Etichetă: credinta

  • 17 Octombrie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: pe când se ruga ea îndelung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea.

    1 Samuel 1.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Tristețea adâncă a Anei și rugăciunea ei ne pot învăța câte ceva cu privire la acele perioade când nu știm ce să ne rugăm. Uneori, când durerea este foarte puternică, nu știm cum să ne rugăm. Pavel ne amintește că „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui“ (Romani 8.26). Dumnezeu dorește să venim cu credință și să ne vărsăm inimile înaintea Lui, fiindcă El poate să vindece inimile rănite.

    Este important să menționăm de ce Ana dorea un copil. Ea dorea nu doar un copil, ci un copil de parte bărbătească (1 Samuel 1.8,11), care să crească și să fie folosit de Domnul pentru a conduce poporul Său. Ea I-a făcut un jurământ neobișnuit Domnului, anume că, dacă El avea să-i dea un fiu, ea urma să-l dedice slujirii Lui pentru toate zilele vieții sale. Ana și-a ținut jurământul și l-a păstrat acasă pe Samuel doar până când l-a înțărcat. Apoi l-a adus la cort, pentru a-și împlini jurământul făcut (1 Samuel 1.21-28). Cât a fost mic, Ana și-a arătat dragostea față de el prin faptul că-i făcea câte o mantie mică în fiecare an. Samuel știa că mama lui îl iubea, însă știa și că ea își împlinea astfel jurământul făcut lui Dumnezeu.

    Ana își vărsase inima înaintea Domnului, în amărăciunea ei; după aceea, ea și-a deschis inima către El în laudă. Domnul i-a schimbat amărăciunea într-o cântare de bucurie, fiindcă El poate inspira cântări în noapte (Iov 35.10; Psalmul 43.8). El a dăruit o cântare inimii predate Lui. Cântarea Domnului poate însemna putere pentru cel neputincios, bucurie pentru cel întristat, vindecare și biruință pentru sufletul copleșit, fiind o jertfă de laudă pentru Domnul (Evrei 13.15).

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Da, lumina celui rău se va stinge … Nădejdea lui va fi smulsă din cortul lui și va fi târât spre împăratul spaimelor.

    Iov 18.5,14

    Ultima cortină

    În liniște, sicriul este coborât în groapă și dispare dinaintea ochilor. Slujba de înmormântare este încheiată. Oamenii se îndepărtează rapid de locul morții.

    La ieșirea din cimitir mă întâlnesc cu un fost coleg, cu care lucrasem la teatru înainte să mă întorc la Dumnezeu. Intrăm imediat în discuție și ne amintim de vremurile petrecute împreună la teatru. „Mai știi“, îi spun eu, „că, atunci când se trăgea ultima cortină, dacă reprezentația fusese ratată, nu se mai putea corecta nimic? Toate reproșurile nu mai ajutau la nimic. Spectacolul era un eșec“.

    Nu este la fel și în viața noastră? Într-o zi, fiecare își va juca ultimul rol pe scenă și apoi va cădea „cortina“ și pentru el.

    Când este să se gândească la moarte, nu sunt oare mult prea mulți aceia care trebuie să recunoască faptul că au trăit fără Isus? O viață fără Mântuitorul și Răscumpărătorul are consecințe devastatoare! Pentru oricine pleacă de pe scena vieții fără El, viitorul este fără speranță și așa rămâne pentru totdeauna.

    Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că peste dumneavoastră încă nu a căzut „ultima cortină“. Folosiți timpul și predați-vă viața Domnului Isus înainte de a fi prea târziu! Pentru cei răscumpărați sunt valabile cuvintele: „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere …“ (Apocalipsa 21.4).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.17-29 · 1 Ioan 2.12-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 11:1-15

    Poporul lui Dumnezeu este îndemnat să facă precum plugarul care, pentru a-şi alinia brazda, ia repere din urma şi dinaintea lui. Pentru a reveni la drumul drept, Israel va privi întâi înapoi, pentru a-şi aminti de ieşirea din Egipt şi de dificila călătorie prin pustiu (v. 2-7; Ieremia 2.23: „Priveşte-ţi calea în vale“), apoi înainte, pentru a contempla prin credinţă bogata ţară a promisiunii (v.10-12). Rătăcirile noastre trebuie să ne servească de avertisment şi să vorbească conştiinţei noastre, în timp ce perspectiva moştenirii cereşti care ne aşteaptă este menită să ne stimuleze inimile. Confruntaţi necontenit cu un trecut jalonat prin har şi cu un viitor glorios, umblarea noastră va tinde să fie dreaptă.

    Ce contrast între ţara promisiunii şi Egipt, imagine a lumii! Pentru a avea apă, chiar şi în zilele noastre, egiptenii sunt obligaţi s-o ridice cu greu până la jgheaburi, cu ajutorul scripetelui, un fel de moară acţionată primitiv cu piciorul (v. 10 sf.), în timp ce în ţara Canaanului, ploaia cerului asigură apă fără plată şi din abundenţă. Da, ce contrast între sărmanele eforturi ale omului din lume de a-şi făuri singur fericirea şi terenul binecuvântat pe care este aşezat acum răscumpăratul Domnului, care primeşte totul prin harul Dumnezeului său!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LASĂ-ȚI ÎNGRIJORĂRILE ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

    Când te simțiți anxios și speriat, iată două lucruri pe care ar trebui să le faci: 1) Găsește-ți un prieten dintre frații de credință. Atunci când anxietatea te acaparează, una dintre cele mai bune modalități de a rupe spirala îngrijorării este să o dezvălui unui prieten din biserică. Când a fost ca Israel să ia în stăpânire Țara promisă, Dumnezeu le-a spus: „Cine este fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.” (Deuteronomul 20:8) Pesimismul, descurajarea și spaima sunt contagioase. Dar la fel este și curajul! Așa că, apelează la un prieten care are darul încurajării! 2) Ia atitudine și înfruntă-ți frica! Poți asculta toate predicile despre un Dumnezeu bun, care va avea grijă de tine, și s-ar putea să nu fie suficiente ca să elimine anxietatea din viața ta. Trebuie să faci și anumite lucruri, iar primul ar fi să pășești prin credință. Modul în care pacea lui Dumnezeu ajunge din mintea ta în corpul tău este prin încrederea în El, până când îți poți înfrunta temerile fățiș. Așadar, cu gândul acesta în minte, fă următoarele lucruri: a) meditează la pasaje din Scriptură, cum ar fi Psalmul 23; imaginează-ți efectiv că ești păstorit de Domnul pe pășuni verzi și condus la ape de odihnă; b) vorbește cu „prietenul tău de credință” înainte ca îngrijorarea să se instaleze în mintea ta; c) rostește o rugăciune: „Doamne, îmi arunc toate grijile asupra Ta!” d) fă exerciții fizice; exercițiul fizic este unul dintre cele mai bune moduri pentru a opri acumularea excesului de adrenalină; e) identifică-ți frica și fă un mic pas pentru a o înfrunta; și f) odihnește-te suficient. Psalmistul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi acesta: lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu!

  • 11 Octombrie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

    Psalmul 150.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Așa se încheie cartea Psalmilor și așa ne este prezentat, cu privire la pământ, rezultatul venirii Domnului. El este cu adevărat Omul binecuvântat din primul psalm, „cel care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Fiecare bătaie a inimii Lui devotate a fost pentru Dumnezeul Său și fiecare cuvânt al Lui și fiecare faptă a Lui L-au glorificat pe Tatăl. Orice excelență de ordin moral a strălucit în mod perfect în Persoana Lui.

    Rodul Lui va apărea la timpul potrivit, frunza Lui nu se va veșteji niciodată, iar în tot ce va face va prospera. Oamenii au crezut că lumina Lui s-a stins pentru totdeauna atunci când a fost răstignit, însă El va veni din nou. Va răsări ca Soare al dreptății și va aduce acea dimineață fără nori, pe care toți sfinții lui Dumnezeu au așteptat-o (2 Samuel 23.4). Își va pune caracterul binecuvântat asupra împărăției Sale, care va reflecta gloria Lui strălucitoare. Atunci orice suspin și orice strigăt de durere vor fi îndepărtate, iar întunericul va fugi dinaintea strălucirii prezenței Sale. Tot pământul va fi plin de gloria Domnului și, așa cum viața Lui întreagă a fost o laudă pentru Dumnezeu, la fel toate făpturile vor da laudă în acea zi.

    Ridicarea și căderea împărățiilor; acumularea celor mai grave probleme; conflictele de interese care cresc tot mai mult – toate acestea dovedesc instabilitatea stării de lucruri din această lume. Însă toate acestea nu trebuie să-l tulbure pe cel care, cu ochii credinței, Îl vede pe Isus. Steaua strălucitoare de dimineață, care vestește venirea zilei, strălucește deja în cer și umple de nădejde inimile celor credincioși. Da, Domnul vine! El să fie lăudat!

    J. T. Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin har sunteți mântuiți.

    Efeseni 2.5

    Cererea de grațiere

    Un bărbat condamnat la moarte stătea în celula sa și aștepta. În orice zi, sentința putea fi executată. Cu mult timp în urmă îi trimisese președintelui o cerere de grațiere.

    Într-o dimineață s-a întâmplat însă ceva la care nu se mai aștepta. Zăvorul greu al ușii celulei sale a fost tras și un bărbat în uniformă a intrat, înmânându-i o scrisoare. A citit-o zguduit de emoții. Parcă visa. Nu-i venea să creadă. Cererea sa de grațiere fusese acceptată. El nu mai trebuia să moară… Semnătura președintelui pusă pe cererea sa îi oferea condamnatului certitudinea că pedeapsa cu moartea nu va fi executată.

    Acest tablou ne trimite cu gândul la ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă, oamenilor. Deși am păcătuit împotriva Lui, El vrea să ne scutească de pedeapsă. Dar nu invocă circumstanțe atenuante. Nu, ci El rămâne credincios sfințeniei Sale. Pe baza morții Fiului Său Isus Hristos, care a ispășit toată vina pe cruce, Dumnezeu îl iartă pe cel păcătos.

    Depinde doar de noi, dacă Îi trimitem sau nu lui Dumnezeu o cerere de grațiere. Dacă ne mărturisim înaintea Lui păcatele noastre și credem că Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru ele, Dumnezeu ne achită imediat.

    El ne dă confirmarea acestui fapt în Cuvântul Său veșnic valabil:

    „Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 10.28-11.3 · Ioan 21.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 7:7-26

    Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele“ (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

    Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …“ (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).

    Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII DISCIPLINAT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

    Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești.

    David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său.

    Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15)

    Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat!

    Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină.

    O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.”

    Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.

    Așadar, fii disciplinat!

  • 9 Octombrie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

    1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

    Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

    Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

    De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

    Luca 7.47,48

    Fariseul și femeia păcătoasă (6)

    Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

    Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

    Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

    Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

    „Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 6:1-15

    Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

    Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

    Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

    1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

    2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

    3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

    Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

    4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

  • 27 Septembrie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Pentru că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

    Romani 14.10 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Expresia „scaunul de judecată“ o găsim aici și în 2 Corinteni 5.10; aici, în legătură cu Dumnezeu, iar acolo, cu Hristos. Însă în niciunul dintre cele două locuri nu se spune că cel credincios ar trebui să fie judecat înaintea acestui scaun. Aceasta ar însemna condamnarea sa veșnică. Dar, odată ce judecata lui Dumnezeu, care stătea asupra lui, a fost împlinită în Hristos la cruce, cel credincios nu mai are nimic de-a face cu judecata. Dar el trebuie să fie descoperit – întreaga sa viață, binele și răul, care se vor vedea în lumina infailibilă a acestui scaun de judecată – și, după acestea, el va primi recunoștință și laudă sau „va suferi pierdere“ (1 Corinteni 3.15). Cu toții trebuie să-I dăm socoteală Dumnezeului înaintea Căruia se va pleca orice genunchi; suntem robi care, în privința slujbei și a administrării încredințate, va trebui să răspundem într-o zi înaintea Domnului.

    Dacă în inimile noastre este clar faptul că fiecare dintre noi va trebui cândva să dea socoteală, atunci nu doar că ne vom păzi de orice fel de judecare a altuia, ci dorința de a-I plăcea Domnului – Celui care ne iubește pe noi și pe alți frați cu aceeași dragoste – ne va însufleți să evităm tot ce ar putea constitui o pricină de poticnire sau o supărare pentru fratele nostru. După cuvintele apostolului, este cu mult mai potrivită judecarea faptelor proprii. În ce-l privea, Pavel era convins „în Domnul Isus“ că „nimic nu este necurat în sine; numai pentru acela care socotește ceva ca fiind necurat, pentru acela este necurat“ (Romani 14.14). El cunoștea gândul Domnului în această privință și avea deja răspuns la toate întrebările referitoare la mâncare sau la băutură. Dar, având inima „întărită prin har“ (Evrei 13.9), el era condus de dragostea lui Hristos să nu folosească libertatea pe care o avea în El ca prilej pentru carne. Ar fi preferat să nu mănânce niciodată carne, decât să-l facă pe fratele său să se poticnească (1 Corinteni 8.13).

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață.

    Psalmul 119.50

    Biblia ascunsă (2)

    Când soțul a deschis Biblia, din ea a căzut o bucată de hârtie pe care erau scrise următoarele rânduri:

    „Am auzit că aceia care vor să ne ia viața au sosit iarăși în valea noastră. Ei caută să ne ia Biblia. Încercăm să ascundem de ei această carte prețioasă. Poate va ajunge cândva în mâinile acelora care se vor întreba: Oare cuvintele acestei cărți dau puterea de a ține cu tărie la ele până la moarte? Răspunsul nostru este: Niciodată nu ni s-au părut mai adevărate aceste cuvinte ca acum, când trebuie să plătim cu moartea pentru credința noastră în Cuvântul lui Dumnezeu!

    Pe toți cei care aveți în mână această carte, vă rugăm fierbinte să o citiți cu inima sinceră și fără prejudecăți! Recunoașteți că sunteți păcătoși pierduți înaintea lui Dumnezeu și acceptați mântuirea pe care Dumnezeu v-o oferă! Atunci și voi veți putea spune cu mulțumire, în ultimul ceas al vieții: «M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept» (2 Timotei 4.7,8).

    În așteptarea plecării lor binecuvântate la Domnul,

    Peter, Anne și Else Hollmann“.

    Toată familia a fost profund impresionată auzind aceste cuvinte. „Niciodată nu voi arde această carte, care are o astfel de putere și în viață, ca și în moarte!“, a spus tatăl.

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 4.1-16 · Ioan 17.20-26

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 1:19-28

    De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător“ (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-l preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere“ şi nu „prin credinţă“, vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).

    Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă (Lit: nefiind amestecat cu credinţă) în cei care au auzit“ (Evrei 4.2 şi nota c).

    „Pentru că Domnul ne urăşte“ (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEȘTI? | Fundația S.E.E.R. România

    „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi…” (1 Ioan 4:17)

    În cultura de astăzi, cuvântul „iubire” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Îți poți iubi soțul sau soția, țara ta, câinele, telefonul mobil sau mașina… Dar nu-ți iubești soțul sau soția în același mod în care îți iubești telefonul mobil sau mașina, nu-i așa? Tipul de dragoste de la televizor și din tabloide, în care te îndrăgostești și te dezîndrăgostești din senin, nu este dragoste adevărată, ci egoism și imaturitate.

    Cuvântul biblic agape (dragostea lui Dumnezeu) indică un angajament necondiționat de iubire care își are rădăcinile într-o decizie neschimbată. Întotdeauna dăruiește și nu se schimbă indiferent dacă dragostea este sau nu împărtășită. Este o decizie a inimii tale, de a căuta binele suprem al celeilalte persoane, indiferent de modul în care aceasta îți va răspunde. Atunci când traducătorii Bibliei King James au dat peste cuvântul grecesc agape, în loc să folosească cuvântul englezesc „love” ei au optat pentru cuvântul „charity” (care înseamnă „filantropie, milă, caritate”). Și au ales această variantă pentru a întări ideea că dragostea adevărată este o iubire dezinteresată, necondiționată, darnică.

    Și, ca atare, ea direcționează bunătatea, respectul și loialitatea către persoana iubită. Biblia spune că: „Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 4:16-17)

    Ceea ce ne face să fim diferiți de lume și să ieșim în evidență nu sunt cuvintele noastre, ci dragostea noastră unii față de alții. Când ne vom putea depăși diferențele, când vom trece ușor peste granițele confesionale, rasiale și culturale, și când ne vom iubi cu adevărat unii pe alții, lumea va fi atrasă de Hristos și va pleca și urechea la ceea ce spunem (vezi Ioan 13:35)!

    Așadar, să ne iubim unii pe alții!

  • 12 Septembrie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cine ești tu să judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Și va sta, pentru că Domnul poate să-l facă să stea.

    Romani 14.4https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Cine îți dă dreptul să judeci pe slujitorul altuia? Este el responsabil față de tine, sau față de Stăpânul său? Stă el sau cade pentru tine, sau pentru El? Nu-l va ține în picioare Stăpânul său, Căruia dorește să-I slujească? Într-adevăr, El poate aceasta, deși noi, în nebunia noastră, am crede altceva. Trebuie să ne aducem aminte că în acest capitol este vorba de probleme ale conștiinței, care într-un caz hotărăște într-un fel, iar în altul, în alt fel; în niciun caz nu este vorba de diferențe în aprecierea unor fapte rele. Niciodată nu trebuie să îngădui păcate la fratele meu, dar aici nu este vorba despre păcat. Iar dacă suntem îndemnați să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții chiar și atunci când unul are vreo plângere împotriva celuilalt (Coloseni 3.13), cu cât mai mult ar trebui să fim gata să răbdăm când este vorba despre astfel de probleme la nivel de conștiință!

    Apostolul explică apoi problema și astfel: unul care ține o zi mai presus de altele o face pentru Domnul – „pentru Domnul o ține“ – iar un altul, din același motiv, privește toate zilele la fel. Cel care mănâncă, mănâncă pentru Domnul, mulțumind Domnului pentru mâncarea de care se bucură, iar cel care nu mănâncă, „pentru Domnul nu mănâncă“, iar el „Îi mulțumește tot lui Dumnezeu“. Cine poate acum să-l judece sau să-l disprețuiască pe unul pentru ceea ce face sau ceea ce nu face? Nu doresc amândoi să-I placă Domnului și să-I slujească, deși, potrivit măsurii înțelegerii lor spirituale, o fac în feluri diferite? Și nu sunt amândoi răspunzători înaintea Lui? De unde are cel tare, dacă poate fi numit așa, tăria sa? Nu trebuie și el să fie susținut de har, în aceeași măsură ca și cel slab? Un singur lucru nu trebuie însă trecut cu vederea: „Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui“ (versetele 5 și 6). Doar așa poate merge cu o inimă bucuroasă pe cale. Dar cât de multă lipsă de înțelepciune trebuie să îndure Domnul și astăzi din partea celor ai Săi în această privință!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

    Ioan 17.3

    Big Bill

    Mi se spunea Big Bill. Eram tăietor de lemne, om înalt și vânjos; beam mult și înjuram toată ziua. Oamenii cuviincioși mă evitau. Dar nu mă deranja atitudinea lor, pentru că nu-mi păsa ce credeau oamenii despre mine. Nu-mi era frică de nimeni – nici de oameni, nici de Dumnezeu.

    Într-o zi nu aveam nimic de făcut și așteptam ca cineva să mă invite la un pahar de băutură. Un băiat a alergat spre mine și a strigat: „Big Bill, ai auzit știrile? Coloniștii au adus un predicator. El va vorbi în această seară la școală. Cred că ar trebui să mergi acolo!“. Eram treaz de-a binelea și am izbucnit pe loc: „Să știi că mă duc! În acest loc, nimeni nu a avut niciodată nimic de-a face cu religia și, pe cât de adevărat este că mă numesc Big Bill, pe atât de sigur este că așa trebuie să-mi rămână numele“. Seara școala s-a umplut de oameni. Mulți au venit să asculte Cuvântul lui Dumnezeu; alții au venit să mă vadă pe mine, Big Bill, acționând împotriva acelui mic predicator.

    Când am ajuns la intrare, predicatorul citea deja textul biblic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3.16). Auzind cuvintele citite, nu am putut merge mai departe. Predicatorul a citit din nou versetul, apoi și a treia oară. Nu știu cum am ajuns pe scaunul de lângă ușă. Nu mai auzisem niciodată asemenea cuvinte. Am stat și am ascultat. Și apoi L-am întâlnit pe Cel „care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20). Iar Big Bill a devenit Micul Bill și s-a convertit.

    Citirea Bibliei: 1 Împărați 19.11-21 · Ioan 12.37-50

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 26:1-4; 26:51-65

    Trecuseră patruzeci de ani de la numărătoarea din capitolul 1. Domnul cere să se facă o nouă numărătoare, de data aceasta pe familii, a capetelor „întregii adunări a fiilor lui Israel“.

    O comparare a celor două recensăminte, de la începutul şi de la sfârşitul călătoriei prin pustiu, scoate în evidenţă consecinţele dezastruoase şi iremediabile ale faptelor comise. Seminţia lui Si­meon, mai vinovată decât celelalte în chestiunea cu Baal-Peor, a fost decimată (25.14). Acest fapt va conduce şi la o micşorare proporţională a moştenirii lor în Canaan, după instrucţiunile date lui Moise: „ … celor mai puţini să le dai mai mică moştenire“ (v.54).

    Acest adevăr ne spune tuturor că o umblare în slăbiciune antrenează pentru creştin o pierdere eternă şi poate privarea de „cunună“ (Apo­calipsa 3.11). De la Ruben până la Neftali, numărătoarea s-a făcut în aceeaşi ordine ca şi prima dată, după steagurile seminţiilor (cap. 2). Faptul că totalul este aproape acelaşi (v.51; 1.46) demonstrează puterea harului lui Dumnezeu care s-a îngrijit de această imensă armată de şase sute de mii de oameni, fără a socoti femeile şi copiii, în timpul celor patruzeci de ani în pustiu.

    Dumnezeu n-a fost niciodată depăşit de nevoile alor Săi şi El va avea aceeaşi grijă de fiecare dintre noi până în ultima noastră zi aici, jos.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

    Dacă ești părinte, renunțarea la copii este adesea una dintre cele mai dificile etape ale vieții de părinte. Scriitoarea și publicista americană Erma Bombeck a comparat-o cu înălțarea unui zmeu. Ea spune: „Mama și tata aleargă pe drum în speranța că vor prinde o adiere de vânt. În cele din urmă, și cu mult efort, reușesc să ridice zmeul la câțiva metri în aer. Tocmai când cred că este în siguranță, se profilează un mare pericol.

    Zmeul plonjează spre liniile electrice și se învârte periculos printre copaci. Este un moment înfricoșător. Apoi, pe neașteptate, o rafală de vânt prinde zmeul și îl duce în sus. Mama și tata încep să dea drumul la sfoară cât de repede pot. Atunci zmeul devine greu de ținut. Părinții ajung la capătul sforii și încep să se întrebe ce să facă în continuare. Micul aparat de zbor cere mai multă libertate. Se ridică din ce în ce mai sus. Tata se ridică în vârful picioarelor pentru a se adapta la tracțiune. Acum zmeul este susținut cu greu între degetul arătător și degetul mare. Apoi vine momentul eliberării. Sfoara îi alunecă printre degete, iar zmeul se înalță maiestuos pe cerul frumos al lui Dumnezeu.

    Zmeul este acum o simplă pată de culoare pe cer. Părinții sunt mândri de ceea ce au făcut – dar sunt triști când își dau seama că munca lor s-a terminat. A fost o muncă a iubirii… Dar, cum au zburat… și unde s-au dus anii?!” A fi părinte este o experiență îmbucurătoare și terifiantă, o experiență care a fost rânduită de la început. Odată cu eliberarea supremă, sarcina ta de părinte s-a încheiat. Copilul tău este liber, la fel și tu, pentru prima dată după aproximativ douăzeci de ani.

    Ce urmează? Întreabă-L pe Dumnezeu – El are cu siguranță un plan pentru viața ta!

  • 12 August 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este câștig.

    Filipeni 1.21

    „Pentru mine, a trăi este Hristos“ – această expresie prezintă viața și experiența creștină în plinătatea lor; Hristos Însuși stăpânește și controlează viața celui credincios într-o așa măsură, încât singurul obiect al acestuia este să trăiască spre gloria Lui. Aceasta trebuie să fie experiența creștinilor peste tot și în orice perioadă. Din nefericire însă, cât de puțini dintre noi o cunosc! Ea implică o voință predată și un trup pus la dispoziția Domnului, care l-a răscumpărat, ca să fie folosit doar pentru lauda Lui. Aceasta este viața în adevăratul ei sens și, probabil, nimeni n-a savurat-o într-un mod atât de deplin precum apostolul Pavel.

    Am putea înțelege mai bine această expresie, „pentru mine, a trăi este Hristos“, dacă privim pentru un moment la ce înseamnă viața pentru alții: omul de afaceri necredincios, al cărui unic scop este să dobândească bogăție, poate spune: «Pentru mine, a trăi este banul»; cel nepăsător, care caută plăcerile lumii, ar trebui să spună, dacă ar fi sincer: «Pentru mine, a trăi este plăcerea lumească»; omul carnal, dedat întru totul iubirii de sine, ar spune: «Pentru mine, a trăi este eul»; politicianul, avid după aplauzele oamenilor și după celebritate, poate declara: «Pentru mine, a trăi înseamnă faimă și putere». Însă Pavel a putut spune, și orice creștin ar trebui să poată spune: „Pentru mine, a trăi este Hristos“.

    Și doar unii ca aceștia pot adăuga din toată inima: „și a muri este câștig“. Moartea nu este un vrăjmaș pentru cel pentru care Hristos reprezintă totul. A trăi oferă prilejul de a-L manifesta pe Hristos aici, jos; a muri înseamnă să fii cu Hristos – nimic nu poate fi mai prețios decât aceasta!

    H. A. Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci până la ceruri ajunge bunătatea Ta și până la nori adevărul Tău.

    Psalmul 57.10

    Cactusul saguaro

    La granița dintre Mexic și Statele Unite ale Americii se întinde deșertul Sonora, unul dintre cele mai mari din lume. Peisajul său este unul deosebit. Vara temperaturile ajung până la 39° Celsius; plouă doar de două ori pe an, în rest este secetă. Cu toate acestea, acolo cresc plante impunătoare. Deșertul Sonora conține o varietate unică de plante, dintre care cactușii saguaro ocupă un loc de frunte. Ei pot crește până la 15 metri înălțime. Este nevoie de 50 de ani pentru ca o sămânță de saguaro, care este de mărimea unui grăunte de nisip, să ajungă la această dimensiune. Cum poate supraviețui și crește acest cactus într-un astfel de loc? Dumnezeul Creator a înzestrat cactusul cu un sistem special, astfel încât el să poată stoca până la 1.000 de litri de apă, în funcție de mărimea sa. Cu ajutorul rădăcinilor sale, puțin adânci, cactusul absoarbe apa din sol în timpul scurtelor anotimpuri ploioase și o stochează în trunchiul său. În acest fel, cactusul poate supraviețui fără ploaie timp de aproximativ un an. Stratul superior gros îl protejează împotriva uscării în perioadele secetoase. De asemenea, acest cactus oferă adăpost și hrană altor creaturi. Când are 60 de ani, începe să înflorească. Noaptea, liliecii sug seva dulce a florilor lui, în timp ce albinele și păsările se hrănesc cu ea în timpul zilei. Ciocănitorile sapă mici cavități în stratul ceros al cactusului, unde își construiesc cuiburi pentru puii lor. După ce și-au crescut puii, bufnițele se mută acolo și își cresc familiile.

    Credinciosul Dumnezeu are grijă de toate creaturile Sale. Puterea și măreția Lui sunt scrise pe lucrările creației, care ne fac să ne minunăm și să-L adorăm.

    Citirea Bibliei: 1 Împărați 6.19-38 · Ioan 6.1-15

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 9:15-23, 10:1-10

    Israel nu era în măsură să hotărască etapele călătoriei prin pustiu. Fiecare plecare şi fiecare oprire avea loc „după porunca Domnului“. Se ridica norul? Atunci ei trebuia să plece chiar dacă abia se aşezaseră într-un loc plăcut. Rămânea norul deasupra cortului? Ei trebuia să aşeze tabăra şi să nu meargă mai departe. Conducerea divină era astfel indispensabilă pentru a aşeza tabăra sau pentru a o ridica, pentru noapte ca şi pentru zi. Frumoasă imagine a dependenţei continue care i se potriveşte credinciosului Domnului şi pe care El Însuşi a ilustrat-o perfect. În ciuda mesajului pe care l-a primit de la surorile lui Lazăr şi a dragostei pe care o purta către membrii acestei familii, Isus nu Se întoarce în Betania decât două zile mai târziu, atunci când cunoaşte voia Tatălui Său (Ioan 11).

    Îndată ce se descoperea voinţa Domnului, trâmbiţele de argint ale preoţilor dădeau semnalul pentru diversele mişcări ale poporului. Ele sunau strângerea (v. 3, 4), înaintarea (v. 5, 6), mersul la război (v. 9) sau sărbătorile solemne (v. 10). Aceste trâmbiţe ne vorbesc despre mărturia lui Dumnezeu dată atât în adunarea sfinţilor, cât şi, respectiv, în mersul lor, în conflictele lor sau în închinarea lor. În mijlocul unei lumi ostile, „nu te ruşina de mărturia Domnului nostru“ (2 Ti­motei 1.8)!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ FIM PRIETENI CU DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12)

    Moise a vorbit cu Dumnezeu cum ai vorbi cu un prieten, împărtășindu-I ceea ce simțea și gândea. De fapt, Dumnezeu a vrut să fie așa. Iată cum a decurs conversația: „Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!”… Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!” Moise redă cu fidelitate ce-i spusese Dumnezeu anterior. Îți amintești când i-ai spus soțului tău sau celui mai bun prieten: „Ai spus cutare lucru…” Asta a făcut Moise aici: Îi amintește lui Dumnezeu propriile Sale cuvinte. Dumnezeu vrea ca și tu să-ți amintești Cuvântul Său și să i-L spui înapoi (vezi Isaia 43:26). Nu pentru că El are nevoie să I se reamintească, ci pentru că tu ai nevoie… și pentru că singurul cuvânt pe care El S-a angajat să-l împlinească este Cuvântul Său (vezi Matei 24:35). Atunci când te rogi folosind Cuvântul lui Dumnezeu, te rogi după voia Lui, și ai garanția că vei fi ascultat. Așadar, învață și memorează versetele care se referă la nevoile și dorințele tale, iar atunci când vorbești cu Dumnezeu, amintește-ți de ele și rostește-le în rugăciune. De exemplu, promisiunea că „orice lucru veţi cere… să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24), Dumnezeu o va recunoaște! Cu cât înveți mai mult din Cuvântul Său, cu atât mai mult felul și timpul tău de rugăciune se vor conforma voinței Lui și cu atât mai mult te vei simți pe aceeași lungime de undă cu El! Ține-ți Biblia la îndemână când vorbești cu Dumnezeu, astfel încât El să-ți poată direcționa gândurile către cuvintele pe care vrea să le rostești în rugăciune!

  • 22 Iulie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și așa erați unii dintre voi. Dar ați fost … sfințiți … în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru.

    1 Corinteni 6.11

    Sfințirea credincioșilor înseamnă pentru mulți oameni, poate pentru cei mai mulți, un proces prin care ei devin tot mai sfinți și mai plăcuți lui Dumnezeu, în timp ce semnificația primară este că, printr-o acțiune a lui Dumnezeu, ei au fost puși deoparte pentru Sine Însuși și, drept consecință, creșterea lor în sfințenie devine o necesitate.

    Ideea pe care o subliniază rădăcina cuvântului sfințire, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, este cea a punerii deoparte pentru Dumnezeu. Persoanele sau lucrurile sfințite sunt puse deoparte de la folosirea obișnuită, pentru a fi posesiunea lui Dumnezeu și pentru a sluji folosului și bucuriei Sale. În contrast cu sfințirea stă profanarea. Preotul din timpul lui Aaron trebuia „să nu se întineze, profanându-se singur“ (Levitic 21.4). Preoții din timpul Mileniului vor trebui să „învețe pe poporul Meu diferența între ceea ce este sfânt și ceea ce este profan“ (Ezechiel 44.23). Cuvântul folosit aici înseamnă lucru comun sau necurat. Înțelegem cu ușurință că, atunci când un lucru este pus în folosința comună, acesta devine necurat. Acest lucru este ușor de observat în împrejurările normale ale vieții. Când o bucată de teren este lăsată la dispoziția publicului larg, ea devine „comună“ și concomitent trebuie făcute reguli pentru ca ea să fie păstrată într-o stare curată și decentă. Lăsată fără reguli, ea va deveni, mai curând sau mai târziu, un morman de gunoi.

    În primul sens al cuvântului, fiecare credincios a fost pus deoparte pentru Dumnezeu. Acesta este un fapt de o natură absolută. Aceasta o putem denumi sfințire pozițională. În cel de-al doilea sens, orice credincios trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu. Aceasta nu este sfințirea pozițională, ci sfințirea progresivă. Primul sens definește un fapt obiectiv; cel de-al doilea, o experiență subiectivă, care trebuie întotdeauna să urmeze și să decurgă din faptul obiectiv. Dacă permitem experienței subiective să eclipseze faptul obiectiv, așa cum fac mulți, lucrurile nu își vor mai păstra locul lor, iar în mințile noastre se va produce confuzie.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. Mai pe urmă au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!“. Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

    Matei 25.10-13

    Dacă se închide o ușă, se deschide alta

    Când predicatorul George Whitefield a prezentat odată în Scoția parabola celor zece fecioare, a subliniat în mod deosebit cuvintele: „Și s-a închis ușa“. În spatele sălii, printre ascultători, se aflau doi tineri care îl ironizau. O femeie care stătea lângă ei i-a putut auzi cum își spuneau în șoaptă: „Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“.

    Cei doi batjocoritori s-au speriat foarte tare când deodată Whitefield a spus: „S-ar putea să fie cineva aici care vrea să răpească puterea acestui cuvânt al lui Dumnezeu, gândindu-se cu ușurătate: Ce are a face? Dacă se închide o ușă, se deschide alta“. – Tinerii s-au privit consternați unul pe altul. Cum a putut predicatorul să le ghicească gândurile?

    Whitefield a continuat: „Da, într-adevăr, se va deschide o altă ușă. Și vă voi spune care va fi aceea care se va deschide când ușa cerului va fi închisă: Este ușa către groapa fără fund, ușa către iad și către condamnare veșnică!“.

    „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află“ (Matei 7.13,14).

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 19.25-43 · Tit 3.1-15

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 26:14-33

    Domnul îl pusese în gardă încă o dată pe poporul Său cu toată seriozitatea asupra idolatriei (v. 1). Vai! – va mai fi necesar şi un cuvânt din partea profetului Amos (Amos 5.25-27), citat de Ştefan (Fapte 7.42, 43), pentru ca noi să ştim aceasta: că încă în deşert, casa lui Israel a adus omagiu idolilor pe care şi-i făcuse, mai ales înaintea groaznicului Moloh (vezi cap. 20.1-5). De aceea se vor fi împlinit ulterior toate acele ameninţări din ce în ce mai serioase împotriva poporului vinovat. Cât de dură este inima omului! Pentru a o zdrobi, Dumnezeu este constrâns să lovească din ce în ce mai tare. Uneori este obligat să Se poarte aşa şi cu noi. Începe prin a ne corecta cu blândeţe, dar, dacă nu ascultăm, vocea Sa devine din ce în ce mai imperioasă. Proverbe 29.1 avertizează că „omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac“.

    Să învăţăm deci să recunoaştem imediat glasul Domnului şi să nu refuzăm să fim îndreptaţi de El (Psalmul 141.5). Pentru că ne iubeşte, nu ne va pedepsi niciodată mai mult decât va fi necesar pentru ca lecţia să fie învăţată. Pentru că este credincios, va stărui până când această lucrare a răbdării va întoarce spre El gândurile şi inimile noastre.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND DUMNEZEU ÎȚI DĂ O „VEDENIE” (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti…” (Faptele apostolilor 26:19)

    Apostolul Pavel a avut într-adevăr o „vedenie cerească”, dar sunt unii care „spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.” (Ieremia 23:16) Așadar, tu trebuie să fii sigur că acționezi în conformitate cu planul lui Dumnezeu, nu cu al tău sau al altcuiva, pentru că istoria Turnului Babel ne învață două lucruri:

    1) Atunci când oamenii se hotărăsc să facă ceva, adesea reușesc.

    2) Succesul nu înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu. Cuvântul Babel (care înseamnă „confuzie”) vrea să spună că alții pot crede că ai dreptate, dar cu toate acestea să nu ai. Poate că te întrebi: „Dar nu este în regulă să faci planuri și să stabilești obiective?” Ba da, dar planurile și obiectivele tale trebuie să se nască dintr-o viziune pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

    Când apostolul Pavel a spus: „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti”, el a vrut să spună că există un singur răspuns acceptabil la planul lui Dumnezeu: ascultarea… deplină! Ascultarea parțială, ascultarea selectivă sau ascultarea întârziată sunt tot neascultare. William Carey, care este considerat „părintele misiunilor moderne”, a renunțat la confort și avere pentru a merge în India ca să prezinte Evanghelia. Una dintre cele mai memorabile fraze ale sale este următoarea: „Încearcă lucruri mari pentru Dumnezeu, așteaptă lucruri mari de la Dumnezeu!” Dar poți spune asta cu convingere doar atunci când știi ce te-a chemat Dumnezeu să faci. Ceea ce El rânduiește, El susține! Atunci când îți stabilești propriile obiective, îți va lipsi acea încredere profundă (din inimă) că Dumnezeu face lucrarea, așa că te epuizezi crezând că totul depinde de tine. Dar când știi că Dumnezeu ți-a dat o viziune pentru viața ta, te încrezi în El, chiar și atunci când nu vezi nicio modalitate de-a o duce la îndeplinire. Așadar, ai grijă ca „vedenia” ta să fie „cerească”!

  • 6 Iulie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Suntem deci ambasadori pentru Hristos.

    2 Corinteni 5.20

    Niciun om nu este prea rău pentru a veni la Hristos. Dacă vrăjmașul sufletelor noastre nu ne poate opri să venim la Hristos înșelându-ne cu ideea că suntem suficient de buni pentru Dumnezeu fără Hristos, el va încerca să ne facă să credem că suntem prea răi ca să fim mântuiți. Așa ceva însă este imposibil, fiindcă „Hristos a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care“, spune Pavel, „eu sunt cel dintâi“ (1 Timotei 1.15).

    Cu siguranță, de vreme ce a fost mântuit cel dintâi dintre păcătoși, nimeni nu trebuie să dispere. „Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult“ (Romani 5.20). Dumnezeu Își găsește plăcerea în a-Și manifesta harul față de cei mai josnici și mai răi oameni, la fel ca și față de cei care s-au fălit cu dreptatea lor, dar care au înțeles că această dreptate nu este decât ca o haină mânjită înaintea Lui (Isaia 64.6). Nu există un mod mai eficace de a-i influența pe alții, decât mărturia personală a unuia care a fost el însuși mântuit. Teoria, oricât de adevărată ar fi, nu este suficientă. Trebuie să existe o experimentare personală a harului mântuitor în viața aceluia care dorește să câștige suflete. A putea spune: «El m-a mântuit pe mine» oferă putere mesajului și produce siguranță în inimile ascultătorilor, care realizează că vorbitorul dă mărturie despre ceea ce el însuși a experimentat.

    Saul din Tars persecuta Adunarea lui Dumnezeu, însă chiar și atunci inima lui Dumnezeu era îndreptată către el, așteptând momentul când harul Său avea să-i fie descoperit, iar Saul – prigonitorul avea să fie schimbat în Pavel – ambasadorul pentru Hristos. Harul a fost cel care a produs schimbarea măreață din Saul și tot harul i-a dat puterea de a merge și a predica evanghelia. Există mulți predicatori de meserie astăzi, însă a face din evanghelie doar o meserie este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Slujitorii Lui trebuie să fie motivați de dragostea lui Hristos. Aceasta era motivația lui Pavel.

    H. A. Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Duhul a venit peste Amasai, unul dintre căpitanii de seamă, și a zis: „Suntem ai tăi, David, și cu tine, fiul lui Isai!“.

    1 Cronici 12.18

    Predare totală

    Pentru a ilustra ce înseamnă o predare totală în brațele Domnului Isus, evanghelistul C. H. Spurgeon a folosit următorul exemplu: Trei băieți voiau să se scalde într-un râu, a cărui apă era destul de rece. Primul, de îndată ce și-a pus talpa piciorului în apă, a și țipat: „Oh, ce rece este apa!“. Cel de-al doilea a intrat încet, pas cu pas, întâi până la genunchi, apoi până la șolduri, însă acolo s-a oprit clănțănind din dinți, neîndrăznind să meargă mai departe. Cel de-al treilea a procedat altfel: a sărit în apă și apoi a înotat cu mișcări puternice. Râzând le-a strigat prietenilor săi: „Ce frumos este! Haideți și voi!“.

    Spurgeon și-a provocat ascultătorii la o dăruire consecventă față de Domnul, spunându-le: „Fiți credincioși din tălpi până-n creștet! Slujiți-I Domnului cu toată ființa! Dăruiți-vă Lui în întregime! Și veți putea exclama cu toată convingerea: Ce frumos, Doamne Isuse!“.

    Viața pe care o avem este o ocazie unică de a trăi într-o dăruire deplină față de Domnul nostru. De ce simțim uneori atât de puțină bucurie pe urmele pașilor Lui? Nu cumva pentru că atât de multe alte lucruri au prioritate în viață și noi Îl urmăm și Îi slujim doar cu jumătate de inimă? Versetul de astăzi a fost mottoul bărbaților care s-au pus cu totul la dispoziția lui David. Acesta poate deveni și deviza noastră: „Suntem ai Tăi, Doamne Isuse, și pentru Tine vrem să trăim!“.

    Într-o astfel de ucenicie trăită cu consecvență, vom spune și noi: „Ce frumos, Doamne Isuse!“.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 16:1-14

    Aaron primeşte în acest moment instrucţiuni pentru marea zi a Ispăşirii (vedeţi 23.27). La această scenă se referă cap. 9 din Evrei (citiţi v. 7, 12, 25). O dată pe an, după ce aducea o jertfă pentru el însuşi, marele preot aducea o jertfă pentru toate păcatele poporului comise în timpul anului. Apoi ducea sângele jertfei dincolo de perdeaua dinăuntru, pe capacul ispăşirii, al cărui nume se explică în felul acesta. Sângele care făcea „ispăşire pentru suflet“ (17.11 sf.) era adus aici. Dumnezeu putea să-Şi privească poporul în mod favorabil. Acesta nu însemna că sângele unui ţap ar fi putut şterge măcar unul din păcatele comise de popor în timpul anului. Însă anticipat el vorbea înaintea lui Dumnezeu de sângele preţios al Mielului Său.

    Contrar cu ceea ce am fi gândit, Aaron nu se înfăţişa înaintea Domnului în veşmintele sale impunătoare. El dezbrăca toată gloria în faţa celei a lui Dumnezeu şi se prezenta acolo numai îmbrăcat în in subţire, simbol al îndreptăţirii practice (v. 4; Apocalipsa 19.8).

    Mirosul plăcut al tămâiei îl însoţea pe Aaron dincolo de perdea, aşa cum şi Hristos a intrat în Locul Preasfânt, oferind lui Dumnezeu plinătatea parfumului tuturor excelenţelor gloriilor Sale.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „…Vei umbla după ea ca după o comoară…” (Proverbele 2:4)

    Când te gândești la studierea Scripturii, este ca și cum ai căuta aur sau argint, iar acest lucru implică următorii pași:

    1) Trebuie să cauți. Înțeleptul Solomon scrie: „dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege… şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:4-5). Simplul fapt de a intra într-o mină și de a arunca o privire în jur nu va fi suficient. Dacă vrei să obții aurul sau argintul, trebuie să îl cauți. Orice miner te va informa că nu aurul te lovește pe tine, ci tu lovești aurul. Scopul acestui devoțional nu este de a înlocui citirea regulată a Bibliei, ci de a-ți deschide apetitul spiritual pentru aceasta! Potrivit grupului Barna Research, doar 9% dintre creștini citesc Biblia în fiecare zi. Întrebarea este: tu ești unul dintre ei?

    2) Trebuie să sapi. Duhul lui Dumnezeu din tine îți vorbește în timp ce citești Cuvântul Său. Se povestește că unui om îi plăcea să studieze Biblia. De fiecare dată când ajungea la ceva ce nu înțelegea, imediat se gândea la prietenul său Charlie. Acesta era un student eminent al Bibliei, care pur și simplu părea să radieze de înțelepciune biblică. Așa că, ori de câte ori se confrunta cu o nelămurire biblică, acest om se ducea la prietenul său Charlie și îl întreba: „Ce înseamnă acest verset? Ce încearcă Dumnezeu să spună aici?” Într-o zi, în timp ce citea, Duhul Sfânt i-a șoptit: „De ce nu Mă întrebi pe Mine? Eu sunt cel care îl învață pe Charlie!” Așadar, așteaptă ca Dumnezeu să-ți vorbească în timp ce citești Cuvântul Său, și El o va face!

  • 22 Iunie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.

    Geneza 2.21,22

    Căsătoria, o instituție întemeiată de Dumnezeu, a fost și este în mod continuu atacată de Satan, care dorește cu orice preț să distrugă căminul creștin. În capitolul 2 din Geneza vedem o imagine a ceea ce Dumnezeu a instituit, care ne ajută să înțelegem cum dorește El să fie căminele noastre.

    Avem acolo adevărul prețios cu privire la Hristos și la Adunarea Sa, simbolizat prin Adam și prin Eva. Vedem că Adam a căzut într-un somn adânc atunci când o coastă a fost luată din el, coastă din care a fost formată Eva, femeia care apoi a fost prezentată bărbatului. Vedem aici o imagine frumoasă a Domnului Isus și a Adunării Sale. El a intrat în somnul adânc al morții și Dumnezeu a format pentru El Adunarea, iar Hristos, la fel ca Adam, va avea înaintea Sa această Adunare infinit de prețioasă pentru El, care este una cu El Însuși, „os din oasele Lui și carne din carnea Sa“.

    Când privim imaginea căminului creștin, vedem că în ea ne este prezentată o ordine distinctă și instructivă. „Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2.7). Avem aici temelia, primul pas în instituirea căminului creștin – omul devine un suflet viu. El Îi aparține lui Hristos prin miracolul nașterii din nou, iar acum, fiind copil al lui Dumnezeu și având viața divină, este pregătit pentru căminul său.

    Bărbatul a fost făcut primul, apoi Dumnezeu a plantat o grădină pentru el. Ni se spune limpede că, în grădină, „Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat“ (Geneza 2.9). Dumnezeu a intenționat ca acea grădină să fie căminul lui Adam, de aceea a pus în ea tot ceea ce era plăcut privirii și bun de mâncat. Bărbatul nu trebuie să rătăcească pe pășuni străine pentru a găsi ceea ce îi satisface inima, ci totul se află în căminul său, așa cum Dumnezeu l-a pregătit.

    J. Brereton

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

    Psalmul 25.12

    Bifurcație de drumuri

    În timpul unei drumeții am ajuns la o bifurcație. Spre dreapta, o potecă frumoasă ducea drept înainte prin pajiști alpine înflorite. Spre stânga am observat o potecă abruptă, care ducea mai sus, pe lângă o prăpastie periculoasă. În ce direcție trebuia să mergem pentru a ajunge la destinație?

    Am scos harta de drumeție din rucsac. Poteca era marcată acolo. Dar mai întâi trebuia să ne orientăm. Unde ne aflam? Am comparat de mai multe ori informațiile de pe hartă cu locația noastră până când am știut unde ne aflam. Apoi am căutat destinația pe hartă și, în cele din urmă, drumul care ducea acolo. Apoi am comparat drumul marcat cu cele două posibilități din fața noastră și am înțeles că traseul abrupt era cel care ne ducea la destinație. Așa că am pornit pe acea cărare, pentru că doream să ajungem la destinație în seara aceea!

    În călătoria noastră prin viață, ca oameni răscumpărați, ajungem și noi mereu la bifurcații de drum. Ca să găsim calea cea bună, Dumnezeu ne-a dat o „hartă“. Este vorba despre Biblie. În această carte, El ne arată calea spre destinația cerească. Nu ne sunt descrise acolo toate detaliile călătoriei noastre, dar găsim îndrumările de care avem nevoie. Important este să aplicăm ceea ce citim în Biblie în viața noastră. Îi putem cere Domnului să ne dea înțelegere spirituală, astfel încât să putem aplica în mod corespunzător Cuvântul Său la situația noastră actuală și astfel să discernem calea pe care trebuie să o alegem.

    El nu ne arată întotdeauna calea cea mai ușoară, ci pe cea care duce la ținta cerească.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 29.1-11 · Coloseni 1.24-29

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 7:22-38

    Imagine a comuniunii celui răscumpărat cu Dumnezeu şi cu fraţii, jertfa de mulţumire era singura la care fiecare îşi primea partea lui. Dumnezeu Îşi avea partea Lui, şi anume grăsimea şi sângele, care vorbesc de drepturile Sale asupra devotamentului nostru şi asupra vieţilor noastre. Aaron şi fiii săi primeau pieptul legănat şi spata ridicată (v.34), simbolizând afecţiunea şi puterea celui răscumpărat, care Îi aparţin lui Hristos şi alor Săi. În sfârşit, adoratorul însuşi primea de acolo mijloace de subzistenţă. Observăm, de asemenea, că hrana preoţilor depindea de jertfele de pace. Energia spirituală pe care cel credincios o va putea angaja în slujirea Domnului decurge din comuniunea pe care va fi realizat-o cu El. Cele două epistole către Corinteni confirmă aceasta. Prima se ocupă de comuniune, cea de-a doua de subiectul servirii. Slujba noastră va fi folositoare şi binecuvântată în măsura în care ne vom hrăni cu Jertfa de mulţumire desăvârşită şi, urmând exemplul Lui, ne vom aduce trupurile ca jertfe vii, sfinte, plăcute lui Dumnezeu … (Romani 12.1). Iată secretul pentru a deosebi, conform aceluiaşi capitol, care este „voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită“ (v.2) şi pentru a o putea apoi împlini cu bucurie (v. 3-8).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE SIMȚI SINGUR ÎN BISERICĂ? | Fundația S.E.E.R. România

    „Nimănui nu-i pasă de sufletul meu.” (Psalmul 142:4)

    Oamenii vin la biserică în căutare de lumină și căldură! Ei vor să știe că undeva, cuiva îi pasă. O predică și o muzică de calitate îi pot aduce înăuntru, dar relațiile care îi hrănesc îi vor face să revină. Dragostea noastră pentru ei îi va atrage, dar sfințenia noastră îi va face să rămână. Te poți simți singur într-o mulțime, chiar și într-o biserică în care se predică dragostea și care are un moment de „salută-ți aproapele” la fiecare întâlnire. Dacă am păstra 10% dintre cei care au intrat pe ușile bisericii noastre, am fi într-o creștere constantă. Vei spune: „Ei bine, Biblia ne învață că, dacă un om vrea să aibă prieteni, trebuie să se arate prietenos”. Adevărat, dar oamenii aduc cu ei rănile trecutului lor, luptele prezentului și neliniștile nespuse ale viitorului lor. Ceea ce vor să știe este: „Mă vei iubi așa cum sunt, chiar dacă nu mă potrivesc cu tiparul tău și nu mă schimb atât de repede pe cât ai vrea tu?” Adesea, structura noastră rigidă împiedică acest lucru să se întâmple. Dragi creștini, dacă cea mai mare preocupare a voastră de luni este: „Câți oameni am avut ieri la biserică?”, verificați-vă inima! S-ar putea să fiți mai preocupați de imaginea bisericii voastre decât de satisfacerea nevoilor oamenilor! Isus le-a spus ucenicilor Săi: „prieteni” (Ioan 15:15) Tu, cum îi numești? Mulți oameni sunt timizi, neîncrezători sau suferinzi. Mandatul nostru este să facem din „prietenii bisericii”, copii ai lui Dumnezeu, nu doar să umplem clădirea bisericii cu ei. Sfânta Scriptură spune: „Purtați-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2), pentru că o povară împărțită este o povară ușurată. Mulți dintre cei care vin la biserică nu caută răspunsuri profunde, ci vor doar să se simtă iubiți, băgați în seamă și apreciați. Când se întâmplă acest lucru, ei se deschid față de iubirea lui Dumnezeu – și minuni se petrec!

  • 6 Iunie 2024


    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre, știind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.

    1 Petru 1.17-19

    Să nu uităm că avem de-a face cu Dumnezeu, pe care Îl invocăm ca Tată. Fără îndoială, acest Tată nu este pentru noi un Judecător, dar, potrivit celor spuse aici, El „judecă după lucrarea fiecăruia“. El nu manifestă preferințe față de anumite persoane, ci evaluează fără părtinire faptele fiecăruia dintre copiii Săi. Acestea sunt principiile de guvernare ale lui Dumnezeu cu privire la toți oamenii. Tatăl nostru este Dumnezeu și cele două laturi ale Persoanei Sale nu pot fi separate una de alta. Este vorba de acest sentiment care domină purtarea noastră: „Umblați în temere în timpul pribegiei voastre“. În eternitatea care va urma acestui timp de pribegie, partea noastră nu va mai fi decât savurarea absolută a dragostei Tatălui, fără teama de a face ceva care să-L întristeze, iar din partea Lui nu va mai exista niciun fel de judecată față de copiii Săi, aduși atunci la starea de perfecțiune.

    Dar mai există un motiv cu privire la purtarea noastră. El constă în faptul că am fost răscumpărați cu un preț de o valoare infinită: Sângele prețios al lui Hristos. Prin sângele lui Hristos, acești creștini fuseseră eliberați de tot ceea ce constituia altădată gloria lor ca evrei, potrivit cu ceea ce învățaseră de la părinții lor. Dar ceea ce părinții lor îi învățaseră nu era decât un fel deșert de viețuire, deoarece este imposibil ca păcătosul nerăscumpărat – evreu sau dintre națiuni – să aibă o purtare care să nu-l conducă la judecata eternă. Prin urmare, ei fuseseră răscumpărați din felul lor trecut de viețuire pentru a fi introduși într-un fel de viețuire cu totul nou, acela al lui Hristos ca Om aici, pe pământ. La temelia acestei răscumpărări nu exista nimic pieritor, ca în cazul răscumpărării israelitului, nici argint, nici aur, nici vreo altă ofrandă, ci sângele prețios al Mielului fără cusur și fără pată, prefigurat odinioară în imaginea mielului pascal.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

    Romani 3.23,24

    Fără plată

    După o predică în care s-a prezentat vestea bună a lui Isus Hristos, un miner a spus: „Aș da orice dacă aș putea crede că Dumnezeu îmi iartă păcatele; dar, vedeți, nu pot să cred. Dumneavoastră spuneți că mântuirea poate fi obținută pe gratis. Dar mi se pare prea ieftină!“. — „Ați fost astăzi la muncă?“, a întrebat predicatorul. „Da, sigur, am fost în mină astăzi.“ — „Și cum ați urcat din mină? Ați plătit ceva?“ — „Nu, bineînțeles că nu. Am urcat cu liftul.“ — „Nu a fost prea ieftin pentru dumneavoastră?“, a vrut să știe predicatorul. „Dar de ce să fi trebuit să plătesc ceva? La urma urmei, aceasta este o problemă a minei!“, a spus minerul. — „Aveți dreptate! Banii pentru liftul scump au fost plătiți de compania minieră!“ Minerul a înțeles această comparație și a crezut că Dumnezeu i-a iertat păcatele.

    Dumnezeu ne spune: „Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!“ (Apocalipsa 22.17). Dar cât de mult L-a costat pe Dumnezeu să ne poată oferi această mântuire! L-a dat pe unicul Său Fiu, iar Isus Hristos S-a jertfit pentru noi. Ce valoare incomensurabilă are această ispășire pentru Dumnezeu!

    Dumnezeu oferă iertarea, pentru că Isus, Fiul Său, Și-a vărsat sângele pe crucea de la Golgota. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate?“ (Romani 8.31,32).

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 20.5-23 · Psalmul 106.16-31

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 38:1-20

    Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat“ – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele“ (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

    De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CALEA SPRE CANAANUL CERESC | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Însuşi va merge înaintea ta…” (Deuteronomul 31:8)

    Atunci când Dumnezeu îți spune să mergi, tu trebuie să știi că fiecare detaliu al viitorului tău este deja cunoscut de El. Cu secole în urmă, când un cartograf întocmea hărțile lumii cunoscute, și când totuși mai rămânea pergament, desena frecvent un balaur la marginea acestuia. Era un semnal de avertizare pentru exploratori, și anume că intrau într-un teritoriu necunoscut pe propriul risc… Cu toate acestea, mulți au considerat balaurul nu ca un avertisment al cartografului, ci mai degrabă ca pe o profeție: balaurul prevestea dezastrul de dincolo de lumile cunoscute pe care le traversau, iar teama îi împiedica să meargă mai departe pentru a descoperi noi teritorii și popoare. Alții însă, mai temerari, au interpretat balaurul ca pe un semn al oportunității, ca semnalând o ușă către noi lumi care merită explorate. Fiecare dintre noi are o hartă mentală care conține informații pe care le folosim pentru a ne ghida, atunci când începem fiecare zi. Și, la fel ca hărțile de demult, și hărțile noastre mentale au margini… Uneori, aceste margini sunt marcate de frici sau de închipuiri apocaliptice. Ne temem să nu eșuăm, să nu fim respinși, să nu fim ridiculizați, să nu avem suficient, să nu pierdem ceea ce avem… Dacă te simți așa astăzi, reține aceste cuvinte rostite de Dumnezeu către poporul Său care se afla în pragul țării făgăduite, fără să știe ce îi așteaptă când vor intra în ea: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta.” Așadar, scrie-ți obiectivul pe o coală de hârtie, elaborează-ți o strategie, și stabilește-ți un termen limită… Apoi încredințează-le lui Dumnezeu, și fii convins că El va merge înaintea ta, pentru a-ți pregăti calea!

Calendar

noiembrie 2026
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Ultimele postări

Urmărește-ne