Etichetă: credinta

  • 2 Iunie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri și cele care sunt pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorități: toate au fost create prin El și pentru El. Și El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El.

    Coloseni 1.15-17

    Domnul nostru Isus Hristos este Fiul dragostei Tatălui (Coloseni 1.13). În același timp, El este cu adevărat Dumnezeu, în timp ce de asemenea Îl reprezintă pe Dumnezeu în acest univers. Hristos este Chipul Dumnezeului adevărat, care este invizibil și pe care nicio făptură nu-L poate vedea (1 Timotei 6.16). Ca și Imagine a lui Dumnezeu, Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, deoarece El Însuși este Dumnezeu. Totuși, El a devenit Om, iar acum, ca Om, Îl revelează pe Dumnezeu omului, deși El este și rămâne Dumnezeu. El n-a renunțat niciodată la ceea ce era dintotdeauna atunci când a devenit ceea ce nu mai fusese niciodată.

    Această taină de nepătruns – anume că Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este acceptată prin credință, nu prin rațiunea omenească. Deși niciodată n-o vom înțelege pe deplin, ea constituie totuși un adevăr binecuvântat, care ne face să ne închinăm Lui, acum și pentru totdeauna.

    Măreția lui Hristos este rezumată în trei puncte distincte în Coloseni 1.15-17. În primul rând, ea este văzută în relația Lui cu alții, El fiind Cel Întâi-născut din toată creația, în timp ce, ca Fiu, ca Singurul-născut, El este într-o relație unică cu Tatăl. În al doilea rând, Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor (versetul 16); diferitele prepoziții folosite aici – în, prin și pentru – arată că El este Arhitectul, Executantul și Obiectul creației. Alte pasaje ne învață că Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt au fost de asemenea implicați în actul creației. Ca și Creator, Hristos este mai înainte de orice lucru, fiindcă nimic nu a fost făcut fără El (Ioan 1.3). În al treilea rând, El este Acela prin care toate lucrurile stau în ființă și sunt susținute.

    A. E. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată Mielul lui Dumnezeu!

    Ioan 1.36

    „Eu sunt“

    Oprindu-ne în fața evangheliei după Ioan, vom auzi glasul Domnului, care ni Se prezintă sub câteva din titlurile Sale. Toate sunt ca niște raze de lumină care proiectează câte ceva din nespusa Lui glorie:

        Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer (6.51).

        Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (8.12).

        Eu sunt de sus … Eu nu sunt din lumea aceasta (8.23).

        Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit (10.9).

        Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi (10.11).

        Eu sunt Fiul lui Dumnezeu (10.36).

        Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (11.25).

        Eu, Domnul și Învățătorul (13.14).

        Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (14.6).

        Eu sunt Vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic (15.5).

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.55-18.9 · Psalmul 104.27-35

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 36:1-13

    Într-o scurtă parabolă a evangheliei după Marcu, Domnul Se prezintă ca un stăpân care a plecat de acasă după ce a dat de lucru robilor Săi. El a lăsat „fiecăruia lucrarea lui“ (Marcu 13.34). Cu excepţia portarului, natura acestor lucrări nu este precizată. În absenţa Lui, Domnul a pregătit o îndatorire pentru fiecare dintre ai Săi, în raport cu vârsta sa şi cu capacităţile sale. Într-o altă parabolă, cea a talanţilor, vedem că stăpânul, la întoarcerea sa, cere socoteală lucrătorilor săi. Unii dintre ei primesc o recompensă, alţii sunt daţi de ruşine (Matei 25.14-30). Am făcut noi, fiecare în parte, ceea ce aştepta Domnul de la noi?

    Lectura noastră de astăzi ne învaţă că multe daruri sunt aduse prea târziu. Momentul pentru a îndeplini o slujbă sau pentru a aduce un dar trecuse. Probabil că mulţi au muncit din greu, dar nu de îndată. Şi ceea ce nu aducem imediat poate să nu mai fie necesar în momentul când în sfârşit ne decidem: este prea târziu, ocazia este pierdută. Ce lecţie importantă pentru noi!

    „Cortul era una“, concluzionează v.13. „Este un singur trup“, declară Efeseni 4.4. În ciuda divizării creştinătăţii în numeroase denominaţii, Dumnezeu vede Adunarea Sa ca fiind un întreg.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE SPUNE LUMEA DESPRE TINE? | Fundația S.E.E.R. România

    „Se răspândeşte zvonul… că tu…” (Neemia 6:6)

    Pentru a-l împiedica pe Neemia să reconstruiască zidurile Ierusalimului, dușmanii săi au răspândit zvonuri despre el. „Se răspândeşte zvonul printre popoare… că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul… și că tu vei ajunge împăratul lor…” (Neemia 6:6). Nu vei putea controla ce gândesc oamenii și nu-i vei putea împiedica să vorbească, dar poți decide cum să răspunzi.

    Neemia a raspuns astfel: „Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns.” (Neemia 6:3-4).

    Din această istorie putem reține trei învățături importante:

    1) Să refuzăm să acordăm unui critic mai multă atenție decât i-am acorda unui prieten. Pentru Neemia, oamenii care au contat au fost aceia care au stat de partea lui, și nu cei care erau împotriva lui. Așa că, în loc să încerce să schimbe păreri, el a schimbat vitezele și… a mers înainte!

    2) Să acceptăm că odată cu oportunitatea vine și adversitatea. Pavel scria că i „s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9) Cu alte cuvinte critica este un semn de respect; dacă nu ai avea valoare, oamenii nici măcar nu te-ar observa!

    3) Să nu uităm că bătăliile grele sunt cele care produc marile victorii. Satan nu ne va trimite o felicitare pentru că am decis să facem voia lui Dumnezeu, ci se va lupta cu noi la fiecare pas. Să nu uităm niciun moment că „Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4)

    Așadar, adu-ți aminte în fiecare moment că Dumnezeu este de partea ta – iar cu El alături, victoria este asigurată!

  • 1 Junie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dragostea să fie neprefăcută; fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine; în dragoste frățească, iubindu-vă cu căldură unii pe alții.

    Romani 12.9,10

    În primul rând, apostolul ne îndeamnă: „Dragostea să fie neprefăcută“. Dragostea este din Dumnezeu, de aceea trebuie întotdeauna să fie sinceră și neprefăcută. Cine este născut din Dumnezeu are natura divină și de aceea este îndemnat să fie un „imitator al lui Dumnezeu“. Dragostea este lucrarea naturii divine și trebuie revelată în cei născuți din Dumnezeu, care sunt în această lume. Fără dragoste, cele mai frumoase daruri au puțină valoare. Dar ce greutate așază aceasta asupra noastră! Ah, cât de ușor este să dovedim dragoste doar în aparență! Cât de necesară este sinceritatea, împreună cu o judecată de sine permanentă!

    Cel de-al doilea îndemn urmează în mod natural: „Fie-vă groază de rău, alipiți-vă de bine“. Dumnezeu este dragoste, însă prima veste pe care El ne-o aduce este: „Dumnezeu este lumină și în El nu este nicidecum întuneric“ (1 Ioan 1.5). Aceste cuvinte ne vorbesc deosebit de serios, mai ales în zilele îngăduinței de sine generale, ale indiferenței și ale satisfacției de sine care caracterizează această perioadă laodiceeană! Într-adevăr, acolo unde o inimă bate cu dragoste reală pentru Dumnezeu, se va găsi și această despărțire hotărâtă de tot ceea ce este necurat – această „groază de rău“. Un astfel de suflet umblă în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină. Nu poate fi mulțumit cu mai puțin.

    Afecțiunea frățească nu este același lucru cu dragostea (vedeți 2 Petru 1.7). Se poate spune că ea își are izvorul în dragoste, însă cercul sau domeniul exercitării ei este mai îngust – este familia lui Dumnezeu, sau Adunarea. Nimic nu poate fi mai plăcut decât afecțiunea frățească intimă; dar ea poate să se răcească, poate să-și piardă din căldură, nu doar pentru că noi suntem slabi, ci și pentru că în frații sau surorile noastre există un lucru sau altul care ne poate pune dragostea la încercări obositoare. De aceea suntem îndemnați stăruitor: „În dragoste frățească, iubiți-vă cu căldură unii pe alții!“. Petru vorbește despre o afecțiune frățească neprefăcută (1 Petru 1.22).

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiul Omului Se dă în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî și a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia.

    Marcu 9.31

    Un copil prezintă evanghelia

    Un băiat stă în fața unei librării creștine și privește cu atenție la o imagine a răstignirii. Un bărbat îl observă și îl întreabă: „Știi cine este Acela?“.

    Spontan, băiatul răspunde: „Da, Acela este Isus, Mântuitorul meu! A murit pe cruce pentru mine, pentru a mă salva. Oamenii din jurul Lui sunt soldații care L-au omorât. Iar această femeie care plânge este mama Lui“.

    Domnul mai în vârstă îl bate pe băiat pe umăr și pleacă mai departe. Dar câțiva pași mai târziu este tras ușor de mânecă. Băiețelul a fugit după el și i-a vorbit: „Scuzați-mă, am uitat ceva. Domnul Isus nu mai este pe cruce. El este viu, pentru că a înviat. El locuiește acum în cer“.

    Acest băiețel a cunoscut evanghelia și a rezumat-o în cuvinte simple: Isus Hristos a murit și a înviat!

    Punctul culminant al evangheliei este învierea. Apostolii au subliniat în fiecare prezentare a veștii bune că Domnul este viu. Și astăzi, orice propovăduire a evangheliei trebuie să aibă acest conținut: Pentru a-i salva pe păcătoși, Isus Hristos a murit. Dar El a înviat și este viu, pentru că a fost victorios pe cruce. Un om mort nu poate salva pe nimeni. Dar Cel care a murit pentru noi și acum trăiește ne poate oferi o perspectivă dincolo de moarte.

    Vestea bună nu este că Isus a trăit și a murit, ci că Isus a murit și trăiește!

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.41-54 · Psalmul 104.13-26

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 35:20-35

    Israeliţii puteau aduce numai ceea ce nu dăduseră înainte pentru viţelul de aur (32.3). Vom putea închina în slujba Domnului numai ceea ce nu am folosit deja pentru lume. Să nu ne risipim deci tinereţea.

    Cine au fost cei care au dat? „Fiecare om pe care îl mişca inima lui şi fiecare om pe care îl îndemna duhul“ (v.21). Aceasta este esenţialul! Să-L iubim pe Domnul, Adunarea, pe aproapele nostru, iată condiţiile fundamentale atât pentru a face o lucrare bună, cât şi pentru a aduce un dar. Pe lângă toate acestea, ceea ce nu izvorăşte din dragoste de regulă nu este bine înfăptuit.

    Unele lucruri puteau fi făcute în casă, în familie, de exemplu cusutul. Nu trebuie să ne imaginăm că a lucra pentru Domnul înseamnă în mod necesar a fi evanghelist sau misionar într-o ţară îndepărtată.

    Să luăm notă de serviciul femeilor. Dacă nu toate erau „iscusite“ sau înţelepte (v.26), toate puteau avea, la fel de bine ca şi bărbaţii, tragere de inimă să facă sau să dea ceva pentru sanctuar (Tit 2.5).

    Unora, Dumnezeu le-a pus pe inimă să dea învăţătură (v.34). Fie ca El să pună pe inima altora să asculte! Aşa vor putea toţi să facă o slujbă înţeleaptă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DIN EXPERIENȚĂ ÎN EXPERIENȚĂ, CU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Moabul… nu era turnat dintr-un vas în altul…” (Ieremia 48:11)

    Dumnezeu a spus: „Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul… De aceea, i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.” Acest verset ne zugrăvește două tablouri; unul este natural și celălalt este spiritual. În tabloul natural, vedem cum se face vinul, fiind turnat dintr-un vas în altul. În imaginea spirituală, vedem cum Dumnezeu ne transformă trecându-ne dintr-o experiență în alta. Și, la fel cum – în procesul prin care se face vinul – atunci când vinul este turnat dintr-un vas în altul, lasă în urmă drojdia (care trebuie îndepărtată pentru a rezulta un produs de calitate), la fel Dumnezeu va permite să treci prin (și să lupți cu) situații care să-ți dezvăluie slăbiciunile, astfel încât să poți lucra asupra lor. Indiferent cât de stânjenitor ar fi, și oricât de mult ți-ai dori să scapi, Dumnezeu nu te va lăsa până când problemele tale nu vor fi rezolvate cu succes. Cum vei ști când se va întâmpla lucrul acesta? Pe măsură ce vei experimenta schimbarea în asemănare cu Hristos, „drojdia” adică păcatul îl vei lăsa în urma ta. În procesul devenirii sale, vinul nu este ținut la fel de mult timp în fiecare recipient; asta pentru că fiecare recipient are un scop diferit. Numai producătorul cunoaște scopul fiecărui vas și, prin urmare, determină cât timp este necesar să stea în el. La fel și-n plan spiritual, doar Dumnezeu știe prin ce trebuie să treci sau cât timp trebuie să rămâi în fiecare stadiu al acestui proces de transformare. Dacă și tu treci printr-o experiență sau alta astăzi, te încurajăm cu acest verset (Filipeni 1:6): „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

  • 10 Mai 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu voi mai fi cu voi, dacă nu veți nimici ce este dat nimicirii din mijlocul vostru.

    Iosua 7.12

    Acest lucru este foarte solemn și de natură să ne cerceteze adânc. El trebuie să aibă un ecou puternic în urechile noastre și să prezinte o lecție sfântă pentru inimile noastre. Așa cum vedem în întâmplarea din Iosua 7, erau sute de mii de oameni în tabăra lui Israel care nu știau nimic, așa cum nu știa nici Iosua, despre păcatul lui Acan. Și totuși, declarația lui Dumnezeu a fost: „Israel a păcătuit … au călcat legământul Meu … au luat din ceea ce era dat nimicirii … au furat … au ascuns … au pus între lucrurile lor“.

    De ce Se exprimă Domnul astfel? Fiindcă adunarea lui Israel era una. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul congregației o făcea să fie una, iar aceasta era de o așa manieră, încât păcatul unuia era păcatul tuturor. „Puțin aluat dospește toată plămădeala.“ Rațiunea omenească poate respinge acest adevăr, așa cum face cu oricare alt adevăr care trece dincolo de sfera ei îngustă. Însă, pentru că Dumnezeu l-a rostit, acest lucru este suficient pentru orice credincios. Nu se cuvine deloc să întrebăm «De ce?» sau «Cum?». Mărturia lui Dumnezeu stabilește orice lucru, iar noi nu trebuie decât să credem și să ascultăm. Ne este de ajuns să știm că prezența lui Dumnezeu necesită sfințenie, curăție și judecare a răului. Să nu uităm niciodată acest lucru! Nu este vorba de principiul pe drept respins de către orice inimă smerită: „Dă-te la o parte, căci sunt mai sfânt decât tine!“. Nu, ci totul se bazează doar pe temeiul a ceea ce Dumnezeu este – „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt“. Dumnezeu nu poate aproba, prin prezența Sa, nelegiuirea nejudecată.

    Cum ar fi putut da El biruință împotriva cetății Ai, câtă vreme Acan se afla în tabără? Imposibil! O biruință, într-o asemenea împrejurare, ar fi însemnat o dezonoare adusă lui Dumnezeu și totodată cel mai rău lucru care i s-ar fi putut întâmpla lui Israel. Dumnezeu nu putea îngădui așa ceva! Israel trebuia să fie adus sub disciplină, trebuia să fie umilit și zdrobit. Trebuia să fie adus în valea Acor, în locul tulburării, căci doar acolo i se putea deschide „o ușă a speranței“, după ce răul pătrunsese în mijlocul lui.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

    Efeseni 2.10

    Nu costă nimic și totuși sunt atât de prețioase

    O față prietenoasă în monotonia vieții de zi cu zi.

    O tăcere atentă atunci când vedem greșelile celorlalți.

    Un cuvânt de apreciere pentru bunătatea persoanei de lângă noi.

    Un mic serviciu pentru cel subordonat nouă.

    Un exemplu bun pentru cei pe care Dumnezeu îi iubește – copiii.

    O strângere de mână caldă pentru cel întristat.

    O discuție răbdătoare cu cei nerăbdători și enervanți.

    O privire plină de compasiune pentru cel care poartă o durere ascunsă.

    Un salut prietenos pentru cel disprețuit.

    O recunoaștere a propriei slăbiciuni.

    O mărturisire sinceră a greșelii comise.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.14-7.1 · Efeseni 6.19-24

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 26:1-14

    După aceste trei obiecte – chivotul, masa şi sfeşnicul – urmează descrierea Cortului propriuzis. Acesta era o structură de scânduri care alcătuiau trei pereţi, peste care se întindeau patru învelitori suprapuse, fiecare făcută din mai multe covoare.

    Prima învelitoare, numită „cortul“, era aşezată dedesubt şi ţinea loc de acoperiş. Nu o putem admira decât ţinânduse în sanctuar. Era ţesută din fire de diferite culori, pe care le regăsim atât la perdea (v. 31), cât şi în îmbrăcămintea marelui preot (28.5). Fiecare culoare subliniază o anumită glorie a lui Hristos. Inul subţire răsucit ilustrează umanitatea Lui desăvârşită; albastrul, caracterul Lui ceresc; purpuriul, gloria Lui universală; stacojiul, domnia Lui peste Israel. Încheietorile (cheotorile) albastre şi cârligele (copcile) de aur care îmbinau perdelele ne amintesc de legăturile cereşti şi di­vine care-i unesc pe cei răscumpăraţi.

    Cea de-a doua învelitoare, din piei de capră, cea de-a treia, din piei de berbec, şi cea de-a patra, din piei de vi­ţel de mare, sugerează, respectiv, despărţirea, consacrarea (29.27) şi vigilenţa. Dumnezeu a găsit aceste virtuţi în viaţa lui Isus aici jos şi doreşte ca ele să se ma­nifeste acum în mod similar în viaţa copiilor Săi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂSTREAZĂ-ȚI ENTUZIASMUL ÎN CĂSNICIE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” (Proverbele 5:19)

    Dacă ești o persoană căsătorită, gândește-te la momentul în care te-ai întâlnit prima oară cu soțul sau cu soția ta, și te-ai îndrăgostit. Te gândeai la el sau la ea zi și noapte, nu-i așa? Abia așteptai să fiți împreună; te agățai de fiecare cuvânt rostit de celălalt… Relația era motivatoare și plină de entuziasm, pentru că mințile voastre se antrenau reciproc, emoțiile voastre erau exaltate, și o gamă largă de subiecte ale vieții vă aprindea imaginația. Dar numeroase căsnicii nu supraviețuiesc pentru că mor de plictiseală. Și atunci, unul dintre soți se implică într-o relație extraconjugală, sau celălalt devine dependent de comportamente deviante… pentru că intervine plictiseala în relație. Sigur, asta nu este o scuză pentru fapte deplorabile, dar plictiseala funcționează ca o otravă și percepe o taxă inevitabilă de la fiecare dintre noi. Secretul unei bune căsnicii constă în găsirea unor modalități de a continua să te dezvolți, și apoi de a aduce lucrul acesta pe masa relației. Învață ceva nou despre munca soțului sau soției tale, și fii preocupat de detaliile zilei pe care a petrecut-o. Găsiți un subiect pe care să-l împărtășiți și să discutați despre el. Când ești preocupat de viața persoanei de lângă tine, îi întărești dorința de a-ți împărtăși mai multe despre felul în care și-a petrecut ziua, și despre propria persoană… Și încă un lucru care nu trebuie uitat: e important să ai preocupări și activități personale. Familiile care vor să crească împreună înțeleg că trebuie să se încurajeze unul pe altul, să-și alimenteze prieteniile, hobby-urile și interesele și în mod independent. În familiile-model, soții se încurajează și se motivează unul pe altul! Ei înțeleg cum să-și dezvolte propriile lor vieți fără să desconsidere viața pe care o împărtășesc împreună. La asta se referă Biblia când spune: „fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” Așadar, păstrează-ți entuziasmul în căsnicie! Se poate! Succes!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne