Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

18 ian. 2026

18 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

Ioan 1.4

Viața omului a început atunci când Dumnezeu a suflat suflarea de viață în trupul pe care El îl formase din țărâna pământului (Geneza 2.7). Moartea a survenit curând după aceea, atunci când primii oameni au pus la îndoială motivațiile lui Dumnezeu (Geneza 3.5,6), după care au început să ia amploare consecințele acestei căderi. Așa cum vedem astăzi, viața este în mod continuu întreruptă prin moarte. A fost nevoie ca Prințul Vieții să vină și să pună capăt acestei realități asupra căreia noi nu avem niciun control.

Domnul Isus a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viața, și să o aibă din belșug“ (Ioan 10.10). Totuși, motivațiile Lui au fost puse la îndoială, iar aceasta din pricină că viața pe care El o oferea era în mod inseparabil legată de lumină, iar oamenii „au iubit întunericul mai mult decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele“ (Ioan 3.19).

Puterea Lui de a da viață a fost dovedită de cele trei minuni prin care moartea a fost înlăturată temporar. În primul dintre aceste cazuri, moartea tocmai luase viața fetiței lui Iair, însă Domnul a luat‑o de mână și a readus‑o la viață (Luca 8.40‑56). În al doilea caz, moartea îl răpise pe fiul unei văduve (Luca 7.11‑17), dar Domnul l‑a înviat. În cel de‑al treilea caz, Lazăr, mort de patru zile, a fost chemat afară din mormânt.

Puterea Lui asupra morții este mult mai mare decât cea manifestată în acele trei miracole. El a biruit moartea prin faptul că Și‑a dat viața, iar acum oferă cu mult mai mult decât o restabilire doar temporară a vieții. Plata păcatului este moartea, însă Domnul Isus este Învierea și Viața. Dacă îți pui încrederea în El, Cel care a murit pentru tine, vei primi viață eternă și vei trece din întuneric la lumină (Fapte 26.18) și din moarte la viață (Ioan 5.24).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i‑a zis [lui Nicodim]: „Adevărat, adevărat îți spun: Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.3

Nicodim

Dacă l‑am avea pe acest „învățător al lui Israel“ în zilele noastre, poate că l‑am numi „teolog remarcabil“. Nicodim era impresionat de lucrările făcute de Domnul Isus și a devenit un apărător al Său, fiind convins că El venise de la Dumnezeu. Și aici avea dreptate. Minunile făcute de Domnul Isus erau semne prin care El arăta că este Trimisul lui Dumnezeu. Nicodim voia sa profite de prezența lui Mesia, pentru a mai învăța câte ceva de la El. Însă lucrul de care cu toții avem nevoie, inclusiv Nicodim, nu este să devenim mai religioși, ci să fim schimbați fundamental. Lucrul acesta i l‑a spus Domnul clar, când Nicodim venise la El noaptea, însă tot nu putea înțelege ce înseamnă să fii „născut din nou“. De aceea, Domnul a adăugat: „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh“. Nașterea din nou este un proces spiritual din care rezultă o viață spirituală, un mod nou de a gândi, în acord cu Dumnezeu, o schimbare din interior, prin puterea lui Dumnezeu.

Au trecut trei ani. Nașterea din nou a fost vizibilă la Nicodim. Împreună cu Iosif din Arimateea, el avea să se ocupe de înmormântarea trupului Domnului. Înțelesese cuvintele Sale și devenise ucenic al Său. Dacă la început fusese doar un apărător care pusese o vorbă pentru Hristos, acum era una cu El.

În timp ce Obadia doar se temea de Domnul (1 Împărați 18.3), Ilie dădea mărturie pentru Domnul. În timp ce Darius doar îl aprecia pe Daniel, în chiar noaptea în care el nu putea dormi, Daniel stătea în groapa cu lei pentru că dăduse mărturie pentru adevăr. Să fim una cu Domnul, nu doar apărătorii Lui!

Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 17:1-16

În durerea lui, Iov nu vede altă ieşire decât moartea: şi o cheamă în ajutor. Pentru prietenii săi, aceasta ar fi trebuit să fie o dovadă că el nu avea conştiinţa încărcată. Dacă ar fi fost vinovat, cum îl acuzau ei, ar fi trebuit să‑i fie teamă să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu.

Cuvintele lui devin tot mai sfâşietoare: „Am ajuns ca unul de scuipat în faţ㓠(v. 6). Această insultă dezgustătoare şi josnică a fost aruncată Salvatorului nostru (Isaia 50.6; Marcu 14.65; 15.19). Omul şi‑a arătat toată josnicia de care este capabil insultându‑L în mod atât de laş pe Cel care era fără apărare şi care, de bunăvoie, Se afla în cele mai mari adâncimi!

„Oamenii drepţi vor fi uimiţi de aceasta“, continuă Iov (v. 8). Ce lucru de neînţeles, în adevăr, să‑l vezi „pe cel drept părăsit“ (Psalmul 37.25)…! Un astfel de spectacol risca să răstoarne încrederea multora în dreptatea lui Dumnezeu (comp. cu Psalmul 69.6). „Planurile mele s‑au năruit, – striga Iov – gândurile dragi ale inimii mele… “ (v. 11).

Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să Se pună de‑a curmezişul căilor noastre, pentru a ne determina să ne cercetăm inima şi să descoperim acolo proiecte cu care cochetăm fără aprobarea Lui (Proverbe 16.9; 19.21): să fim siguri că, atunci când El închide o uşă în faţa noastră, o face pentru că ştie că nu se află nimic bun pentru noi dincolo de ea!

REFUZĂ SĂ PORȚI ETICHETA! | Fundația S.E.E.R. România

„Mama sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.” (1 Cronici 4:9)

Numele Iaebeț înseamnă „întristare” sau „care produce durere”. Poate că acesta este motivul pentru care niciun alt părinte din Scriptură nu i-a mai dat copilului său acest nume. Dar este o etichetă pe care el a refuzat s-o poarte, și un nume prin care a refuzat să fie definit.

Eticheta îți spune de obicei ce se află într-o sticlă sau cutie, conținutul și chiar valoarea ei. Când accepți etichetele pe care oamenii încearcă să ți le pună, începi să crezi că aia ești cu adevărat și că nu vei deveni niciodată mai mult de-atât!… Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

Oamenii vor folosi experiențele din trecut pentru a te eticheta și a te limita. De asemenea, se vor folosi de trăsăturile tale fizice, mentale și emoționale pentru a te eticheta și a te limita.

Ce ar trebui să faci? Exact ce a făcut Iaebeț: du-te la Dumnezeu! La analiza finală, părerea Lui despre trecutul, prezentul și viitorul tău este cea care contează cel mai mult. În plus, El te iubește și are un plan pentru viața ta. Iaebeț a rostit o rugăciune care i-a schimbat viața, și care îți poate schimba și ție viața: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” (1 Cronici 4:10)

Iaebeț I-a cerut lui Dumnezeu patru lucruri: binecuvântare, influență, putere și protecție… Iar Dumnezeu i le-a dat!

Așadar, astăzi ai de ales: să crezi ce spun alții despre tine sau să crezi ce spune Dumnezeu despre tine. Când privești lucrurile în felul acesta, alegerea este clară!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 ian. 2026

17 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! Psalmul 95.6

Rugăciunea este respiraţia sufletului. Copiii lui Dumnezeu nu pot spune că au stăruit destul în rugăciune înaintea Domnului lor. Deseori ridicăm spre Domnul numai oftări, care la vremea lor, sunt ascultate, dar nici rugăciunea din cămăruţă nu trebuie omisă, deoarece are o mare importanţă pentru credincios. Aceasta este o manifestare, dar prin ea mărturisim supunere şi smerenie; aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
Aceasta o simţeau şi credincioşii Vechiului Testament: Eliezer, Moise, Iosua, David, Solomon, Ezechiel, Daniel, Ezra şi Neemia se aruncau cu faţa la pământ ca să proslăvească astfel pe Dumnezeu. Şi Domnul nostru Isus Cristos îngenunchea: „a căzut cu faţa la pământ” şi se ruga (Matei 26.39; Luca 22.41). Slujitorul credincios Pavel, scrie: „Eu îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos.” Când şi-a luat rămas bun de la efeseni, de la bătrâni şi presbiteri, Scriptura ne spune: „îngenuncheau toţi” (Efes. 3.14; Fapt. 20.36). Petru şi Ştefan de asemenea au îngenuncheat în rugăciune (Fapt. 7.60; 9.40).
Deşi Dumnezeu nu ia în seamă manifestările exterioare, căci El cercetează inima; are însă plăcere pentru omul care vine smerit şi temător de Dumnezeu la rugăciune. Dacă conduita noastră interioară este demnă şi umilă ea se va transpune şi în viaţa practică exterioară. Cum se poate, de exemplu, sănătoşi fiind, să ne punem în pat sub plapuma cea caldă şi să ne rugăm? Nu li se întâmplă deseori unor fraţi şi surori să ia o poziţie nedemnă la rugăciune? Să înţelegem bine că atunci când ne rugăm, stăm de vorbă cu Dumnezeul cel sfânt şi ar trebui să ne verificăm atât atitudinea interioară, cât şi manifestarea ei în exterior.
Firea veche trebuie să fie ucisă şi ţinută în această stare de moarte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însă la miezul nopții a fost un strigăt: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“.

Matei 25.6

Câinele la gară

Un câine obișnuia să își însoțească stăpânul în fiecare dimineață și seară până la gara din localitate. Dimineața îl conducea, iar seara, când sosea trenul, venea să‑l întâmpine. În urma unui accident, stăpânul a murit. Câinele însă a continuat să‑l aștepte. Mergea în fiecare seară la gară, aștepta o oră și apoi se întorcea. A făcut lucrul acesta cam zece ani, până a îmbătrânit și nu a mai putut să se miște. Dar chiar și atunci întorcea capul spre poartă, să vadă dacă nu cumva venea stăpânul său.

În Matei 25, Domnul Isus prezintă parabola celor zece fecioare care așteptau venirea mirelui și care, într‑un final, au adormit înainte ca el să vină. La miezul nopții au fost trezite de un strigăt puternic: „Iată mirele, ieșiți‑i în întâmpinare!“. La începutul erei creștine, cei credincioși așteptau cu nerăbdare întoarcerea Domnului. Un exemplu frumos îl oferă adunarea din Tesalonic, unde credincioșii s‑au întors la Dumnezeu pentru a‑I sluji și pentru a aștepta ca Fiul Său, Isus Hristos, să revină din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10). Însă, odată cu trecerea timpului, starea de așteptare a început să dispară din rândul celor credincioși, astfel că, treptat, ei au uitat adevărul despre venirea Domnului și despre răpire. Prin urmare, creștinii nu mai aveau speranță divină. Viața lor era îndreptată înspre pământ. Însă acum aproximativ 200 de ani, speranța cu privire la venirea Domnului s‑a aprins din nou în rândul celor credincioși. Toată așteptarea noastră este în jurul minunatei Sale Persoane care a promis că vine „curând“. Pe El Îl așteptăm, Cel care Și‑a dat viața din dragoste pentru noi, Cel care acum vrea să fie bucuria și centrul vieții noastre, Cel pe care Îl vom glorifica în ceruri fără sfârșit!

Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 16:1-22

Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi“, le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). ŤIată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într‑al vostruť (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta‑o noi înşine (Evrei 13.3). Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre“ (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.

În v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă“?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El Însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ CREZI! | Fundația S.E.E.R. România

„Aveţi nevoie de răbdare, ca… să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:36)

Ți-ai pus vreodată întrebarea cât timp trebuie să continui să te rogi și să crezi că Dumnezeu îți va da un răspuns?

Următoarele versete răspund la întrebarea ta: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” (Evrei 10:35-36)

Multe dintre promisiunile lui Dumnezeu au termene și ai nevoie de credință pe termen lung pentru a le primi. Să reținem cuvântul „răbdare”… imaginează-ți că ești un alergător de maraton hotărât să termini cursa și să primești premiul. Ați reținut formularea versetului? „după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”

Tu spui: „Nu sunt sigur care este voia lui Dumnezeu în această chestiune!” Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu – iată ce trebuie să asculți, lucrul pe care trebuie să te bazezi, și ceea ce trebuie să rostești în situația ta!

Timp de douăzeci de ani, Avraam a privit cerul nopții așteptând cu încredere ce i-a fost făgăduit: „Doamne, ai spus că pruncii mei vor fi la fel de numeroși ca stelele. Nu știu cum o vei face, pentru că eu am o sută de ani, iar soția mea are nouăzeci… Dar aleg să Te cred oricum!” (vezi Geneza 15:5-6)

Când te rogi în acest fel, riști să pari prostuț în ochii celorlalți; iar când vei experimenta un miracol vei părea ridicol, asemenea lui Isus, care le-a spus slugilor să umple oalele cu apă, când acolo era nevoie de vin! Sau când a uns cu lut ochii unui orb pentru ca acesta să-și recapete vederea. Dar invitații la nunta din Cana au băut cel mai bun vin, iar orbul a plecat acasă văzând!

De ce? Pentru că s-au bazat pe Cuvântul pe care Isus li l-a dat. Și tu trebuie să faci la fel!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 ian. 2026

16 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi ei nu pricepeau ce le spunea ISUS. Luca 18.34

Domnul le-a vorbit de trei ori ucenicilor despre suferinţele, moartea şi învierea Sa, dar ei „nu pricepeau ce le spunea.” Ei visau măreţie şi putere. Iacov şi Ioan au vrut, ca unul să stea la dreapta şi altul la stânga Domnului în împărăţia Lui. Desigur, Domnul Isus urma să stea pe Tron şi să domnească, dar „Fiul Omului n-a venit să I se slujească ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” La cruce a trebuit să plătească preţul răscumpărării noastre, dându-se pe Sine însuşi ca jertfă şi luând asupra Lui pedeapsa pe care trebuia s-o primim noi. Acolo, pe lemnul crucii, El a acceptat să fie făcut blestem pentru noi, ca să ne scape astfel de blestemul legii, aşa cum este scris în Deut. 21.22-23. Acest text arată clar, că un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, era în unele cazuri ţintuit pe cruce ca o mărturie vie a unei judecăţi drepte (Iosua 8.29; 10.27). Aşa s-a întâmplat cu Fiul Omului care a fost ţintuit de viu pe cruce. Mâinile şi picioarele Lui au fost străpunse pe cruce. Vândut de Iuda, tăgăduit de Petru şi părăsit de toţi atârna pe cruce. Toţi cunoscuţii stăteau de o parte, iar El era răstignit între doi tâlhari. Soldaţii romani îşi împărţeau hainele Lui între ei. Toţi trecătorii îl priveau dând din cap. Soarele se întunecase.
         Să nu uităm niciodată ce moarte a îndurat Domnul Isus pentru noi!
Meditând mai mult la suferinţele Domnului Cristos pentru noi nu putem să facem altceva decât să cântăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea … bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda.”
Un Cristos înviat este DOVADA VEŞNICĂ a unei mântuiri împlinite, şi dacă mântuirea este un lucru împlinit, pacea credinciosului este ceva adevărat şi statornic.
         Fiecare îndoială în inima unui creştin este o ocară adusă Cuvântului lui Dumnezeu şi jertfei lui Cristos.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa zice Domnul către casa lui Israel: „Căutați‑Mă și veți trăi!“.

Amos 5.4

Există viață?

Mulți își pun întrebarea: „Există viață după moarte?“. Alții caută cu disperare sensul vieții înainte să li se scurgă timpul, așa că se întreabă: „Există viață înainte de moarte?“. Compozitorul și textierul Wolf Biermann s‑a născut în Hamburg în 1936. Lui i s‑a interzis în anul 1965 să mai dea spectacole. Indignat, Biermann și‑a exprimat durerea în cuvinte sfâșietoare: „Nu se poate să fie asta totul! Trebuie să mai urmeze ceva! Nu, ci trebuie să existe viață în viață“.

Biblia ne spune despre un împărat care, preocupat de sensul vieții, a scris la o vârstă înaintată Cartea Eclesiastul. Solomon, conducătorul înțelept, regele înstărit, își luase toate măsurile pentru a fi fericit: a făcut investiții imobiliare impresionante, a amenajat parcuri pitorești cu sisteme de irigare inovatoare, și‑a înmulțit numărul de servitori și de proprietăți, a pus în valoare tributul primit de la alte țări, a promovat muzica și s‑a căsătorit cu nenumărate femei (Eclesiastul 2.1‑12). Însă, la finalul vieții, a fost deziluzionat. A descoperit cu dezamăgire că niciunul dintre aceste lucruri nu l‑a făcut să simtă că viața merită trăită. Care sunt țelurile tale? Unde îți cauți împlinirea și fericirea? Dumnezeu te invită să‑ți găsești sensul vieții în El: „Plecați‑vă urechea și veniți la Mine; ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3). Iată pentru ce merită să trăiești! Viața cu Dumnezeu este acea viață în viață! Doar atunci putem spune că avem viață înainte de moarte. Iar după aceea avem parte și de viață după moarte, viață eternă! „Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12.13).

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 15:1-16

Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n‑ai fi vinovat, nu te‑ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, ŤCine se scuză se acuzăť, pare să le susţină vorbele.

Cei trei moralişti, Ťprieteniiť lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile…“ (Matei 22.29).

Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a‑i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria‑i experienţă (Psalmul 119.99,100).

GĂSEȘTE-ȚI PARTENERI DE RUGĂCIUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.” (Marcu 2:3)

Dacă ești o persoană pesimistă și spui: „Nu am credință pentru a fi vindecat”, atunci găsește-ți niște parteneri de rugăciune care au credință.

Evanghelistul Marcu scrie: „Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Findcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa… a zis slăbănogului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (Marcu 2:3-5, 11-12).

Să reținem două expresii importante din această istorisire: în primul rând, „după ce l-au spart”; în al doilea rând, „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului…”

Dacă nu ai credință pentru a fi vindecat, caută-i pe cei care te pot duce în prezența lui Isus în rugăciune, care cred în Dumnezeu pentru tine și care se pot „ruga” până când Dumnezeu răspunde. Acest om paralizat a avut nevoie de patru prieteni cu credință – tu ai nevoie doar de doi. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19).

Acest lucru ridică câteva întrebări importante. Cât de des te rogi? Zilnic? Săptămânal? Lunar? Doar atunci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva? Toate rugăciunile tale sunt axate pe sine, sau te rogi și pentru alții?!

Pentru a avea parteneri de rugăciune atunci când ai nevoie de ei, și tu trebuie să fii un asemenea om al rugăciunii!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 ian. 2026

11 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, luați aminte la Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, la Isus, care este credincios Celui care L‑a rânduit, ca și Moise în toată casa Lui, […] ca servitor; […] dar Hristos este ca Fiu peste casa Lui; a cărui casă suntem noi, dacă, în adevăr, păstrăm cu tărie până la sfârșit îndrăzneala și lauda speranței.

Evrei 3.1,2,5,6

Adresându‑se cititorilor săi cu apelativul „frați sfinți“, scriitorul caută să le amintească faptul că fuseseră puși deoparte pentru scopurile divine. Ei nu mai erau un popor pământesc, ci fuseseră chemați cu o chemare cerească. Acest lucru este adevărat cu privire la toți cei credincioși de astăzi. Suntem conectați cu cerul prin Acela care S‑a întors la Tatăl: prezența Lui acolo a pregătit un loc pentru noi, în timp ce lucrarea Sa de la cruce ne‑a pregătit pe noi pentru acel loc.

Scriitorul ne îndeamnă să contemplăm această Persoană minunată, care este deopotrivă Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre. Apostol înseamnă „trimis“; Domnul Isus Hristos, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, a fost trimis de la Tatăl. El L‑a revelat și ni L‑a făcut cunoscut pe Tatăl (Matei 11.27; Ioan 1.18). Și, devenind Om, El poate să empatizeze cu noi în orice sferă a vieții noastre (Evrei 4.14‑16).

Dar Domnul Isus este nu numai Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre, ci și Fiu peste casa Lui. Dacă, în ce privește apropierea de Dumnezeu, noi ne apropiem prin Domnul Isus Hristos (Ioan 14.6), în ce privește închinarea, noi ne închinăm Tatălui prin Fiul. El este, de asemenea, „Mare‑Preot peste casa lui Dumnezeu“ (Evrei 10.21). Ca Fiu peste casa Lui, El Își manifestă autoritatea și drepturile Sale. Ca Mare‑Preot, El ne conduce în închinare.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit deci la Simon Petru; și el I‑a zis: „Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?“.

Ioan 13.6

Scena spălării picioarelor

De‑a lungul secolelor, mulți artiști au imortalizat scena spălării picioarelor. În Orient, acesta era un gest practicat la întâmpinarea oaspeților și era făcut de sclavi. Smerenia incomparabilă a lui Isus i‑a impresionat pe mulți pictori, însă, oricât de înaltă este o asemenea virtute, nu aceasta este lecția aici.

Domnul și Învățătorul Își pune ștergarul și spală picioarele ucenicilor Săi. Toți păstrează tăcerea, cu excepția lui Petru. El percepe, într‑o anumită măsură, smerirea Domnului său și nu poate fi de acord cu ea, astfel că ia de trei ori cuvântul. Tipic lui Petru, am putea spune! Obiecțiile lui arată însă lipsă de înțelegere. Răspunsurile date de Domnul clarifică lucrurile: 1. „Vei înțelege după aceea“; la momentul respectiv, Petru nu putea înțelege acest gest simbolic. 2. „Nu ai parte cu Mine“; deși cea mai mare dorință a lui Petru era să aibă comuniune cu Domnul, trebuia ca, prin apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26), el să fie spălat de tot ce‑l întina în umblare. 3. „Cel îmbăiat nu are nevoie să i se spele decât picioarele“. Dacă „îmbăierea“ nu mai trebuie repetată niciodată (Ioan 3.3; 15.3), „spălarea picioarelor“ trebuie repetată, însă doar în sens spiritual. Ea este pe de o parte un simbol al slujirii pe care Domnul o face acum din cer, căci, în trecerea lor prin lume, cei credincioși intră în contact cu lucruri rele și păcătuiesc, iar Domnul, dorind mult ca ai Lui să aibă parte de comuniunea lor neumbrită, le atrage atenția prin Cuvânt să vină să‑I mărturisească Lui; și, pe de altă parte, este o responsabilitate reciprocă de a ne ajuta să ne recuperăm bucuria în Domnul Isus!

Citirea Bibliei: Osea 11.1-12 · Iacov 5.7-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 9:22-35

În cap. 7.6, Iov comparase scurgerea zilelor sale cu suveica ţesătorului. Aici foloseşte imaginile unui alergător, a bărcilor purtate cu uşurinţă de un curent, precum şi a unui vultur care se repede asupra prăzii (vezi şi Iacov 4.14; Psalmul 39.5). Câtă vreme suntem tineri nu ne dăm seama de acest lucru, dar mărturia tuturor vârstnicilor este unanim㠖 că viaţa este în realitate o trecere grăbită. Şi nu avem decât una singură de trăit!

Nu, nu pot fi oprite aceste zile care se duc pentru totdeauna. În schimb, modul în care le folosim le poate da o valoare eternă. Cheltuit pentru lume, timpul se iroseşte în minciuni deşarte. Dar, dacă sunt folosite pentru Domnul, scurtele clipe petrecute pe pământ pot aduce roade care rămân (Ioan 15.16).

Adresăm un îndemn cu totul deosebit acelora dintre cititorii noştri care încă nu sunt ai Domnului: Această trecere grăbită a zilelor este o provocare pentru multe persoane de a se bucura de viaţă. ŤSă ne grăbim să ne bucurăm de ceasurile fugare. Omul n‑are niciun port, timpul n‑are niciun ţărm…ť sunt cuvintele unui poet. Minciună! Există un ţărm (Marcu 4.35: „cealaltă parte“), există un port (Psalmul 107.30). Pregătiţi‑vă să vă adăpostiţi acolo!

Platit in intregime | Fundația S.E.E.R. România

„Fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, avem pace du Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5:1)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 ian. 2026

9 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint […] împreună cu toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos, Domn și al lor și al nostru.

1 Corinteni 1.2

Apostolul, prin Duhul lui Dumnezeu, scrie această epistolă pentru creștinii din Corint, în jurul anului 54 d.H. După ce le dăduse învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu timp de aproximativ optsprezece luni (Fapte 18.11), el rămăsese, în mod evident, în legătură cu ei și după aceea (1 Corinteni 5.9). În această epistolă, Domnul l‑a folosit pe Pavel pentru rezolvarea unor probleme importante din mijlocul corintenilor.

Epistola le‑a fost trimisă, desigur, sfinților din Corint, având în atenție problemele de acolo: mândrie, atitudine sectară, purtare imorală etc. În plus, pentru că cei din Corint îi adresaseră lui Pavel întrebări specifice, cu privire la căsătorie, mâncăruri sau daruri spirituale, el le trimite răspuns tot cu această ocazie.

Totuși, deși această epistolă plină de semnificație le‑a fost scrisă corintenilor, învățătura din ea nu era limitată la ei. Ea conține instrucțiuni divine pentru „toți cei care, în orice loc, cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos“. Alte locuri din Scriptură arată același lucru. Instrucțiunile cu privire la darurile materiale au fost aceleași pentru Corint și pentru Galatia (1 Corinteni 16.1). Epistola adresată colosenilor trebuia citită și de cei din Laodiceea (Coloseni 4.16). Vedem deci cu claritate că Biblia nu este limitată la o anumită sferă locală sau culturală. Învățăturile apostolilor erau aceleași peste tot. Creștinii din Roma sau din Efes puteau căpăta învățătură din orice parte a revelațiilor inspirate ale lui Dumnezeu.

Credincioșii de astăzi trăiesc într‑un timp diferit, însă și ei sunt incluși în rândul celor care cheamă Numele Domnului nostru Isus Hristos. Pentru noi, la fel ca pentru creștinii din orice perioadă, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne singura sursă sigură. Dumnezeu dorește să‑l citim, să învățăm principiile prezentate în el și să le aplicăm cu o asemenea putere spirituală, încât mărturia noastră personală și colectivă să‑L onoreze pe El.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi căuta pe cea pierdută și voi aduce înapoi pe cea alungată.

Ezechiel 34.16

Raymond Maufrais

Tânărul explorator francez Raymond Maufrais a pornit singur, pe jos, în anul 1949, dinspre Guyana înspre inima Braziliei, pentru a cerceta una dintre cele mai puțin cunoscute și aproape inaccesibile zone din țară. Pentru o vreme a trimis cu regularitate vești acasă – până când a dispărut fără urmă. Șase săptămâni mai târziu, un băștinaș i‑a găsit jurnalul pe care îl lăsase într‑o tabără părăsită.

Ferm convins că fiul său nu era mort, tatăl a decis să înceapă să‑l caute. Era în anul 1952. Timp de doisprezece ani, el a străbătut 12.000 km – în cadrul a douăzeci și două de expediții – neținând cont de greutăți și de pericole. Și‑a căutat fiul cu o perseverență de neclintit, în străfundul pădurilor virgine și pe înălțimile munților. I‑a gravat numele în trunchiurile copacilor și a lăsat mesaje în sticlă. Împins de dorința de a‑și găsi fiul, a ignorat orice urmă de foame și de sete și amenințările continue la adresa propriei vieți, atât din partea triburilor, cât și a prădătorilor și a șerpilor. În cele din urmă, complet istovit, a renunțat la investigație. Epuizat și simțind povara anilor, s‑a întors acasă. „Lăsați‑mă în pace“, le spunea el celor care‑i lăudau curajul, „eu sunt doar un biet om care și‑a pierdut fiul“.

Ce întâmplare impresionantă! Nu ne duce ea oare cu gândul la Acela care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut? Fiul lui Dumnezeu a venit din cer pe pământ, unde a avut parte de cea mai mare împotrivire. În cele din urmă, a murit pe cruce – din dragoste pentru tine și pentru mine! Isus Hristos ne caută și astăzi. Bucuria Lui este de necuprins pentru fiecare suflet regăsit.

Citirea Bibliei: Osea 9.1-17 · Iacov 4.11-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 8:1-22

Să ascultăm acum ce are de spus Bildad. Neîndrăznind încă să afirme deschis că nenorocirile lui Iov sunt rezultatul propriilor sale păcate, începe prin a vorbi despre fiii acestuia. Pentru el, problema era simplă: Ťmoartea copiilor lui Iov era consecinţa fărădelegilor lor (v. 4): au păcătuit şi Dumnezeu i‑a lovitť. Erau vorbe crude pentru acest om evlavios, căruia îi cunoaştem fericitul obicei: Iov se scula dis‑de‑dimineaţă ca să aducă arderi‑de‑tot pentru fiii săi (1.5). Era ca şi cum prietenul său i‑ar fi spus: ŤRugăciunile tale au fost inutile; Dumnezeu nu te‑a ascultat şi n‑a vrut să‑ţi salveze copiiiť.

Cei trei prieteni Îl cunoşteau pe Dumnezeu doar ca Judecătorul cel drept. Desigur că dreptatea Celui Atotputernic (v. 3) este un aspect al adevărului. Ea este atât de perfectă, încât, atunci când propriul Său Fiu S‑a încărcat cu păcatele noastre, Dumnezeu a fost nevoit să‑L lovească, în mânia Sa. Dar crucea, prin care s‑a făcut dovada supremă a dreptăţii Sale, ne aduce în acelaşi timp cea mai minunată dovadă a dragostei Sale. Dacă le vorbim oamenilor numai despre dreptate, nu şi despre dragoste, îi expunem atât descurajării, cât şi riscului de a se justifica singuri: acesta este dublul efect pe care îl vor produce raţionamentele prietenilor săi asupra lui Iov.

SCHIMBĂ-ȚI RUTINA! | Fundația S.E.E.R. România

„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei…” (Isaia 42:16)

Așa cum o dovedește legea varietății, existența continuă a oricărui sistem necesită capacitatea de a cultiva varietatea în structurile sale interne.

În domeniul exercițiilor fizice, de exemplu, rutina devine în cele din urmă inutilă. Dacă te antrenezi în același mod de fiecare dată când faci exerciții, mușchii tăi încep să se adapteze și nu se mai dezvoltă. Trebuie să-ți schimbi obiceiul. Trebuie să îi derutezi.

Acest lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Un autor a scris: „Când sunt într-o cădere spirituală, de nouă ori din zece, ceva sacru a devenit rutină. Sunt sigur că diferă în funcție de personalitate, dar una dintre modalitățile prin care eu ies dintr-o criză spirituală este prin perturbarea rutinei și experimentarea disciplinelor spirituale. Uneori este nevoie doar de o mică schimbare în rutină. Fă voluntariat la un așezământ din vecinătate pentru persoane fără adăpost. Începe să ții un jurnal al recunoștinței. Integrează-te într-un grup de casă sau într-un studiu biblic. Ia-ți o zi liberă și retrage-te undeva singur. Sau pur și simplu trezește-te puțin mai devreme dimineața și petrece puțin timp în plus cu Dumnezeu. Una dintre micile schimbări ale rutinei care m-au ajutat să-mi împrospătez momentele de devoțiune a fost să citesc o altă versiune de traducere a Bibliei. Cuvintele noi m-au ajutat să am gânduri noi.”

Pentru a crește spiritual, ai nevoie de consecvență, structură și disciplină. Dar când treci printr-o perioadă de secetă spirituală, încearcă să-ți schimbi rutina spirituală. În loc să faci lucrurile așa cum le făceai de obicei, încearcă o altă abordare. Dumnezeu spune: „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei”. Dumnezeu nu Se schimbă, dar El Se mișcă!

Pentru a ajunge acolo unde Dumnezeu vrea să te ducă, trebuie să fii dispus să te miști împreună cu El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 ian. 2026

4 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit‑o, încununat cu glorie și onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

Evrei 2.9

Epistola către Evrei ne prezintă în capitolul 1 gloriile Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, „El fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale“ (Evrei 1.3). Capitolul 2 ne prezintă gloriile Lui ca Fiu al Omului; aici ne amintește că Adam a falimentat, dar că Domnul Isus a triumfat pe deplin.

Primul capitol ne arată, de asemenea, că Domnul Isus are un Nume mult mai minunat decât al îngerilor. Însă din capitolul 2 aflăm că El a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii, din pricina morții pe care a suferit‑o, pentru ca El să guste moartea pentru noi.

Cum Îl vedem noi acum? El este încununat cu glorie și cu onoare! El este acum Omul în glorie, Omul așezat la dreapta lui Dumnezeu, Omul cu privire la care Dumnezeu spune că Își găsește plăcerea să‑L onoreze! Vedem această Persoană binecuvântată ca fiind Fiu al Omului (Evrei 2.6); acesta este un titlu care ne amintește de gloria Lui viitoare. Îl vedem de asemenea ca fiind Isus, căci El este Mântuitorul (Evrei 2.9). Îl vedem ca fiind Sfințitorul, care ne pune deoparte pentru gloria lui Dumnezeu; de asemenea, ca fiind Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 2.10,11). Îl vedem ca fiind Apostolul și Marele‑Preot al mărturisirii noastre (Evrei 3.1). El este Cel care îi aduce pe mulți fii la glorie, Cel care nu Se rușinează să ne numească frați ai Săi și Cel care ne conduce în prezența Tatălui Său (Evrei 2.12,13). Și, datorită umanității Sale, El este „un Mare‑Preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispășire pentru păcatele poporului“ (Evrei 2.17).

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci au strigat către Domnul în strâmtorarea lor; El i‑a scăpat din necazurile lor. I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt lanțurile. O, de L‑ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor!

Psalmul 107.13‑15

Program creștin difuzat în închisoare

Condamnat la închisoare pe viață, într‑o țară străină, întemnițatul ne povestește: Timp de zece ani am făcut planuri cum să evadez din acest loc întunecos. Zece ani încărcați de gânduri de răzbunare și de ură față de societate și față de oameni! Zilnic visam la o viață în afara zidurilor de oțel. Dar într‑o zi, când am pornit radioul, am auzit difuzat un program creștin. Un cuvânt din Biblie m‑a atins până în străfundul ființei: „Oricine practică păcatul este rob al păcatului. Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8.34,36). În acel moment a trebuit să mă gândesc din nou la ceea ce mă învățase mama în copilărie. Dumnezeu îmi spunea: „Tu ești prizonier, dar adevărata ta închisoare nu este celula aceasta. De fapt, sufletul tău este cel închis, iar tu ești rob al celui rău“. Astăzi mă bucur din plin de iubirea pe care mi‑a arătat‑o Mântuitorul meu și Îi cânt fericit: sunt mântuit!

Prin firea și viața mea de păcat,
cât de departe eram de Dumnezeu…
 

Însă acum, în har, El m‑a apropiat prin credința
în sângele lui Isus, Domnul meu.
 

Și sunt atât de iubit de cerescul meu Tată,
cum nici n‑aș putea să fiu mai iubit,
 

Căci dragostea cu care‑L iubește pe Fiul Său este
aceeași cu dragostea Lui pentru mine!
 

Citirea Bibliei: Osea 4.1-19 · Iacov 2.1-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 3:1-26

Asemenea valurilor care se rostogolesc şi se sparg cu zgomot unul după altul, asupra lui Iov se năpustesc şapte încercări succesive. Vrăjmaşul (a cărui mânie este întotdeauna aprinsă când vede dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi), l‑a lovit pe patriarh în cinci rânduri: de trei ori asupra bunurilor sale, a patra oară asupra copiilor săi, apoi asupra sănătăţii sale. A şasea lovitură, mult mai mârşavă, a venit din partea soţiei sale, însă omul lui Dumnezeu a rămas neclintit. Apoi vine cea din urmă din aceste şapte necazuri (5.19), dintr‑o direcţie din care nu se aşteptase deloc: Trei prieteni se înţeleseseră să‑i facă lui Iov o vizită de compătimire. Şi ceea ce n‑au reuşit să producă atacurile furibunde ale lui Satan va împlini intervenţia acestor consolatori. Remarcăm cât de dificil este de făcut o vizită utilă cuiva care trece prin încercări şi cât de importantă este pregătirea ei în rugăciune. Aceşti oameni stau acolo, tăcuţi, privindu‑l în dezolarea sa pe cel pe care‑l cunoscuseră şi‑l respectaseră în prosperitatea sa. Dar prezentarea în faţa celorlalţi a nimicniciei sale, faptul de a fi compătimit, erau lucruri pe care Iov nu le putea suporta. Amărăciunea înăbuşită atâta vreme se revarsă în sfârşit. Cu cuvinte sfâşietoare, Iov îşi „blestemă ziua“; ar fi vrut să nu se fi născut. Îşi doreşte moartea. Dar, în înţelepciunea şi în dragostea Sa, Dumnezeu nu‑i permisese lui Satan să meargă până într‑acolo.

TU EȘTI CHEMAT SĂ FII SARE ȘI LUMINĂ  | Fundația S.E.E.R. România

„Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii…” (Matei 5:13-14)

Domnul Isus ne-a lăsat două metafore cotidiene prin care să înțelegem clar cum vrea El să-L slujim și să-L reprezentăm în fiecare zi. Să ne uităm la fiecare dintre ele:

1) Sarea. Singurul lucru care poate amenința sarea este să stea într-o solniță până se umezește, își pierde puterea și nu mai poate fi presărată. Domnul Isus a spus: „Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Așa că, nu este suficient să te bucuri de o predică bună și de idei bogate din citirea Bibliei; ci ești chemat să le împărtășești și să le presari și-n viața altora.

2) Lumina. În loc să te izolezi de lume, trebuie să luminezi lumea. Întunericul nu este o amenințare la adresa luminii; este locul în care lumina funcționează cel mai bine. Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)

.Cuvântul „evanghelie” înseamnă „vestea cea bună”; într-o lume a disperării crescânde, ești chemat să aduci lumina Evangheliei celor care trăiesc în întuneric spiritual.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este imperativ: fii sare și lumină!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 ian. 2026

2 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când urechea mă auzea, atunci mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, mărturisea pentru mine.

Iov 29.11

Acest verset ne arată că Iov avea o părere bună despre sine și că era mulțumit cu acțiunile sale. El credea că părerea sa despre sine însuși va fi confirmată de cei care au auzit despre el („urechea“) și de cei care l‑au văzut („ochiul“). Acest bărbat avusese o familie mare, trei prieteni apropiați și mulți angajați. Față de toți aceștia a fost drept și integru. A avut relații bune cu toți. Dar Domnul a privit în inima lui și iată ce a descoperit acolo:

• Siguranță de sine – Iov era convins că nu făcuse nicio nedreptate, nici prin cuvinte, nici prin fapte (Iov 6.29,30).

• Încredere în sine – Iov gândea că acționase în viața sa într‑un mod desăvârșit (Iov 9.21).

• Încăpățânare – Iov credea că judecase totul drept (Iov 12.3).

Aceasta a fost deci problema lui Iov. Iar această atitudine greșită trebuia corectată. De aceea încercarea a continuat.

Lui Dumnezeu nu‑I place o gândire semeață și sigură de sine, pentru că ea îl înalță pe om și Îl dezonorează pe Dumnezeu. În multe locuri din Cuvântul Său putem vedea aceasta, cum El osândește mândria și trufia omului: „El a lucrat putere cu brațul Său; i‑a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor“ (Luca 1.51). „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți“ (1 Petru 5.5).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.

Matei 13.43

Aurora boreală

La finalul mesei, prietenul nostru ne‑a arătat câteva cadre impresionante filmate în timpul vacanței petrecute în Norvegia. Cu ajutorul unei drone, el surprinsese peisajul pitoresc al rezervației naturale din Lofoten, fiordurile, satele pescărești, precum și inedita auroră boreală.

Luminile nordice sunt particule ale vântului solar încărcate electric, atrase de polii Pământului. Acestea se ciocnesc de atomii de oxigen și de nitrogen din straturile superioare ale atmosferei și îi transformă în ioni încărcați cu sarcină electrică. La scurt timp, particulele revin la starea inițială, printr‑un proces numit recombinare, și astfel se eliberează radiație electromagnetică și se emite lumină.

Când am văzut pe ecran acest joc fascinant de culori, m‑am gândit la versetul de astăzi. Cei „drepți“ despre care vorbește aici Domnul Isus nu sunt nicidecum oameni mai buni, prin natura lor, decât alții, nici oameni canonizați de către liderii religioși și, cu siguranță, nici dintre aceia care se apreciază singuri ca fiind mai sus decât alții. Nu, ci acești drepți care „vor străluci ca soarele“ sunt aceia care, înțelegând că nu se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu păcatele asupra lor, au venit la Isus. Ei L‑au cunoscut ca Mântuitor personal și ca Domn. Viețile lor strălucesc, pentru că ei trăiesc aproape de El. La final, aceștia vor avea parte de bucurie deplină: împărăția Tatălui lor din ceruri. Însuși Dumnezeu Se va bucura atunci de strălucirea copiilor Lui, pentru că în ei se reflectă propria Lui glorie.

Citirea Bibliei: Osea 2.1-15 · Iacov 1.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:13-22

Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!

Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într‑o clipă, fără să‑şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.

„Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema“ (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: „Binecuvântat fie Numele Domnului!“, punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5.18).

DĂ MAI DEPARTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2)

Care este scopul tău în viață? Supraviețuirea, succesul, succesiunea?

Unii dintre noi suferă de „sindromul raței”: la suprafață părem calmi, dar pe dedesubt vâslim sau pedalăm cu furie. Ne gândim: „Mă bucur că oamenii din jurul meu nu știu cât de multe lucruri nu știu!”, și îi ținem la distanță, sperând să nu afle niciodată. Nu așa vrea Dumnezeu să trăiești. El este sursa forței și înțelepciunii tale. Psalmistul David a scris: „Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1)

Pe de altă parte, unii dintre noi luptăm pentru o formă egocentrică de succes care începe și se termină cu noi înșine. Filozofia noastră este „Ocupă-te de numărul unu sau de locul întâi!” Atunci când acesta este scopul tău, Dumnezeu nu-ți poate încredința succesul, deoarece motivele tale încalcă fiecare principiu din Cuvântul Său. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare…” (Geneza 12:2)

Atunci când intenția inimii tale este de a-i binecuvânta pe alții, Dumnezeu îți va binecuvânta eforturile. Domnul Isus a spus: „Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15:16)

O parte din planul lui Dumnezeu pentru viața ta este să transmiți către alții din ce ți-a încredințat El. Nu există succes de durată fără un succesor. De aceea, apostolul Pavel l-a învățat pe Timotei: „Ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: anul acesta dă mai departe (vezi Psalmul 78:3) „ce ai auzit, ce știi, ce ți-au povestit părinții tăi” despre Domnul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 dec. 2025

30 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.

Fapte 12.5

De cel puțin zece ori găsim în cartea Fapte că cei dintâi credincioși au făcut rugăciuni colective. Aici, în capitolul 12, este descrisă rugăciunea lor colectivă pentru Petru, a cărui executare de către Irod părea iminentă. Să privim la patru caracteristici ale acestei rugăciuni.

În primul rând, rugăciunea lor a fost stăruitoare, nu o simplă împlinire a unei îndatoriri sau a unui obicei. A fost o rugăciune fierbinte. Un cuvânt similar descrie rugăciunea făcută de Domnul Isus în grădina Ghetsimani (Luca 22.44). Avem și noi o astfel de stăruință în adunările noastre de rugăciune?

În al doilea rând, rugăciunea a fost făcută de către adunare. Cu siguranță că este un lucru esențial ca fiecare credincios, în mod personal, să petreacă timp în rugăciune, însă rugăciunea colectivă oferă un prilej unic de a exprima unitatea noastră vie, ca mărturie locală. Ce priveliște trebuie să fie pentru îngeri să vadă faruri ale rugăciunii strălucind în locurile unde cei credincioși sunt adunați! Cât de minunat trebuie să sune rugăciunea noastră comună înaintea tronului harului!

În al treilea rând, rugăciunea lor a fost către Dumnezeu. Accesul nostru liber în prezența sfântă a lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari binecuvântări primite din partea Lui, însă probabil aceasta este binecuvântarea pe care o prețuim cel mai puțin. Ea este de natură să transforme viețile noastre de rugăciune, dacă ne folosim cu adevărat de invitația de a ne aduce în mod liber rugăciunile înaintea Domnului cerului și al pământului.

În al patrulea rând, ei s-au rugat pentru Petru. Când ne rugăm, cererile noastre trebuie să fie specifice. Prea des ne rugăm generalități, în timp ce lui Dumnezeu Îi place să ne dea răspunsuri precise.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri.

Eclesiastul 3.1,2

„O, timpule, mai stai, nu trece!“

Prin acest vers, poetul francez Lamartine a exprimat ceea ce mulți dintre noi au visat în momente de mare bucurie, anume ca timpul să se oprească în loc. Viața noastră este legată de timp. Chiar și atunci când dormim, timpul nu încetează să se scurgă: noi suntem prizonierii lui. Omul se află sub această constrângere pe pământ. Omul se naște și trăiește pe pământ, iar dacă moartea pune capăt vieții noastre pământești, Biblia ne spune că acesta nu este finalul existenței noastre. Ne putem imagina trecerea liniștită de la viața de pe pământ la cea de dincolo? Atunci când mor, creștinii intră în prezența lui Isus, unde așteaptă învierea pentru viața eternă. Isus i-a spus tâlharului care era pe moarte: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“ (Luca 23.43). Când vei închide ochii pentru ultima oară, vei fi și tu cu Isus, care a spus „Eu sunt învierea și viața“ (Ioan 11.25)?

Un om bogat a murit și a fost înmormântat. El trăise o viață plină de lux, dar după ce a murit s-a trezit într-un loc de chin. Aceasta va fi soarta tuturor celor care neglijează rezolvarea la timp a problemei păcatelor lor (Luca 16.19-31). Fiecare secundă care trece ne aduce necruțător mai aproape de sfârșitul vieții noastre pământești. Dacă ai crezut în Domnul Isus, ai o speranță glorioasă: „Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și Dumnezeu va aduce împreună cu El pe cei care au adormit în Isus“ (1 Tesaloniceni 4.14).

Să fim cu Isus acum și în vecii vecilor, aceasta este bucuria noastră!

Citirea Bibliei: Maleahi 3.1-12 · Marcu 16.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăj­ma­şilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asu­pra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsi­te. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui“ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporu­lui ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în cap­ti­vi­tate manifestă clar semnele unei naţiuni „îm­prăş­tiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începu­tul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este căl­cată în picioare“ (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuito­rul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care îna­inte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odih­nei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteap­tă în finalul tuturor suferinţelor!

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA DE EȘEC | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24)

Fiecare ocazie în viață vine cu o pereche de posibilități: posibilitatea de a reuși, posibilitatea de a eșua. Când vei ajunge la sfârșitul vieții, cele mai mari regrete ale tale nu vor fi legate de eșecurile tale, ci de ocaziile de care nu ai profitat, pentru că ți-a fost teamă de eșec.

Așadar, iată câteva principii care să te ajute să-ți învingi teama de eșec:

1) Fii dispus să încerci ceva și să eșuezi în acel ceva. Și când se întâmplă, mărturisește-le oamenilor. De ce? Pentru că așa descoperi că eșecul nu este fatal!

2) Găsește un proiect atât de mare, încât să nu-l poți face fără ajutorul lui Dumnezeu, apoi dedică-i-te!

3) Socializează cu persoane puternice. Observă cum își asumă ei riscuri fără să se teamă. A vedea și a imita este o modalitate excelentă de a învăța.

4) Modul prin care învățăm să facem pași mari prin credință este de a face pași mici în credință. Complimentează o persoană pe care n-o cunoști. Oferă-te voluntar pentru o sarcină suplimentară la serviciu. Abate-te de la drumul tău pentru a ajuta pe cineva în nevoie…

5) Declară război perfecționismului! În loc să aștepți până când poți face ceva perfect, fă tot ce poți și spune-ți: „Deocamdată atâta pot, data viitoare va fi mai bine!”

6) Teme-te și ascultă de Dumnezeu în orice situație. Nu-ți vei învinge niciodată în totalitate temerile, dar le poți diminua astfel încât să aibă mai puțin control asupra vieții tale.

Iată o promisiune din Scriptură pe care să te sprijini: (Psalmul 37:23-24) „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 dec. 2025

26 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Da, El va construi templul Domnului și El va purta gloria și va ședea și va împărăți pe tronul Său; și va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei doi.

Zaharia 6.13

Sfatul de pace (1)

Dacă omul nu s-ar fi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie de un „sfat de pace“. Adam n-a avut nevoie de un astfel de sfat atunci când era în grădina Eden. Omul s-a răzvrătit însă și, deși manifestările răzvrătirii pot fi diferite, ea este încă trăsătura inimii neconvertite. Răzvrătirea este de așa natură, încât pacea între om și Dumnezeu pare imposibilă; totuși – minunat har! – vedem că există nu numai pace, ci și „un sfat de pace“, adică gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la pace, gânduri pe care doar Domnul Isus le-a putut împlini.

Presupunând că Dumnezeu ar fi făcut pace cu Adam, o astfel de pace nu ar fi putut dura, fiindcă vrăjmășia existentă în inima omului, sau cea produsă prin puterea împrejurărilor, ar fi distrus această pace foarte curând. Să privim la cazul lui Israel. El a fost așezat într-o pace exterioară cu Dumnezeu, recunoscut ca popor al Său, favorizat în orice fel, însă care a fost rezultatul? O continuă cârtire și o răzvrătire constantă! În ce privește pacea morală cu Dumnezeu, imediat ce a primit legea, Israel a făcut un vițel de aur, și astfel a falimentat complet. Așa vor sta întotdeauna lucrurile, fiindcă voința omului este îndreptată mereu către rău – „Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate“ (Romani 8.7).

Acum însă, „sfatul de pace“ este între Dumnezeu și Domnul Isus, de aceea el este sigur. Nu este vorba doar de pace, ci de „sfatul de pace“. Cuvântul „sfat“ implică un scop deliberat. Cât de stabilă trebuie să fie această pace cu privire la care Dumnezeu are un „sfat“, ea fiind pe deplin asigurată prin lucrarea de la cruce a Domnului Isus!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.

Matei 2.3

Stare de șoc, nu de bucurie

Acest verset din Biblie aruncă o lumină asupra condițiilor care predominau în Ierusalim în momentul nașterii lui Isus. Regele evreilor promis de mult timp, Isus Hristos, Se născuse în sfârșit, dar elitele națiunii nu știau acest lucru. Ignoranța regelui Irod nu trebuie să ne surprindă, pentru că el nu era evreu, ci un idumean, descendent al lui Esau, fratele lui Iacov. Nu ar fi trebuit să știe cărturarii evrei despre acest mare eveniment? Nu așteptau ei nașterea lui Mesia?

În Luca 2 citim că nașterea Răscumpărătorului a fost anunțată cu mult timp înainte unor persoane simple, temătoare de Dumnezeu. Într-adevăr, „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El“ (Psalmul 25.14). Vestea era pentru cei care credeau în Dumnezeu și Îl onorau. Așa erau păstorii din Betleem și alți oameni temători de Dumnezeu. Mai rău, și ei au fost „tulburați“, la fel ca Irod, când au auzit că S-a născut „Împăratul iudeilor“ (Matei 2.2). Aceasta a fost situația în momentul întrupării Mântuitorului: stare de șoc, nu de bucurie. Clasa conducătoare romană era urâtă de evrei, iar regimul despotic al lui Irod îi teroriza. Cu toate acestea, au preferat-o în locul domniei Fiului lui Dumnezeu. De ce? Isus Hristos a venit la ei pentru a-i elibera de orice jug care îi asuprea. Dar ei au ales mai degrabă să trăiască sub dominație străină și sub puterea păcatului, decât să-L recunoască pe Isus ca Domn al lor. Cu toate acestea, atunci, la fel ca astăzi, există persoane care acceptă eliberarea lui Hristos și Îi slujesc Mântuitorului cu bucurie. Te alături și tu?

Citirea Bibliei: Zaharia 13.1-14.5 · Marcu 15.1-15

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 6:1-14

Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împă­răţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă să­mânţa pe pământ şi doarme …“ Astfel apare aceas­tă carte a Esterei. Dom­nul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pa­re să doarmă. Dar să citim în conti­nuare: „ … şi se trezeşte, noapte şi zi …“. Câteva versete mai departe Îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valu­rilor dor­mind pe căpătâiul unei corăbii … fără să înce­teze, să fim siguri de aceasta, să ve­gheze asupra ucenicilor Săi prea­iubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capi­tolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate con­tro­late de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunos­cut. Insom­nia împă­ra­tului, lectura care-i fusese făcută, între­­barea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un meca­nism mi­nu­ţios, de mâna Lui suve­ra­nă. Scepticii pot să jude­ce un ase­­menea con­­curs de împrejurări ca fiind impro­ba­bil. Dar pe noi, cre­din­cioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaş­tem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această inter­venţie atot­puter­nică care face ca toate lu­crurile să lu­cre­ze îm­pre­u­nă spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dum­ne­zeu (Romani 8.28).

Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„I s-a arătat în vis un înger al Domnului…” (Matei 1:20)

Extragem din viața lui Iosif (tatăl adoptiv al lui Isus) trei principii care facilitează împlinirea scopului și promisiunilor lui Dumnezeu în viața noastră.

Data trecută l-am văzut pe primul: mila.

Ne uităm acum la cel de-al doilea: credința. Citim (Matei 1:20): „Pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Iosif se gândise să se despartă discret de Maria. Apoi Dumnezeu i-a spus planul divin. Care a fost rolul lui Iosif? Să-și exercite credința într-un set de circumstanțe extrem de dificile. Adică să aibă încredere în Dumnezeu, atunci când situația nu putea fi înțeleasă sau explicată rațional!

Dumnezeu i-a arătat câteva lucruri:

1) I-a reamintit tâmplarului Iosif identitatea sa: „Iosif, fiul lui David”. La fel, Dumnezeu vrea ca și tu să știi cine ești „în Hristos” (vezi Efeseni 1:4-5): ai o identitate specială ca membru al familiei Sale răscumpărate!

2) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că nu trebuie să-i fie frică. Ce l-a ajutat pe Iosif să-și învingă teama și să meargă mai departe? Faptul că L-a auzit pe Dumnezeu. Faptul că a avut un cuvânt de la Domnul pe care să se bazeze. De asta ai nevoie și tu (vezi Isaia 30:21)!

3) Dumnezeu i-a dat lui Iosif tâmplarul o direcție. El trebuia s-o ia pe Maria de soție, să fie tată pentru Copilul acesta și să-I pună numele Isus. Lecția pentru tine? Fii ucenic și urmează instrucțiunile lui Dumnezeu! Prin credință și ascultare, îți vei atinge destinul dat de Dumnezeu.

4) Dumnezeu l-a asigurat pe Iosif tâmplarul că El lucrează în acea situație. Iar când știi asta, experimentezi liniște sufletească și o nouă perspectivă.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 dec. 2025

22 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.

Isaia 50.4

Slujitorul credincios al lui Dumnezeu a avut obiceiul de a se trezi devreme dimineața și de a-Și începe ziua cu rugăciune. În Psalmul 88.13, El spune, în mod profetic: „De dimineață Te întâmpină rugăciunea Mea“. El Își exprima dependența de Dumnezeu prin a avea urechea trezită și deschisă în liniștea fiecărei dimineți, pentru a asculta ca un ucenic.

Marele și eternul „Eu sunt“, Domnul (Iahve) Vechiului Testament, Creatorul cerului și al pământului, a venit în lumea aceasta ca Slujitor și, în rugăciune, a lăsat ca Dumnezeu să-L instruiască în ceea ce avea de făcut. Înainte de răsăritul soarelui, El era în prezența lui Dumnezeu, pentru a fi pregătit în vederea lucrării din ziua respectivă. Acolo, în liniște, El primea cuvintele prin care să învioreze sufletele trudite și descurajate.

Ucenicii știau unde să-L găsească pe Învățătorul lor în ceasurile dintâi ale zilei. Într-o anumită ocazie, când L-au găsit, I-au spus: „Toți Te caută“ (Marcu 1.37). La astfel de cuvinte, tendința oricui este să dea curs dorinței celor care au nevoie astfel de el, căci nu este ușor să-i refuzi și să-i dezamăgești pe oameni. Însă Domnul le-a dat un alt răspuns ucenicilor. El deja fusese pregătit pentru așa ceva în timpul petrecut în liniște în prezența lui Dumnezeu, de aceea a spus: „Să mergem în altă parte, prin așezările învecinate, ca să predic și acolo“ (Marcu 1.38). Aceasta era voia lui Dumnezeu pentru El în acea zi – și această voie era ceea ce hotăra lucrurile din fiecare zi.

David a avut o dorință fierbinte, ca Domnul să-i vorbească la începutul fiecărei zile, fiindcă a scris: „Fă-mă să aud dimineața bunătatea Ta, pentru că mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care să umblu, pentru că la Tine îmi înalț sufletul“ (Psalmul 143.8). Aceasta să fie și rugăciunea noastră în fiecare zi!

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu.

Romani 3.23

Informațiile de la hanul din Köln

În Evul Mediu, când negustorii parcurgeau vechea rută comercială de la Amsterdam la Bizanț, trebuia să treacă prin frumosul oraș Limburg, pe râul Lahn. Locuitorilor le place să le arate vizitatorilor cea mai îngustă parte a drumului istoric. Într-un han din Köln fuseseră deja avertizați despre strâmtoarea din acea zonă. Le-a fost comunicată dimensiunea maximă a vehiculelor, astfel încât niciunul să nu rămână blocat între case. Acest lucru ne amintește că suntem cu toții în călătoria vieții. Întotdeauna există oameni care își stabilesc propria „măsură“ pentru călătoria lor, dorind să ajungă în cer în felul lor. Oare vor reuși? Dacă un negustor nu ținea cont de informațiile primite în Köln, și vehiculul său era prea mare, în Limburg se confrunta cu o problemă.

În Cuvântul Său, Biblia, Dumnezeu ne-a informat despre standardul necesar pentru a ajunge în rai. Trebuie să ne punem lucrurile în ordine, în timpul vieții noastre pe pământ. Dacă descoperim cu groază că toți am păcătuit, dar nu facem nimic în această privință, nu vom reuși să ajungem în rai. De fapt, nu ar trebui să fie nevoie să descoperim aceasta numai din Cuvântul lui Dumnezeu: însăși conștiința noastră ar trebui să ne spună. Dumnezeu ne oferă iertare și mântuire prin lucrarea Fiului Său pe cruce. Trebuie să credem și să acceptăm acest lucru. Ce bine că versetul de astăzi are și o continuare: „Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“! Harul lui Dumnezeu este încă disponibil și este oferit tuturor.

Citirea Bibliei: Zaharia 9.1-17 · Marcu 14.12-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 2:12-23

Mâna nevăzută a lui Dumnezeu a condus eve­nimentele şi a disponibilizat inimile. Fără ca Mardoheu sau ea însăşi să fi contribuit cu ceva, Estera, tânăra iudeică, devine împărăteasă a puternicului imperiu medo-persan. Ea ne este prezentată ca o tânără fată rezervată, modestă, cu respect faţă de autoritate (în contrast cu Vasti), gata astfel pentru rolul extraordinar pe care va fi chemată să-l joace într-o zi. Aceste calităţi puţin obiş­nuite au făcut-o remarcabilă între celelalte candidate la tron. Voi, tinere surori din familii creştine, nu trebuie să gândiţi nicio­dată că, imitând manierele, toaletele, felul de a se îmbrăca şi purtarea libertină a tinerelor lumii aces­teia, vă pregătiţi viitorul şi fericirea pe pământ. Din contră! Întreaga chestiune este să ştiţi cui doriţi să vă faceţi plăcute.

Din punct de vedere profetic, această relatare ne învaţă că Hristos, după ce va fi renegat orice relaţie cu creştinătatea de nume (Vasti, soţia dintre „neamuri“), va ridica, în locul ei, în fruntea naţiunilor, pe Israel (Estera). Dar faptul acesta nu va avea loc fără ca, mai înainte, poporul iudeu să fi avut de trecut prin grele încercări, pe care le vom vedea prefigurate mişcător în capitolele următoare.

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare să dea ce va putea…” (Deuteronomul 16:17)

Atunci când vorbim despre dărnicie, sunt două adevăruri importante despre bani pe care Biblia le învață:

1) Dumnezeu nu Se așteaptă ca toți să dăruim aceeași sumă. Biblia ne îndeamnă: „Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul Dumnezeul tău.” (Deuteronomul 16:17) Iar apostolul Pavel a scris: „Dacă există bunăvoință, darul este plăcut după ce are cineva, nu după ce nu are…” (2 Corinteni 8:12)

2) Dumnezeu îți va cere să faci sacrificii pentru a îndeplini planurile Împărăției Sale pe pământ. Pentru a opri judecata lui Dumnezeu care se abătuse asupra poporului, regele David a fost sfătuit „să înalțe un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” (2 Samuel 24:18) Când Aravna l-a văzut pe David venind, i-a oferit gratuit pământul. Dar David a spus: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic!” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Atunci, Domnul a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia de deasupra lui Israel.” (2 Samuel 24:24-25)

Dumnezeu nu ne cere să dăm în mod egal, El ne cere să ne sacrificăm în mod egal. Și iată vestea bună: de partea cealaltă a fiecărui sacrificiu pe care Dumnezeu îți cere să-l faci pentru El, te așteaptă binecuvântările și răsplătirile Sale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →