceasta poate lua forma pedepsei sau a suspendării privilegiilor, dar ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul copilului, și niciodată menită să-i provoace durere!

Mai departe, dragoste versus indulgență! Lumea noastră materialistă confundă dragostea cu îngăduința. Dar părinții iubitori dăruiesc fără să răsfețe, pentru binele copilului, și îl motivează prin recompensarea comportamentului bun. Părinții indulgenți le dau copiilor tot ce vor, indiferent de comportament, nereușind astfel să-i motiveze să fie responsabili. Copiii răsfățați dezvoltă un sentiment de îndreptățire și percepția că ceilalți există pentru a-i mulțumi pe ei! Părinții indulgenți se simt adesea vinovați și se tem că pruncii lor nu-i vor plăcea sau nu-i vor iubi. Ei confundă indulgența cu dragostea, și cresc copii care cer, care manipulează și care nu sunt niciodată satisfăcuți!

Iubirea presupune să vorbești, să asculți, să înțelegi, să râzi, să împărtășești momentele dificile, să-ți respecți și să-ți încurajezi copiii cu acceptare necondiționată. O astfel de iubire nu costă nimic, dar merită totul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 feb. 2025

1 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite (deoarece credincios este Cel care a promis).

Evrei 10.23

Speranța este peste tot accentuată în Epistola către Evrei. Speranța noastră este ancorată în Hristos, care, ca Înainte-Mergător al nostru, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 6.18-20). Acum noi Îl așteptăm să Se întoarcă și, de asemenea, așteptăm o cetate viitoare (Evrei 9.28; 13.14). Privirile noastre sunt ațintite asupra lui Hristos, care este Speranța noastră (Evrei 12.1,2).

În versetul citat la început suntem îndemnați să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre, fără să șovăim. A ține cu tărie implică a lua în stăpânire și a manifesta în trăire. Această ținere cu tărie se bazează pe faptul că Cel care a făcut promisiunea este credincios: „Credincios este Cel care vă cheamă, care va și face aceasta“ (1 Tesaloniceni 5.24).

Se spune că un băiețel a mers în oraș cu tatăl său, care, la un moment dat, i-a spus: «Așteaptă-mă în locul acesta; mă voi întoarce curând». Tatăl însă, deoarece i se defectase mașina, s-a întors mai târziu decât prevăzuse. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, așa că tatăl s-a gândit că fiul său avea să fie îngrijorat, însă nu putea lua legătura cu el. Cinci ore mai târziu a sosit și l-a găsit pe fiul său așteptându-l liniștit. Tatăl l-a întrebat: «Nu te-ai îngrijorat? N-ai crezut că nu mai vin?». Fiul și-a ridicat privirea către el și i-a răspuns: «Nu! Am știut că vei veni, fiindcă așa mi-ai spus».

Câteodată, așteptând ca Domnul să ne răspundă la rugăciuni sau să intervină cu ajutorul Lui, ni se pare că durează prea mult, însă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre! Să nu cedăm, ci să stăruim, să privim în sus și să ținem strâns!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și spunea și mulțimilor: „Când vedeți un nor ridicându-se de la apus, îndată spuneți: «Vine ploaie»; și așa se întâmplă. Și când suflă vântul de sud, spuneți: «Va fi arșiță», și așa se întâmplă“.

Luca 12.54,55

Prognoza vremii

Cât de des, vremea devine un subiect de conversație! Însă referitor la această temă ar fi bine să nu luăm vreo poziție partizană, ci să rămânem neutri, atunci când vorbim cu o persoană pe care nu o cunoaștem. Indiferent cât de mult ne plângem de vreme, nu o putem schimba.

Când era pe pământ, Isus Hristos a vorbit și El despre vreme, însă pentru a le transmite ascultătorilor Săi ceva foarte important. În zilele Lui nu existau prognoze meteorologice științifice, ci oamenii priveau cerul pentru a face anumite predicții. Dar trebuie să remarcăm ce concluzie a tras Domnul după cuvintele de mai sus: „Fățarnicilor, înfățișarea pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar timpul acesta, cum de nu-l deosebiți?“ (versetul 56).

Majoritatea oamenilor nu înțeleseseră ceea ce marca timpul în care trăiau, respectiv faptul că Mesia, Mântuitorul lor, venise în har pentru a-i salva. Erau zorii unui timp de binecuvântare, mai glorios și mai minunat decât strălucirea zilelor de vară. Cu toate acestea, oamenii L-au respins.

Timpul harului a durat până astăzi. Cum reacționăm noi? Am recunoscut că este timpul să ne punem în ordine relația cu Dumnezeu? Ziua de azi este un bun prilej de a ne mărturisi vinovăția și de a crede că Isus Hristos este Răscumpărătorul. Ziua de mâine nu ne aparține, așa că amânarea este peste măsură de periculoasă.

Citirea Bibliei: Ezra 10.1-44 · Proverbe 10.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:1-16

Propria voie şi spiritul idolatru manifestate în casa lui Mica au contaminat o seminţie întreagă (după cum relatează capitolul de astăzi). Întotdeauna este aşa. Înainte ca răul să se împrăştie şi să afecteze poporul lui Dumnezeu, el începe prin a prinde rădăcini în familii.

În v.1 citim că, în zilele acelea, daniţii nu-şi primiseră încă moştenirea. Astfel, în loc să-L întrebe şi să‑L aştepte pe Domnul, decid în nerăbdarea lor să încerce s-o obţină singuri. Iată ce înseamnă spiritul de independenţă şi, de asemenea, alegerea rapidă a unei soluţii! Să ne reamintim că fiii lui Dan se lăsaseră împinşi în ţinutul muntos (1.34). În loc să intre în stăpânirea a ceea ce le fusese destinat, care le stătea la îndemână, dar care necesita puterea credinţei, ei întreprind o expediţie până la celălalt capăt al ţării. Probabil că şi noi acţionăm asemenea lor mult mai adesea decât am gândi. Domnul a pregătit special pentru noi un serviciu în imediata noastră apropiere, dar noi ne tragem înapoi de la încercarea credinţei şi de la strădaniile pe care acest serviciu le-ar implica, deoarece suntem tentaţi să pornim mai degrabă într-o acţiune spectaculoasă, într-o direcţie aleasă de noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

Începând de azi, câteva zile vom reflecta la unele domenii practice în care părinții sunt adesea confuzi. Dacă nu ești părinte, poți să folosești ceea ce vei auzi ca să le transmiți părinților pe care-i cunoști și să te rogi pentru ei. Astăzi vom vorbi despre îndrumare versus critică. Dacă ai un copil liniștit, plăcut și ascultător, care se bucură să învețe, să-și facă temele și să ajute la treburile casnice, creșterea lui „în mustrarea şi învăţătura Domnului” va fi o bucurie! (vezi Efeseni 6:4).

Mulți dintre noi, însă, avem copii mofturoși, cu voință puternică și cu propriile lor planuri. Ei se pare că știu ce vor, și când și cum să obțină. Știu, de asemenea, ce nu vor să mănânce, să poarte, să audă, să spună și să facă! Iar părinții sau îngrijitorii acestor copii au nevoie de ajutor pentru a putea construi acel gen de relație care să creeze încredere și să permită discuții și respect reciproc într-o atmosferă de „război”.

În astfel de cazuri, îndrumarea se poate transforma cu ușurință în critică, subliniind în mod constant defectele copilului: „Arăți ridicol cu chestia aia… Niciodată nu ajungi la timp… De ce nu poți fi ca…” O abordare mult mai bună ar fi să-i arăți copilului soluția. Chiar și o îndrumare validă, oferită în mod negativ, îi va afecta stima de sine, va genera resentimente și va distruge posibilitatea de a construi un respect reciproc. Copilul trebuie să te audă spunând: „Nu sunt absurd, suntem în aceeași echipă!”

Când apare un conflict – și va apărea! – e tentant să devii autoritar sau frustrat. Dar când țipi, insulți sau umilești copilul, îți pierzi din vedere obiectivul tău ca părinte: acela de a ghida și de a instrui. Acest lucru îl face pe copil să se simtă furios, lipsit de putere, nesigur (de el însuși și de tine) – ceea ce echivalează cu o invitație la rebeliune. Dar dacă îți ghidezi copilul ca unul care face parte din echipa lui, dându-i ajutor practic cu dragoste și răbdare, se vor crea legături care încurajează cooperarea, încrederea și respectul reciproc.

Așadar, alege îndrumarea, nu critica!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , | Lasă un comentariu
31 ian. 2025

31 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit în Dotan. Și ei l-au văzut de departe. Și, înainte de a se apropia de ei, au uneltit împotriva lui să-l omoare. Și au zis unul altuia: „Iată, vine făuritorul de vise! Veniți acum dar și să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din gropi; și vom zice: o fiară sălbatică l-a mâncat. Și vom vedea ce vor ajunge visele lui“.

Geneza 37.18-20

Nimic nu pune mai mult în lumină răul omenesc decât prezența bunătății! Prezența lui Iosif a fost aceea care a stârnit violența și stricăciunea fraților lui, tot așa cum prezența Persoanei Fiului lui Dumnezeu a fost aceea care a stârnit cea mai furioasă manifestare a răului omenesc. La nașterea Sa, vrăjmășia omului a fost gata să-L ucidă pe Copilul Isus și să-și acopere intențiile ucigașe prin cuvinte înșelătoare (Matei 2.8,16). La cruce însă, bunătatea este manifestată ca nicăieri în altă parte. Dar, din nefericire, efectul acestei manifestări dă la iveală cea mai puternică expresie a răului omenesc pe care această lume l-a văzut vreodată: acolo bunătatea se ridică la înălțimea supremă, iar răul se cufundă în adâncimi de necuprins. Crucea este «manifestarea urii împotriva lui Dumnezeu și împotriva binelui; […] prietenii cei mai de aproape tăgăduiesc; unul dintre apropiați devine trădător; alții care sunt sinceri, dar slabi, fug; preoții, stabiliți în funcție pentru a avea compasiune față de cei ignoranți care falimentează, pledează cu furie împotriva inocenței; judecătorul, spălându-și mâinile, Îl condamnă pe Cel nevinovat; bunătatea rămâne singură, iar lumea – toți oamenii – îi sunt împotrivă. Lumina perfectă a scos la iveală întunericul; iar iubirea perfectă și-a atras ura plină de gelozie».

Omul își imaginează zadarnic că stricăciunea și violența vor prospera, așa cum au făcut și frații lui Iosif, sfătuindu-se să-și ucidă fratele și plănuind să-și acopere fapta prin minciună, spunând cu cea mai mare încredere: „Vom vedea ce se va alege de visele lui“. Într-adevăr, aveau să vadă. Și vai de aceia care Îl resping pe Hristos, căci și ei vor vedea, după cum este scris: „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea, și cei care L-au străpuns; și toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui“ (Apocalipsa 1.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi precum copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția cerurilor.

Matei 18.3

Mi-am întins brațele spre el

Când era la plimbare, băiatul meu de trei ani s-a suit pe un zid și a început să meargă pe acel zid care devenea din ce în ce mai înalt spre capătul lui. Neputând să coboare singur, el a avut nevoie de ajutorul meu: a sărit în brațele mele plin de încredere.

Acum el nu mai este un copil; a crescut și a ajuns un băiat mărișor, care raționează. Într-o zi, el din nou se afla pe marginea unui zid și eu din nou mi-am întins brațele spre el. A evaluat însă pericolul și s-a hotărât să nu sară.

Dacă Biblia ne spune să fim ca niște copilași, nu este oare aceasta o invitație să ne încredem în Dumnezeu și în ceea ce spune El? Să ne deprindem să ne încredem în El și să ne bizuim în totul pe brațele Sale! Raționamentele noastre ne pot face să umblăm după propriile gânduri și ne pot împiedica să avem încredere deplină în ceea ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

O caracteristică a copilașilor este dependența: ei nu pot supraviețui fără îngrijirile părinților sau ale altor persoane. Isus Hristos ne-a invitat să trăim lipiți de El și în supunere față de El, dependenți de El. Când citim Biblia, El ne vorbește nouă, iar când ne rugăm, noi Îi vorbim Lui. Să menținem această legătură. Desigur, copilașii vor să crească. Dorința Domnului nostru este să crească credința noastră și ca noi să Îl cunoaștem pe El mai bine, dar și să ne încredem în El ca niște copilași.

Citirea Bibliei: Ezra 9.5-15 · Proverbe 9.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 17:1-13

Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-l facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el. Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele”, spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6).

Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi! Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale.

Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-l fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-l învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-l pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit?

Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)

Dacă ești părinte, ți-ai dorit vreodată să ai o a doua șansă de a-ți crește copiii? Având deja o experiență, și cu ceva mai mult discernământ și implicare, crezi că a doua oară ai face-o mai bine?

Meseria de părinte este plină de satisfacții, dar și de vinovăție. Este plină de satisfacții pentru că ne iubim copiii, și ei ne aduc bucurie… dar este și culpabilizantă pentru că ne învinovățim pentru neajunsurile și nenorocirile lor.

„Unde am greșit, ce n-am făcut bine, ca părinte?!” – ne întrebăm adesea. Nu există părinte perfect și nu există un plan universal, deoarece fiecare copil este unic. Psihologii afirmă că pruncii noștri se nasc ca o „tablă albă”, ce așteaptă ca noi să o umplem cu instrucțiuni de viață.

Dar nu este așa! Bebelușii sunt oameni în miniatură, „născuți în nelegiuire și zămisliți în păcat” (vezi Psalmul 51:5). Ei ne sunt dați „ca moștenire” să-i modelăm din punct de vedere spiritual, moral, social și intelectual. Până la vârsta de șapte ani, ei au învățat aproximativ 75 % din tot ceea ce vor ști vreodată. Dar, deși nu există o formulă unică pentru succes, există principii date de Dumnezeu care funcționează indiferent dacă ești părinte, bunic sau o persoană care lucrează cu copiii.

Sfânta Scriptură spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6) Să observăm câteva cuvinte-cheie în acest verset: „Învață”, care implică transmiterea de informații într-un mod coerent și ușor de înțeles. Copiii mici învață mai bine cu ajutorul imaginilor, iar copiii mai mari au nevoie să folosim un limbaj contemporan. Dacă ei nu înțeleg, probabil că nu le-am predat suficient de bine!

Cuvântul „copil” se referă la persoane suficient de mari pentru a înțelege. „Calea pe care trebuie s-o urmeze” implică cunoașterea personalității și abilităților lor și adaptarea predării pentru a se potrivi cu ele.

Când principiile lui Dumnezeu se potrivesc cu caracteristicile unice ale copilului, este mult mai sigur ca acesta să le adopte și să le urmeze!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →