Mana Zilnica

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Ai Lui!

„Ai Tăi erau. şi Tu Mi i-ai dat” Ioan 17:6

Misionarul este omul pe care Duhul Sfânt la făcut să înţeleagă cuvintele: „Tu nu eşti al tău”. A spune „Nu mai sunt al meu” înseamnă a fi ajuns la o poziţie înaltă in nobleţea spirituală. Natura adevărată a vieţii, în goana de fiecare zi, se vede în predarea mea deliberata lui Isus Cnstos, preferându-L pe El mai presus de orice altceva. Duhul Sfânt îmi prezintă natura lui Isus ca să mă facă una cu El, nu ca să devin un „trofeu” expus în vitrină. Domnul nostru n-a trimis în lucrare pe nici unul dintre ucenici pe baza a ceea ce a făcut El pentru ei. Numai după înviere, când ucenici au înţeles, prin puterea Duhului Sfânt, cine era Isus cu adevărat, le-a spus El: „Duceţi-vă!””Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu”; nu e vorba că nu poate fi bun sau drept, ci că nu poate fi omul pe care Isus să scrie cuvintele Al Meu. Oricare dintre relaţiile pe care Domnul nostru le menţionează în versetul de mai sus poate fi o relaţie care concurează cu relaţia cu El. Poate prefer să-i aparţin mamei mele, soţiei mele sau mie însumi, in acest caz, Isus îmi spune: „Nu poţi fi ucenicul Meu”. Aceasta nu înseamnă că nu voi fi mântuit, ci înseamnă că nu pot fi pecetluit cu cuvintele Ai Lui.

Domnul face din ucenicii Săi proprietatea Sa. El devine răspunzător pentru ei. „îmi veţi fi martori.” Dorinţa din inima ucenicului nu este de a face ceva pentru Isus, ci de a fi o plăcere desăvârşită pentru El. Secretul unui misionar este acesta: „Eu sunt al Lui şi El Îşi împlineşte planurile prin mine”.

Fii cu totul al Lui!

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Chemaţi la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domul nostru.” 1CORINTENI 1:9

În Adunarea din Corint, erau multe lucruri de osândit: Apostolul Pavel nu dă înapoi de la datoria lui, ci el aminteşte corintenilor că temelia vieţii creştine este credincioşia lui Dumnezeu, şi scopul ei, viaţa de părtăşie cu Domnul Isus Hristos. Fără să ne dăm seama, ne putem îndepărta de la simplitate şi de la adevăr aşa cum sunt ele în Domnul Isus, şi să ne facem tot felul de închipuiri despre noi înşine şi despre pretenţia noastră de creştini şi despre standardul de viaţă pe care ni l-am propus.

„Chemaţi la părtăşia cu Isus Hristos, Domnul nostru”. Cuvintele acestea ne pun în faţă cu ceea ce este în realitate, viaţa creştină, şi înţelegem în ce măsură ne-am îndepărtat de acest model. Evangheliile ne dezvăluie viaţa pâmântească a Domnului Isus şi ne arată dintr-o dată răspunderea noastră de a fi ucenici ai unui astfel de învăţător. Dumnezeu ne cheamă la o umblare zilnică cu Domnul, în mijlocul aceloraşi împrejurări pe care le-a întâmpinat şi El pe pământ. Părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos ne conduce pe un drum tot mai strâmt care sfârşeşte la cruce. Să observăm că pe măsură ce Domnul nostru Se apropia de jertfa supremă pe care trebuia s-o împlinească, ucenicii au arătat o neînţelegere crescândă provenind din împietrirea inimii lor. Şi noi suntem expuşi la aceeaşi primejdie. Unde ne aflăm noi în prezent? Îl urmăm noi de departe ca Petru? Suntem pe cale de a-L tăgăduim? A fost crucea înlocuită cu o râvnă superficială şi printr-o pretenţie creştină de suprafaţă, chiar biblică, care ne satisface? Dacă da, suntem în afara drumului, trăim în confuzie şi nu cunoaştem părtăşia cu Isus Hristos, Domnul nostru.

Să nu dăm înapoi din fata părtăşiei cu suferinţele Lui; ele sunt o parte din relaţia noastră cu El însuşi, şi ele ne fac să cunoaştem bucuria desăvârşită; ele ne deschid uşa slavei şi ne dau intrare liberă la tronul de har, unde Domnul nostru este încununat cu slavă şi cu cinste.Iată secretul puterii, a unei vieţi duhovniceşti îmbelşugate, biruitoare şi rodnice. Şi Dumnezeu este credincios, El care ne-a chemai la această părtăşie cu Fiul Său Isus Hristos. (1 Cor. 1:9)

Nimic nu poate să fie mai sublim în lumea aceasta, pentru un credincios, decât scumpa părtăşie cu Mântuitorul nostru care ne iubeşte aşa de mult.Cu câtă grijă sfântă ar trebui să umblăm zilnic, ca să nu afectăm cu nimic această scumpă legătură cu El, şi mai ales să n-o întrerupem prin păcat, într-o astfel de situaţie am fi ca o corabie fără cârmă pe o mare înfuriată.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Adevărat, adevărat îţi spun, că dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. Ioan 3:3.

Întrebarea esenţială nu este de ce cult aparţii sau ce Biserică frecventezi, ci dacă numele tău este trecut în Cartea Vieţii, eşti născut din nou? Dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi cu adevărat liberi. Pomul care nu aduce roade bune se taie. Domnul Isus are în mână lopata şi îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. Domnul Isus ne-a însărcinat ca să împrăştiem sămânţa cea bună a Evangheliei. Cu ocazia unor evanghelizări sunt mulţi care se hotărăsc să-L urmeze pe Isus, şi pornesc pe această cale cu mult elan, dar se dau înapoi dacă întâlnesc obstacole. Pleava se aruncă, ceea ce are valoare constantă este bobul. Sunt unii care iau parte la fiecare evanghelizare şi îşi exprimă dorinţa se a-L urma pe Isus, dar rămân în modul lor vechi de vieţuire. Nu sunt oare aceştia asemănători cu pleava? Dacă omul cade înapoi în mod repetat, nu este altceva decât pleavă. Poate eşti şi tu unul dintre aceştia, cititorule drag? Dar ce ai de gând să faci de azi încolo? Important este să stai hotărât de partea lui Dumnezeu, mărturisind cu viaţa ta pe Domnul Isus.

Trăind după Cuvânt nu ne vor mai apăsa păcatele din trecut. Cel care se dă de partea lui Isus îşi continuă viaţa fericit. Nu trebuie să aducă jertfe, ci poate să se uşureze de tot ceea ce îl apasă şi-l face nefericit; căci Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”. (Matei 11:28-30).

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

BIRUINŢĂ FĂRĂ LUPTĂ

Dar voi avea milă de casa lui Iuda, şi-i voi izbăvi prin Domnul Dumnezeul, lor; dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi. Osea 1.7

Ce cuvânt de preţ! Domnul însuşi va izbăvi poporul Său, după mărimea milei Sale; dar El nu va folosi nici unul din mijloacele obişnuite. Oamenii se grăbesc să-i dea lui Dumnezeu slava cuvenită Numelui Său. Când ei pornesc la luptă cu sabia sau cu alte arme şi ies biruitori, ar trebui să-L laude pe Dumnezeu pentru izbânda lor. Dar ei nu fac acest lucru şi se fălesc cu puterea braţului lor, cu caii şi cu călăreţii lor. De aceea Dumnezeu găseşte cu cale adeseori să izbăvească poporul Său fără arme, pentru ca slava să fie numai a Lui. Priveşte deci numai la Domnul şi nicidecum la om.

Aşteaptă-te să-L vezi pe Dumnezeu cât mai lămurit fiindcă n-ai altă persoană la care să priveşti. Dacă n-am nici prieteni, nici sfetnici, nici o persoană care să mă sprijinească, nu înseamnă că eu să n-am încredere, căci Domnul este lângă mine; şi mă voi bucura când El îmi va da biruinţa fără luptă, cum se arată în versetul de mai sus. De ce să cerem cai şi călăreţi, când însuşi Domnul are milă de mine şi ridică braţul Său ca să mă apere? Ce nevoie mai este de săbii şi de arcuri, când Domnul mă izbăveşte El singur?

Mă voi încrede deci în El şi nu mă voi înspăimânta; voi face acest lucru începând de astăzi şi-l voi face întotdeauna.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

A doua zi, loan stătea iarăş cu doi din ucenicii lui, şi pe când privea pe ISUS umblând, a zis: Iată Mielul lui DUMNEZEU. Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după ISUS.     loan 1:35-37

După ce loan Botezătorul a exclamat că Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, l-a văzut a doua zi „umblând.” Ce minunat MODEL. Fiul lui Dumnezeu, Domnul cerului, a umblat în supunere pe acest pământ! Această viziune îi rămâne adânc întipărită în mintea premergătorului Domnului încât exclamă plin de adorare: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Cel mai mare prooroc dă această mărturie despre Mîntuitor. El este gata să dispară de pe arena lumii, după ce şi-a îndeplinit slujba. „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micşorez” este ţinta vieţii şi a inimii lui plină de supunere şi abnegaţie. Mirele era prezent; prietenul Mirelui îi auzea glasul şi bucuria sa era deplină.

Nimic nu dezlănţuie o bucurie mai sinceră a inimii omului decât primirea obiectului mult aşteptat. Nu vorbe frumoase, nici dovezi palpabile ci o inimă inundată de dragoste e mai tare şi mai nemărginită în acţiune şi poate să lege pe ascultători cu o putere de nedescris. Cei doi ucenici ai lui loan părăsesc pe învăţătorul lor şi îl urmează pe Isus. Noi, care suntem răscumpăraţi şi vrem să le fim altora un îndrumător spre Isus să învăţăm din această comportare. Nu trebuie vorbe multe dar cei care ne ascultă să vadă în noi bucuria desfăşurată în inimă, înflăcărată şi dependentă în acţiune, de Persoana Domnului nostru Isus. Atunci se va trezi în ei acea dorinţă de a fi umpluţi de bucuria adevărată pe care numai Domnul Isus o poate da. Duhul Sfânt se bucură să poată arăta pe Hristos poporului Său; şi sub orice înfăţişare L-am privi, vedem în El pe acelaş desăvârşit, curat, slăvit şi neasemănat Isus.

El este Mântuitorul nostru şi Numele lui vrem să-l adorăm.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, fă ca bunătatea Ta să fie cunoscută de mine azi prin atingerile Tale pline de o reală putere şi foloseşte-mă, în atotputernicia Ta blândă, pentru scopurile Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.» IOAN 21,17

Isus îi ajută pe cei debusolaţi, pe cei căzuţi, pe cei descurajaţi, pe cei care au deviat de pe calea vieţii, care se simt fară nici un rost. Petru a fost unul dintre aceşti oameni; el a eşuat în însărcinarea primită şi a dat dovadă de necredincioşie faţă de Isus. Prin cuvintele pe care le rosteşte celorlalţi ucenici după învierea Domnului: «Mă duc să prind peşte» (Ioan 21,3), poţi simţi resemnarea din viaţa sa. Ce a vrut să spună de fapt Petru a fost: «Nimic nu mai contează, am eşuat în viata mea de credinţă!» El s-a simţit descalificat, nevrednic.

Interesant este faptul că nu mai are parte de binecuvântare nici măcar în vechea sa meserie, deoarece citim la sfârşitul aceluiaşi verset: «si n-au prins nimic în noaptea aceea» (loan 21,3). A fost complet deznădăjduit. Dar Isus îi ridică, îi remotivează pe cei descurajaţi, pe cei nevrednici: «Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm» (loan 21,4). Şi ştim deja cum l-a ajutat pe Petru; El S-a atins de inima lui: «Doamne, Tu toate le stii; stii că Te iubesc» (loan 21,17).

Ţi-au ieşit şi ţie toate, absolut toate planurile anadopa, aşa cum nu ai vrut? Numai Isus te poate ajuta — şi El vrea să o facă chiar acum!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Da, voiesc; fii curăţit. Marcu 1:41

Întunericul primitiv aude porunca Atotputernicului „să fie lumină” (Genesa 1:3) şi imediat ” a fost lumină” (vers. 3). Cuvântul Domnului Isus este la fel de maiestuos ca şi acest vechi cuvânt al puterii. Răscumpărarea, ca şi creaţiunea, are cuvântul său tare. Isus vorbeşte, şi se face.

Lepra nu avea nici un leac omenesc, dar a fugit de îndată ce Domnul a spus „voiesc”. Boala nu arăta nici un semn de speranţă sau de însănătoşire. Natura nu a contribuit cu nimic la propria ei vindecare, cuvântul neajutat a făcut toată munca pe loc şi pentru totdeauna. Păcătosul este un bolnav mai nefericit decât leprosul. Să urmeze deci exemplul leprosului şi să meargă la Isus rugându-L şi aruncându-se „în genunchi înaintea Lui” (Marcu 1:40). Să-şi exercite puţina credinţă, chiar dacă nu ar putea merge mai departe de „Doamne, dacă vrei poți să mă curăţesti” (vers. 40).

Nu trebuie să ne îndoim de rezultatul acestei aplicaţii. Isus îi vindecă pe toţi cei care vin la El şi nu alungă pe nimeni. Citind povestirea din care face parte textul nostru, faptul că Isus l-a atins pe lepros este vrednic de luat în seamă. Această persoană necurată încălcase legile ceremoniale intrând în casă, dar Isus, departe de a-l mustra, calcă şi El legea ca să-l întâlnească. Isus face un schimb cu leprosul, pentru că, în timp ce îl curăţeşte, îl atinge şi este pângărit conform legii levitice. Isus Christos s-a făcut păcat pentru noi, deşi El nu cunoştea păcatul, pentru ca noi să putem ajunge la neprihănirea lui Dumnezeu prin El.

O, dacă sărmanii păcătoşi ar merge la Isus, crezând în puterea lucrării Sale de substituire, ar afla curând cât de mare este puterea atingerii Sale îndurătoare. Mâna care a înmulţit pâinile, mâna care l-a salvat pe Petru de la înec, care îi susţine pe sfinţii în necaz, cate îi încununează pe credincioşi, aceeaşi mână va atinge fiecare păcătos şi îl va curaţi într-o clipă. Dragostea lui Isus este izvorul mântuirii. El ne iubeşte, ne priveşte şi ne atinge, şi noi trăim.

Seara

Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte şi bine drepte. Levitic 19:36

Greutăţile, balanţele şi măsurile trebuie să fie în conformităţi cu standardele dreptăţii. Cu siguranţă, creştinul nu are nevoie să i se amintească acest lucru în afacerile sale, fiindcă, chiar dacă corectitudinea ar fi alungată din toată lumea, ar găsi adăpost în inimile credincioşilor. Mai sunt, totuşi, altă balanţe care cântăresc lucrurile morale şi spirituale, şi acestea au nevoie să fie examinate des. Sunt drepte cumpenele în cari cântărim caracterele noastre şi ale altora? Nu cumva transformăm gramele noastre de bunătate în kilograme, şi calităţile celorlalţi oameni în uncii?

Creştini, fiţi atenţi la greutăţi şi masuri. Sunt cumpenele pe care măsurăm încercările si necazurile noastre în conformitate cu standardul? Pavel, care a suferit mai mult decât noi, numea încercările sale „uşoare” (2 Corinteni 4:17). Totuşi, noi credem adesea că încercările noastre sunt grele. Cu siguranţă, ceva a fost uitat pe cântar! Trebuie să cercetăm problema, altfel vom fi aduşi în faţa curţii cereşti pentru greutăţi nedrepte. Sunt corecte cântarele cu care ne măsurăm credinţele doctrinale? Doctrina harului trebuie sä aibă aceeaşi greutate cu preceptele Cuvântului — nici mai mare, nici mai mică.

Totuşi, mă tem că, la mulţi oameni, un talger sau altul este mai greu. Este important să măsurăm cu dreptate adevărul Creştini, fiţi atenţi în această privinţă. Măsura cu cari ne măsurăm obligaţiile şi îndatoririle pare cam mică. Când un om bogat contribuie la cauza lui Dumnezeu în aceeaşi măsură ca un om sărac, este aceasta „o efă dreaptă, şi un bin drept”? Când pastorii mor de foame din cauza egoismului nostru, este o cumpănă dreaptă? Când cel sărac este dispreţuit, iar cel bogat admirat, este o greutate dreaptă? Cititorule, aş putea continua asta, dar prefer să te las pe tine să descoperi şi să distrugi în seara aceasta toate cumpenele, greutăţile şi măsurile nedrepte din viaţa ta.

IZVOARE IN DEŞERT

Când vor suna lung din cornul de berbec, şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte. (Iosua 6:5)

Strigătele mari ale credinţei neclintite sunt exact opusul cârtelilor credinţei şovăitoare şi a plângerilor inimilor descurajate. Dintre toate „tainele Domnului” (Psalmul 25:14, KJV), nu cred că există vreuna mai preţioasă decât taina acestor strigăte mari ale credinţei. „Domnul a zis lui Iosua: «Iată, am dat în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi»” (Iosua 6:2, KJV). El n-a zis: „Voi da”, ci „am dat”. Victoria aparţinea deja copiilor lui Israel, şi acum ei erau chemaţi să intre în posesia ei. Dar marea întrebare care rămânea era cum. Părea imposibil, dar Domnul avea un plan. Nimeni n-ar fi crezut în mod normal că un strigăt ar putea face să cadă zidurile unei cetăţi. Însă secretul victoriei lor stătea tocmai în acel strigăt, pentru că era strigătul credinţei. Şi era o credinţă care îndrăznea să revendice o victorie promisă numai pe baza autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacă nu era nici un semn fizic de împlinire. Dumnezeu a împlinit promisiunea Lui ca răspuns la credinţa lor, pentru că atunci când au strigat, El a făcut să cadă zidurile.Dumnezeu declarase: „Am dat în mâinile tale Ierihonul”, şi credinţa a crezut că lucrul acesta este adevărat. Şi multe secole mai târziu Duhul Sfânt a înregistrat acest triumf al credinţei în epistola către evrei în felul următor: „Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile” (Evrei 11:30).

Hannah Whitall Smith

Credinţa nu poate ajunge niciodată la împlinirea ei,

    Până nu înălţăm cântarea de mulţumire a victoriei:

În glorioasa cetate a mântuirii,

    Dumnezeu ne-a spus că toate porţile sunt laudă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 2.1-18

    Cele dintâi cuvinte pe care Domnul le pune în gura lui Ieremia au scopul de a recâştiga inima poporului Său uituc. Ce imagine asemănătoare cu cea a propriilor noastre inimii Este ca şi cum Domnul ne-ar întreba cu afecţiune plină de gingăşie: «Ţi-aduci tu aminte de perioada fericită care a urmat convertirii tale, când clocoteai de zel şi de recunoştinţă? Cu siguranţă, atunci tu mergeai prin această lume ca printr-un pustiu, ca printr-un „pământ nesemănat” (v. 2) şi Eu eram totul pentru tine. Chiar dacă tu ai uitat acea vreme, Eu totuşi am păstrat amintirea ei; îmi era plăcută flacăra afecţiunilor tale, acea bucurie a „dragostei tale dintâi”» (Apocalipsa 2.4).

    „Vai”, zice Domnul, „poporul Meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos” (v. 11 şi sf. v. 8)! Fii cinstit, cititorule, tu, care poate te-ai îndepărtat de Domnul: ai avut vreun folos din aceasta? Ce nebunie să-L părăseşti pe El, „Izvorul apelor vii” (v. 13), pentru a săpa „fântâni crăpate, care nu ţin apa” (v. 13)! sau pentru a merge la râurile Egiptului şi ale Asiriei (v. 18), simboluri ale lumii…! „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou”; însă cine va bea din apa pe care i-o va da Isus „nicidecum nu va înseta niciodată” (Ioan 4.10,13,14).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 8:1-15

DĂRUIEŞTE LUI DUMNEZEU CU BUCURIE

Fiecare să dea după cum. a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. 2 Corinteni 9:7

Un predicator făcea apel pentru colectă în faţa unei adunări mari. A cerut oamenilor să vină cu darurile lor în faţa bisericii într-un act al voinţei şi bucuriei. Mulţi au venit în faţă pentru a-şi prezenta darurile, printre ei, o fetiţă şchioapă s-a aliniat şchiopătând pe la sfârşitul rândului. Scoţîndu-şi ceasul de la mână, l-a pus pe masa de lângă podiumul amvonului, după care s-a îndreptat spre bancă. Când serviciul s-a terminat, unul din uşieri a fost trimis s-o conducă în biroul unde predicatorul dorea să stea de vorbă cu ea. El a spus: „Draga mea, am văzut ceea ce ai făcut în seara aceasta. A fost minunat. Dar răspunsul oamenilor a fost atât de generos, că am primit mai mult decât trebuie pentru nevoile noastre. Nu mă simt bine ca să păstrăm ceasul tău atât de preţios şi aş vrea ca să-l iei înapoi”. Acest fapt a surprins-o pe fetiţă, care a clătinat vehement din cap a refuz. Cu o privire plină de reproş în ochi, ea a spus: „Frate pastor, dumneata nu înţelegi. Eu nu ţi-am dat ceasul meu dumiale sau bisericii, eu l-am dat Domnului!”

Cuvântul lui Dumnezeu îi învaţă pe credincioşi să dea „nu cu părere de rău şi nici de silă”. O dragoste adevărată pentru Isus şi cauza Sa, nu plăcerea socială, trebuie să fie aceea care să ne motiveze. Numai atunci darurile noastre vor fi plăcute Domnului şi vor aduce binecuvântări în vieţile noastre. Ca şi creştin, poate tu contribui la multe cauze meritorii, fii însă sigur că ai motive curate. Dă de bunăvoie şi din toată inima – lui Dumnezeu!    – H.G.B.

Dă la fel ca pentru Domnul

Sub privirea Lui senină.

Dăruieşte, ştiind că darul

Il aşezi în mâna Lui divină.    – Anonim

Dumnezeu se uită la inimă nu la mână, la cel ce dă si nu la dar.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Îl vom vedea cum este. 1 Ioan 3.2

Întro împrejurare, cu ceva timp în urmă, încercam să o consolez pe o fetiță a cărei mamă plecase la Domnul Isus. «O vei vedea din nou», iam spus, «mai frumoasă decât a fost pe pământ». Răspunsul a venit imediat din inimioara ei zdrobită de durere: «Dar eu vreau să o văd așa cum era». Acesta a fost un strigăt al dragostei: ea dorea să o revadă pe mama ei așa cum o cunoscuse. Ce altceva ar putea satisface dragostea, decât aceasta?

Aceasta este și dorința inimilor noastre cu privire la Domnul. Când Îl vom revedea, nu dorim să vedem un străin, ci pe Acela pe care Îl cunoaștem bine, care nea cucerit afecțiunile. Îl vom vedea așa cum este, așa cum Lam cunoscut – plin de bunătate, de răbdare și de dragoste. Îl vom vedea așa cum a fost atunci când a stat aproape de noi în zilele de durere și de încercare, când nea sprijinit și nea mângâiat; Îl vom vedea așa cum a fost atunci când nea restabilit sufletele și când nea întors inimile nestatornice de la căile neascultării și ale păcatului; Îl vom vedea așa cum Lam cunoscut atunci când nu nea părăsit niciodată în călătoria noastră prin pustie; Îl vom vedea așa cum este acum: Domnul nostru preaiubit.

În ziua aceea, inimile noastre vor fi pline de bucurie. Pentru aceasta Sa rugat El: „Tată, doresc ca aceia pe care Mi iai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Miai dato Tu” (Ioan 17.24). Lumea nuL va vedea așa, ci doar în măreția Lui înfricoșătoare de Judecător al celor vii și al celor morți. Cei ai Lui însă, pe care El îi iubește și pe care îi va iubi până la capăt, vor fi fermecați de toată frumusețea harului și dragostei Sale. J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.

Ioan 15.9

Dragostea divină

Domnul Isus vorbește în Evanghelia după Ioan în repetate rânduri despre faptul că Dumnezeu, Tatăl, L-a iubit pe Fiul Său „înainte de întemeierea lumii”, El este „Fiul dragostei Sale” (Ioan 17.24; Coloseni 1.13). Această legătură a dragostei și a părtășiei între Tatăl și Fiul a fost ascunsă din veșnicie, dar s-a descoperit prin venirea Domnului pe acest pământ acelora care cred în El. Avem dreptul să privim la această relație unică de dragoste și să o admirăm.

Este o dragoste care nu poate fi exprimată prin nicio măsură omenească. Pentru dragostea lui Dumnezeu față de această lume există o măsură – o măsură desăvârșită. Dumnezeu a iubit lumea așa de mult, încât L-a dat pe Fiul Său. Dar dragostea Tatălui față de Fiul Său nu poate fi descrisă printr-o măsură, oricât de mare ar fi aceasta. Simplu și în același timp impunător, adevărul stă înaintea noastră: „Tatăl Îl iubește pe Fiul”.

Totuși, această dragoste nu este ceva ce doar să privim. Ca și copii ai lui Dumnezeu, ca aceia care avem viața veșnică, suntem acum legați în această legătură dumnezeiască a dragostei. Putem înțelege când Domnul spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi” (Ioan 17.26)? Noi n-am fi îndrăznit să afirmăm așa ceva despre noi, dacă nu ar fi spus Domnul Isus. În toată veșnicia, acesta va fi motivul adorării, iar acum este un îndemn de a rămâne în dragostea Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TIMPUL TĂU DE PĂRTĂSIE CU DUMNEZEU (4)

„Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:12)

     Timpul tău de părtășie cu Dumnezeu este mai mult decât o idee bună, el este vital pentru supraviețuirea ta spirituală. Este de asemenea esențial pentru creșterea și maturitatea ta spirituală.

Poate spui: „Dar merg la biserică în fiecare săptămână”. Îți poți imagina ce s-ar întâmpla dacă ai mânca numai o dată pe săptămână? Patriarhul Iov a spus: „Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui”.

Petru a descris Scripturile ca fiind lapte hrănitor (1 Petru 2:2), iar autorul epistolei către Evrei a numit Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind hrană tare (Evrei 5:14). Timpul tău de părtășie este totodată „o baie spirituală”.

Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3).

Faci duș în fiecare zi pentru a fi curat și pentru a evita mirosurile urâte ale trupului. Nu este plăcut să stai în preajma cuiva care nu s-a spălat de mult! Spunându-i că miroase urât, te expui riscului de a-l ofensa. Dar dacă îl iubești, o vei face.

Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor”  (Matei 16:23).

Deci, dacă nu-ți aperi timpul de părtășie cu Dumnezeu:

1) Vei fi deconectat de la sursa de putere, de călăuzire și de înțelepciune;

2) Îți vei limita slujirea;

3) Vei fi lipsit de consistență în viața ta de creștin.

Poate spui: „Dar nu am timp!” Ai la îndemână aceleași 168 de ore pe săptămână ca toți ceilalți! Modul în care îți petreci timpul este determinat de aranjarea priorităților. Așadar, dacă ești de părere că părtășia ta cu Dumnezeu este importantă, începe să-ți faci timp pentru ea!

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Turnarea apelor satisfacţiei

.. .dar el n-a vrut s-o bea. ci a turnat-o înaintea Domnului. 2 Samuel 23:16

Ce a fost pentru tine în ultimul timp ca apa din fântâna Betleemului, dragostea, prietenia, binecuvântarea spirituală? Atunci tu îţi periclitezi sufletul bând din această apă ca să te satisfaci. Dacă bei din ea, n-o poţi turna înaintea Domnului. Nu poţi dedica Domnului lucrul pe care-l doreşti pentru propria ta satisfacţie. Dacă încerci să te satisfaci cu o binecuvântare de la Dumnezeu, ea te va corupe: trebuie să o jertfeşti, să o torni, să faci cu ea ceea ce raţiunea îţi spune că e o risipă absurdă.

Cum pot eu să torn înaintea Domnului dragostea naturală sau binecuvântările spirituale? Numai într-un singur fel – printr-o hotărâre lăuntrică. Există anumite fapte ale unor oameni pe care nu le-am putea accepta niciodată, dacă nu L-am cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că nu stă în puterea umană să le răsplătim. Dar, de îndată ce spun: „Acest lucru este prea minunat şi preţios pentru mine, nu este făcut pentru o fiinţă umană, trebuie să-l torn înaintea Domnului”, lucrul respectiv se revarsă sub formă de râuri de apă vie în jurul meu. Până când nu ajung să torn astfel de lucruri înaintea Domnului, ele sunt un pericol atât pentru cei pe care-i iubesc, cât şi pentru mine, deoarece se vor transforma în pofte. Noi putem pofti şi lucruri care nu sunt rnurdare sau josnice. Dragostea trebuie să fie astfel curăţită, încât să poată fi turnată înaintea Domnului.

Dacă ai ajuns plin de amărăciune şi supărare, aceasta este din cauză că Dumnezeu ţi-a dat o binecuvântare pe care ai ţinut-o pentru tine; dacă ai fi turnat-o înaintea Domnului, ai fi devenit cea mai plăcută persoană de pe pământ. Dacă ţii întotdeauna binecuvântările pentru tine şi nu înveţi niciodată să le torni înaintea Domnului, ceilalţi oameni nu-şi vor putea lărgi prin tine viziunea lor despre Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea care este în Hristos (faţă de Hristos)” 2 CORINTENI 11:3

Simplitatea care este în Domnul Hristos este un lucru demn şi de dorit; de aceea diavolul foloseşte strategia lui favorită, viclenia, ca să ne-o răpească şi să ne facă să umblăm în confuzie. O viclenie, este un artificiu, o înşelătorie, o minciună care, pe cât se poate, seamănă cu adevărul dar nu are nimic din adevăr.

Noi suntem destul de complicaţi, îndărătnici, greoi la pricepere şi totuşi tari când vrem să rezistăm îndemnurilor lui Dumnezeu. Prin natura noastră, gândurile noastre sunt opuse simplităţii care este în Domnul Hristos şi care spune: „Fiul nu poate face nimic de la Sine, El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând.” (Ioan 5:19). O viaţă de totală dependenţă, şi părtăşie neumbrită cu Tatăl nostru, iată simplitatea care este în Hristos. Satan încearcă să ne înşele ca să ne facă s-o pierdem. El ne va lăsa slujirea noastră, râvna şi activitatea noastră, dar nu această simplitate, fiindcă ştie că singura slujire adevărată şi singura râvnă veritabilă emană din această simplitate a relaţiilor noastre cu Tatăl ceresc.

Simplitatea care este în Domnul Hristos ştie să-şi însuşească făgăduinţele Sale. Dacă suntem în limitele voii Lui Dumnezeu, împrejurările cele mai împotrivitoare nu afectează cu nimic împlinirea lor. De ce atunci când suntem înştiinţaţi, să lăsăm să ni se răpească harul simplităţii credinţei? Domnul să ne-o dea! El să ne facă să nu ne îndoim nici să nu cedăm în faţa încercării care ne pare de neînţeles, ştiind că ce nu înţelegem acum, vom înţelege mai târziu. Dumnezeu veghează cu grijă pentru ca părtăşia noastră cu Fiul Său să poarte amprenta acestei simplităţi fiindcă Domnul Isus n-a fost complicat nici în relaţiile Sale cu Tatăl, nici cu oamenii, ci a fost simplu şi smerit cu inima.

Când Domnul Hristos a luat un copilaş în braţe şi l-a prezentat ucenicilor, a vrut să le arate caracteristicile acelui copilaş: simplu, fără putere, inocent, dependent de tatăl lui, delicat, gingaş, smerit. De aceea le spune: „…dacă nu veţi deveni ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” (Mat. 18:3).

Până când Îl vom face să aştepte, pe Acela care ne iubeşte şi care vrea să ne dea această viaţă de credinţă şi de trăire în simplitate, dar plină de parfumul unei scumpe părtaşii cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos? Pentru cel credincios, simplitatea care este în Hristos înseamnă să creadă ce spune El şi să trăiască cum a trăit El.

Domnul să ne dea această stare căci la aceasta am fost chemaţi.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Te laud Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat”. Isaia 12:1.

Sunt foarte mulţi care frecventează Biserica şi consideră că Dumnezeu este supărat în continuu pe ei ceea ce îi determină ca seară de seară să se roage pentru iertare. Poate să însemne această atitudine altceva decât faptul că au asupra lor un Dumnezeu supărat? Dacă trebuie să ne rugăm pentru iertare, înseamnă că ceva nu este în ordine şi de aceea Dumnezeu este supărat pe noi. In cazul acesta nu se poate vorbi de o stare de împăcare, nici de credinţă în împăcare, acest lucru este evident.

La fel m-am gândit şi eu mult timp. Am putut vorbi de Dumnezeu şi prin credinţa în Cuvânt, să trăiesc minuni. Acum pot înţelege din ce în ce mai bine, cuvintele Domnului Isus referitoare la judecata de apoi, când vor veni mulţi spunând: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în numele Tău? Si n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care lucraţi fărădelege”. Am avut parte de ascultarea rugăciunilor şi am trăit minuni şi totuşi puteam să fiu pierdut. Cu toate că eram pocăit, am simţit supărarea lui Dumnezeu asupra mea, de aceea simţeam continuu nevoia de a mă ruga pentru iertare. Dar, slavă lui Dumnezeu, că într-o dimineaţă la cinci şi jumătate, am putut să exclam: „Te laud Doamne, căci deşi ai fost supărat pe mine, mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat”. Atunci am avut siguranţa împăcării cu Dumnezeu. Înainte mă rugam doar pentru iertare. Dar când am primit cu adevărat iertarea, am fost atât de sigur de aceasta, ca şi de faptul că am cinci degete la o mână.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SCOS DIN MOARTEA SPIRITUALĂ

Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Ezechiel 37.13

Aceia dintre cei morţi sufleteşte faţă de Dumnezeu care primesc învierea prin naşterea din nou, recunosc desigur mâna lui Dumnezeu şi într-o înviere asemănătoare a trupului lor. Învierea sufletului faţă de Dumnezeu este cea mai mare şi însemnată schimbare la care un om poate fi supus, ca să fie scos din mormântul morţii duhovniceşti şi adus la lumină, viaţă şi libertate. Nimeni altul nu poate face o astfel de lucrare, decât numai Dumnezeul cel viu, Domnul şi dătătorul vieţii. Cât despre mine, îmi amintesc cum eram culcat în această vale cu oase tot atât de uscate ca şi mine. Binecuvântată să fie ziua când harul liber şi suveran L-a trimis pe omul lui Dumnezeu ca să prorocească şi pentru mine. Slavă Domnului pentru trezirea care a lucrat-o El în aceste oase uscate prin cuvântul credinţei. Binecuvântat să fie şi mai mult acel suflu ceresc din cele patru vânturi care mi-a dat viaţa. Într-adevăr, Domnul este Dumnezeul cel viu, căci El m-a adus la viaţă. Chiar viaţa mea cea nouă cu suferinţele şi necazurile ei, este dovada strălucitoare că Domnul este acela care omoară şi învie. Numai El este Dumnezeu. El este tot ce este măreţ, frumos şi glorios, şi din adâncul fiinţei mele îl ador, pe El, cel mai măreţ „Eu sunt”. Toată slava fie sfântului Său Nume. Eu îl voi lăuda toată viaţa mea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc.

Exodul 12.9.

Copiii Israelului au fost timp îndelungat ca sclavi în Egipt la domnitorul acestei ţări. Ei nu au făcut numai munca de sclavi ci au înclinat inima spre zeii necunoscuţi părinţilor lor Avraam, Isaac şi Iacov. Dumnezeu a vrut să-i scoată din această ţară. Deoarece atât poporul Israel cât şi egiptenii trăiau în păcat meritau moartea. Dar harul lui Dumnezeu a găsit o cale, mielul pascal a devenit înlocuitor. Sângele lui le-a dat israeliţilor siguranţa scăpării de la moarte. Mielul trebuia să fie mâncat, dar nu crud şi nici fiert în apă ci fript la foc.

Şi noi odinioară eram sclavi ai domnului acestei lumi şi făceam poftele firii pământeşti şi eram copiii mâniei. Dar acum suntem mântuiţi prin sângele lui Hristos, al Mielului fără cusur, care a fost ales înaintea întemeierii lumii de Dumnezeu. (1 Petru 1.19-20). Umblarea ideală în dependenţă sfântă a Domnului Isus nu ne-ar fi adus mântuirea ci numai o judecată şi mai mare. Aceasta ar fi egală cu mâncarea mielului crud. La fel nu ne putea aduce salvarea nici suferinţele Lui suferite din mâna duşmanilor pentru onoarea şi stima lui Dumnezeu. De aceia nu era voie ca mielul să fie nici crud, nici fiert în apă. Pentru păcatele noastre şi pentru împăcarea definitivă era nevoie de judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a PRELUAT focul judecätii lui Dumnezeu pentru noi. Singur atârna pe cruce împovorat cu vina altora, făcut păcat în acele ceasuri de întuneric. Lăudat şi slăvit să fie în veci Numele Său! Să pretinzi că eşti Adunarea lui Dumnezeu şi să nu judeci învăţăturile rătăcite şi căile rele, aceasta este o blestămăţie, este ca şi cum ai spune că Dumnezeu şi păcatul pot locui împreună. Dumnezeu ne îndeamnă pe noi să dăm răul afară (1 Cor. 5.7) şi nu ne spune să-L rugăm pe El să facă această lucrare. Dacă o face El atunci e îngrozitor. Să lucrăm cum e scris nu cum dictează raţiunea omenească.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, fii pentru mine un loc cu râuri largi, plin de viaţă şi activitate odihnitoare. Arată fiecăruia dintre noi mai multă dragoste şi blândeţe astăzi; mie de asemenea, pentru că atât de mulţi sunt direct influenţaţi de mine.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.» EVREI 2,18

Eşti descurajat spiritual? Iarăşi îţi spun, numai Isus te poate ajuta deoarece chiar şi El, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor a simţit spaima şi descurajarea. El înţelege perfect fiecare situaţie şi fiecare stare prin care trecem. Te simţi singur? Aleargă neîntârziat la Isus, Cel care ştie foarte bine ce este singurătatea, deoarece a fost părăsit de cei mai buni prieteni ai Săi exact când ar fi avut cea mai mare nevoie de ei.

Crezi că încercările din viaţa ta sunt prea grele? Atunci numai Isus te poate ajuta, deoarece în absolut toate privinţele El a fost ispitit ca şi noi. El cunoaşte şi cele mai perfide ispite care te atacă şi simte alături de tine ca Unul care le-a suferit de mii de ori mai profund, dar le-a şi biruit!

Numai Isus Cristos este ajutorul tău pentru că El poate ierta orice păcat. S-ar putea ca în viaţa ta să existe multe lucruri ascunse de care ţi s-ar face ruşine de moarte dacă cumva s-ar afla. Pe cruce Isus a suferit şi a plătit preţul întreg şi pentru faptele tale josnice: «… a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea» (Evrei 12,2).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Tu, pe care te iubeşte sufletul meu. Cântarea Cântărilor 1:7

Este minunat să fii în stare, fără „dacă” sau „dar”, să spui despre Domnul Isus — „Tu, pe care te iubeşte sufletul meu”. Mulţi pot spune despre Isus doar că speră să-L iubească; ei cred că ÎI iubesc, dar numai o experienţă săracă şi superficială va fi multumită să stea aici. Nu ar trebui să îngăduim odihnă sufletelor noastre până nu suntem siguri în această chestiune importantă. Nu trebuie să ne mulţumim cu speranţa superficială că Isus ne iubeşte sau cu părerea că noi ÎI iubim. Sfinţii din vechime nu au vorbit cu dar, dacă, sper şi poate, ci au vorbit clar şi răspicat. „ştiu în Cine am crezut” (2 Timotei 1:12), spunea Pavel. „ştiu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19:25), spunea Iov. Adună cunoştinţe despre dragostea ta pentru Isus, şi nu te mulţumi până când nu poţi vorbi despre interesul tău în El ca despre o realitate, de care ai fost asigurat prin mărturia Duhului Sfânt şi prin sigilarea sufletului tău în credinţă. Adevărata dragoste pentru Christos este lucrarea Duhului Sfânt, şi trebuie să fie împlinită în inimă prin El. El este Agentul, dar motivul logic pentru care ÎI iubim pe Isus se află în El însuşi. De ce îl iubim pe Isus? „Fiindcă El ne-a iubit mai întâi” (1 loan 4:19). Am căpătat viaţă prin moartea Sa; avem pace prin sângele Său. „El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi” (2 Corinteni 8:9). De ce îl iubim pe Isus? Din cauza plinătăţii persoanei Sale. Suntem plini de simţământul frumuseţii Lui, de admiraţie pentru calităţile Lui, şi de conştiinţa infinitei Sale perfecţiuni! Măreţia, bunătatea şi frumuseţea Sa se unesc într-o singură rază, şi încântă sufletul atât de tare încât exclamă: „toată fiinţa îmi este plină de farmec” (Cânt. 5:16). Aceasta este o dragoste binecuvântată, o dragoste care leagă inima cu lanţuri mai fine decât mătasea, şi mai tari decât piatra!

Seara

Domnul cearcă pe cel neprihănit. Psalmi 11:5

Poate evenimentele se află sub controlul lui Dumnezeu. In consecinţă, toate încercările din viaţa noastră dinainte pot fi trasate direct de Marea Cauză. De pe porţile de aur ale lui Dumnezeu, armatele încercărilor mărşăluiesc în ordine, îmbrăcate în armuri de fier şi înarmate cu arme de război. Toate acţiunile providenţei lui Dumnezeu sunt uşi pentru încercări. Până şi îndurările de care avem parte au spini ca şi trandafirii. Oamenii se pot îneca şi în marea bunăstării, nu numai în râurile nefericirii. Munţii noştri nu sunt prea înalţi şi văile noastre nu sunt prea adânci pentru ispite; încercările se furişează pe toate drumurile. Oriunde, din faţă şi din spate, suntem înconjuraţi şi atacaţi de pericole. Totuşi, nici o picătură nu cade din norii ameninţării fără permisiune; fiecare strop aşteaptă ordinul înainte de a se grăbi către pământ Încercările care vin de la Dumnezeu sunt trimise să ne dovedească şi să ne întărească calităţile de creştini De aceea, în acelaşi timp, ele ilustrează puterea harului divin, testează autenticitatea acestor calităţi şi adaugă la eficacitatea lor. Domnul nostru apreciază atât de mult credinţa poporului Său încât, în înţelepciunea Sa infinită şi în dragostea sa necurmată, El nu îi cruţă de nici o încercare care le-ar întări credinţa. Nu ai avea credinţa preţioasă pe care o ai acum dacă încercările credinţei tale nu ar fi fost încercări de foc. Eşti ca un copac, care nu ar avea rădăcini atât de adânci dacă nu ar fi fost clătinat încoace şi încolo de vânturile necazurilor, şi făcut să se întemeieze pe adevărurile preţioase ale legământului de har. Uşurătatea lumească este un mare duşman al credinţei; ea slăbeşte legăturile valorilor sfinte şi secătuieşte puterea curajului sfânt. Un balon cu aer cald nu se ridică până când nu sunt tăiate funiile care îl ţin legat de pământ. Necazurile fac un serviciu similar pentru sufletele credincioşilor. Cât timp doarme în pleavă, grâul este nefolositor omului. Trebuie să fie scos din adăpost înainte ca valoarea sa să fie cunoscută. De aceea este bine că Iehova „cearcă pe cel neprihănit”, fiindcă încercarea îl face să se îndrepte către Dumnezeu.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea. (Marcu 6:48)

Necăjindu-ne şi luptându-ne nu împlinim lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de făcut. Numai Dumnezeu Însuşi, care lucrează întotdeauna fără stres şi fără încordare şi care niciodată nu Se surmenează, poate face lucrarea pe care o dă copiilor Lui. Când ne încredem liniştiţi în El ca s-o facem, lucrarea va fi completă şi va fi bine făcută. Şi felul în care putem să-L lăsăm pe El să-Şi facă lucrarea prin noi este să rămânem atât de deplin în Hristos prin credinţă încât El să ne umple până la refuz.Un om care a aflat acest secret a spus odată: „Am venit la Domnul Isus şi am băut, şi cred că nu-mi va mai fi sete niciodată. Motto-ul vieţii mele a devenit: «Nu te surmena, ci revarsă-te» şi a schimbat deja în întregime viaţa mea”.Nu este nici un efort istovitor într-o viaţă din belşug, şi aceasta este irezistibil de liniştită. Este viaţa normală de omnipotenţă şi necurmată împlinire în care Hristos ne invită pe fiecare din noi să intrăm – astăzi şi întotdeauna.

din Vremurile şcolii duminicale

 

Odihneşte-te, suflete al meu, o, taină binecuvântată,

    A vieţii adevărate care Îl glorifică pe Domnul:

Nu întotdeauna sufletul cel mai ocupat Îl slujeşte cel mai bine,

    Ci acela care se odihneşte pe Cuvântul Lui vrednic de încredere.

Odihneşte-te, nu-ţi lăsa inima să se tulbure,

    Pentru că valurile foarte mici strică imaginea frumoasă

A gloriei cereşti pe care lacul liniştit o reflectă –

    Şi astfel tu porţi imaginea pe care El o are.

 

Odihneşte-te, suflete al meu, căci odihna este de folos;

    Inimii liniştite Dumnezeu îi face cunoscut tainele Sale;

Astfel vei învăţa să aştepţi, şi să veghezi, şi să munceşti,

    Întărit ca să suporţi, întrucât Hristos locuieşte în tine.

Căci ce este slujirea decât viaţa lui Isus,

    Trăită într-un vas făcut din lutul fragil al pământului,

Care iubeşte şi dăruieşte şi se deschide pentru alţii,

    O jertfă vie de la zi la zi.

 

Odihneşte-te, ca să fii un răspuns

    Pentru cei care întreabă: „Cine este Dumnezeu şi unde este?”

Pentru că Dumnezeu este odihnă, şi unde locuieşte El este linişte,

    Şi cei ce locuiesc în El, au parte de odihna Lui.

Şi ce ar putea satisface marea nelinişte din jurul tău,

    Decât pacea profundă a lui Dumnezeu care I-a umplut inima?

Pentru că un Glas viu încă mai cheamă pe cei trudiţi

    La Cel care a spus: „Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă”.

Freda Hanbury Allen

În liniştea învierii este puterea învierii.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Ieremia 1.1-19

    Cartea lui Ieremia ne readuce în timpul celor din urmă regi ai lui Iuda de dinainte de captivitate. Apariţia unui profet este întotdeauna indiciul unei stări rele a poporului Israel, dar totodată şi dovada harului lui Dumnezeu. Încă înainte de naşterea sa, Domnul îl pusese deoparte pe acest tânăr preot pentru slujba pe care i-o hotărâse (comp. cu Galateni 1.15). Timid, Ieremia începe prin a opune rezistenţă chemării lui Dumnezeu: „Sunt un copil” (v. 6). «Nu vorbi aşa!» îi răspunde Domnul. «Ce contează capacităţile tale, din moment ce tu nu spui şi nu faci nimic altceva decât ce îţi poruncesc Eu?» Este acelaşi gând pe care îl redau şi versurile:

«Cu cât în viaţă nu m-avănt făr’ Domnul nicio clipă,

Cu-atât, în drumu-mi pe pământ, voi fi purtat pe-aripă.»

Căci nu arăt mai luminos, decât smerit, de mână,

Că eu, cât sunt neputincios, port steagul prin lumină.»

    Pentru a-l încuraja pe tânărul Său mesager, Dumnezeu îi dă două viziuni remarcabile. Nuiaua de migdal (sau „arborele care veghează”; «migdal», cuvânt derivând din «veghetor») aminteşte de toiagul lui Aaron de odinioară care înfrunzise, înflorise şi copsese migdale (Numeri 17.8) şi confirmă hotărârea Dumnezeului veghetor şi credincios. Ieremia trebuia să se grăbească să-şi avertizeze poporul, să-l urgenteze să se pocăiască, pentru că cea de-a doua viziune, a cazanului fierbând, prevestea iminenta ameninţare a vrăjmaşului din nord. Ce obligaţie dificilă! Ieremia însă primeşte putere de sus (v. 18), însoţită de o preţioasă promisiune: „Eu sunt cu tine” (v. 19; vezi şi cap. 15.20).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Luca 7:36-50

PUTEREA UNUI COMPLIMENT

Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult.

Domnul Isus a ştiut că un cuvânt sincer de laudă poate aduce mare încurajare inimii cuiva. În incidentul povestit de textul de azi, Isus a făcut un compliment foarte mare unei femei care nu auzise altceva decât numai insulte. El a lăudat părerea ei de rău pentru păcat şi dragostea pe care o avea pentru El. Cu siguranţă, cuvintele lui Isus i-au dat noi speranţe că viaţa ei era preţioasă. O femeie din biserica noastră a experimentat într-o zi puterea complimentului. Ea este o gospodină şi mamă foarte ocupată, munceşte din greu pentru satisfacerea nevoilor familiei. Are câteva însărcinări importante în viaţa bisericii. Pe lângâ toate acestea are şi un serviciu cu jumătate de normă. Într-o vreme când programul îi era deosebit de încărcat, a simţit o depresiune deosebită. I se părea că fiecare profita de ea şi de munca ei, fără nici o recunoştinţă. Copiii aşteptau haine curate şi mâncăruri gustoase. Soţul era mereu ocupat. La serviciu, nimeni nu-i dădea nici o atenţie. Fraţii din biserică păreau că nu apreciază nimic din ceea ce făcea ea. Atunci i-a sosit de la florărie un buchet mare de flori în faţa uşii. O simplă notă în buchetul de flori spunea: „Vrem să ştii ce mult te apreciem. Eşti o soţie şi o mamă minunată”. Bileţelul era semnat „Soţul tău şi copiii”. S-a aşezat jos pe covor şi a plâns. Odată cu lacrimile, i s-a scurs întreaga depresiune.

Ai luat pe cineva ca pe un bun ce-ţi aparţine? Nu i-ai arătat nici o apreciere? Te-ai gândit numai la tine însuţi? Astăzi, spune-i persoanei aceleia că ea este o persoană specială pentru tine şi fă-i un compliment sincer.

D.C.E.

A fost doar un cuvânt amabil,
O vorbă spusă-n lină şoaptă,
Dar nu-n zadar, c-a vindecat
O inimă aproape frântă.    – Anonim

Cuvântul tandru al complimentului se spune uşor, dar poartă în el o mare greutate.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la comuniunea cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.  1 Corinteni 1.9

„Credincios este Dumnezeu”

Noi suntem de multe ori lipsiți de credincioșie, însă avem dea face cu un Dumnezeu credincios, care a hotărât să ne poarte până la capăt. El nu numai că nea mântuit, ci nea adus întro comuniune minunată, comuniunea Fiului Său, a Domnului Isus, Capul înviat și glorificat din ceruri. Aceasta este singura comuniune de care creștinul are cu adevărat nevoie.

Orice adunare locală trebuie să fie expresia acestei comuniuni, a comuniunii Trupului lui Hristos. Prin urmare, dacă am fost răscumpărați prin sângele Său și dacă, prin Duhul Sfânt, am fost botezați în Trupul lui Hristos, suntem chemați la comuniunea Fiului lui Dumnezeu și suntem una cu toți cei credincioși de pe fața pământului. Cu toții aparținem unei mari comuniuni. Comuniune înseamnă parteneriat. Am fost luați ca parteneri întro companie minunată, al cărei Conducător este Domnul Isus și în care orice credincios adevărat își are locul. Ce minunată este această comuniune! Nu este de mirare că unii dintre noi nu mai dorim nicio altă comuniune, căci am găsit tot ceea ce neam putea dori în comuniunea Fiului lui Dumnezeu.

În 1 Ioan 1.3 ni se spune că am fost aduși în comuniune cu Tatăl și cu Fiul. Ce lucru minunat! Împărtășim aceleași lucruri – aceleași gânduri despre răscumpărare și despre planul glorios de mântuire – cu Tatăl și Fiul Său! H.A.Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Matei 16.26

Avariția

Un om bogat avea o grădină frumoasă și, dorind să-și încerce semenii, puse un afiș pe poartă: „Grădina aceasta va fi dăruită celui care este fericit”. Un avar, citind anunțul, s-a grăbit să se prezinte la proprietarul grădinii, în speranța că va dobândi grădina. „Ești fericit?”, întrebă proprietarul pe avar. „Da”, răspunse acesta. „Nu te cred, căci, dacă erai fericit, nu veneai să-mi ceri grădina.”

Avariția este un viciu care este ținut ascuns cu grijă și nimeni nu se laudă cu el. Nimeni nu suportă să fie acuzat de acest viciu. Ceea ce nu este cazul cu celelalte vicii – de pildă mândria. Sunt desfrânați care se mândresc cu aventurile lor. Întâlnim bețivi care se laudă cu faptele lor rele. Avarul este însă un om de două ori nefericit: o dată suferă pentru banii pe care nu-i are și ar dori să-i aibă și a doua oară suferă pentru banii care îi are. Avarul trăiește într-o permanentă neliniște și teamă că ar putea să-i piardă. El are o dublă suferință: pentru ce are și pentru ce nu are. Soluția de scăpare din această patimă a avarului este pocăința în fața lui Dumnezeu. Prin pocăință și credință în Mântuitorul, omul primește un nou mod de gândire, o schimbare radicală a minții, care înainte gândea numai la el însuși, dar care acum gândește să facă voia lui Dumnezeu.

O astfel de persoană devine un om nou și fericit.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

TIMPUL TĂU DE PĂRTĂSIE CU DUMNEZEU (3)

„Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune” (Luca 6:12)

     De ce ai nevoie de un timp de părtășie cu Dumnezeu în fiecare zi? Pentru că Domnul Isus a avut nevoie, iar El este exemplul tău: „…pe când era încă întuneric de tot, Isus… S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). În realitate, noi ne facem timp pentru ceea ce prețuim cel mai mult, pentru oamenii pe care îi iubim cel mai mult, pentru cele mai însemnate priorități și pentru ceea ce ne oferă satisfacțiile cele mai mari.

Să remarcăm că Domnul Isus Se ruga adesea în public. De ce? Pentru că El deja Se rugase – mult! – înainte de-a ajunge acolo! El Își strângea rezerve în fiecare dimineață, pentru a avea de unde să ia pe parcursul întregii zile. Cu cât devenea mai ocupat, cu atât Se ruga mai mult. Știa El ceva ce noi nu știm? Domnului Isus nu i-a fost greu să aleagă între agenda poporului și voia Tatălui Său. „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30).

De ce uneori liderii spirituali au parte de eșec? Pentru că se lasă acaparați de lucrarea Domnului și își neglijează relația cu El. De-a lungul istoriei, toți aceia care au fost folosiți de Dumnezeu au fost oameni ai rugăciunii. Martin Luther a spus fraza care a făcut istorie: „Am atâtea de făcut, încât trebuie să petrec primele trei ore ale fiecărei zile în rugăciune”. Activitatea fără oprire te va secătui și te va face vulnerabil la atacurile diavolului.

Mi-a atras atenția anunțul de la avizierul unei biserici: „Șapte zile fără rugăciune produc un creștin slab”. Deci, cu cât devii mai ocupat, cu atât mai mult timp trebuie să petreci cu Dumnezeu.

Mai simplu spus: dacă ești prea ocupat ca să ai un timp de părtășie cu Dumnezeu, atunci chiar ești PREA ocupat!

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Taina jertfei

„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge…” loan 7:38

Isus n-a spus: „Cine crede în Mine va cunoaşte binecuvântarea plinătăţii lui Dumnezeu”, ci: „Din cel ce crede în Mine va curge tot ceea ce primeşte”. Învăţătura Domnului nostru este întotdeauna împotriva realizării de sine. Scopul Lui nu este dezvoltarea omului; scopul Lui este să-l facă pe om să fie exact ca El, iar caracteristica Fiului lui Dumnezeu este dăruirea de Sine. Dacă noi credem în Isus, important nu este ceea ce primim, ci ceea ce El revarsă prin noi. Scopul lui Dumnezeu nu este să facă din noi struguri copţi şi frumoşi, ci să stoarcă dulceaţa din noi. Din punct de vedere spiritual nu ne putem măsura viaţa după succesul pe care-l avem, ci numai după ceea ce revarsă Dumnezeu prin noi, iar aceasta nu o putem măsura deloc.

Când Maria din Betania a spart vasul cu mir preţios pe care l-a turnat pe capul Iui Isus, acesta a fost un act pe care nimeni altcineva nu l-a considerat potrivit momentului: ucenicii au spus că a fost o risipă. Dar Isus a lăudat-o pe Maria pentru fapta ei de mare devotament şi a spus că oriunde se va predica Evanghelia, „se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. Domnul nostru tresaltă de bucurie când vede pe vreunul dintre noi făcând ce a făcut Maria, nefiind legat de un lucru sau altul, ci fiind predat Lui cu totul. Dumnezeu a dat viaţa Fiului Său pentru ca lumea să poată fi mântuită: suntem noi pregătiţi să ne dăm viaţa pentru El? „Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apa vie”, adică sute de alte vieţi vor fi încontinuu înviorate. Este timpul acum să spargem vasul de alabastru al vieţii noastre, să încetăm să mai dorim satisfacţia personală şi să lăsăm ca viaţa noastră să curgă pentru El. Domnul nostru întreabă care dintre noi vrea să facă aceasta pentru El.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Căci noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Hristos Isus ca Domn.”

2 CORINTENI 4:5

Lucrurile cereşti ne sunt descoperite prin Cuvântul lui Dumnezeu, lucruri care aparţin cerului ai cărui cetăţeni sintem acum. „Noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu.” (1Cor. 2:12). Aici este poziţia noastră şi de aici ne luăm sursa de viaţă ca să trăim ca adevăraţi creştini. Dacă ar fi fost totdeauna aşa, noi am fi fost totdeauna adevărate „epistole” ale lui Hristos în casele noastre, în îmbrăcămintea noastră, în viaţa noastră de fiecare zi, în toate lucrurile care arată ce este în inima noastră şi a cui este ea. Este Domnul Hristos imboldul în tot ce facem? Dacă nu, suntem în stare să-L părăsim pentru lumea aceasta, deşi cum spune mai sus, noi nu am primit duhul lumii. Cuvântul însă mai spune că: „…dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Rom. 8:9). A avea Duhul Domnului Hristos nu se referă numai la Duhul Sfânt, ci înseamnă a avea manifestările Duhului Său pe care le-a avut El când era pe pământ: smerenie, blândeţe, altruism, sobrietate în vorbire şi purtare şi o demnitate sfântă. Suntem noi aşa? Ceea ce trebuie să facă fiecare credincios este să se recomande „…oricărui cuget omenesc înaintea lui Dumnezeu”, astfel încât, dacă el este judecat de oameni, să nu găsească nimic de osândit în el.

Slava Lui Dumnezeu este descoperită în inima mea şi astfel eu trebuie s-o manifest în lume, pentru ca oamenii s-o vadă în cuvintele şi faptele mele şi în felul acesta lumina cunoştinţei Lui Dumnezeu să strălucească peste o lume cuprinsă de întuneric. Cunoştinţa Lui Dumnezeu ne-a fost adusă prin descoperirea Domnului Hristos în inimile noastre, de aceea, sfinţenia Lui Dumnezeu, slava Lui, măreţia şi dragostea Sa, trebuie să iasă afară din ele ca o revărsare de har şi de binecuvântare peste o lume pierdută. Nu îngerii, ci noi suntem aceia prin care Dumnezeu vrea să-Şi manifeste caracterul Lui faţă de lumea care trăieşte în ignoranţă şi necredinţă. Toate însuşirile Lui măreţe se pot rezuma într-un singur cuvânt: IUBIRE. Dar Dumnezeu a găsit cu cale să pună această cunoştinţă a lui Isus în nişte vase de lut, vase care sunt caracterizate prin slăbiciune. Asta nu însemnează să trăim în firea pământească, căci nu-L putem prezenta pe Dumnezeu şi ceea ce este El în felul acesta, ci numai în Persoana lui Hristos care locuieşte în noi. De aceea Dumnezeu trebuie să ne curăţească, să ne sfinţească şi să ne disciplineze în permanenţă, pentru ca lumina Domnului Hristos să strălucească în toată splendoarea ei, din vasele noastre de lut.

Ca să fim tot mai asemenea cu Domnul Isus, trebuie să fim tot mai mult cu El, în compania Lui, în prezenţa Lui, în inima Lui.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Vreau, într-adevăr să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup”. Col.2:1.

Cum se roagă Pavel pentru cei din Colose! Văzând cum îi poartă pe inimă Pavel pe cei din Colose vom avea şi noi ceva de învăţat. Eu am pe inimă în primul rând pe cei care s-au întors la Dumnezeu în cadrul bisericilor noastre, dar au fost situaţii când a trebuit să mă ruşinez pentru faptul că fraţi şi surori din alte biserici îmi erau prea puţin pe inimă. Bineînţeles că îi purtăm pe inimă mai ales pe cei pentru care avem responsabilitate. Dar unde este limita? Aici vedem că Pavel îi purta pe inimă pe aceia pe care nu-i cunoştea, pe care nu i-a văzut, a auzit doar de ei.

Versetul 2: „Pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos”. Cine a venit la Isus aceluia i s-a descoperit taina: „Hristos în voi;” Dar mai sunt încă multe care nu ne-au fost descoperite. Dar vor fi descoperite, de aceea avem promisiunea că Dumnezeu îi conduce pe copiii Săi din lumină în lumină şi din cunoştinţă în cunoştinţă. De aceasta aparţine şi faptul că un necaz urmează pe celălalt. In necazuri începem să căutăm şi să experimentăm că Dumnezeu vine în ajutorul nostru în chip minunat. De aceea se roagă Pavel ca inimile celor din Colose să se îmbărbăteze şi să fie unite în dragoste. Celor din Tesalonic le-a putut spune: „…credinţa voastră merge mereu crescând şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.” (2 Tes.1:3). Este adevărat, acolo unde este creştere în credinţă, acolo dragostea devine tot mai mare. De aceea, rugăciunea lui Pavel pentru cei din Colose este: să fie uniţi în dragoste. Dacă primim dragostea lui Dumnezeu ne unim cu cei în care locuieşte această dragoste.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SĂ CĂUTĂM SĂ-L CUNOAŞTEM

Să cunoaştem, să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul. Osea 6.3

Nu imediat, ci treptat ajungem la această cunoaştere sfântă a Domnului şi străduinţa noastră este să stăruim în această cunoaştere a Lui. Dacă înaintarea noastră în această privinţă este lentă, să nu deznădăjduim, căci în curând vom cunoaşte mai mult. Domnul este învăţătorul nostru, care nu Se descurajează, oricât am fi noi de înceţi la învăţătură, căci n-ar fi spre slava Lui dacă nebunia omenească ar putea să-I oprească lucrarea. Lui Dumnezeu îi place să facă pe cel simplu înţelept.

Datoria noastră este să păstrăm calea dreaptă şi să urmăm învăţătura, nu cutare sau cutare doctrină, ci pe Domnul însuşi. A-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, pe Fiul şi Sfântul Duh, aceasta este viaţa veşnică. Să ne alipim de ea, căci în felul acesta vom căpăta învăţătură deplină. Căutând să cunoaştem pe Domnul, învăţăm să fim întregi după ce am fost sfâşiaţi, întăriţi după lovituri şi să avem viaţa după moarte. Experienţa îşi are lucrarea ei desăvârşită când inima urmăreşte căile arătate de Domnul.

Sufletul meu, alipeşte-te de Domnul Isus, caută-L cu grijă pe Dumnezeu în Isus; vei ajunge astfel la acea cunoştinţă despre Domnul Cristos, care este cea mai înaltă dintre toate ştiinţele. Duhul Sfânt te va cârmui în tot adevărul. Nu este aceasta preocuparea Sa slăvită? Încrede-te în El că o va împlini.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. Iacov 1,14.15.

Păcatul este ca o boală contagioasă. Dumnezeu în dragostea Lui ne dă indicaţii clare cum se naşte păcatul. Lucrul acesta ni-l arată în Cuvântul lui cel sfânt. Pofta ne trage de la Domnul Hristos căci în prezenţa Sa am fi fost ocrotiţi. Când pofta ne-a scos din învelişul protector al Domnului, răul poate să-şi găsească calea în noi. Cum se întâmplă aceasta? în loan 13.2 citim: „După ce diavolul pusese în inima lui Iuda.. .gândul să-L vândă.” Aşa este infiltrat răul care repede devine păcat. Păcatul ne desparte pentru perioada cât am păcătuit dacă nu şi mai mult de Dumnezeu. Despărţiţi de El, în afara părtăşiei cu El, înseamnă întuneric şi moarte. De aceea nici un copil al lui Dumnezeu să nu cedeze chemării şi nici măcar la „studiul comparativ” al acestor locuri unde sunt ispitiţi spre rău şi unde se nasc gânduri pofticioase care întristează Duhul Sfânt. Ce multe elemente tactice şi practice foloseşte satana chiar în zilele noastre pentru a abate pe copiii lui Dumnezeu de la Calea vieţii. Literatura rea, transmisiile televiziunii şi atâtea altele, distrug moralul şi buna creştere în credinţă, încarcă cugetul şi îmbâcseşte inima. Dacă ai prins plăcere de aceste lucruri, s-a născut pofta rea şi păcatul este prezent. Intervalul de timp de la naşterea răului până la păcat poate fi atât de scurt încât nu se mai poate auzi glasul protector al lui Isus şi nici nu mai ai puterea de a stăvili răul. De aceea orice copil sincer al lui Dumnezeu să se ţină deoparte de orice medii infectate de Satan, chiar dacă în aparenţă pare să nu fie nimic rău. Să nu uităm că satan e gata să se prefacă într-un înger de lumină tocmai cu scopul de a ne atrage spre aceste lucruri a căror intrare în inima noastră nu ar produce decât întristarea Domnului. De aceea să ne ţinem strâns de Domnul ca să ne poată ocroti.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, inundă-mă cu harul şi slava Ta, aşa încât revărsarea îmbelşugată a prezenţei tale să umple totul în toţi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi,»

EVREI 2,17-18

Toţi caută ajutor în situaţiile disperate din viaţă. Unii luptă să se oprească din alergarea lor pe calea vieţii. Cei bolnavi spiritual caută ajutor la psihiatri, şi totuşi nu găsesc nicicum alinare. De ce oare? Pentru că nici un om nu poate oferi vindecare pentru suflet. Problema nu este una exterioară, ci interioară, în inima ta; din acest motiv Domnul Isus este singurul care te poate ajuta. Doar El poate înţelege şi rezolva problemele noastre sufleteşti, deoarece a trăit ca om pe acest pământ. A fost făcut una cu păcatele tale: «pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi» (2 Cor. 5,21). Acest lucru înseamnă că pe crucea Golgotei Isus Cristos S-a identificat complet cu păcatele noastre, cu fiinţa noastră căzută.

Îţi este teamă de moarte? Domnul Isus este singurul care îţi poate lua această frică deoarece El, Este etern, a murit, dar prin jertfa Sa pe crucea Golgotei a biruit moartea şi pe cel care are putere asupra morţii, adică pe diavol. Te mai îndoieşti că numai Isus te poate ajuta?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri; şi îndată au vorbit lui Isus despre ea. Marcu 1:30

Aceasta privire fugară aruncată în casa apostolului pescar este foarte interesantă. Vedem astfel că bucuriile şi grijile casei nu sunt un obstacol în calea exercitării lucrării. De fapt, de vreme ce furnizează o ocazie pentru a mărturisi personal lucrările Domnului asupra celor de acelaşi sânge, pot să instruiască ucenicul mai bine decât orice altă disciplină pământească. Papiştii şi alţi nonconformişti pot să interzică căsătoria, creştinismul şi viaţa de familie merg bine împreună. Casa lui Petru era probabil o sărmană colibă pescărească, dar Domnul slavei a intrat în ea, a locuit în ea, şi a înfăptuit o minune acolo. Dacă această carte este citită în dimineaţa aceasta într-o căsuţă umilă, faptul acesta ar trebui să-i încurajeze pe cei care caută tovărăşia Regelui Isus. Dumnezeu este mai aproape de căsuţele umile, decât de palatele bogate. Isus priveşte cămăruţa ta acum, şi te aşteaptă să te binecuvânteze. Boala a intrat în casa lui Simon; frigurile, o suferinţă mortală, o imobilizaseră pe soacra lui. De îndată ce Isus a venit, i-au spus această nenorocire, şi El s-a grăbit la patul bolnavei. In casa ta nu există nici o boală în dimineaţa aceasta? Vei afla în Isus cel mai bun medic. Du-te la El imediat şi spune-I acest lucru. Prezintă de urgenţă cazul înaintea Lui. Este vorba de un membru al poporului Său; de aceea, El nu va întârzia. Observă că Mântuitorul a vindecat-o imediat pe femeia bolnavă. Nimeni nu poate vindeca aşa ca El. Poate că nu suntem siguri că Domnul va îndepărta orice boală de cei pe care îi iubim, dar ştim că rugăciunea credincioasă pentru bolnavi este cea mai bună cale spre vindecare. Acolo unde rugăciunea nu este de folos, trebuie să ne plecăm în umilinţă în faţa Celui care hotărăşte viaţa şi moartea. Inima blândă a lui Isus aşteaptă să audă durerea noastră. Să o turnăm deci în urechea Sa răbdătoare.

Seara
Dacă nu vedeţi semne si minuni, cu nici un chip nu credeţi. loan 4:48

Pofta pentru minuni era un simptom al bolii din mintea
oamenilor care trăiau în zilele Domnului. Ei refuzau hrana solidă şi tânjeau doar după minuni. Evanghelia, de care aveau atâta nevoie, nu era dorită. Ei cereau minunile pe care Isus nu alegea să le ofere întotdeauna. Mulţi oameni din zilele noastre trebuie să vadă semne şi minuni ca să creadă. Unii spun în inimile lor: „trebuie să simt o groază adâncă în privinţa păcatelor, altfel nu voi crede niciodată în Isus”. Dar dacă nu o simţi niciodată, cum este foarte probabil? Vei merge în iad doar ca să-I faci în ciudă lui Dumnezeu, fiindcă nu vrea să te trateze aşa cum i-a tratat pe alţii? Alţii îşi spun: „dacă aş avea un vis, sau aş simţi o lovitură puternică — nu ştiu de care — atunci aş putea crede”. In felul acesta, muritorii nevrednici îşi imaginează că Domnul poate fi controlat de ei! Voi sunteţi cerşetori la poarta Lui, cerând milă. O să-I trasaţi reguli şi o să hotărâţi ce fel de daruri să vă dea? Credeţi că se va supune ordinelor voastre? Stăpânul meu are un suflet generos, dar şi o inimă cu adevărat regală. El nimiceşte orice altă regulă şi îşi menţine suveranitatea în acţiuni. Dragă cititorule, dacă textul îţi descrie condiţia, vei continua să însetezi după semne şi minuni? Nu este Evanghelia destul semn şi destulă minune? Nu este minunea minunilor că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică” (loan i 3:16)? Cu siguranţă, această ofertă preţioasă — „Oricine vrea, să vină să ia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:17) şi această promisiune solemnă — „pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (loan 6:37), sunt mai bune decât semnele şi minunile! Un Mântuitor credincios trebuie crezut. El este însuşi adevărul. De ce să ceri dovezi de adevăr Celui care nu poate minţi? Demonii înşişi au declarat că El este Fiul lui Dumnezeu (vezi Marcu 3:11). De ce nu crezi în El?

IZVOARE IN DEŞERT

Vouă vi s-a dat harul …să şi pătimiţi pentru El. (Filipeni 1:29)

Dumnezeu are o şcoală costisitoare, pentru că multe din lecţiile Lui se învaţă printre lacrimi. Richard Baxter, un predicator puritan din secolul al XVII-lea, a spus odată: „O, Dumnezeule, Îţi mulţumesc pentru disciplina pe care am îndurat-o în acest trup timp de cincizeci şi opt de ani”. Şi cu siguranţă el nu este singurul om care a schimbat necazul în biruinţă.În curând şcoala Tatălui nostru ceresc se va închide pentru noi, pentru că sfârşitul trimestrului şcolar este cu fiecare zi mai aproape. Fie ca noi să nu fugim niciodată de o lecţie grea sau de nuiaua disciplinei. Mai bogată va fi cununa noastră, şi mai plăcut va fi cerul, dacă răbdăm cu bucurie până la sfârşit. Atunci vom ajunge la glorie. Theodore L. Cuyler

Cel mai fin porţelan din lume este ars în cuptor cel puţin de trei ori, şi unele de mai multe ori. Porţelanul de Dresda este întotdeauna ars de trei ori. De ce este forţat să îndure o căldură atât de intensă? N-ar trebui să fie de ajuns o dată sau de două ori? Nu, trebuie să arzi porţelanul de trei ori pentru ca auriul, purpuriul şi celelalte culori să fie mai strălucitoare, mai frumoase şi permanent ataşate.

Noi suntem modelaţi după acelaşi principiu. Încercările omeneşti ale vieţii se aprind în noi de multe ori, şi prin harul lui Dumnezeu, se formează în noi culori frumoase, făcute să strălucească pentru totdeauna. Cortland Myers

Cele mai frumoase flori de pe pământ nu cresc pe câmpii însorite,

Ci acolo unde o mare ridicare de teren a rupt în două

Pământul zâmbitor.

După ce bat vânturile devastatoare,

Şi cade lava topită, focul şi cenuşa,

Glasul blând şi liniştit al lui Dumnezeu suflă vindecare peste tot.

Din pietrele crăpate şi din prăpăstiile adânci îmbrăcate în ferigă,

Curg ape vii ca din inimile care plâng,

Acolo în dulcea geană de lumină cad picăturile de rouă

Şi îngerii au grijă de plantele lui Dumnezeu când se lasă noaptea,

Şi Preaiubitul trecând pe acolo

Va aduna crinii în zori de zi.

J. H. D.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 28.1-20

    Este dimineaţa triumfătoare a învierii. Prin înviere, Dumnezeu dă o mărturie răsunătoare cu privire la perfecţiunea şi la satisfacţia deplină pe care El o găseşte în lucrarea împlinită. Cei puşi să păzească mormântul, departe de a fi capabili să opună rezistenţă acestui eveniment extraordinar, devin martorii lui involuntari… şi înspăimântaţi (Psalmul 48.5). Preoţii însă, împietriţi în întregime, vor cumpăra conştiinţa acestor oameni, aşa cum înainte o cumpăraseră pe cea a lui Iuda.

    Femeile primesc la mormânt mesajul îngerului. Cu inimile pline deopotrivă de teamă şi de bucurie, ele se grăbesc să meargă să transmită vestea. Atunci ele îl întâlnesc chiar pe Domnul.    Isus Se arată apoi celor unsprezece ucenici ai Săi în Galileea, la locul pe care El li l-a stabilit. În v. 19 şi 20, El le dă «foaia de parcurs» (ordinul de drum), o misiune cu atât mai importantă, cu cât este cea din urmă dorinţă a Celui care le-o încredinţează. Toată autoritatea Sa imperială, pe care oamenii I-au refuzat-o, dar pe care Dumnezeu I-a dat-o şi în cer şi pe pământ, le revine acum ca sarcină ucenicilor, pentru a o face cunoscut. Isus însă le dă şi o promisiune alor Săi. Aceasta nu a lipsit şi nu va lipsi nicicând niciunui răscumpărat: „Eu sunt cu voi în toate zilele” (v. 20). Şi astfel, Evanghelia lui Emanuel se încheie în acelaşi fel cum şi începuse: Dumnezeu cu noi (1.23).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Coloseni 3:12-17

UN DUH LINIŞTIT

Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi… să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
Coloseni 3:15

Problemele şi încercările pe care le întâlnim se complică adesea, deoarece ne pierdem calmul. Ne necăjim, chiar pentru lucrurile minore, pentru că nu ne-am cultivat o atitudine plină de încredere şi mulţumire. Tema aceasta am auzit-o dezbătută de un elocvent profesor de la seminar, predicând din Coloseni 3:15, în anul 1948, la sărbătoarea mulţumirii. L-am ascultat în timp ce vorbea şi m-am decis ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să devin o persoană recunoscătoare. Au fost vremi când am falimentat să mă tin de această hotărâre, dar au fost şi ocazii când am pus-o în practică şi am descoperit că face minuni.

Recent, în drum spre dentist, am trecut cu roţile maşinii peste un metal ascuţit care mi-a produs imediat explozia cauciucului din spate. Totul s-a petrecut într-o stradă foarte aglomerată cu numai 12 minute înainte de întâlnirea cu dentistul. Valul nemulţumirii a început să se ridice. Dar chiar în acel moment, Domnul mi-a adus în minte predica din ziua mulţumirii şi decizia pe care am luat-o.

Am început să mă gândesc la bunătatea Domnului faţă de mine. Nu mi s-a întâmplat nici un accident. Am putut să ridic maşina foarte uşor cu cricul. Eram sănătos şi puternic pentru a schimba roata fără prea mult efort. In timp ce aceste gânduri îmi umpleau inima, pacea lui Dumnezeu a coborât peste mine. Am schimbat roata fără efort şi totul a fost grozav. Ba chiar am ajuns la cabinetul dentar înainte ca doctorul să mă cheme înăuntru.

Data viitoare când vei da faţă cu unul din evenimentele pline defrustrare ale vieţii, gândeşte-te la bunătatea lui Dumnezeu şi mulţumeşte-I. Vei vedea că într-adevăr acest lucru face minuni! H.V.L.

De-am fi mulţumitori în toate,

Cum Domnul ne spune să fim,

Ce minunată schimbare-am vedea

în viaţa pe care-o trăim.    – Eaker

Leagă-ţi hinecuvântările cu recunoştinţă ca nu cumva să se împrăştie.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

De ce nea bătut Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să luăm din Șilo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru și să ne salveze din mâna vrăjmașilor noștri.   1 Samuel 4.3

Știu că vine Mesia, care Se numește Hristos; când va veni El, ne va spune toate.   Ioan 4.25

Întotdeauna va exista conflict între ideile oamenilor și adevărul lui Dumnezeu. Este foarte trist când cei care se bazează pe ideile omenești sunt cei credincioși, care ar trebui să cunoască și să respecte adevărul divin.

Bătrânii lui Israel nau așteptat un răspuns la întrebarea lor: „De ce nea bătut Domnul astăzi înaintea filistenilor?”, ci au recurs la o idee care a continuat să marcheze gândurile lui Israel în secolele care au urmat: când chivotul este în mijlocul nostru, el ne va salva de vrăjmașii noștri. Această falsă credință făcea din chivotul legământului un fel de amuletă. Iudeii din timpul Domnului Isus așteptau un Mesia care săi mântuiască de vrăjmașii lor, contrar celor scrise in Matei 1.21: „El va mântui pe poporul Său de păcatele lor”. La fel ca strămoșii lor, nici ei nu au așteptat răspuns la prima întrebare.

Ar trebui să învățăm ceva de la femeia samariteancă. Ea cunoștea motivul pentru care Mesia trebuia să vină: „El ne va spune toate lucrurile”. El avea să răspundă la toate întrebările: la cele ale bătrânilor lui Israel (1 Samuel 4.3), la cele ale iudeilor și la cele ale samaritenilor. Domnul Isus a venit și, dacă vrem să ascultăm, El ne spune toate lucrurile, despre noi, lucruri plăcute sau mai puțin plăcute, despre închinare și despre Dumnezeu. Să așteptăm deci răspunsurile Lui și să luăm seama la Cuvântul Său. Și, pătrunși de măreția acestei afirmații, vom rosti și noi împreună cu samaritenii: „Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii” (Ioan 4.29,42). H. Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire …, ne învață … să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie. Tit 2.11,12

Poluarea mediului

Dumnezeu spune: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia” (2 Timotei 3.1-5).

Dumnezeul mare nu dorește să murim în „poluarea păcatului”, al cărei sfârșit este condamnarea veșnică. El vrea să ne salveze!

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Puteți fi curățit prin sângele prețios al lui Isus Hristos. El S-a dat la crucea de la Golgota, pentru a ispăși păcatele dumneavoastră, pentru ca să aveți viața veșnică.

Recunoașteți înaintea Lui vina dumneavoastră și primiți-L pe Domnul Isus ca Salvatorul dumneavoastră personal! Atunci sunteți în siguranță veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TIMPUL TĂU DE PĂRTĂSIE CU DUMNEZEU (2)

„Prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute” (Apocalipsa 4:11)

     Permiteți-mi două întrebări directe:

1) Știai că Dumnezeu te-a creat pentru a avea o relație cu tine? El te-a creat pentru a Se bucura de tovărășia ta în fiecare zi. „Prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute”. Propria atitudine față de timpul tău de părtășie cu Dumnezeu se va transforma, când îți vei da seama că El dorește să petreacă timp cu tine, că te așteaptă și te primește în prezența Sa.

2) Știai că această relație cu Dumnezeu a fost făcută posibilă prin Crucea lui Hristos? Când primii oameni au păcătuit, Dumnezeu i-a izgonit din Paradis și a pus la intrarea grădinii Eden îngeri înarmați cu săbii, pentru ca omenirea să nu mai poată intra acolo. Apoi după multă vreme, Dumnezeu a făcut ceva cu adevărat uimitor: a luat chip de om în Hristos, Care a locuit printre noi, a murit în locul nostru, a fost doborât de sabia judecății divine la cruce, oferindu-ne calea pentru a reintra în prezența lui Dumnezeu. Extraordinar, nu-i așa?

În Vechiul Testament, o singură persoană – marele preot – putea intra în Sfânta Sfintelor. Și o putea face numai o dată pe an. O perdea groasă Îl separa pe Dumnezeu de popor. Ei stăteau afară, întrebându-se cum sună vocea lui Dumnezeu, cum e să stai în prezența Lui și cum arată slava Lui. Numai marele preot știa! Dar când Domnul Isus a strigat: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), „Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus [locul unde se afla Dumnezeu] până jos [locul unde ne aflam noi]” (Marcu 15:38). Ca „preoți ai lui Dumnezeu”, și noi putem intra acum în prezența Lui în orice moment, ca să ne întâlnim cu El (Apocalipsa 1:6). Ce privilegiu! Harul face ca lucrul acesta să fie posibil.

Deci, recunoștința trebuie să fie magnetul care te atrage spre locul părtășiei în fiecare zi!

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Destinat pentru a fi sfânt

„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” 1 Petru 1:16

Aminteşte-ţi permanent care este scopul vieţii tale. Destinul omului nu este nici fericirea, nici sănătatea, ci sfinţenia. In zilele de astăzi avem mult prea multe dorinţe şi ne risipim în ele; dorinţe bune, nobile şi drepte care poate îşi vor găsi împlinirea, dar pe care Dumnezeu trebuie să le facă să nu mai aibă o aşa mare importanţă pentru noi. Singurul lucru care contează cu adevărat este dacă omul vrea să-L accepte pe Dumnezeul care-l va face sfânt. Oricare ar fi preţul, omul trebuie să aibă o relaţie bună cu Dumnezeu.Cred eu că trebuie să fiu sfânt? Cred că Dumnezeu poate să vină în inima mea şi să mă facă sfânt? Dacă, prin predica ta, mă convingi că nu sunt sfânt, voi fi indignat de această predică. Vestirea Evangheliei trezeşte resentimente puternice, deoarece Evanghelia îmi dezvăluie că nu sunt sfânt; dar, de asemenea, ea trezeşte în mine o dorinţă intensă. ‘

Dumnezeu are un singur scop pentru om, şi anume sfinţirea. Singurul Său scop este crearea de sfinţi. Dumnezeu nu e o maşină eternă de
binecuvântat oameni; El n-a venit să mântuiască oamenii din milă; El a venit să-i mântuiască, deoarece i-a creat ca să fie sfinţi. Ispăşirea înseamnă că Dumnezeu mă poate aduce înapoi la unitate perfectă cu El prin moartea lui Isus Cristos, fără să rămână nici o umbră între noi.

Nu tolera niciodată, din compasiune faţă de tine sau faţă de alţii, vreun obicei care nu este după voia unui Dumnezeu sfânt. Sfinţenia înseamnă puritate în umblarea ta, în cuvintele care-ţi ies din gură, în gândurile pe care le nutreşti – orice detaliu al vieţii să fie sub privirea lui Dumnezeu. Sfinţenia nu este numai ceea ce-mi dă Dumnezeu, ci şi ceea ce manifest eu din ce mi-a dat Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor…” LUCA 12:35,36

Ce înştiinţare solemnă ne dă Domnul Isus prin cuvintele acestea! În vechime aceasta era înfăţişarea unei persoane care era gata de plecare. Aşa trebuiau să fie israeliţii în ziua când Domnul avea să-i scoată din Egipt, în orient, brâul cu care se încingeau oamenii avea scopul să le ridice tunica pentru ca să nu fie împiedicaţi la mers. Cuvintele textului nostru sunt adresate credincioşilor care trebuie să fie gata de a pleca pe drumul spre Canaanul nostru veşnic. Pentru unii drumul poale fi mai scurt, pentru alţii mai lung, dar este neapărat necesar ca şi unii şi ceilalţi să aibă mijlocul încins. Apostolul Pavel la Efeseni 6:14 ne spune clar cu ce trebuie să fim încinşi. Centura care trebuie să ne susţină bine este Adevărul şi să fim bine încredinţaţi că pentru noi, Adevărul este Domnul Isus. Încinşi cu El, vom fi siguri de mersul nostru pe drumul de care am vorbit. Cuvântul însuşi de adevăr exclude cu desăvârşire orice duplicitate, îndoială, nesiguranţă, viaţă dublă şi orice ar fi incompatibil cu Desăvârşitul nostru Adevăr. Dacă nu avem o astfel de centură, atunci nu suntem pe drumul spre cer! Al doilea element care caracterizează pe cel care e gata de plecare, este „făclia aprinsă”. Expresia aceasta ne face imediat să ne gândim la solemnul adevăr biblic cu privire la întunericul veacului de acum. Dumnezeu ne-a dat marea cinste dar şi imensa răspundere de a fi nişte lumini în lume. A avea făcliile aprinse înseamnă a menţine o mărturie inalterabilă care să lucreze cu eficacitate în întunericul de acum, iar Domnul Isus spune: „Tot aşa, lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Iată două lucruri simple şi precise care nu necesită o interpretare filozofică şi complicată: Adevăr şi Lumină, dar care sunt neapărat necesare să le avem ca să ajungem la capătul drumului pe care am pornit. Ele sunt Domnul Isus. „Eu sunt… Adevărul”. „Eu sunt… Lumina…” Lumina care este în noi să fie în adevăr lumină, pentru că Domnul nostru a avut grijă să mai spună: „Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mari trebuie să fie întunecimile”. Versetul de astăzi se încheie cu o comparaţie cum nu se poate mai potrivită pentru noi astăzi:”Să fiţi ca unii care aşteaptă pe stăpânul lor.” Aceasta trebuie să fie şi atitudinea fiecărui credincios: o permanentă aşteptare, ca mireasa care aşteaptă cu nerăbdare pe mirele ei şi care nu se mai încurcă cu lucrurile inutile ale vieţii acesteia. Singura ei dorinţă este să-l vadă venind mai repede. Să fim gata ca să putem spune: Vino Doamne Isuse!

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”. Efeseni 5:2.

Ce har mare că Dumnezeu a renunţat la Fiul Său şi ni L-a dat „Ca un prinos şi ca o jertfă”. El însuşi a fost jertfit şi a strigat pe cruce: „S-a isprăvit!” Prin moartea Sa, El a plătit în totalitate orice păcat şi fărădelege şi aceasta are valoare veşnică. Astfel ne-a dăruit iertare pentru fiecare păcat şi a şters zapisul care era împotriva noastră. Dar El ne-a fost dat şi împreună cu El am primit în dar toate lucrurile. Hristos, dacă este în inima noastră ne eliberează de legea păcatului şi a morţii. Satan va trebui să părăsească inima noastră, dar va încerca în repetate rânduri să ocupe loc în inima noastră. Dar când va veni va găsi inima ocupată de Domnul Isus şi va renunţa să intre. Insă niciodată nu va renunţa la luptă, el dă târcoale şi doreşte să ne umple de nesiguranţă spunând cam în felul următor: „Iţi mai lipseşte una sau alta, tu nu ai dragoste, te rogi prea puţin”. Si dacă îi vom da crezare minciunilor lui vom începe să ne îngrijorăm şi să ne străduim să devenim altfel de oameni prin puterile noastre proprii. Si dacă îi vom da dreptate ne va pretinde tot mai mult. Dar dacă credem că prin jertfa Domnului Isus ne-au fost dăruite toate lucrurile şi le căutăm pe acestea, nu ne poate cauza pierderi. De aceea rugaţi-vă şi vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită! Pentru a recunoaşte intenţiile şirete ale Satanei este nevoie ca să fim veghetori şi să ne rugăm. Nu putem să ne împotrivim cu înţelepciunea noastră. Armătura noastră este Cuvântul lui Dumnezeu şi cu acesta putem avea biruinţă, dacă ne bazăm pe harul ce ne este făgăduit. Împotriva acestuia, duşmanul nu are putere. Tată drag, învaţă-mă Tu să lupt, făcând priceperea mea robul ascultării de Tine, bazându-mă pe Cuvântul: „S-a isprăvit”. Amin.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

A RĂMÂNE ÎN ASCULTARE, ÎN DRAGOSTE

Dacă păziţi cuvintele Mele, veţi rămâne în dragostea Mea. Ioan 15.10

Să rămânem în ascultare şi să rămânem în dragostea Domnului Isus; iată două lucruri care nu pot fi despărţite. Numai o viaţă pusă sub cârmuirea Domnului Cristos poate să dovedească că noi suntem plăcerea Lui. Să păzim cuvintele Lui, ca să putem să fim încălziţi de dragostea Lui. Fără sfinţenie, care singură este plăcută lui Dumnezeu, noi nu putem plăcea Domnului Isus. Cel care nu urmăreşte sfinţenia, nu cunoaşte nimic din dragostea Domnului Cristos.Desfătarea de bună voie în dragostea Domnului nostru, este un lucru din cele mai delicate. Ea este mult mai simţitoare faţă de păcat şi faţă de sfinţenie decât este argintul viu la frig sau la căldură. Dacă suntem cu o inimă simţitoare şi curaţi în gândire, vorbire şi viaţă, ca să-L cinstim pe Domnul Isus, atunci primim dovezi ale dragostei Lui, fără număr. Dacă dorim să avem necurmat o astfel de fericire, ne trebuie o necurmată sfinţenie. Domnul nu-Şi va ascunde faţa Sa de noi, numai noi să nu ne întoarcem faţa de la El. Păcatul este norul care ne întunecă soarele. Dacă ascultarea noastră este atentă şi predarea noastră totală, vom umbla în lumină, după cum Dumnezeu însuşi este în lumină şi vom rămâne astfel în dragostea Domnului Isus, după cum El rămâne în dragostea Tatălui. Dulce făgăduinţă, dar care are înainte un „dacă” foarte serios. Doamne, fă-mă să am acest „dacă” care este cheia care-mi deschide comoara.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Toma, zis Geamăm, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit ISUS. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: Am văzut pe Domnul! loan 20,24.

Toma nu era prezent în prima adunare după învierea Domnului, fapt care a constituit o mare pierdere pentru el. Câţi sunt şi azi care pierd mult când locurile lor sunt goale în strângerea laolaltă pentru Numele Domnului Isus! Ceilalţi ucenici îi spuneau lui Toma că au văzut pe Domnul. Această binecuvântare o aveau pentrucă erau prezenţi în această adunare. Oare nu se întâmplă aşa şi cu noi adesea? Toma nu vroia să creadă până nu vedea semnele cuielor în mâinile lui Isus şi până când nu punea mâna în coasta Lui. Noi găsim în Toma o pildă a evreilor care nu vor să creadă până când „îl vor vedea şi cei care L-au străpuns.” Dar Domnul nostru se preocupă îndeaproape de Toma într-o atmosferă plină de iubire. Ce har! Isus ştie tot ce ne este nece- sar, şi ce binecuvântat lucru dacă ne gândim să fim prezenţi în jurul Său pentru a primi tot ce e necesar pentru creşterea noastră duhovnicească. El ştie cum să-l trateze şi să-l ajute pe fiecare dintre ai Săi. „Cine ar putea, să înveţe pe alţii ca El?” (Iov 36.22).

De aceea veniţi să stăm mai des la picioarele Sale! Mai ales când suntem adunaţi în jurul scumpului Său Nume unde primim binecuvântările Lui din care apoi putem da şi altora. Dumnezeu spunea lui Avraam: „Eu vreau să te binecuvintez.. .şi tu să fi o binecuvântare pentru alţii.” Ce minunat este pentru un suflet dacă pune în practică toate binecuvântările lui Dumnezeu. El să ne ajute pe toţi ca să putem spune: „Am văzut pe Domnul.” Starea de faţă a Duhului Sfânt în Adunarea lui Dumnezeu e un fapt şi tot ce se face aici trebuie să arate că într-adevăr El este Cel ce călăuzeşte totul. în felul acesta nimeni nu e liber să spună sau să să facă ce vrea. în Adunarea lui Dumnezeu NUMAI Duhul Sfânt e slobod să întrebuinţeze pe cine vrea.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, am hotărât înaintea Ta să mă dedic lucrării printre soldaţi; ia-mă şi călăuzeşte-mă în fiecare amănunt. Ştiu că vrei s-o faci, dar mă tem de judecata mea pripită.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.»

1 CORINTENI 6,11

Omul care L-a primit în inimă pe Domnul Isus este, prin naşterea din nou, sfânt şi curat înaintea lui Dumnezeu. Dar acelaşi apostol Pavel care a scris cuvintele de mai sus, a spus: «Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească» (Rom. 7,18). Nu pare a fi aceasta o contradicţie, un cerc vicios? Nu! Acest adevăr este întărit de Pavel în 2 Corinteni 4,7: «... pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi». Ca şi copii ai Săi trăim mereu sub presiune. Pe de-o parte suntem zilnic confruntaţi cu faptul că firea noastră, natura păcătoasă îngrădeşte acţiunea lui Dumnezeu în noi, iar pe de altă parte avem la dispoziţie puterea Sa nesfârşită. Cum poate fi oare activată această putere a Sa în viaţa noastră? Prin ascultare şi credinţă! Cu cât suntem mai puternic ispitiţi şi rezistăm, cu atât Domnul este mai lăudat şi slăvit. Prin aceste încercări noi mărturisim de fapt credinţa, ascultarea şi dependenţa noastră totală de biruinţa Lui. Cum altfel am putea testa realitatea şi adevărul biruinţei lui Isus, dacă păcatul ar fi mereu departe de noi? Dar iată că acum putem fi fericiţi şi biruitori, în ciuda firii păcătoase şi a acţiunii duşmanului: «Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!» (1 Cor. 15,57). Aceasta este lupta credinţei adevărate; cei ce luptă şi biruie vor fi odată încoronaţi în slava cerească.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Psalm 73:24

Psalmistul simte nevoia de călăuzire divină. Tocmai a descoperit nebunia propriei sale inimi şi, ca să nu fie târât de ea, hotărăşte să se lase călăuzit de sfatul lui Dumnezeu de acum înainte. Sentimentul nebuniei noastre este un mare pas către înţelepciune, atunci când acest sentiment ne face să ne încredem în înţelepciunea Domnului. Omul orb se lasă condus de braţul prietenului său şi ajunge acasă în siguranţă. Ca şi el, noi trebuie să ne predăm călăuzirii divine, fără nici o îndoială, siguri că, deşi nu putem vedea, este spre binele nostru să ne încredem în Dumnezeul atotvăzător. „Mă vei” este o expresie de binecuvântată încredere. El era sigur că Domnul nu va refuza această misiune. Acesta este un cuvânt care ţi se adresează ţie, credinciosule; odihneşte-te în el. Fii sigur că Dumnezeu va fi sfătuitorul şi prietenul tău. El te va călăuzi şi îţi va arăta orice drum. In Cuvântul Său scris ai asigurarea aceasta în parte împlinită, fiindcă Sfânta Scriptură este sfatul Său pentru tine. Suntem fericiţi să avem călăuzirea Cuvântului lui Dumnezeu! Ce ar fi marinarul fără busolă? Şi ce ar fi creştinul fără Biblie? Aceasta este graficul de control, harta în care este descris fiecare banc de nisip, şi pe care toate canalele, de la nisipurile mişcătoare ale distrugerii spre limanul salvării, sunt marcate şi însemnate de Cel care cunoaşte tot drumul. Binecuvântat să fii, o Doamne, fiindcă putem crede că ne călăuzeşti acum, şi că ne vei călăuzi până la capăt! După această călăuzire prin viaţă, psalmistul anticipează o primire divină la sfârşit — „apoi mă vei primi în slavă”. Ce gând pentru tine, credinciosule! Dumnezeu însuşi te va primi în glorie — pe tine! Deşi eşti rătăcitor, pribeag şi străin, El te va aduce acasă în siguranţă! Aceasta este partea ta. Trăieşte cu ea astăzi, şi dacă îndoielile te înconjoară, du-te, prin I puterea acestui text, drept la tron.

Seara

În orice vreme, încredeţi-vă în El. Psalmi 62:8

Credinţa este conducătorul vieţii vremelnice, ca şi al vieţii spirituale. Noi trebuie să avem credinţă în Dumnezeu pentru problemele pământeşti, ca şi pentru grijile cereşti. Doar aşa învăţăm să ne încredem în Dumnezeu ca să împlinească nevoile zilnice, şi să trăim deasupra lumii. Nu trebuie să fim leneşi, fiindcă lenevia arată că nu ne încredem în Dumnezeu, care munceşte mereu, ci în diavol, care este tatăl leneviei. Nu vom fi nechibzuiţi sau risipitori, fiindcă aceasta înseamnă să ne încredem mai degrabă în noroc decât în Dumnezeu cel viu, care este Dumnezeul economiei şi ordinii. Acţionând cu toată prudenţa şi corectitudinea, ne bazăm cu simplitate şi în întregime pe Dumnezeu mereu. Permiteţi-mi să vă recomand o viaţă de încredere în Dumnezeu în lucrurile pământeşti. Crezând în Dumnezeu, nu va trebui să te căieşti fiindcă ai folosit mijloace necurate ca să devii bogat. Slujeşte-L pe Dumnezeu cu integritate. Dacă nu ai nici un succes, măcar nu vei avea nici un păcat pe conştiinţă. Increzându-te în Dumnezeu, nu vei deveni vinovat de afirmaţii contradictorii. Cel care se încrede în propriile abilităţi navighează astăzi într-o direcţie şi mâine în alta, ca o barcă împinsă încoace şi încolo de suflarea vântului. Insă cel care se încrede în Domnul este ca un vapor cu aburi, care despică valurile, înfruntă vânturile şi lasă o urmă dreaptă şi strălucitoare spre limanul dorit Fii o persoană care are principii de viaţă înăuntrul inimii. Nu te lăsa târât de practicile înţelepciunii lumeşti. Umblă pe cărarea integrităţii cu paşi hotărâţi, şi arată că eşti neînvins prin puterea pe care ţi-o dă încrederea în Dumnezeu. Astfel vei fi eliberat de grija poverilor. Nu vei fi tulburat de veşti rele. Inima ta va fi neclintită, „încrezătoare în Domnul” (Psalmi 112:7). Cât de plăcut este să pluteşti dus de curentul providenţei! Nu există nimic mai binecuvântat decât trăirea unei vieţi de dependenţă, întemeiat pe un Dumnezeu al legământului. Nu mai avem nici o grijă, „căci El însuşi îngrijeşte” (1 Petru 5:7) de noi Nu avem necazuri, fiindcă aruncăm poverile asupra Domnului.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu. (Isaia 54:11)

Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din munţii îndepărtaţi – din coasta stâncilor colţuroase. Focul şi apa au lucrat asupra noastră timp de veacuri, dar n-au produs decât nişte crăpături. Însă mâinile omeneşti ca ale voastre ne-au transformat în cămine în care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, suferă, se bucură, găsesc odihnă şi adăpost, şi învaţă lecţiile pe care Creatorul nostru şi al vostru ni le predă. Dar ca să ajungem să fim folosite pentru acest scop, am îndurat mult. Dinamita ne-a sfâşiat inima, şi târnăcoapele ne-au spart în bucăţi. Deseori când zăceam deformate şi sparte în carieră, totul părea să fie fără formă sau sens. Dar treptat am fost tăiate în blocuri, şi unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascuţite până am căpătat o muchie fină. Acum suntem desăvârşite, suntem în locurile noastre potrivite şi suntem de folos.Voi, însă, sunteţi încă în cariera voastră. Voi nu sunteţi desăvârşiţi, şi din această cauză, aşa cum a fost odată cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le înţelegeţi. Dar voi sunteţi destinaţi pentru o clădire mai înaltă, şi într-o zi veţi fi aşezaţi în ea de mâini îngereşti, devenind pietre vii într-un templu ceresc”.

 

În aerul nemişcat muzica nu se aude;

    În marmura brută se ascunde o frumuseţe nevăzută;

Ca să iasă muzică şi frumuseţe e nevoie

    De atingerea meşterului, de dalta ascuţită a sculptorului.

 

Marele Meşter, ne atinge cu mâinile Lui îndemânatice;

    Nu lăsaţi muzica din noi să moară!

Marele Sculptor, ciopleşte-ne şi şlefuieşte-ne; nu lăsa

Să rămână, ascuns şi pierdut, chipul Tău în noi!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 27.50-66

Lucrarea de ispăşire este împlinită, victoria este câştigată. Cu un strigăt triumfător, Hristos intră în moarte. Şi, imediat, Dumnezeu dă şi alte dovezi ale acestei victorii: ,perdeaua Templului s-a rupt în două” (v. 51), deschizând „calea cea nouă şi vie”, prin care, din acel moment, omul poate veni în prezenţa Sa „în siguranţă deplină” (Evrei 10.19-21). De asemenea, El deschide morminte şi moartea este forţată să dea pe unii din prinşii ei, ca semn că este învinsă.

Dumnezeu Se îngrijeşte apoi ca Fiul Său să primească onoarea cuvenită. Conform profeţiei, Isus este pus în mormântul unui om bogat care, cu evlavie, se preocupă de înmormântarea Sa (Isaia 53.9). Câteva femei, al căror devotament este consemnat, asistă la întreaga scenă. Dragostea este cea care ÎI pune acum în mormânt pe Cel pe care ura Îl răstignise.De la începutul şi până la sfârşitul acestei Evanghelii, ura omului s-a înverşunat împotriva lui Isus. De când era în leagăn, ea s-a manifestat prin Irod, urmărindu-L apoi până la mormântul păzit şi pecetluit prin grija conducătorilor iudei. Soldaţii, pecetea şi piatra sunt însă tot atâtea prevederi inutile: ele nu vor servi decât la a ne demonstra în modul cel mai izbitor realitatea învierii.

Ce trist este că vrăjmaşii Domnului îşi aduc aminte de lucruri pe care propriii Săi ucenici le-au uitat! (v. 63).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

PRIVIND ÎN URMĂ

Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui. Psalmul 103:2

Ai condus maşina vreodată pe serpentinele versantului unui munte şi te-ai oprit în vârf pentru a privi înapoi? Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe unul din vârfurile Munţilor Apalaşi. Câteodată intram în ceaţă atât de densă că şofatul era nesigur. Când am ajuns în vârf, ne-am uitat în jos de unde venisem. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare greutate. Totul era clar acum şi puteam vedea la mari depărtări, chiar şi ceaţa prin care am trecut şi care ne-a îngreunat
drumul, dispăruse. Ce panoramă! Uneori, ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum a fost sinuos şi abrupt, vom putea vedea cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa. Iată cum descrie F.E. Marsh ceea ce poate vedea creştinul atunci când se uită înapoi:

Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul (Deut. 5:15).

Felul cum ne-a călăuzit (Deut. 8:2).

Binecuvântările pe care ni le-a dăruit (Deut. 32:7-12).

Victoriile pe care le-a câştigat (Deut. 11:2-7).

Încurajările pe care ni le-a dat (Iosua 23:14).

Când suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincioşia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului. Dar priveşte înapoi şi vei vedea bucuria victoriei, chemarea urcuşului şi prezenţa însoţitorului pe cale, care a promis că nu te va lăsa şi nu te va uita. Ai curaj, prietene. Acela care te-a adus până aici te va călăuzi şi mai departe.    – P.R.V.

Cel ce m-a călăuzit cu bine
De-alungul zilelor până acum
Nu mă va conduce oare mâine
Pe al vieţii mele aspru drum?

– Adams

Nu te teme niciodată să încredinţezi viitorul necunoscut în mainile unui Dumnezeu atotştiutor.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și a fost transfigurat înaintea lor și fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit albe ca lumina.  Matei 17.2

Schimbarea la față (transfigurarea) este o imagine a ceea ce va fi Împărăția viitoare. Cât de glorios va fi Domnul Isus – Mesia, Împăratul! Ce schimbare măreață va avea loc pe acest pământ, când cei șase mii de ani de păcat și de nenorocire se vor sfârși! Fața Domnului, strălucind ca soarele, va fi o priveliște minunată pentru sfinții din Mileniu.

Martorii prezenți la această manifestare anticipativă a gloriei Sale prefigurează diferitele clase de sfinți pământești care vor compune Împărăția: cei care vor fi decapitați în timpul necazului sunt prefigurați de Iacov iar cei care vor trece prin necazul cel mare sunt prefigurați de Ioan.

„Și, iată, Moise și Ilie li sau arătat, vorbind cu El” (versetul 3). Aceștia par să reprezinte cele două clase de sfinți cerești care vor apărea împreună cu El. Ilie îi reprezintă pe sfinții răpiți fără să vadă moartea, în timp ce Moise îi reprezintă pe cei care au adormit și care vor fi înviați. Satan sa certat cu arhanghelul pentru trupul lui Moise, înainte de învierea lui Hristos, însă, după ce Hristos a înviat, el nu se mai poate certa pentru trupurile noastre. Nu, ci întro clipă, Hristos va învia trupurile tuturor celor care sunt ai Lui, la venirea Sa (1 Corinteni 15.23,51).

Astfel, muntele transfigurării ne oferă o binecuvântată imagine a gloriei și a măreției lui Hristos. Sfinții cerești, fie răpiți, fie înviați, însă împreună schimbați și făcuți asemenea trupului Său glorios, vor fi văzuți cu El și ca El. Apoi, pe pământ, rămășița cruțată a iudeilor, care vor trece prin necazul cel mare, sau aceia dintre ei care vor fi omorâți în acel necaz vor împlini numărul celor înviați la prima înviere și vor trăi și vor împărăți cu Hristos pentru o mie de ani (Apocalipsa 20.4).

C. Stanley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om … Matei 15.19,20

Poluarea mediului

Poluarea mediului – un cuvânt alarmant! Nu observăm că prin poluarea aerului, a apei și a pământului, existența noastră este amenințată? Prin dezvoltarea energiei atomului și prin creșterea industrială monstruoasă datorită răspândirii foarte rapide a noilor tehnici suntem confruntați cu probleme aparent de nerezolvat. Suntem înconjurați de un flux uriaș de materiale periculoase, care ne periclitează în diferite moduri prin acțiunea lor nocivă.Prin circulația mașinilor, de exemplu în Germania, se elimină în aer într-un an circa 4 milioane tone de gaz de monoxid de carbon foarte periculos.În afară de aceasta, chimicalele otrăvitoare, cu care se stropesc produsele agricole și ca-re fac să fie valabile cele mai multe alimente, ajung continuu în corpul nostru. Poluarea mediului ne face într-adevăr griji serioase.

Mai groaznică decât aceasta este totuși o altă problemă: poluarea vieții interioare, a sufletului omului. Cauza este păcatul și căderea de la Dumnezeu! De la căderea de la Dumnezeu, se văd clar roadele otrăvitoare: brutalitate, grozăvii, furturi, imoralitate, adulter, patimă și dorințe degenerate, precum și necredință și superstiție.

„Oamenii liberi” sunt sclavii diavolului. Ei se afundă în pierzare, în ruină corporală și sufletească.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

TIMPUL TĂU DE PĂRTĂSIE CU DUMNEZEU (1)

„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6:33)

     Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. La ce „lucruri” se referea El? Păi, la cele uzuale, zilnice – precum  bani, case, relații, sănătate și locuri de muncă. Ce a vrut El să spună prin expresia „Împărăția lui Dumnezeu”? O viață trăită sub domnia lui Hristos în fiecare clipă, și în supunere față de voia Sa în toate lucrurile.

Când Domnul Isus a folosit verbul „a căuta” la imperativ (căutați), cred că El a avut în vedere  trei aspecte importante:

1) Intenționalitatea. Când pierzi un obiect prețios, lași celelalte lucruri la o parte și te vei strădui să cauți până găsești ce-ai pierdut.

2) Importanța. Poziția, performanța, prosperitatea și popularitatea pot fi bune când sunt utilizate în mod corect. Dar fără domnia lui Hristos în viața ta, vei fi întotdeauna vulnerabil în fața diavolului.

3) Insistența. Indiferent cât timp îți ia, cât de tare trebuie să te străduiești sau ce schimbări trebuie să faci, întoarce-te la timpul tău de părtășie cu Dumnezeu, și dă-i locul cuvenit. Fii consecvent cu ce e important! Psalmistul a scris: „Caută Fața Mea! Și fața Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8). Timpul de părtășie a primit multe denumiri de-a lungul istoriei Bisericii: „ceasul deșteptător”, „devoțiuni zilnice”, „întâlnire cu Dumnezeu” sau „timp devoțional personal”. Nu contează cum îl numești, câtă vreme îl ai, în mod regulat. Timpul tău de părtășie cu Dumnezeu este întâlnirea personală cu El prin Cuvânt și rugăciune. E un timp pe care îl pui deoparte în mod intenționat pentru a te întâlni cu El. Scopul este acela de a crește în relația ta personală cu Dumnezeu – ca să-L poți cunoaște, să-L poți iubi, să-L poți sluji și să te poți asemăna cu El!

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

„Bucuria Mea… bucuria voastră”

„Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” loan 15:11

Care era bucuria pe care o avea Isus? Este o insultă pentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire în legătură cu EI. Bucuria lui Isus era absoluta Lui predare şi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ce L-a trimis Tatăl să facă. „Plăcerea Mea este să fac voia Ta.” Isus S-a rugat ca bucuria noastră să fie tot mai plină, până când va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui. L-am lăsat eu pe Isus Cristos să aducă în mine bucuria Lui?

Plinătatea vieţii mele nu stă în sănătatea trupească sau în împrejurări exterioare, nici în a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu, ci în înţelegerea perfectă a lui Dumnezeu şi în acea părtăşie cu El pe care a avut-o Isus însuşi. Dar primul lucru care va împiedica această bucurie este tendinţa de a ne gândi prea mult la situaţia noastră. Grijile lumii acesteia, a spus Isus, vor înăbuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurile care ne înconjoară. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi până acum este doar începutul; El vrea să ne ducă în acel loc unde să fim martorii Lui şi să proclamăm cine este Isus.

Păstrează o relaţie bună cu Dumnezeu, găseşte-ţi bucuria în ea şi din tine vor curge râuri de apă vie. Fii o fântână prin care Isus Cristos să reverse apa Sa vie. Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană, încetează să mai fii ipocrit şi mândru şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Cristos. Viaţa care este bine raportată la Dumnezeu este la fel de naturală ca şi respiraţia, oriunde ar merge. Vieţile care au fost cea mai mare binecuvântare pentru tine sunt cele care n-au fost conştiente de acest lucru.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Cine aduce lauda ca jertfă, acela Mă preamăreşte şi celui ce-şi pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. PSALM 50:23

Toate lucrările lui Dumnezeu stârnesc lauda. Când a creat universul, stelele dimineţii au izbucnit în cântări de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie (Iov 38:7). Învăţătura Bibliei atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, ne arată că Dumnezeu doreşte lauda făpturilor Sale. El aşteaptă rugăciuni de mulţumire de la ai Săi nu numai în vremurile de binecuvântare şi de mers biruitor pe cale, dar chiar şi în cele de întristare şi de prigonire indiferent din partea cui ar veni. Pavel şi Sila au cântat cântări în închisoare.După cum lauda a fost cea dintâi reacţie a celui de curând întors la Dumnezeu, ea va fi deasemenea ultima notă a vieţii sale pământeşti când va fi condus în slavă. Nu ne putem imagina frumuseţea corului ceresc care va sărbători intrarea Mielului lui Dumnezeu în împărăţia Sa împreună cu Biserica Lui. Cântecul acesta de laudă se va perpetua în veşnicie şi noi vom participa la el.Dar deşi lauda umple cerurile, ea adeseori este, din nefericire, absentă din viaţa credincioşilor. Putem să executăm cântări frumoase şi în cuvinte şi-n melodie fără să le trăim; adorarea şi lauda devin atunci o simplă formă de evlavie. De ce este atât de adesea în noi lipsa unei laude veritabile? Este din pricină că în viaţa noastră domneşte un duh de tristeţe, de critică, de plângere împotriva unuia sau altuia. Şi asta se întâmplă când ne gândim întâi la noi înşine şi nu la Mântuitorul nostru şi la cauza Lui. Atunci nu mai simţim nevoia de a lăuda pe Dumnezeu pentru lucrările Lui minunate. Lauda şi rugăciunea nu sunt ele plămânii Bisericii? Cuvântul ne îndeamnă să lăudăm pe Domnul în orice vreme, lauda Lui să fie necurmat în gura noastră.

Dumnezeu este atent la această lipsă în viaţa noastră şi de aceea ne-a păstrat în Cuvântul Său îndemnul din psalmul 103! Aducându-ne aminte de toate binefacerile Lui vom putea striga împreună cu David: „Binecuvintează, suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine (toată făptura mea) să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt”. Dacă realizăm că lipsesc din viaţa noastră lauda şi mulţumirea, să ne amintim câte binefaceri ne-a făcut Dumnezeu de-alungul vieţii şi va fi suficient ca să izbucnim cu ochii în lacrimi, în laude şi mulţumiri, mai ales când ne gândim la cea mai mare binecuvântare că ne-a ales în Domnul Isus şi ne-a binecuvâtat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Hristos.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte vei ridica din nou temeliile străbune. „Isaia 58:12.

Cum se înţelege aceasta? Cum se formează spărturile? Dacă un om s-a născut din nou şi are un mod de viată conform Scripturii, de obicei se găsesc oameni care îi îndeamnă să se întoarcă la vechiul stil de viată, argumentând: „Toţi suntem păcătoşi” sau: „Nu este nimeni care să fie drept nici măcar unul”. Acestea le accentuează şi le dovedesc cu cuvinte din Scriptură care se referă de fapt la cei necredincioşi. Ei spun că este greu să rămâi pe cale, este greu să slujeşti pe Dumnezeu, mai ales în zilele noastre este aproape imposibil. Am început să dregem drumurile spunînd: „Poruncile Sale nu sunt grele”, şi vedem picturi cu un drum abrupt şi plin de spini pe care se străduiesc mulţi să-l urce, considerând a fi drumul cel bun. Dar astfel de drumuri duc pe căi ocolite în iad. Am dres drumul cu cuvinte din Scriptură. „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună”. „Pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte”. „El ne conduce pe cărări drepte”. Ioan Botezătorul a început să dreagă drumurile. Dar unii aşa numiţi creştini, nu au ajuns nici măcar acolo, unde a ajuns Ioan Botezătorul. Mulţi sunt opriţi în viata lor nouă, fiindcă ascultă de părerea celor fireşti care nu se gândesc la lucrurile lui Dumnezeu. Dacă dorim să câştigăm de partea noastră pe cineva cu altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu atunci suntem păgâni şi închinători la idoli, am curajul s-o spun. Nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu poate salva pe oameni.

Cuvântul este duh si adevăr si nu pierzare. Vestea crucii este puterea lui Dumnezeu care mântuieşte pe toţi cei care cred în El.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DUMNEZEIASCĂ, VEŞNICĂ, NESCHIMBĂTOARE

Dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie. 1 Petru 1.25

Toate învăţăturile oamenilor şi ei înşişi vor trece ca iarba; dar noi suntem siguri cu privire la Cuvântul Domnului că va fi altfel, căci El rămâne veşnic.

Avem aici o evanghelie dumnezeiască; căci care cuvânt poate să dureze veşnic, decât acela care este rostit de Dumnezeul cel veşnic?

Evanghelia este vie totdeauna; tot atât de plină de viaţă acum, ca şi atunci când a ieşit din gura lui Dumnezeu; şi tot atât de puternică să convingă, să întoarcă la Dumnezeu, să refacă, să mângâie, să sprijinească, să sfinţească, aşa cum era pe vremea minunilor.

Această Evanghelie este neschimbătoare: nu este azi iarbă verde şi mâine fân uscat; ci adevărul nestricăcios al Dumnezeului care nu se schimbă. Părerile oamenilor se schimbă, dar adevărul rostit de Dumnezeu, nu se schimbă, ca şi Acela care l-a rostit.

Această Evanghelie – veste bună – pe care ne-o aduce Cuvântul lui Dumnezeu este o pricină de bucurie, o temelie tare pe care noi putem să ne sprijinim cu toată încrederea. Cuvântul „veşnic” cuprinde viaţa, moartea, judecata şi veşnicia. Slavă lui Dumnezeu prin Isus Cristos pentru această mângâiere veşnică. Să ne hrănim cu acest Cuvânt astăzi şi în toate zilele vieţii noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Sângele lui ISUS CRISTOS, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.

1 Ioan 1.7

Când Dumnezeu a vrut să scoată poporul Său din Egipt, a dat peste asupritori, încercări şi judecăţi mari. La sfârşit omoară şi pe întâiul născut de la om până la animale. Cum putea să scape poporul Său? Dumnezeu le-a dat mielul care a murit în locul lor, ca să-i scape de robie, căci El a dorit să facă o distincţie între poporul Său ales şi egipteni. Înaintea miezului nopţii când îngerul care aducea judecata străbătea Egiptul, în Israel era tăiat mielul. „Un miel fără cusur să aveţi” a spus Dumnezeu. Fiecare tată trebuia să ungă cu sângele mielului pragul de deasupra uşii şi cei doi stâlpi. „Sângele va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi aşa că nu vă va nimici nici o urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului” (Exod. 12.13). Ca atunci Egiptul aşa este în zilele de astăzi toată lumea, într-o judecată continuă; cine vrea să fie salvat trebuie ca odinioară Israel în Egipt să aibă ca salvator pe „Mielul lui Dumnezeu”. Dumnezeu l-a dat pentru a înfăptui ispăşirea păcatelor noastre. El este Mielul fără cusur şi fără prihană. Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, a devenit acel Miel al cărui sânge trebuia să curgă pe Golgota pentru a-l împăca pe omul vinovat cu Dumnezeu. „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi… ci cu SÂNGELE scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet. 1.18-19). Eşti şi tu iubite cititor, curat prin sângele Mielului de toate păcatele tale? Oamenii ucid, mint, înşeală, fură şi se bat între ei, pentru a-şi satisface dorinţa de putere, de plăcere şi bogăţie. În felul acesta ei speră să-i câştige pentru grupul din care fac parte, pacea, siguranţa, belşugul şi fericirea. Dar ceea ce dă valoare durabilă vieţii nu este fericirea superficială care o dă lumea, ci adevărata fericire este în Domnul Isus Cristos.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, la Tine îmi înalţ privirea, ajută-mă să mă închin înaintea Ta într-un mod corespunzător. Te slăvesc că natura mea Ţi se închină, într-adevăr, dar viaţa mea conştientă nu este degrabă receptivă la Tine şi la frumuseţea Ta, aşa cum s-ar cuveni. Doamne, ajută-mă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» 1 IOAN 3,3

Speranţa în El, dorinţa de a fi cu El implică o curăţire spirituală tot mai profundă. Persoana sfântă a lui Isus, de care vrem să ne apropiem din ce în ce mai mult, ne obligă la măreţie interioară, potrivit propriei Sale fiinţe. Ce înseamnă practic acest lucru? Trebuie să devenim din ce în ce mai mult ca Isus, pe măsură ce distanţa temporală ce separă întâlnirea noastră cu El scade. De ce oare? Deoarece rezultatul sfinţirii noastre, pas cu pas, trebuie să fie asemănarea totală cu Cristos: «… vom fi ca El; pentru că Il vom vedea aşa cum este» (1 loan 3,2). Prima mea întrebare este aceasta: este apropierea ta în duh de ceea ce este El în con-formitate cu viaţa ta întreagă? Este inima ta din ce în ce mai smerită, din ce în ce mai blândă, mai plină de dragoste, mai mult asemănătoare cu cea a lui Isus? Iar o a treia întrebare ar fi: prin ce este exprimată în mod concret în viaţa ta această sfinţire treptată? Ea trebuie să se realizeze prin însuşirea trăsăturilor de caracter ale lui Isus în fiinţa noastră. Cu cât avem mai clar ţelul înaintea ochilor noştri şi cu cât ajungem mai aproape de Isus, cu atât depindem mai mult de El şi numai de El. Această dependenţă completa de persoana Sa ne dă o încredere din ce în ce mai mare, iar speranţa noastră se păstrează vie, ea fiind o dovadă de netăgăduit a credinţei din inimă.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Se vor încrede în braţul Meu. Isaia 51:5

În timpurile de severă încercare, creştinul nu se poate încrede în nimic de pe pământ; de aceea, el este sfătuit să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. Atunci când barca lui este la capătul puterilor, şi nu poate fi vorba de nici o salvare omenească, trebuie să se încreadă cu totul în providenţa şi grija lui Dumnezeu. Ferice de furtuna care aduce omul pe o asemenea stâncă! Binecuvântat este uraganul care conduce sufletul la Dumnezeu! Uneori nu putem comunica cu Dumnezeu din cauza mulţimii prietenilor. Dar atunci când omul este sărac, lipsit de prieteni, neajutorat şi fără nici o nădejde, aleargă în braţele Tatălui şi este îmbrăţişat cu binecuvântări! Atunci când omul este împovărat cu necazuri atât de urgente şi unice încât nu se pot spune decât lui Dumnezeu, trebuie să fie mulţumitor pentru ele. Va învăţa mai mult despre Domnul atunci decât în orice altă vreme. O, credinciosule tulburat, necazul care te conduce la Tatăl este unul fericit! Acum că ai un Dumnezeu în care să te încrezi, pune-ţi toată încrederea în El. Nu-ţi dezonora Domnul şi Stăpânul prin temeri şi îndoieli nevrednice; fii tare în credinţă, şi dă slavă lui Dumnezeu. Arată lumii că Dumnezeul tău este mai valoros decât zece mii de lumi. Arată-le bogaţilor că eşti bogat în sărăcia ta atunci când Domnul Isus este Ajutorul tău. Arată-le celor puternici că eşti puternic în slăbiciune atunci când eşti sprijinit de „braţul veşnic”
(Deuteronom 33:27). Acum este timpul credinţei şi curajului. Fii tare şi viteaz, şi este sigur că, aşa cum Domnul a întemeiat cerurile şi pământul, tot El se va slăvi în slăbiciunea ta şi îşi va preamări Numele în necazurile tale. Grandoarea bolţii cereşti ar trebui nimicită dacă cerurile s-ar sprijini pe o coloană vizibilă, şi credinţa ta şi-ar pierde slava dacă s-ar sprijini pe ceva vizibil prin ochii fireşti. Fie ca Duhul Sfânt să te ajute să te odihneşti în Isus In această ultimă zi a lunii.

Seara

 Dacă umblăm în lumină, aşa cum El Însuşi este lumină. 1 loan 1:7

Umblând… aşa cum El însuşi este lumină!” Putem să ajungem la această umblare? Vom fi în stare vreodată să umblăm în lumină asemeni Celui pe care îl numim „Tatăl nostru” (Matei 6:9), şi despre care este scris: „Dumnezeu este lumină, şi în El nu este întuneric” (1 loan 1:4)? Cu siguranţă, acesta este modelul aşezat înaintea noastră, fiindcă Mântuitorul însuşi a zis: „de aceea fiţi dar desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48). Deşi simţim că nu ne putem ridica la desăvârşirea lui Dumnezeu, trebuie să o căutăm şi să nu ne mulţumim până nu o obţinem. Atunci când tânărul pictor pune mâna pe penel la începutul carierei, cu greu poate spera să-1 egalizeze pe Rafael sau pe Michelangelo. Totuşi, dacă nu are un beau ideal sau un arhetip în mintea sa, va crea ceva ordinar şi mediocru. Ce vrea să spună fraza că trebuie să „umblăm în lumină, aşa cum El însuşi este lumină”? Eu înţeleg că fraza aceasta cere asemănarea, mai degrabă decât măsura. Noi suntem în lumină, complet în lumină, sincer în lumină, onest în lumină, aşa cum este şi Dumnezeu, deşi nu putem fi în lumină în măsura în care este Dumnezeu. Eu nu pot locui în soare; este un loc prea strălucitor pentru mine. Totuşi, pot să umblu în lumina soarelui. In acelaşi mod, deşi nu pot să ajung la perfecţiunea şi puritatea adevărului care aparţin Domnului oştirilor prin natura Dumnezeului infinit. Totuşi, eu pot să „am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei” (Psalmi 16:8). Pot să lupt, cu ajutorul Duhului, să mă conformez imaginii Lui. Faimosul comentator din vechime, John Trapp, spunea: „Putem fi în lumină aşa cum Dumnezeu este în lumină pentru calitate, nu pentru egalitate”. Trebuie să avem lumina şi să umblăm în ea aşa cum Dumnezeu are lumina şi umblă în ea. Cât despre egalitatea cu Dumnezeu în sfinţenie şi puritate, trebuie să aştepte până trecem Iordanul şi intrăm în desăvârşirea Celui Prea înalt. Observaţi că binecuvântarea părtăşiei sfinte şi a curăţirii desăvârşite sunt legate de umblarea în lumină (vezi 1 loan 1:7).

IZVOARE IN DEŞERT

Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. (Ioan 20:29)

Ce important este pentru Dumnezeu să ne îndrepte mereu spre lucrurile care nu se văd, pentru că suntem atât de uşor prinşi în cursă de lucrurile pe care le putem vedea! Dacă Petru avea de gând să umble pe apă, trebuia să umble, dar dacă avea de gând să înoate până la Domnul Isus, trebuia să înoate. Nu putea să le facă pe amândouă. Dacă o pasăre are de gând să zboare, trebuie să stea departe de garduri şi de copaci, încrezându-se în forţa aripilor sale. Şi dacă încearcă să stea la mică distanţă de pământ, nu va zbura niciodată foarte bine.Dumnezeu a trebuit să-l aducă pe Avraam la capătul puterilor lui şi să-i arate că nu poate face nimic cu trupul lui. El a trebuit să-şi considere trupul „aproape mort” (Evrei 11:12) şi apoi să se încreadă în Dumnezeu ca să facă toată lucrarea. Când şi-a luat ochii de la el însuşi şi s-a încrezut numai în Dumnezeu, a devenit „deplin încredinţat că Dumnezeu ce făgăduieşte poate să şi împlinească” (Rom. 4:21).Aceasta ne învaţă Dumnezeu, şi El trebuie să ţină rezultatele care ne încurajează departe de noi, până învăţăm să ne încredem în El fără ele. Atunci Lui Îi place să facă la fel de real pentru noi Cuvântul Lui în actualitate precum este în credinţa noastră. A. B. Simpson

Nu cer ca El să-mi demonstreze că

    Cuvântul Lui e adevărat,

Şi că înainte să pot crede

    El trebuie să mă lase să văd.

Îmi e deajuns să ştiu

    Că e adevărat pentru că El spune că este;

Mă voi baza pe Cuvântul Lui neschimbător

    Şi mă voi încrede până voi putea să înţeleg.

E. M. Winter

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 27.32-49

    Isus este condus din pretoriu spre Calvar. Simon din Cirene este constrâns să-1 poarte crucea, în timp ce El ia de bunăvoie o povară incomparabil mai grea: cea a păcatului, pe care nimeni altul nu o putea lua în locul Lui. Este răstignit între doi răufăcători. „Vina Lui”, scrisă pe cruce, acuză, de fapt, poporul care-şi răstigneşte împăratul. Această relatare ne este dată pe scurt, fără mulţimea de detalii adăugate de oameni pentru a emoţiona sentimentele. Cu toate acestea, cu ajutorul limbajului sobru al Duhului, noi înţelegem că Preaiubitul Mântuitor nu a fost cruţat de nicio suferinţă: chinuri fizice, dar, mai presus de toate, chinuri morale. Batjocoritorii sunt acolo, provocându-L pe Isus să Se mântuiască pe Sine însuşi (v. 40). (Dar, dacă El rămâne pe cruce, nu este aceasta, cu siguranţă, pentru mântuirea altora?) Ei îl provoacă pe Dumnezeu, punând la îndoială iubirea Lui pentru Hristos, iar această jignire a lor Îl loveşte nespus de greu pe Domnul Isus (v. 43; Psalmul 69.9). Cu toate acestea, chinul cel mai mare (suferinţa suferinţelor) este, pentru El, abandonarea Sa timp de trei ceasuri. Dumnezeu îşi ascunde faţa atunci când Isus este făcut blestem, ispăşind păcatele mele şi ale tale, iar «inima Sa infinit de mare, apăsată un moment de această greutate, poartă povara eternă a pedepsei noastre».

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Romani 10:1-13

O PASIUNE PENTRU SUFLETE

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi. Romani 10:1

In
cartea lui Raymond C. Ortlund Lord; Make My Life a Miracle (Doamne, fă-mi viaţa o minune), există o povestire despre A.B. Simpson, fondatorul Alianţei Misionare Creştine. Un musafir al familiei Simpson s-a trezit dimineaţa devreme şi dorea să meargă spre birou. A văzut o imagine care l-a mişcat profund. Simpson stătea cu braţele în jurul unui glob pământesc, îmbrăţişându-l, ii curgeau lacrimi pe obraji. Literalmente plângea pentru lumea pierdută în păcat.

Apostolul Pavel a fost greu împovărat pentru mântuirea neamului său evreesc. El exprimă profunzimea acestor sentimente în Romani 9. El scrie: „Spun adevărul în Cristos, nu mint; cugetul meu luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape doresc sâ fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele tru- peşti” (v. 1-3). Si în textul nostru de azi, el spune: „…dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi este ca să fie mântuiţi”. Dumnezeu însuşi este cel mai înalt exemplu al dragostei faţă de oameni. „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, câ a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Pavel spune, în Romani 5:8, „Dumnezeu îşi arată dragostea fată de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi”. Cât de mult ne preocupă pe noi lumea înstrăinată de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim? – R.W.D.

Iubirea de oameni Te rog să mi-o dai,

Focul dorinţei să-i văd mântuiţi.

Şi-n drumul urcând să-i văd către rai

Şi-n braţul Tău, Doamne, deplin fericiţi. – Tovey

Pasiunea pentru Isus devine curând o pasiune pentru a spune altora despre Isus.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește fiilor lui Israel și spunele: «Sărbătorile rânduite ale Domnului, pe care le veți vesti, să fie adunări sfinte. Acestea sunt sărbătorile Mele rânduite»”.

Levitic 23.1,2

Scurte comentarii asupra Pentateuhului (8) – Levitic (C)

Capitolul 23 din Levitic prezintă una dintre cele mai uimitoare profeții din Biblie, deși în mod simbolic. Duhul Sfânt folosește sărbătorile din calendarul religios al lui Israel pentru a prezenta evenimentele de la cruce până la Mileniu. Acest calendar a fost numit «calendarul profetic al lui Dumnezeu», datorită vederii panoramice pe care o oferă asupra trecutului și asupra viitorului. Fără a intra în prea multe detalii, vom prezenta un mic sumar:

1. Paștele – lucrarea de răscumpărare a lui Hristos, de la cruce.

2. Sărbătoarea Azimelor – înlăturarea păcatului din umblarea noastră zilnică.

3. Sărbătoarea celor dintâi roade – învierea lui Hristos.

4. Sărbătoarea Cincizecimii (a Săptămânilor) – coborârea Duhului Sfânt și formarea Adunării.

5. Sărbătoarea Trompetelor – trezirea și strângerea lui Israel întro zi viitoare.

6. Ziua Ispășirii – pocăința iudeilor din cauză că Lau lepădat pe Mesia.

7. Sărbătoarea Corturilor – Împărăția milenială a lui Hristos.

Sărbătorile încep deci cu crucea și se sfârșesc cu gloria, ceea ce este în acord cu 1 Petru 1.11: „Patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea”. La sfârșitul acestei prezentări a cărții Levitic îi încurajăm pe cei credincioși să o citească atent și cu rugăciune. Deși este o carte dificilă, cineva a spus că, atunci când este vorba de a pătrunde semnificația Bibliei, Dumnezeu «nea lăsat cheia lângă ușă». B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14.27

Pacea Mântuitorului

În tinerețe, Felix Neff a fost ofițer în armata elvețiană. Deși avea un salariu bun și perspectivă de înălțare în rang, el nu era mulțumit, nu avea pacea sufletului. Într-o zi a găsit un pliant intitulat „Miere din stâncă”. L-a citit și l-a recitit. Prin acel pliant pe două pagini, Dumnezeu a găsit cu cale să-l trezească pe Felix.Mai târziu, el a scris: „Când după mii de hotărâri fără folos și mii de eforturi zadarnice am învățat în sfârșit că nimic bun nu locuiește în mine, am fost bucuros să citesc tot conținutul acelui pliant, care zugrăvea pe deplin adevărata stare mizerabilă a inimii mele și îmi arăta în același timp singurul remediu eficace. Cu mare bucurie am primit vestea bună că noi trebuie să mergem de-a dreptul la Isus Hristos cu toată vina noastră, cu toată necredința și chiar cu toată nepocăința noastră”. Atunci, pe acel pliant, ofițerul a scris: „Felix Neff a găsit pacea prin aceste pagini”.

Cititorule lipsit de pacea sufletească, Mântuitorul te cheamă să vii la El așa cum ești. Numai Isus poate să-ți dea alinare pentru sufletul tău chinuit de atâtea păcate. Numai Isus poate să-ți dea o pace trainică, o pace cum n-o poți găsi în această lume. Accepți propunerea Sa?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14.27

Pacea Mântuitorului

În tinerețe, Felix Neff a fost ofițer în armata elvețiană. Deși avea un salariu bun și perspectivă de înălțare în rang, el nu era mulțumit, nu avea pacea sufletului. Într-o zi a găsit un pliant intitulat „Miere din stâncă”. L-a citit și l-a recitit. Prin acel pliant pe două pagini, Dumnezeu a găsit cu cale să-l trezească pe Felix.

Mai târziu, el a scris: „Când după mii de hotărâri fără folos și mii de eforturi zadarnice am învățat în sfârșit că nimic bun nu locuiește în mine, am fost bucuros să citesc tot conținutul acelui pliant, care zugrăvea pe deplin adevărata stare mizerabilă a inimii mele și îmi arăta în același timp singurul remediu eficace. Cu mare bucurie am primit vestea bună că noi trebuie să mergem de-a dreptul la Isus Hristos cu toată vina noastră, cu toată necredința și chiar cu toată nepocăința noastră”. Atunci, pe acel pliant, ofițerul a scris: „Felix Neff a găsit pacea prin aceste pagini”.

Cititorule lipsit de pacea sufletească, Mântuitorul te cheamă să vii la El așa cum ești. Numai Isus poate să-ți dea alinare pentru sufletul tău chinuit de atâtea păcate. Numai Isus poate să-ți dea o pace trainică, o pace cum n-o poți găsi în această lume. Accepți propunerea Sa?

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Sunt eu convins de Cristos?

„Totuşi să nu vă bucuraţi de (aceasta) …. ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise înceruri.” Luca 10:20

Isus Cristos ne spune, de fapt: ..Nu te bucura de succesul în lucrarea pentru Mine, ci bucură-te că ai o relaţie bună cu Mine”. Capcana în care poţi cădea este să te bucuri de succesul în lucrarea creştină, să te bucuri de faptul că Dumnezeu te-a folosit. Nu-ţi poţi imagina niciodală ce poate face Dumnezeu prin tine dacă ai o relaţie bună cu Isus Cristos. Menţine o relaţie bună cu El şi atunci, indiferent în ce situaţie te afli şi indiferent cu cine te întâlneşti în fiecare zi, EI revarsă prin tine râuri de apă vie; prin mila Lui, El nu te lasă să observi aceasta. Când, prin mântuire şi sfinţire, ai o relaţie bună cu Dumnezeu, aminteşte-ţi că, oriunde ai fi, tu eşti pus acolo de El. Prin reacţia vieţii tale la tot ceea ce te înconjoară vei împlini planul lui Dumnezeu, atâta timp cât rămâi în lumină, după cum El însuşi este în lumină.

Astăzi există tendinţa de a pune accentul pe lucrare. Fereşte-te de oamenii care fac din utilitate obiectivul principal al mesajului lor evanghelic. Dacă iei drept test utilitatea, atunci viaţa lui Isus Cristos a fost cel mai mare eşec întâlnit vreodată. Steaua călăuzitoare a sfântului este Dumnezeu însuşi, nu utilitatea. Ceea ce contează este lucrarea pe care o face Dumnezeu prin noi, nu ceea ce facem noi pentru El. Ceea ce caută Domnul nostru în viaţa unui om este doar relaţia valoroasă cu Tatăl Său. Isus îi duce pe mulţi fii la slavă.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Poporul se plângea împotriva Domnului şi acesta a displăcut urechilor Domnului care a auzit”. NUMERI 11:1

Nici o povestire din istoria poporului Israel nu este de prisos, totul îşi are o transpunere sprirituală în viaţa şi istoria Bisericii şi a celui credincios. Psalmistul spune că murmurele lui Israel erau o răzvrătire nu numai împotriva lui Moise, dar erau chiar împotriva lui Dumnezeu însuşi şi din pricina aceasta au fost pedepsiţi mereu de El. Scopul vrăjmaşului este de a slăbi şi obosi pe sfinţi. Suntem agitaţi când încercarea se prelungeşte, ne plângem, cârtim. Acestea nu plac Domnului, dar negreşit îi plac vrăjmaşului! Aici, poporul se plângea că-i mergea rău. Ne-am pierdut şi noi tot elanul pentru orice activitate care ne-a fost încredinţată ca o datorie şi ca o favoare zilnică şi care, de fapt,este însăşi chemarea noastră? Dacă aceasta este situaţia, vom găsi repede motive să ne îndreptăţim plângerile şi vom găsi credincioşi nestatornici pe care să ne sprijinim şi care ne vor îndreptăţi plângerile, pentru că şi ei sunt în aceeaşi stare spirituală ca noi. În loc de a veni înaintea Tatălui nostru ceresc, căutând în El mângâiere, siguranţă, ajutor şi adăpost, de care avem în adevăr nevoie, noi căutăm oameni care bucuroşi se vor uni cu noi într-o astfel de stare, menţinând astfel această stare de cârtire şi răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Domnul aude murmurile „din corturi”. El ştie această stare a noastră şi se întristează că ne-am obişnuit repede cu binecuvântările Lui şi că dorim de acum altceva. Despre Israel se spune la versetul 6: „…Ni s-a uscat sufletul… ochii noştri nu văd decât mana aceasta”. Ce sacrilegiu! Ce dispreţ şi necinstire a lui Dumnezeu care i-a izbăvit din viaţa de mizerie din Egipt şi-i strămuta în Canaanul plin de binecuvântări! Poporul îndrăznea să vorbească astfel despre mană, despre acest dar al lui Dumnezeu, această pâine din cer, această minune prin care i-a ţinut în viaţă? Mai este de mirare că sufletele lor erau uscate? Dacă şi sufletele noastre încearcă aceeaşi stare de uscăciune este pentru că ne-am obişnuit cu toate harurile pe care ni le-a dat Dumnezeu în Domnul Isus. Nu ne mai place Cuvântul lui Dumnezeu, nu mai ne place să cântăm, să ne rugăm şi să mergem la adunare, dar toate acestea pentru că părtăşia noastră personală cu Domnul Isus a suferit o întrerupere. Şi ce-ar putea s-o întrerupă decât păcatul. Să ne revizuim urgent poziţia în care ne găsim! Să realizăm de unde a început căderea noastră; poate nu este un păcat grav. Dar neglijarea celor arătate mai sus nu ne va da posibilitatea reînoirii părtăşiei noastre cu El. Când Domnul Isus va redeveni centrul vieţii noastre, numai atunci vom fi izbăviţi de cârtire şi vom căpăta o stare de mulţumire şi recunoştinţă.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Si tot poporul a văzut lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: Domnul este adevăratul Dumnezeu„. 1 Imp. 18:39.

Ieri am văzut cum au adus jertfă proorocii lui Baal cum s-au făcut de ruşine şi cum a jertfit Ilie şi Dumnezeu a răspuns prin foc, iar apoi cum l-a recunoscut, poporul abătut de la el din nou pe Dumnezeul cel viu şi au strigat:”Domnul este adevăratul Dumnezeu, Domnul este adevăratul Dumnezeu”. Iar Ilie le-a răspuns: „Puneţi mâna pe proorocii lui Baal, nici unul să nu scape!” Si au pus mâna pe ei, Ilie i-a coborât la pârâul Chisan şi i-a junghiat acolo. Acesta a fost anul care trebuia să se ascundă timp de trei ani. Iar acum stătea aici şi poruncea atât poporului, cât şi împăratului şi ei l-au ascultat. Să ne gândim numai: să prinzi 450 de prooroci ai lui Baal şi să-i junghiezi -ce zi de măcel a fost! Observăm cum Dumnezeu poate conduce inima omului, căci chiar şi Ahab trebuia să fie ascultător, el care era împărat. Dar Ilie a spus judecata peste proorocii lui Baal. Si acum judecata care a fost valabilă pentru întreg poporul, a luat sfârşit, deoarece poporul s-a căit. Să ne gândim numai ce înseamnă să nu fie ploaie timp de 3 ani şi jumătate. Ilie s-a rugat pe vârful Carmelului şi aplecându-se la pământ şi-a aşezat faţa între genunchi şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare”. Si el s-a suit, s-a uitat şi a zis:”Nu este nimic”. Si i-a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi”. A şaptea oară, slujitorul i-a zis: „Iată, se ridică un mic nor din mare ca o palmă de om”. Ilie a zis: „Suie-te şi spune-i lui Ahab: „Înhamă şi coboară-te ca să nu te oprească ploaia”. Intre timp cerul s-a înnegrit de nori şi a venit o ploaie mare. Si mâna Demnului era peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab, până la intrarea în Israel”.

O, Doamne, Tu faci minuni atât în cer cât şi pe pământ!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

MÂNGÂIERE, SIGURANŢĂ, SATISFACŢIE

Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este Spre mântuirea şi bucuria mea? 2 Samuel 23.5

Aici avem un mănunchi de făgăduinţe, ca o cutie cu perle. Legământul este chivotul care cuprinde toate lucrurile. Aceste ultime cuvinte ale lui David, pot să fie şi ale mele astăzi. Ele încep printr-un suspin: nici eu, nici ai mei, nu suntem înaintea lui Dumnezeu aşa cum am vrea. Încercări, griji, păcate, fac să-ţi pară perna tare.Apoi vine un gând mângâietor: „El a făcut cu mine un legământ veşnic”, Dumnezeu însuşi S-a legat cu mine şi a pecetluit contractul cu sângele lui Isus. Eu sunt legat cu Dumnezeu şi Dumnezeu este legat de mine.De aici iese o siguranţă; căci acest legământ fiind veşnic, bine întărit şi sigur, n-am de ce mă teme pentru viitor, nici de lipsurile mele asupra unor lucruri uitate, nici de nesiguranţa lucrurilor trecătoare. Acest legământ este o stâncă pe care eu pot să pun temelia şi să clădesc pentru viaţă şi moarte. David nu doreşte nimic mai mult decât mântuirea sa, şi toate dorinţele sale sunt înaintea Lui. El găseşte în acest legământ tot ce poate să dorească un om.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa. Efeseni 6.18

Ce loc ocupă rugăciunea în viaţa noastră şi ce însemnătate îi atribuim noi? Credem într-adevăr că rugăciunile noastre vor fi ascultate? Este rugăciunea o necesitate, sau o facem numai aşa de formă sau de obligaţie? Acestea sunt întrebări serioase care toţi credincioşii ar trebui să ni le punem. Rugăciunea adevărată, serioasă şi sinceră este în ochii lui Dumnezeu de o valoare extraordinară. În rugăciune dăm expresia dependenţei de Dumnezeu şi a tuturor imposibilităţilor noastre iar pe de altă parte exprimăm starea noastră înaltă de copii ai Tatălui Ceresc. Când ne rugăm venim în legătură cu Dumnezeu. Noi ne aruncăm la picioarele Lui în cenuşă şi totodată suntem ridicaţi în faţa Marelui Dumnezeu în cer. Ce lucru îmbucurător! Din toată creaţia numai omul poate să se roage şi de nici un înger nu ştim dacă se roagă. Ce mare înlesnire pentru noi că prin rugăciune putem să ne apropiem de Dumnezeu. Vreau să te întreb: Azi dimineaţă te-ai rugat şi pentru ce? I-ai adus strictul necesar? Ai fost pătruns de conştiinţa că stăteai în faţa lui Dumnezeu? Şi cât timp ai folosit pentru rugăciunea ta? Dă-ţi singur răspunsul la aceste întrebări, dar fii sincer! Fără rugăciune suntem săraci şi neputincioşi duhovniceşte şi nu putem să ştim despre puterea şi îndurarea lui Dumnezeu, Tatăl nostru. De s-ar putea spune despre noi de fiecare în parte: „Vezi că se roagă!”Rugăciunea este o vorbire cu Dumnezeu: – „Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor şi am zis: „Doamne, Dumnezeul cerurilor…” (Neem. 1.4-5).- „Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic” (Iov 13.3).- „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul…” (Ioan 17.1).

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Binecuvântează întregul Colegiu cu valuri de sănătate şi putere. Arată-ne mai multă dragoste pentru ca, strălucind sub îngrijirea Ta, să putem merge înainte astăzi. Binecuvântează pe cei ce ne vizitează.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!» ISAIA 50,10

Atacurile în duh sunt profunde şi foarte puternice. Pentru a fi biruitori, trebuie să câştigăm mai înainte biruinţa asupra trupului şi sufletului nostru. Duhul unui om reprezintă tronul de domnie al Duhului lui Dumnezeu; astfel intrăm în părtăşie cu Sfânta Treime. Din acest motiv scopul diavolului este acela de a ne întuneca duhul, de a ne cufunda în disperare. Domnul îngăduie asemenea atacuri ca noi să credem şi să acceptăm doar realitatea biruinţei lui Isus: «Iată că v-am dat putere … şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Ce putem face în mod practic când duhul nostru se luptă la adâncimi întunecate nebănuite? Să ne încredem în Domnul cu toată inima noastră, chiar dacă uneori nu simţim nimic! Când nu mai primim nici un răspuns de sus, când toate căile parcă sunt înfundate şi trecem printr-o «noapte» a sufletului, trebuie să facem ceea ce spune prorocul Isaia: «să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!» Dacă ne agăţăm puternic de Domnul, vom fi ca Iov care, în ciuda încercărilor grele prin care a trecut, a putut să afirme: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu» (Iov 19,25).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Nădăjduiește în Domnul. Psalmi 27:14

Să nădăjduieşti poate părea un lucru uşor, dar este una din posturile pe care soldatul creştin nu o învaţă decât după ani întregi. Mărşăluirea este mult mai uşoară decât aşteptarea, pentru soldaţii lui Dumnezeu. Există ore de confuzie în care cel mai ascultător suflet, doritor să slujească Domnului, nu ştie ce să facă. Cum ar trebui să acţioneze? Să se lase pradă disperarii? Să fugă înapoi cu laşitate şi să scape, Sau să meargă înainte, în nesiguranţă? Nu, trebuie să aştepţi pur şi simplu. Să aştepţi în rugăciune, totuşi. Cheamă-L pe Dumnezeu, şi prezintă cazul în faţa Lui. Spune-i necazurile tale şi cere ajutorul făgăduit. Atunci când nu ştii ce să alegi între o datorie şi alta, cel mai bine este să te umileşti ca un copil şi să aştepţi pur şi simplu răspunsul Domnului. Este bine să ne recunoaştem nesocotinţa şi să aşteptăm să fim conduşi de voia lui Dumnezeu. Dar aşteaptă în credinţă. Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Aşteptările necredincioase şi nerăbdătoare sunt o insultă pentru Domnul. Crede că El va veni la timpul potrivit, chiar dacă te ţine în aşteptare până la miezul nopţii. Viziunea va sosi şi nu va întârzia. Aşteaptă cu răbdare, nu te răzvrăti din cauza încercărilor, şi binecuvântează-L pe Dumnezeu pentru ele. Nu murmura aşa cum făceau copiii lui Israel contra lui Moise. Nu-ţi dori să te întorci în lume, acceptă situaţia aşa cum este, simplu şi din toată inima, fără nici o încăpăţânare, din mâna Dumnezeului legământului. Spune: „acum, Doamne, facă-se nu voia mea, ci voia Ta. Nu ştiu ce să fac. Sunt adus la limită, dar voi aştepta să despici marea şi să-mi alungi duşmanii. Voi aştepta, chiar dacă mă vei ține multe zile, fiindcă inima mea este întemeiată pe Tine, Dumnezeule. Sufletul meu aşteaptă plin de convingerea că Tu eşti bucuria şi mântuirea mea, adăpostul meu şi turnul meu de scăpare”.

Seara

Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat. Ieremia 17:14

I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui. Isaia 57:18

    Indepărtarea bolilor spirituale este prerogativa exclusivă a lui Dumnezeu. Bolile fizice pot fi vindecate de oameni pe diferite căi. Totuşi, chiar şi atunci, onoarea trebuie dată lui Dumnezeu, care dă putere de vindecare medicamentelor şi oferă corpului omenesc tăria de a se opune bolii. Cât despre bolile spirituale, ele sunt domeniul Marelui Medic. El le cere ca dreptul Lui exclusiv: „Eu dau viaţă şi Eu omor; Eu rănesc şi Eu tămăduiesc” (Deuteronom 32:39). Unul din titlurile de seamă ale lui este Iehova-Rafa, „Domnul care te vindecă” (Exod 15:26). „Eu îţi voi vindeca rănile” este o făgăduinţă care nu poate veni de la om, ci numai de la Dumnezeul veşnic. Din acest motiv, psalmistul strigă către Domnul: „vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele” (Psalmi 6:2) şi „vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Tal” (Psalmi 41:4). Tot din acest motiv, cei evlavioşi laudă numele Domnului, spunând: „El vindecă toate bolile noastre” (vezi Psalmi 103:3). Cel care a făcut omul poate să-i vindece bolile, şi Cel care este Creatorul naturii noastre poate să o creeze din nou. Ce mângâiere incomparabilă este să ştii că în persoana lui Isus „locuieşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2:9)! Nu contează câte boli ai, Marele Medic te poate vindeca. El este Dumnezeu, şi nu există limită pentru puterea Lui. Vino, deci, cu ochii orbiţi de neînţelegere. Vino cu picioarele tremurând de slăbiciune şi cu mâinile rănite de puţină credinţă. Vino cu febra unui temperament mânios sau cu frigurile disperării. Vino aşa cum eşti, fiindcă Cel care este Dumnezeu te poate vindeca de boală. Nimeni nu poate opri puterea vindecătoare care vine de la Domnul Isus. Legiunile de demoni au fost forţate să recunoască puterea iubitului Medic. El nu a fost făcut de ruşine niciodată. Toţi pacienţii Lui au fost vindecaţi în trecut şi vor fi vindecaţi şi în viitor. Tu te vei afla printre ei, dragă prietene, dacă te vei odihni în El seara aceasta.

IZVOARE IN DEŞERT

Cei ce coborâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului (Psalmul 107:23-24)

Omul care nu a învăţat că orice vânt care bate poate fi folosit pentru a ne călăuzi spre cer cu siguranţă nu stăpâneşte arta navigării şi este doar un novice. De fapt, singurul lucru care nu ajută pe nimeni este liniştea de moarte. Orice vânt, fie el de la nord, de la sud, de la est sau de la vest ne poate ajuta să ajungem în portul binecuvântat. Deci caută doar aceasta: să stai bine pe mare – şi atunci să nu te temi de vânturile puternice. Rugăciunea noastră să fie ca cea a unui englez bătrân: „O, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării, pentru că suntem atât de aproape de ţărm încât chiar şi o mică briză de la cel rău ar putea sfărâma corabia noastră de stânci. Din nou, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării, acolo unde va fi suficient loc să câştigăm o victorie glorioasă”. Mark Guy Pearse

Adu-ţi aminte că credinţa noastră este întotdeauna la înălţimea ei maximă când suntem în mijlocul încercării, şi încrederea în carne nu va suporta niciodată testarea. Credinţa pe vreme frumoasă nu este deloc credinţă. Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 27.19-31

Pilat rămâne foarte dezorientat în faţa acuzaţiilor pe care i le aduc şefii iudeilor. Niciodată nu avusese înaintea lui un Om ca Acesta. O dublă mărturie, cea a soţiei lui (v. 19) şi cea a propriei conştiinţe (v. 24) îi dau convingerea că are de-a face cu un drept. În plus, cunoştea perversitatea celor care îl dăduseră, din pizmă, în mâinile lui (v. 18). Ce să facă? Dacă L-ar fi condamnat, ar fi comis cu siguranţă o nedreptate; dacă L-ar elibera, în mod sigur i-ar scădea popularitatea. Spălându-şi în chip simbolic mâinile (nu însă şi conştiinţa), aruncă responsabilitatea în seama poporului, care o acceptă cu ochii închişi. Dincolo de această mulţime mânată de cele mai josnice porniri şi de şefii care o aţâţă, Satan îşi împlinea lucrarea de a cultiva ura. Dar şi Dumnezeu îşi continua lucrarea Sa, în întregime de har şi de mântuire.

    Isus încape pe mâinile soldaţilor brutali, care îl îmbracă cu o imitaţie de veşmânt împărătesc, pentru a-şi bate joc de El, înainte de a-L conduce la tortură. Într-o zi însă, în faţa tuturor privirilor, Domnul va apărea în toată gloria Sa de împărat al împăraţilor, iar mâna Sa puternică, care în acest moment ţine o trestie, se va ridica pentru a-i judeca pe vrăjmaşii Săi (comp. v. 29 cu Psalmul 21.3,5,8).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Proverbele 16:5, 16-19

MÂNDRIE RĂSTURNATĂ

O inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului…Proverbele 16:5

Un om trufaş îşi semnalează mândria ca o lumină intermitentă într-o intersecţie. El afişează cât de „măreţ” este el prin umblet, vorbire, şi maniere. Preotul englez Caleb C. Colton, a spus: „Mândria, ca un magnet, arată întodeauna spre un singur obiect, eul. Spre deosebire de magnet, ea nu are polul de atragere, ci oriunde o îndrepţi ea respinge numai*.

Există o formă mai subtilă a mândriei care nu este prea uşor de detectat. Ea se ascunde sub un furnir subţire de pretinsă umilinţă. Creştinii cu o părere modestă despre ei înşişi par deosebit de înclinaţi spre această formă de vanitate. Simptomele ies la suprafaţă prin comentarii ca: „Nu sunt destul de bun”. „Prefer să stau în umbră”. „Nu cred că am să pot face prea multe pentru Domnul”. Aţi auzit vreodată afirmaţii ca acestea? La suprafaţă par să exprime umilinţă. Dar analizatile numai un moment. Subiectul dominant este totuşi „eu”. Umilinţa autentică nu are nevoie să-l enunţe pe eu. În multe cazuri, dezaprecierea de sine este semnul unei mândrii inversate. În loc să ne ridicăm pe noi înşine, ne coborâm – dar reflectorul este totuşi cu toată lumina pe „eu”. Dumnezeu urăşte orice formă a mândriei – cea ascunsă, cât şi cea afişată. Dacă credem că suntem „cineva”, trebuie să recunoaştem totală dependenţă de Dumnezeu. Dacă credem că suntem un „nimeni”, trebuie să acceptăm cu recunoştinţă darurile pe care El ni le-a dat. Apoi trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în umilinţa inimii noastre şi să-I dăm Lui toată slava.    – D.J.D.

Avem o putere egoistă în noi:

Eul nostru mândru şi ambiţios

Vechea fire mândră trebuie s-o omori,

Dacă-L vrei ca Domn în viaţă pe Cristos. – Anonim

Umilinţa falsă este mândrie curată.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre. Efeseni 2.1

Dacă privim cu atenție la starea căzută a omului, ne dăm seama de nenorocirea adusă prin păcat și vedem, de asemenea, răspunsul deplin al lui Dumnezeu la această stare, prin evanghelie. Păcatul nea cufundat în moarte spirituală și trebuie să fim aduși la viață, dacă este să trăim față de Dumnezeu. A fi mort față de Dumnezeu este echivalent cu a fi viu față de lume și față de diavol; sunt două stări care izvorăsc una din cealaltă.

„Nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul careL caută pe Dumnezeu” (Romani 3.11). Aceasta este o afirmație solemnă. Că nu există niciunul drept (versetul 10) este suficient de rău, însă este și mai rău că nimeni nu înțelege și că nimeni nuL caută pe Dumnezeu, unde se găsește dreptate, pricepere și viață. Omul natural nu găsește nimic de dorit în Dumnezeu. Omul nu este drept, însă nici nu înțelege că nu este drept. El nu are nicio dorință după Dumnezeu, care este drept. Omul este mort față de Dumnezeu.De îndată ce aceste lucruri solemne sunt înțelese, ne dăm seama că singura noastră speranță este ca Dumnezeu să pornească o lucrare în noi, prin îndurarea Sa suverană. Noi nu putem porni o lucrare decât în rău, însă, în ceea ce privește orice lucru care ține de Dumnezeu, suntem morți; prin urmare, orice mișcare înspre bine trebuie să pornească de la El.Deci Dumnezeu trebuie să acționeze primul; dar cum va acționa El? Prin instruire sau prin educație? Nicidecum! Nu poate exista nimic bun până când El nu aduce la viață. Cuvântul din Noul Testament pentru „aducere la viață” este format din două cuvinte: „viu” și „a face”. Întreaga plinătate a Dumnezeirii este implicată în lucrarea de aducere la viață. Am fost aduși la viață prin asociere cu Hristos – viața Lui este viața noastră. Astfel, putem fi „așezați împreună în locurile cerești” în El. Fiindune dăruită o astfel de viață, suntem cu totul potriviți pentru un astfel de loc înălțat.F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… încercarea credinței voastre … să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea …1 Petru 1.7

Șlefuitorul de diamante

Un prieten îmi povestea: De curând am văzut cum un șlefuitor de diamante a luat în mână o piatră prețioasă. Era neprelucrată și nu era frumoasă. A prins-o și a pus discul de șmirghel la 2.000 de turații pe minut să treacă peste ea. Piatra suspina. După un timp, meșterul o întoarse, ca să o șlefuiască și pe a doua suprafață. Piatra suspină din nou. Dar meșterul știa ce făcea. Tot mereu o prindea în altă poziție, tot mereu discul trecea peste ea. După ce a așezat piatra de cincizeci de ori, am întrebat: „Meștere, nici acum nu este destul?”. – „Nu, încă nu, eu nu fac lucru pe jumătate!”. Dar într-un final a scos piatra, mi-a dat-o și a spus: „Acum uitați-vă la ea! Dar nu mergeți cu ea la soare, soarele vă va orbi!”. Și iată, o lumină minunată strălucea din inima pietrei și se spărgea într-o mulțime de culori pe toate suprafețele șlefuite cu atâta greutate. – O lucrare de artă!

Dumnezeu Se străduiește pentru ai Săi, să-i transforme conform chipului lui Hristos. Pentru aceasta, El folosește tot felul de mijloace, care adesea nu ne plac: suferință, necaz, teamă, greutăți, prigoană, strâmtorare, supărare și dureri sufletești. Ce bine de noi, dacă stăm liniștiți, nu murmurăm și nu ne plângem, ci ținem cu tărie la dragostea Lui și ne încredem pe deplin în El! La final ne vom bucura și Îi vom mulțumi lui Dumnezeu, când vom vedea rezultatul slăvit al căilor Sale cu noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNTÂRESTE-ȚI CĂSNICIA!

„Bărbaților, purtați-vă…cu înțelepciune”(1 Petru 3:7)

„Femeile… să fie cinstite” (1 Timotei 3:11)

Un cuplu care-si sărbătorea cea de-a cincizecea aniversare de la căsătorie a fost întrebat care este secretul reușitei lor. Soțul a răspuns: „In ziua în care ne-am căsătorit, am stabilit ca daca se va naște vreo dispută între noi, eu voi ieși afară și voi sta pe veranda până mă voi calma. Și a funcționat de minune; cincizeci de ani de stat afară, la aer curat, a fost exact ceea ce-i trebuia relației noastre”

Dacă ți-ai petrecut prea mult timp pe veranda sau in balcon, iată trei modalități prin care să-ti întărești căsnicia:

1) Dedicare. Este ușor să rostești „te iubesc!” la ocazii speciale, dar trebuie sa o faci șapte zile pe săptămână. O vedetă de film care a trecut prin mai multe casnicii eșuate i-a spus unui reporter: „Am renunțat să mai caut persoana potrivită. Acum lucrez ca sa devin eu persoana potrivită”. Metoda aceasta dă roade întotdeauna!

2) Preocupare. Soții și soțiile sunt la fel de diferiți ca ziua si noaptea. Și pentru a complica și mai mult lucrurile, nevoile lor se schimba în funcție de anotimpul vieții în care se găsesc. Așadar, atunci când întrebi: „Cum te simți astăzi/ Oprește-te si ascultă! Poate soția ta nu dorește ca tu să rezolvi problema, ci doar sa ți-o împărtășească. Fericirea în căsnicie nu este o întâmplare: e o decizie pe care o iei și pe care continui s-o iei în fiecare zi.

3) Supraviețuire. Căsnicia poate ușura problema singurătății însă aduce provocarea de a te înțelege cu cealaltă persoană. Ea te învață ca nu poți evita conflictul de fiecare dată, dar o poți face să funcționeze și prin conflicte.

Daca într-o căsnicie nu exista doi câștigători, nu există nici unul.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Încrederea sublimă

„Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Ioan 11:40

De fiecare dată când te aventurezi în viaţa de credinţă, descoperi ceva în împrejurările tale obişnuite care contrazice clar credinţa ta. Raţiunea umană nu este credinţă, iar credinţa nu este raţiune umană. Una ţine de viaţa naturală, iar cealaltă de viaţa spirituală. Te poţi încrede în Isus Cristos atunci când raţiunea ta nu poate crede în El? Te poţi aventura eroic pe baza cuvintelor lui Isus Cristos. atunci când raţiunea îţi strigă: „E o minciună”? Pe munte e uşor să spui: „O, da, cred că Dumnezeu poate face aceasta”; dar trebuie să cobori în valea posedată de demoni şi să te confrunţi cu realitatea care râde ironic de întreaga ta credinţă de pe Muntele Transfigurării. De fiecare dată când teologia credinţei devine clară propriei mele minţi, mă întâlnesc cu ceva care o contrazice. Dacă spun că mă încred în Dumnezeu care împlineşte toate nevoile mele şi apoi ajung într-o perioadă de uscăciune, fără nici o perspectivă, se va vedea atunci dacă voi trece prin încercarea credinţei victorios sau voi da înapoi, mulţumindu-mă cu ceva mai puţin? Credinţa trebuie încercată, deoarece numai prin luptă poate fi ea transformată într-un bun personal. Cu ce se confruntă credinţa ta acum? Încercarea sau va dovedi credinţa ta ca fiind bună, sau o va distruge. „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” Scopul final este încrederea în Isus. Crede cu stăruinţă în El şi orice încercare pe care o vei întâlni îţi va întări credinţa. Viaţa de credinţă este mereu pusă la încercare şi ultima mare încercare este moartea. Fie ca Dumnezeu să ne păstreze într-o stare bună pentru luptă! Credinţa este acea încredere de nespus în Dumnezeu, care nu visează niciodată că El nu va fi lângă noi.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Daniele, nu te teme de nimic, căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi” DANIEL 10:12

Cum se face totuşi că atâtea rugăciuni nu primesc răspuns? Scriptura ne dă diferite motive. Daniel 10, de pildă, ne arată că pot fi rugăciuni bune care nu primesc răspuns imediat. Diavolul încearcă să împiedice răspunsul dar nu poate decât, cel mult, să-l încetineze să sosească. Şi Dumnezeu îngăduie uneori aceasta ca să ne încerce credinţa şi stăruinţa.

Totuşi, se poate ca să fim chiar noi piedică rugăciunilor noastre. Isaia 59:2 spune: „… Păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte”. Psalmistul spune: „Dacă aş fi privit la nelegiuire în inima mea, Domnul nu m-ar fi ascultat” (66:18). Domnul Isus spune la Marcu 14:26 „Dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru… nu vă va ierta…” Cum putem să îndrăznim să cerem ceva când noi nu iertăm din toată inima pe acela care ne-a rănit sau a greşit faţă de noi?

O altă pricină că nu primim răspuns o spune Iacov: „Voi cereţi şi nu .căpătaţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre”. Cum poate Dumnezeu să ne dea, când noi cerem ca să satisfacem poftele inimii noastre, dorinţele firii noastre vechi?

Una din piedicile cele mai frecvente ale faptului că Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre este duhul de neiertare „care nu numai că îl împiedică pe Dumnezeu să ne răspundă dar să ne şi ierte când am greşit. Pilda celor doi datornici nu este numai o ilustrare a antagonismului dintre lege şi har, ea ne vorbeşte şi nouă astăzi atât de mult. Pentru că trăim din iertarea lui Dumnezeu, trebuie să avem şi noi acelaşi duh de iertare şi aceasta din toată inima, aşa cum a făcut Tatăl nostru când am venit la El şi i-am cerut iertare pentru o datorie pe care n-am fi putut s-o plătim niciodată. Să ne ferim însă cu multă grijă de o iertare formală, rece, sau cum spunea cineva, „Iert dar nu vreau să mai am a face cu el”. Aceasta este prefăcătorie şi Domnul o cunoaşte în totul. Să rugăm pe Domnul să ne ferească de duhul de neiertare. Trec uneori zile, luni şi chiar ani în starea aceasta şi ce este mai grav, este că încercăm s-o justificăm. Dar înaintea cui? înaintea lui Dumnezeu? Nu merge, frate sau soră! Înaintea cugetului nostru propriu? Nici asta nu merge, pentru că dacă el mai este încă puţin treaz, în nici un caz nu ne va îndreptăţi pentru că el este reprezentantul lui Dumnezeu în noi. Dacă încercăm să ne îndreptăţim acest duh de neiertare înaintea oamenilor, este şi mai rău, căci îi înşelăm şi pe ei şi ne înşelăm şi pe noi şi atunci cugetul se împietreşte de-a binelea. Chiar dacă fratele sau sora nu ne-au cerut iertare, este bine să-i iertăm din toată inima. Acesta este Harul.

Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne revizuim imediat relaţiile cu fraţii şi dacă noi am greşit, să le cerem iertare fără ca să aşteptăm ca ei să ne ierte din obicei. Dacă ei au greşit faţă de noi, să facem numai ce-ar face Domnul Isus în locul nostru. „Legea ne cere ce trebuie să facem. Domnul Hristos ne dă ce avem nevoie: IERTARE.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ”.1Imp. 18:38.

Ilie era singur pe muntele Carmel, unde era tot poporul adunat, împotriva celor 450 de prooroci ai lui Baal şi cei 400 de prooroci ai Astarteei. Iar acum le-a poruncit să-şi aleagă un junc pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc şi la fel va face şi el. Si a continuat să spună: „Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema Numele Domnului Dumnezeu. Care va răspunde prin foc, acela să fie Dumnezeu.” Si tot poporul a răspuns şi a zis: „Cuvântul acesta este bun”. Proorocii lui Baal au pregătit jertfa şi au strigat de dimineaţă până la amiază numele lui Baal, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas nici semn de luare aminte. Ei au strigat tare şi după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până ce a curs sânge pe ei; dar nu s-a auzit nici glas nici răspuns. Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Ilie a lua 12 pietre, după numărul seminţiilor lui Israel, şi a zidit din ele un altar. Apoi a aşezat lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne şi a zis: „Să aducă apă şi s-o toarne pe arderea de tot şi apa curgea în jurul altarului şi a umplut cu apă şi şanţul. Apoi Ilie s-a rugat şi l-a strigat pe Domnul lui Avraam şi a zis: „Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel că eu sunt slujitorul Tău şi să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti adevăratul Dumnezeu”. Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. Si apoi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!„.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNVIORARE DEPLINĂ

Sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu vor mai tânji. Ieremia 31.12

Oh, dacă sufletul nostru ar primi această îngrijire dumnezeiască, n-ar mai fi uscăciune şi el ar fi ca o grădină a Domnului! La adăpost de stricăciune, înconjurat de har, întreţinut prin învăţătură, cercetat de dragoste, curăţit prin disciplină şi păstrat prin puterea dumnezeiască, acest suflet este astfel pregătit să aducă roade pentru Domnul.Dar o grădină poate să se usuce din lipsă de apă şi plantele sale să dea îndărăt până aproape să piară. Sufletul meu, cât de repede ţi s-ar întâmpla astfel, dacă Domnul te-ar părăsi! În Răsărit, o grădină fără apă încetează să mai fie grădină, căci nimic n-ar ajunge la coacere, n-ar putea să crească şi să trăiască acolo. Dacă însă grădina este permanent udată ea devine o desfătare pentru cei ce o admiră. Oh, de ar uda Duhul Sfânt sufletele noastre în aşa fel ca fiecare parte a grădinii noastre interioare, fiecare pom sau legumă să primească la timp apa necesară, atunci şi viaţa noastră ar fi ca o grădină roditoare. În toată grădina, veţi putea să cunoaşteţi, după strălucirea verdeţei, pe unde trece apa care o udă, iar în Biserică veţi recunoaşte de asemeni foarte repede unde lucrează Duhul Sfânt.Doamne, udă-mă şi astăzi, ca să aduc multă roadă spre slava Ta, pentru dragostea Domnului Isus! Amin!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. Romani 13.3

Dumnezeu în dragostea Lui s-a gândit la toate. Nu numai viaţa veşnică este ascunsă în El, ci şi purtarea de grijă pentru lucrurile noastre de toate zilele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „căci nu-i stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu” şi poziţia creştinului faţă de ea e mai mult decât gândim adeseori. Este bine să ne revizuim poziţia noastră cu privire la stăpânire şi să ne lăsăm conduşi de Sfânta Scriptură.Ca în toate lucrurile starea noastră este reglementată prin înaltul nivel intern al cunoaşterii ei. De aceea să ascultăm îndemnurile lui Dumnezeu şi să „facem rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri” dintr-o inimă curată în faţa lui Dumnezeu „pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii”. Fără îndoială că în felul acesta vom fi mulţumitori autorităţilor care în conformitate cu legile ne ocrotesc ca să ne putem aduna în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, şi care după mărimea puterii lor pedepseşte răul şi caută să păzească binele. Dacă ne lipseşte supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi seriozitatea faţă de El, atunci vor lipsi din rugăciuni şi cererile pentru cei înălţaţi în dregătorii.

Cât de uşor se poate ivi o lacună în supunerea noastră faţă de stăpânire! Foarte uşor putem fi în primejdie să discutăm cu lumea mereu nemulţumită de anumite persoane şi astfel să prindă vreo rădăcină de amărăciune care să ne murdărească cugetul.

Noi trăim zilele din urmă şi să mulţumim de ordinea care încă mai există, dar totodată să veghem în rugăciune pentru cei care sunt în funcţii de răspundere, pentru toţi oamenii de care vrea Dumnezeu să se folosească.”Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, adu măreţe ploi de har şi slavă peste toate orele de astăzi şi pentru întâlnirea fraţilor de după-masă; Te implor să faci ca acesta să fie un timp de mare putere şi binecuvântare.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.» GALATENI 2,20

Un suflet schilodit este imaginea unui caracter bolnav. Aceasta este realitatea tristă a unui credincios care se află sub puterea duşmanului. Un astfel de om este negativist din punct de vedere spiritual, loveşte totul în jurul său; se enervează pe toţi din absolut orice motiv, totul îl irită, afară de propria sa persoană. În cele din urmă se retrage jignit în cochilia lui … şi iadul izbucneşte în râsul său răutăcios, deoarece vede încă un suflet care ar fi putut fi folosit de Domnul într-un mod minunat, dar care este acum prins în ghearele sale. Aceşti oameni sunt adesea persoane foarte talentate care ar fi putut să facă ceva în împărăţia lui Dumnezeu spre gloria îndurării Sale. Dar acum nu mai există alinare pentru ei. Cu cât un caracter este mai bolnav, mai pervertit de păcat, cu atât omul respectiv are mai puţină putere în duhul său. De aceea, întoarce-te acum la punctul zero, adică acolo unde Cristos a fost crucificat în locul tău. Cine se întoarce în punctul de plecare, are loc în suflet numai pentru biruinţa lui Isus. Cine ia în serios cuvintele lui Isus — «Iată că v-am dat putere… şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19) – acela experimentează biruinţa în toate domeniile vieţii!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Ai milă de mine, Dumnezeule. Psalmi 51:1

În timp ce suferea de o boală gravă, doctorul Carey a fost întrebat: „Dacă boala aceasta se va dovedi fatală, ce pasaj aţi vrea să alegem pentru predica de înmormântare?” El a răspun: „O, mă simt atât de păcătos şi nevrednic să se spună ceva despre mine, dar dacă trebuie să am o predică de înmormântare, ar fi bine să fie din textul „ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele (Psalmi 51:1)”. În acelaşi spirit de umilinţă, el a scris în testamentul său ca piatra de mormânt să poarte următoarea inscripţie:

WILLIAM CAREY, NĂSCUT AUGUST 17,1761; MORT

Un vierme nevrednic, sărman şi umil

Se-ntoarce în căminul Tău divin.

Doar prin sprijinul harului liber poate cel mai experimentat şi onorat dintre sfinţi să se apropie de Dumnezeu. Cei mai buni dintre oameni sunt conştienţi, în primul rând, că sunt oameni. Bărcile goale trec pe deasupra apei, dar corăbiile încărcate sunt afundate în apă; falşii credincioşi pot să se laude, dar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu strigă după îndurare, recunoscându-şi nevrednicia. Avem nevoie de mila Domnului în faptele noastre bune, în rugăciunile, predicile, milosteniile şi lucrurile noastre sfinte. Sângele nu a fost stropit doar pe uşile caselor israelitilor, ci şi în templu, pe scaunul îndurării şi pe altar, fiindcă păcatul intră în cele mai sfinte lucruri, şi este nevoie de sângele lui Isus care să le curăţească. Dacă avem nevoie de îndurare în îndatoririle noastre, ce putem spune despre păcate? Cât de minunat este gândul că îndurarea cea veşnică aşteaptă să ne mântuiască, să ne repare greşelile, şi să ne vindece oasele rupte!

Seara

In tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui. Numeri 6:4

Printre alte jurăminte, nazireii depuneau un jurământ care le interzicea consumarea vinului (vezi Numeri 6:2,3). Ca să fie păziţi de violarea obligaţiei, li se interzicea să bea oţet din vin sau băuturi tari. Pentru ca regula să fie şi mai clară, nu trebuiau să se atingă de mustul proaspăt de struguri sau de fructul viţei — proaspăt sau uscat. Ca să completeze integralitatea jurământului, nu li se permitea să aibă nimic de a face cu via. De fapt, trebuiau să evite „orice vi se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22). Cu siguranţă, abstinenţa lor este o lecţie pentru poporul separat al Domnului, învăţându-i să se îndepărteze de orice forrnă de păcat — nu numai de formele vizibile, ci şi de spiritul şi aparenţa păcatului. Să fii strict cu tine însuţi în umblarea pe calea Domnului este un lucru dispreţuit în zilele noastre. Totuşi, fii liniştit, dragă cititorule, acesta este cel mai fericit şi mai sigur mod de viaţă. Cel care cedează într-un punct sau în două în faţa lumii este în mare pericol; cel care mănâncă strugurii din Sodoma va bea curând vinul Gomorei. O mică spărtură în zid face loc apelor mării, şi spărtura creşte până când totul este inundat Asemănarea cu lumea, în orice proporţie, este o capcană pentru suflet şi îl pregăteşte să cadă pradă păcatului. Nazireul care bea must de struguri nu putea fi sigur de gradul lui de fermentaţie. In consecinţă, el nu putea şti cu precizie dacă jurământul lui mai era intact. In acelaşi fel, creştinul compromis nu poate avea conştiinţa clară; el simte că păzitorul lăuntric se îndoieşte de integritatea lui. Noi nu trebuie să ne minunăm de lucrurile discutabile. Ele sunt rele pentru noi. Nu trebuie să ne judecăm cu lucrurile care ne ispitesc, ci să fugim cât putem de repede. Este mai bine să fii batjocorit ca puritan decât să fii dispreţuit ca ipocrit Umblarea pe căile Domnului poate implica multă lepădare de sine, dar are desfătările ei, care sunt o compensaţie mai mult decât suficientă.

IZVOARE IN DEŞERT

Ducându-Şi crucea. (Ioan 19:17)

„Crucea schimbată” este un poem care vorbeşte despre o femeie obosită care credea că crucea pe care trebuie ea s-o poarte este cu siguranţă mai grea decât crucile altor oameni, aşa că vroia să poată alege crucea altui om. Când s-a dus să se culce, a visat că a fost dusă într-un loc unde erau multe cruci diferite din care putea să aleagă. Erau de diferite forme şi mărimi, dar cea mai frumoasă dintre ele era acoperită cu aur şi pietre scumpe. „Pe aceasta aş putea s-o port cu uşurinţă”, a spus ea. Aşa că a ridicat-o, dar trupul ei slăbit s-a clătinat sub greutatea crucii. Pietrele scumpe şi aurul erau frumoase, însă erau mult prea grele pentru ea ca să le care. Următoarea cruce pe care a observat-o era foarte frumoasă, cu flori frumoase împletite în jurul formei ei sculptate. Cu siguranţă aceasta era pentru ea. A ridicat-o, dar dedesubtul florilor erau nişte spini mari care i-au sfredelit şi i-au rupt pielea.În sfârşit a ajuns la o cruce simplă fără pietre scumpe, fără sculpturi, şi doar cu câteva cuvinte de dragoste înscrise pe ea. Când a ridicat-o, s-a dovedit a fi mai bună decât toate celelalte, şi cel mai uşor de cărat. Şi când s-a uitat la ea, a observat că era scăldată într-o lumină care cădea din cer. Atunci a recunoscut-o că era vechea ei cruce. A găsit-o încă o dată, şi era cea mai bună dintre toate, şi cea mai uşoară pentru ea. Vezi, Dumnezeu ştie cel mai bine ce cruce trebuie să porţi, şi noi nu ştim niciodată cât de grea poate fi crucea altcuiva. Invidiem pe cineva care este bogat, cu o cruce de aur împodobită cu pietre scumpe, dar nu ştim cât de grea este. Ne uităm la cineva a cărui viaţă pare atât de uşoară şi care poartă o cruce acoperită cu flori. Dar dacă am putea efectiv să încercăm toate crucile care credem noi că sunt mai uşoare decât a noastră, n-am găsi niciodată una mai bună şi mai potrivită pentru noi decât a noastră. din Licăriri prin ferestrele vieţii

Dacă tu, cu nerăbdare, renunţi la crucea ta,

N-o vei mai găsi din nou în lumea aceasta;

Nici în alta, căci aici şi numai aici

Îţi este dat să suferi pentru Dumnezeu.

În lumea cealaltă o să poţi mai desăvârşit

Să-L iubeşti şi să-I slujeşti, să-L lauzi,

Să te apropii tot mai mult de El cu plăcere.

Dar atunci noi nu vom mai fi chemaţi

Să suferim, care este menirea noastră aici.

Nu poţi să suferi, deci, o oră sau două?

Dacă El te-ar chema astăzi de la crucea ta,

Spunând: „S-a isprăvit – acea cruce grea a ta

De care te-ai rugat să fii eliberat”,

Nu crezi că un sentiment de regret

Te-ar copleşi? Ai spune:

„Aşa curând? Lasă-mă să mă întorc şi să mai sufăr o vreme

Cu mai multă răbdare. Încă nu L-am lăudat pe Dumnezeu”.

Deci oricând va veni, acea chemare pe care toţi o aşteptăm,

Ne va părea curând, prea curând. Să luăm aminte în viaţă

Că Dumnezeu poate fi glorificat în noi acum.

Predica lui Ugo Bassi într-un spital

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 27.1-18

    Sosesc zorii unei zile fără pereche în istoria lumii şi a eternităţii. Primele raze ale dimineţii îi găsesc pe marii preoţi şi pe bătrâni plănuind executarea sentinţei pe care o pronunţaseră. Dar iată că vine cineva la ei; îl cunoşteau bine: era trădătorul cu ajutorul căruia şi-au atins scopul. Ce voia el? Iuda afirmă nevinovăţia învăţătorului său, dă înapoi banii şi îşi exprimă remuşcările.

    „Te priveşte”, răspund ceilalţi (v. 4) fără pic de milă. Atunci nenorocitul merge să se spânzure, pierzându-şi odată cu viaţa şi sufletul, ca să nu mai pomenim de banii pentru care Î1 vânduse. Cât despre preoţi, care fuseseră fără scrupule când să plătească pentru sângele nevinovat, se tem când este vorba să pună preţul sângelui în vistieria Templului.

    Isus a fost dus înaintea lui Pilat, guvernatorul. I-ar fi fost uşor să găsească la acest magistrat roman un sprijin împotriva urii poporului Său (iudeu). El însă tace, cu excepţia momentului când îşi recunoaşte titlul de împărat al iudeilor. „O oaie mută înaintea celor ce o tund… n-a deschis gura” (Isaia 53.7; comp. cu v. 12 şi 14 şi cu 26.63).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Romani 7:14-25

„PUTEREA DE ÎMPOTRIVIRE”

Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Romani 7:19

Fiecare creştin are „o personalitate împărţită”. El este un câmp de bătălie viu în care binele şi răul se luptă pentru supremaţie. Credinciosul are încă vechile tendinţe spre a păcătui, dar are şi noile dorinţi de a-I fi plăcut lui Dumnezeu. Conflictul acesta interior poate fi foarte deranjant, dar el nu trebuie să ne învingă. Victoria în viaţa creştină este posibilă, nu prin lupta noastră umană, ci prin predarea vieţilor noastre lui Dumnezeu, şi lăsând ca Duhul Sfânt să preia conducerea în câmpul nostru de bătălie (Romani 6:13). Ea nu este posibilă prin puterea noastră de voinţă, deoarece necazul cu puterea de voinţă este că ea nu ţine cont că factorul opus poate fi mai puternic.

Este la fel cum afirma un bătrân fermier care a fost văzut într-o zi luptându-se cu un catâr nărăvaş. În final, cineva l-a întrebat: „Hei, Sam, unde îţi este puterea de voinţă?” El a răspuns: „Puterea mea de voinţă este în regulă, dar ar trebui să vii aici, să vezi „puterea de nevoinţă” a acestui animal!” Natura noastră carnală, fiind în totalitate coruptă, vrea să facă numai răul. Atunci când trebuie să facă binele, nu are nimic altceva decât „putere de ne-voinţă”. De îndată ce avem puterea de discernământ să recunoaştem aceasta, trebuie să fugim la Cristos şi să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să preia conducerea. Te-ai predat pe deplin? Până nu vei recunoaşte că puterea ta de nevoinţă este mai mare ca puterea ta de voinţă şi până nu-i vei dărui întreaga viaţă puterii Lui, vei avea mereu numai înfrângeri. Aşa cum a recunoscut apostolul Pavel, singura noastră victorie poate fi numai „prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (Romani 7:25).

H.G.B.
Predispus să rătăcesc, Doamne, o simţesc –
Predispus să-L las pe Domnul ce-L iubesc,
Aşa mi-e inima. Tu o sigilează,
Pecetluieşte-o pentru raiul ceresc.    – Robinson

Predarea în faţa lui Dumnezeu duce la victorie împotriva lumii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Având deci, fraților, îndrăzneală, să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschiso pentru noi prin perdea, care este carnea Lui.                                Evrei 10.19,20

Dincolo de perdea (2)

Cel credincios se bucură de faptul că moartea și sângele vărsat al Fiului lui Dumnezeu îi oferă dreptul de a fi în cer – acum, în duh și prin credință, iar mai târziu și cu trupul, când Domnul Isus va veni. El se bucură deci încă de pe acum de privilegiul de a pătrunde dincolo de perdea.

Acolo Îl vedem pe Domnul, care a fost odinioară pe cruce, dar care acum este încununat cu glorie și cu onoare. Acolo vedem că lucrările Sale preoțești nu contenesc pentru beneficiul nostru. Învățăm, de asemenea, adevărata valoare a sângelui Său, nu numai pentru iertarea păcatelor, ci și ca temei al nostru de a sta în prezența lui Dumnezeu întro pace perfectă. Ne putem bucura de comuniune cu Dumnezeu și ne putem închina potrivit gândului Său.Se bucură sufletele noastre cu adevărat în Domnul? Cunoaștem noi ce înseamnă să fim dincolo de perdea, ca închinători curățiți? Nu este necesar un efort pentru aceasta. Nu trebuie să încercăm să pătrundem acolo, fiindcă poziția noastră este acolo, în Cel care este adevărat.Dacă ne însușim prin credință această realitate prețioasă și Îl contemplăm pe Cel Binecuvântat care Se află acolo, vom lua locul pe care harul minunat ni la dăruit și ne vom pleca inimile în închinare, cu o adâncă recunoștință.

H. H. Snell

Sa rupt perdeaua: noi intrăm

La tronul Său de har;

Searatăa’ Domnului virtuți

Ce umplu Locul Sfânt.

J. G. Deck

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Și au mai zis: „Haidem! să ne zidim … un turn al cărui vârf să atingă cerul …”.Geneza 11.4

Construcția turnului Babel

În seminarul de la universitate se dezbătea tema „mărime” în arhitectură. 15 studenți se ocupau cu structurile orașelor și cu complexe de clădiri uriașe, care de fapt sunt în ele însele deja orașe. „Construcția turnului Babel”, spuse deodată profesorul, „este primul exemplu pentru astfel de construcții gigantice. Știți despre ce vorbesc? Cunoașteți povestirea sau poate cineva să o povestească?”.

O studentă credincioasă avea Biblia la ea și întrebă dacă poate citi cu voce tare locul respectiv. Foarte mirat, profesorul întrebă: „Cum, aveți o Biblie la dumneavoastră? Vreți să o vindeți?”.

Atunci, studenta a avut prilejul să explice că pentru un creștin este foarte normal să citească zilnic în Biblie și să aibă părtășie zilnic cu Hristos. Apoi citi povestirea, iar seminarul decurse în continuare normal. La final, profesorul a venit la studentă și își exprimă încă o dată mirarea că mai există oameni care își pun credința în practică.

Trei săptămâni mai târziu, o studentă chinezoaică, care fusese prezentă, o întrebă încet pe creștină dacă mai are Biblia la ea. Chinezoaica răsfoi prin ea și își exprimă dorința să primească și ea o ediție în limba germană. Studenta credincioasă îi procură o Biblie și o invită în repetate rânduri la familia ei acasă.

Babel este locul răzvrătirii față de Dumnezeu, prilejul încurcării limbilor. Dar această relatare biblică a devenit prilejul ca oamenii din diferite țări să cugete din nou la cerințele lui Dumnezeu și la mântuirea în Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NICIDECUM NU RENUNȚA!

„Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și îți vor izbuti planurile” (Proverbe 16 3)

Când începi sa crezi ca prosperitatea ta este suficient de mare ca să te poți odihni pe lauri necazul bate la ușa Ai pus barieră creșterii tale! Solomon a scris: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați” (Proverbe 22:29). Prosperitatea este întotdeauna o posibilitate, dar niciodată o garanție. Ea aparține celui ce este gata să ajungă devreme, să stea până târziu să mai meargă un km. in plus și sa se tot întrebe: „Există o cale mai bună?” O agenție publicitară a creat odată o reclama pentru o companie de automobile. Ea spunea astfel: „La o suta de kilometri pe oră cel mai puternic zgomot in acest Rolls-Royce vine de la ceasul electronic”. Când reclama a fost prezentată conducem companiei, directorul a zâmbit și a spus: „Cred că va trebui să facem ceva cu ceasul acela!” Un tânăr l-a întrebat odată pe Henry Ford: „Cum pot să-mi fac un nume si să am succes?” El a răspuns: „Hotărăște ce-ți dorești, apoi ține-te de lucrul acela. Nu devia niciodată de la traseu indiferent cât timp îți va lua sau cât de dificil va fi drumul Și nu te opri până când nu iți vei atinge scopul”. O

amenii care prosperă au un lucru în comun: ei refuză să renunțe! Indiferent cat de des cad ei se ridică iarăși, se scutură de praf, își învață lecția și o iau de la capăt. Paul J.Meyer spune Nouăzeci si noua la sută dintre cei care eșuează nu sunt învinși, a pur și simplu renunța . Biblia spune: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca sa capete o cunună” (1 Corinteni 9:25). Singurii care nu au parte niciodată de eșec sunt cei care nu încearcă. Așadar, continuă să mergi înainte și nici sa nu te gândești sa te dai bătut!

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Scopul rugăciunii

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” Luca 11:1

Rugăciunea nu face parte din viaţa omului natural. Auzim spunându-se că omul va avea de suferit în viaţă dacă nu se roagă; mă îndoiesc de aceasta. Ceea ce va avea de suferit este viaţa Fiului lui Dumnezeu din el. viaţă care nu se hrăneşte cu mâncare, ci cu rugăciune. Când un om este născut de sus, în el se naşte viaţa Fiului lui Dumnezeu; el poate ori să lase acea viaţă să moară de foame, ori să o hrănească. Rugăciunea este modul în care se hrăneşte viaţa lui Dumnezeu din noi. Concepţia noastră obişnuită despre rugăciune nu se găseşte în Noul Testament. Noi privim rugăciunea drept un mijloc de a primi diferite lucruri pentru noi înşine; scopul biblic al rugăciunii este să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu Însuşi.

„Cereţi şi vi se va da.” Noi mormăim ceva în faţa lui Dumnezeu, ne apărăm sau suntem apatici, dar cerem foarte puţine lucruri. Şi totuşi, ce îndrăzneală minunată are un copil! Domnul nostru spune: „Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi…”. Cere, şi Dumnezeu va face. Dă-I o şansă lui Isus Cristos, ia-I loc de acţiune! Problema e că nici un om nu face aceasta dacă na ajuns la capătul puterilor. Când ai ajuns la capătul puterilor, nu ţi se mai pare o laşitate să te rogi. ci aceasta este singura cale de a ajunge în contact cu realitatea. Fii tu însuţi înaintea lui Dumnezeu şi prezintă-I problemele tale, lucrurile în legătură cu care ştii că ai ajuns la capătul puterilor. Cât timp îţi eşti atotsuficient. nu ai nevoie să-I ceri ceva lui Dumnezeu.Nu este atât de adevărat că „rugăciunea schimbă lucrurile” pe cât este de adevărat că „rugăciunea mă schimbă pe mine”, şi apoi eu schimb lucrurile. Dumnezeu aşa lucrează, încât rugăciunea bazată pe Răscumpărare să schimbe modul în care omul priveşte lucrurile. Rugăciunea nu este ceva ce schimbă lucrurile în exterior, ci ceva care face minuni în starea lăuntrică a omului.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„… Pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei”. IOAN 17:26

Acestea sunt unele din ultimele cuvinte ale Mântuitorului adresate ucenicilor Săi înainte de răstignirea Lui; ele exprimă scopul sau sensul unei vieţi trăite şi jertfite pentru noi, ca să ne aducă la Dumnezeu. Ce descoperire a lui Dumnezeu însuşi, a gândurilor Sale de Tată ceresc pentru aceia pe care El i-a dăruit Fiului Său în lumea aceasta (Ioan 17:2, 6, 9, 11, 24). Sfârşindu-Si rugăciunea către Tatăl Său, Domnul mai face şi această declaraţie supremă: „Le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei”.Iată ceva ce depăşeşte puterea noastră omenească de înţelegere: dragostea Tatălui, dragostea pe care El o are pentru Fiul Său, este în noi. Nimeni nu va putea vreodată să sondeze adâncul dragostei Tatălui pentru Fiul; ea este cel mai minunat lucru din lume. Şi cu o astfel de dragoste ne iubeşte El, pe noi, păcătoşi pierduţi, răzvrătiţi sau creştini de formă. El ne cunoaşte deplin, şi ne iubeşte aşa cum suntem dar ne iubeşte prea mult ca să ne lase să rămânem aşa. Este adevărat că noi suntem în Hristos şi Dumnezeu ne vede prin lucrarea împlinită de Fiul Său; dar El ştie totuşi ce suntem, ne cunoaşte natura noastră decăzută şi vinovată, capabilitatea noastră de viclenie şi de răzvrătire. Şi totuşi, dragostea aceasta se dă în întregime fiecăruia dintre noi, până la sfirşit, desăvârşită în dreptate şi desăvârşită în har.Cât de bine răspunde nevoilor noastre, această dragoste a Tatălui pentru Fiul Său! Dacă o primim cu adevărat în inimile noastre, ea va aduce rezolvarea tuturor problemelor noastre, remediul la toate relele spirituale care influenţează în rău duhul nostru. Să-I mărturisim suferinţa noastră de a trăi lipsiţi de această dragoste şi de a o înţelege încă atât de greşit; să-I deschidem inima larg, în toată simplitatea ca să poată intra în ea. Tatălui îi place să ne facă să ne bucurăm de plinătatea dragostei Sale, de această dragoste care sfărâmă ce este dur, îndepărtează ce este rău, corectează obiceiurile noastre rele, ne destinde rigiditatea, vindecă inima rănită şi ne odihneşte inimile frământate de griji.

Să ascultăm ce spune tot Domnul Isus: „Sfinte Tată, păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi I-ai dat Tu… pentru ca dragoste cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei”. Să-i cerem aceasta cu toată simplitatea şi credinţa căci în Domnul Isus totul este Da şi Amin.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El; iar dacă este Baal mergeţi după Baali”. 1Imp. 18:21.

Si când a venit Ilie la Ahab, i-a poruncit şi a zis: „Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, trimite şi pe cei 450 de prooroci ai lui Baal, şi pe cei 400 de prooroci ai Astarteei care mănîncă la masa Izabelei”. Ahab trebuia să-l asculte şi a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns pe prooroci la muntele Carmel. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El, iar dacă este Baal mergeţi după Baal”. Poporul nu i-a răspuns nimic. Dacă ne uităm la timpurile de azi, observăm că este mult mai rău, decât în timpul lui Ilie, când Israelul a împărăţit fără Dumnezeu. Astăzi mulţi nu mai şchiopătează de amândouă picioarele, marea majoritate s-a scufundat aşa de adânc, încât trăiesc numai pentru Satan şi de Dumnezeu nu vor să ştie nimic. Apoi mai este un grup care şchiopătează de amândouă picioarele şi spun: „Există un Dumnezeu, un Mântuitor, un Salvator, dar ei slujesc acestei lumi şi nu vor să sufere ocara pentru Mântuitorul lor. Merg la Biserică, dar merg şi la cârciumă. N-au timp de citit Biblia, dar în schimb au timp pentru citirea romanelor şi a tot felul de noutăţi. Deci sunt şi ei un popor fără Dumnezeu, pentrucă Isus spune: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte”. Dacă astăzi ar veni un om asemenea lui Ilie, desigur că nu l-ar primi, pentrucă este scris: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aşa se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. In adevăr cum era în zilele dinainte de potop când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi”.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

DIN ORICE ÎMPREJURARE

Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa. Psalmul 55.16

Eu trebuie să mă rog şi mă voi ruga. Ce altceva aş putea să fac? Înşelat, părăsit, batjocorit, Doamne, eu voi striga la Tine. Ţiclagul meu, în care m-am refugiat, a ars în flăcări şi s-a făcut cenuşă şi oamenii vorbesc să mă ucidă cu pietre. Dar eu îmi întăresc inima în Domnul, care mă va trece prin această încercare, cum m-a trecut prin atâtea altele. Dumnezeu mă va izbăvi, sunt sigur de acest lucru, cred acest lucru!Dumnezeu mă va izbăvi şi nu altul. Eu nu doresc nici un alt ajutor şi nu îmi pun nici o încredere în braţul de carne, chiar dacă aş putea să fac acest lucru. Zi şi noapte, seara şi dimineaţa, eu voi striga la El şi numai la El, căci El este Dumnezeul tare. Cum mă va izbăvi El, nu pot să ştiu, dar ştiu că El va face acest lucru. El îl va trimite din ceruri pe îngerul Său care-mi va aduce ajutorul cel mai sigur, cel mai deplin, cel mai bun. Cât este de adevărat că El trăieşte, tot aşa de adevărat este că acel mare „EU SUNT” mă va scoate din această grijă de azi şi toate îngrijorările din viitor. Şi când va veni moartea cu toate tainele veşniciei, „El mă va izbăvi”, aşa cum a spus. Aceasta va fi cântarea mea de bucurie, care mă va întări în timpul ceasurilor întunecoase. Nu este acest lucru ca un fruct copt din pomul vieţii? Eu mă voi hrăni cu el. Ce gust plăcut are!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Paşte oiţele mele Ioan 21.16

Aşa sună însărcinarea dată lui Petru de Domnul Isus după ce a înviat din morţi. Cu câtă abnegaţie a săvârşit Domnul această slujbă atâta timp cât era cu ei. Unde ar fi fost ucenicii dacă nu i-ar fi găsit Domnul Isus şi nu i-ar fi ocrotit? Ce ar fi fost cu Petru dacă nu s-ar fi rugat Isus pentru ca să nu se piardă credinţa lui?… Ce învăţătură minunată a tras chiar Petru în această direcţie! El a simţit pe pielea lui cât de necesară e slujba Marelui Păstor, chiar în curtea marelui preot. Până atunci nu a priceput mult din această lucrare!

Cine-i chemat azi la o slujbă de păstorire? Petru a fost însărcinat de Domnul: „Paşte oiţele Mele” Această însărcinare i-a dat-o numai după ce l-a cercetat pe Petru să vadă cum stă cu dragostea pentru El.

Dragostea către Domnul Isus este unica temelie pentru slujba de păstorire. Numai pe această cale se poate efectua această lucrare spre slava Domnului şi spre folosul celor răscumpăraţi. Să ne întrebăm dacă inima noastră este fierbinte în dragoste pentru El? Ne împinge dorul de a-i iubi pe ai Săi? Ne interesăm de ei, păzim oiţele turmei Lui, ca duşmanul să nu le facă nimic? Avem asemenea greutăţi?

Petru a făcut această slujbă cu abnegaţie şi dedicare şi ne îmbărbătează şi pe noi să facem ca el. Această slujbă nu este evidentă la prima vedere şi nu se vede la toţi. Dar Domnul înregistrează şi ştie totul şi preţuieşte orice lucrare. Să ne gândim la „cununa care nu se poate vesteji, a slavei” care este răsplata pentru cei ce slujesc cu supunere la această slujbă păstorească (1 Pet. 5.1-4).

Nici un om nu are dreptul să-şi însuşească o anumită slujbă şi nici să primească de la oameni o slujbă. Lucrul acesta nu este altceva decât intrarea cu de-a sila într-un bun sfânt, care mai curând sau mai târziu va aduce judecata lui Dumnezeu.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, nevoia mea după Tine este totală, întreagă, absolută, în orice privinţă şi pe toate căile. Sunt un gol imens pe care Tu poţi să-1 umpli; umple-mă până la revărsare cu slava şi frumuseţea Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.» EVREI 4,12

Sufletul este cel cu care simţim, atingem şi percepem tot ceea ce ține de domeniul material. Pericolul de a ne lăsa influenţaţi şi conduşi de sentimente este mare si exact în acest punct atacă duşmanul. El caută să tulbure imaginea lui Isus. A amesteca lucrurile sentimentale cu cele duhovniceşti înseamnă a amesteca ce este trecător cu ce este veşnic. Exact acest amalgam din viaţa unui credincios oferă un preţios punct de sprijin diavolului. Duşmanului îi este foarte uşor să distorsioneze anumite sentimente sau dorinţe în aşa fel încât să crezi că de fapt Domnul îţi sugerează ce să faci. Dacă te regăseşti în această situaţie, atunci spune: «Este scris …» – şi vei avea (prin folosirea Cuvântului lui Dumnezeu) control absolut asupra puterii duşmanului! Bazează-te pe cuvântul Sfintei Scripturi, lasă-te luminat şi condus de el, pentru ca trăirile sufleteşti să rămână total separate de cele spirituale, iar tu să devii un om duhovnicesc. Atunci vei vedea din nou clar, atunci duhul tău va fi condus de Duhul lui Dumnezeu pe calea corectă, iar fluctuaţiile — «acum în al şaptelea cer, peste un minut căzut la pământ» vor înceta. Inima ta va fi ancorată puternic în Isus. Acest lucru se întâmplă doar prin har!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Undelemn pentru sfeşnic. Exod 25:6

Suflete, câtă nevoie ai de acest undelemn, fiindcă lampa ta nu poate lumina fără el. Fitilul tău va începe să fumege şi va deveni o ocară dacă nu are lumină, şi nu vei avea lumină fără undelemn. Din natura ta omenească nu izvorăşte undelemn; de aceea, trebuie să mergi la Cel care vinde şi să cumperi untdelemn, altfel vei striga ca fecioarele neînţelepte: „ni se sting candelele” (Matei 25:8). Nici lămpile consacrate nu ar putea lumina fără undelemn. Deşi strălucesc în templu, au nevoie să fie alimentate. Chiar dacă nici un vânt nu suflă asupra lor, au nevoie să fie curăţite, şi nevoia ta este la fel de mare. In cele mai fericite împrejurări, nu poţi să luminezi încă o oră dacă nu eşti umplut cu undelemn proaspăt. Nu orice undelemn poate fi folosit în slujba Domnului. Nici petrolul care iese din pământ, nici uleiul de peşte şi nici cel din nuci nu va fi acceptat. Doar cel mai bun ulei de măsline era selectat. Harul pretinde bunătate naturală, sau harul imaginar din mâinile preoţilor sau din ceremoniile exterioare nu va sluji niciodată adevăraţilor sfinţi. Ei ştiu că Domnul nu este mulţumit cu un asemenea undelemn. Ei merg la teascul din Ghetsemani şi îşi iau rezerve din Cel care a fost strâns acolo. Undelemnul harului evanghelic este liber de impurităţi; de aceea, lumina lui este clară şi strălucitoare. Bisericile noastre sunt sfeşnicele de aur ale Mântuitorului, şi, dacă vor să lumineze în lumea aceasta, trebuie să aibă undelemn sfinţit. Să ne rugăm pentru noi înşine, pentru pastori şi pentru biserică, ca să nu suferim niciodată din lipsă de undelemn. Adevărul, sfinţenia, bucuria, cunoştinţa şi dragostea sunt raze ale luminii sfinţite, dar nu le putem arăta în vieţile noastre dacă nu primim undelemn de la Dumnezeu Duhul Sfânt în particular.

Seara

Bucură-te, stearpo. Isaia 54:1

Poate că am adus nişte roade pentru Christos, şi sperăm că suntem plante sădite de mâna Lui dreaptă (Psalmi 80:15). Totuşi, sunt vremuri când ne simţim sterpi. Rugăciunile noastre sunt moarte, dragostea noastră este rece şi credinţa noastră este slabă. Orice dar din grădina inimii noastre se veştejeşte şi moare. Suntem ca florile în arşiţă, şi avem nevoie de o ploaie răcoritoare. Ce trebuie să facem într-o asemenea situaţie? Versetul din care face parte textul nostru se adresează tocmai celor aflaţi într-o asemenea stare: „Bucură-te, stearpo…! Izbucneşte în strigăte de veselie și bucurie” (vers. 1). Dar despre ce să cânt? Nu pot să vorbesc despre prezent, şi trecutul mi se pare neroditor. O, pot să cânt despre Isus Christos! Pot să vorbesc despre vizitele pe care mi le-a făcut Mântuitorul în trecut Sau pot să laud iubirea cu care şi-a iubit poporul când a coborât din înălţimile cerului ca să-i răscumpere. Voi merge din nou la cruce. Vino, suflete. Ai fost odinioară „trudit şi împovărat” (Matei 11:28), dar acolo ai scăpat de povară. Du-te din nou la Calvar. Poate că aceea şi crucea care ţi-a dat viaţă îţi poate da şi puterea de a rodi. Ce este sterpiciunea mea? Este temelia puterii creatoare de roade a lui Christos. Ce este nefericirea mea? Este montura neagră în care se aşează safirul iubirii Sale veşnice. Voi merge la cruce sărac; voi merge neajutorat; voi merge ruşinat şi fricos. Ii voi spune că sunt încă copilul Său. Increzându-mă în inima Sa credincioasă, eu chiar eu, cel sterp, voi izbucni „în strigăte de veselie şi bucurie”. Cântă, credinciosule, fiindcă îţi vei mângâia inima şi îi vei alina inimile altor nefericiţi. Cântă, chiar dacă ţi-e ruşine de sterpiciunea ta, fiindcă vei rodi curând. Acum că Dumnezeu te-a făcut în stare să porţi fructe, te va umple curând de muguri. Experienţa sterilităţii este dureroasă, dar vizitele Domnului sunt încântătoare. Simţământul sărăciei noastre ne conduce la Christos. Acolo trebuie să fim, fiindcă în El putem rodi.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Acolo l-a pus la încercare. (Exod 15:25)

Am vizitat odată camera de testare a unui laminor mare de oţel. Eram înconjurat de instrumente şi echipamente care testau piesele de oţel la limită şi măsurau limita lor de rezistenţă. Unele piese au fost răsucite până s-au rupt, şi atunci au fost etichetate cu nivelul de presiune la care puteau rezista. Unele au fost întinse până la limita lor de rezistenţă, cu nivelul lor de putere de asemenea notat. Altele au fost comprimate până la limita lor de compresiune şi măsurate. Datorită testării, directorul laminorului ştia exact ce presiune şi ce tensiune putea suporta fiecare piesă de oţel dacă era folosită la contruirea unei nave, a unei clădiri sau a unui pod.De multe ori aşa se întâmplă şi cu copiii lui Dumnezeu. El nu vrea să fim ca nişte vaze fragile de sticlă sau de porţelan. El vrea să fim ca aceste piese rezistente de oţel, capabili să suportăm presiunea de răsucire şi de compresiune la maximum fără să ne prăbuşim.Dumnezeu nu vrea să fim ca plantele de seră, care sunt adăpostite de vremea aspră, ci ca stejarii bătuţi de furtună; nu ca dunele de nisip care sunt mânate încolo şi încoace de orice rafală de vânt, ci ca munţii de granit care înfruntă furtunile cele mai puternice. Însă pentru a realiza aceasta, El trebuie să ne ia în camera Lui de testare prin suferinţă. Şi mulţi dintre noi n-au nevoie de nici un alt argument decât experienţele noastre pentru a dovedi că suferinţa este într-adevăr camera lui Dumnezeu de testare a credinţei. J. H. M.

Este foarte uşor pentru noi să vorbim şi să teoretizăm despre credinţă, dar Dumnezeu deseori ne pune în creuzetul necazurilor ca să testeze puritatea aurului nostru şi să separe zgura de metal. Ce fericiţi suntem dacă uraganele care bat asupra mării agitate a vieţii noastre au efectul de a-L face pe Domnul Isus mai preţios pentru noi! Este mai bine să supravieţuieşti furtunii cu Hristos decât să navighezi pe ape liniştite fără El. J. R. Macduff

Şi dacă Dumnezeu nu reuşeşte să maturizeze viaţa ta fără suferinţă?

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 26.59-75

    Mai-marii poporului îl au pe Domnul Isus în mâinile lor. Le lipseşte însă un motiv care să le permită să-L condamne, pentru că Omul desăvârşit nu le dăduse niciun prilej pentru a-L acuza. Sunt nevoiţi pentru aceasta să folosească împotriva Lui „unele mărturii mincinoase” (Psalmul 27.12; 35.11,12). Dar chiar şi acestea sunt greu de găsit, pentru că trebuia totuşi să aibă măcar o aparenţă de realitate. În sfârşit, se înfăţişează doi martori falşi care prezintă un cuvânt sucit (v. 61; Ioan 2.19). Ceea ce le serveşte însă ca pretext pentru condamnarea lui Isus este declaraţia Sa solemnă că El este Fiul lui Dumnezeu, gata să vină cu putere şi cu glorie. Se pronunţă pedeapsa cu moartea şi imediat oamenii dau frâu liber brutalităţii şi laşităţii lor (v. 67,68). Astfel se împlineşte prima parte din ceea ce Mântuitorul le vestise alor Săi (16.21; 17.22; 20.18,19).

    Şi pentru Petru a fost un ceas trist, însă pentru un cu totul alt motiv: Satan, cel care nu L-a putut clătina pe învăţătorul, îl face pe ucenic să se poticnească. Sărmanul Petru, de trei ori se leapădă de Cel pentru care declarase că este gata să moară! Merge până acolo încât foloseşte cuvinte grele pentru a induce în eroare, însă, fără ca el să-şi fi dat seama, felul său de a vorbi {„vorbirea sa” – v. 73) îl face să fie recunoscut ca ucenic al lui Isus.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Timotei 3:10-17    

CONTACT VIZUAL

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu… 2 Timotei 3:l6

Aţi urmărit vreodată, privindu-vă ţintă, să vedeţi care din doi îşi va coborâ privirea prima dată? Cercetătorii studiind mişcările ochiului, în timpul unei conversaţii normale, au descoperit că a menţine contactul vizual pentru o perioadă mai lungă de timp, este foarte dificil, dacă nu imposibil. Camere de luat vederi speciale, folosite în cercetări, au scos la iveală că ceea ce pare o privire ţintă în ochii cuiva este de fapt o serie de priviri scurte în faţa acelei persoane. Mişcarea ochiului este esenţială, deoarece nervul ochiului are nevoie de o permanentă schimbare a stimulilor, pentru a vedea corect. Studiile arată că dacă privim precis în acelaşi punct continuu, câmpul vizual dispare, se şterge. Putem experimenta o problemă similară în studiul Cuvântului lui Dumnzeu. Dacă devenim preocupaţi numai de anumite adevăruri biblice şi „ne concentrăm privirea” numai la ele, excluzând alte doctrine importante, vederea noastră spirituală va începe să se estompeze. Unii oameni, de pildă, tind să se uite numai la dragostea lui Dumnezeu, ori la mânia lui Dumnezeu, ori la evanghelizare, ori la creşterea Bisericii. Alţii sunt fascinaţi de studiul asupra judecăţii finale, a diavolului, ori a conceptului păcatului. Nu are importanţă adevărul specific de care suntem interesaţi, noi trebuie să fim atenţi, pentru că altfel ne vom pierde perspectiva. Biblia ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru creşterea noastră spirituală. Numai când înţelegem cum toate doctrinele biblice se potrivesc împreună, vom putea evita să ne concentrăm numai asupra unor adevăruri şi să fim orbi faţă de altele. M.R.D.

Cuvântul Tău e ca o galaxie luminoasă
Cu mii de sori şi raze de lumină,
Ce luminează calea drumeţului spre casă
Şi-i face viaţa dulce şi senină.    – Hodder

Nu vei obţine niciodată o armonie scripturală cântând numai pe o singură coardă a adevărului

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Ocara mia frânt inima și sunt copleșit; și am așteptat compătimire, dar degeaba, și mângâietori, dar nam găsit niciunul.        Psalmul 69.20

Domnul Isus a simțit din plin singurătatea, atunci când vrăjmașii Săi Lau ocărât și când Lau supus atât suferințelor fizice, cât și celor de ordin interior, prin cuvintele lor încărcate de dispreț
și de ură. Aflat înaintea marelui preot, Domnul a suferit mult, fiind scuipat în față, bătut cu palmele și batjocorit. În plus, ajungând înaintea soldaților lui Pilat, a trebuit să poarte cununa de spini pe care aceștia Iau împletito.

Unde erau ucenicii Lui în acele momente? Unde erau toți prietenii Lui? Îl părăsiseră cu toții și fugiseră! A căutat compasiune, însă nu era nimeni să Io ofere. Na existat niciun mângâietor care săI aline, în cât de mică măsură, durerea și suferințele. A fost vreodată vreun om care să fie atât de copleșit de suferințe ca Domnul sfânt al gloriei?

Ocara venită din partea oamenilor Ia produs o adâncă agonie. Apoi a venit peste El ceva infinit mai cumplit: suferințele sub judecata lui Dumnezeu, când soarele sa întunecat vreme de trei ceasuri. Atunci a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce Mai părăsit?”. Inimile noastre sunt mișcate până în străfunduri la vederea unei iubiri atât de mărețe, care a dorit să sufere toate acestea de dragul nostru, așa încât vina păcatelor noastre să fie pe deplin ispășită. Astfel, toți cei care neam pus încrederea în El ca Mântuitor suntem pentru totdeauna scăpați de consecințele cumplite ale păcatelor noastre.

El a fost lăsat singur, fără niciun ajutor omenesc, și, mai mult chiar, a fost părăsit de Dumnezeu, pentru ca noi să nu suferim niciodată judecata pe care o meritam. Fie ca inimile noastre să se plece în adorare înaintea Lui, pline de recunoștință! L. M. Grant

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 27.46

Suferințe de nespus

Suferințele de nespus, pe care omul i le-a pricinuit în ura și orbirea sa Domnului, stau cu mult în urma celor pe care le-a suportat când a venit peste toată țara întunericul de la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea. Ascuns de ochii oamenilor, acum El avea de-a face cu Dumnezeu. Ca Mielul lui Dumnezeu, ca Cel „făcut păcat”, avea de gustat acum suferințele de ispășire. Pentru noi rămâne o taină ce a trebuit să simtă sufletul Său în judecata pentru vina noastră.

„Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare.” Oricât de groaznic L-a chinuit omul, niciun cuvânt de plângere nu a venit din gura Lui; dar acum, țipătul tare arată necazul de necuprins. Până atunci a spus: „Ava, Tată”; „Tată”; „Tatăl Meu”, dar acum se aude prin întuneric: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Dumnezeul cel sfânt a trebuit să-L părăsească, da, „să-L zdrobească” și „să-L lase să sufere”.Acest „De ce” ne apleacă adânc la pământ: „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” (Isaia 53.5). Acolo, El a fost jertfa pentru vină și păcat, acolo a suferit, pentru a face ispășire pentru noi. Stăm liniștiți și nu putem înțelege adâncimea acestor suferințe, dar Îl adorăm cu mulțumire.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII GATA SÂ-L LAȘI PE DUMNEZEU SĂ TE MODELEZE!

„Cum este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea” (leremia 18:6)

Henry Poppen, unul dintre primii misionari din China, a petrecut patruzeci de ani spunându-le oamenilor despre dragostea Domnului Isus și despre cum a murit ca să le ia păcatele într-o zi după ce a terminat de vorbit, s-a apropiat de el un om și i-a spus: „Noi îl cunoaștem pe acest Isus! A fost aici! Poppen a explicat că lucrul acesta nu este posibil deoarece Domnul Isus a trăit si a murit cu mult timp in urma, într-o țară situată la mare distanță de China. „O, nu!”, a insistat omul, „El aici a murit. Pot sa va arat mormântul lui”. Și l-a condus pe Poppen afară din oraș, într-un cimitir unde era înmormântat un american. Acolo, încrustat pe o piatră funerară gata să se prăbușească se afla numele unui medic care a simțit chemarea lui Dumnezeu de a trăi si de a muri în sânul acelui popor din acel sat din China. Când oamenii l-au auzit pe Poppen descriind atributele Domnului Isus – mila Sa, dragostea Sa, bunătatea Sa, dorința Sa de a ierta – ei si-au adus aminte de doctorul misionar Dumnezeu te va folosi și pe tine când ești gata să devii „lut în mâinile Olarului”.

Lutul nu are nici o aspirație; el poate fi modelat, poate fi îndoit și se supune deplin voinței olarului.

Henry Blackaby spune: „Când misiunea lui Dumnezeu necesită smerenie, El găsește un slujitor gata să fie smerit. Când necesita zel, El caută un om pe care îl poate umple cu Duhul Sfânt. Dumnezeu folosește vase sfinte, așadar El n caute pe aceia care li vor da voie să îndepărteze impuritățile din viața lor. Să fii lut nu e o datorie nobila. Nu e nimic strălucitor, nimic vrednic de laudă, exceptând faptul că este exact ceea ce caută Dumnezeu”.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Teologia trăită în viaţa de zi cu zi

„Umblaţi câtă vreme aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.”loan 12:35

Ai grijă să pui în practică ceea ce ai văzul în momentele petrecute cu Dumnezeu pe munte. Dacă nu asculţi de lumină, ea se va transforma în întuneric. „Dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare e întunericul acesta!” Din momentul în care abandonezi problema sfinţirii sau orice alt lucru asupra căruia te-a luminat Dumnezeu, viaţa ta spirituală începe să putrezească. Pune continuu adevărul în practică; pune-l în practică în orice domeniu, altfel chiar lumina pe care o ai se va dovedi a fi un blestem.

Persoana cu care este cel mai dificil de lucrat este cea care are satisfacţia îngâmfată a unei experienţe trecute la care poate face referire, dar pe care nu o aplică în viaţa de zi cu zi. Dacă spui că eşti sfinţit, arat-o. Experienţa trebuie să fie atât de reală, încât să se vadă în viaţa ta. Fereşte-te de orice credinţă care te face indulgent cu tine însuţi; ea este venită din iad, indiferent cât pare de frumoasă.

Teologia ta trebuie să se dovedească în relaţiile cotidiene cele mai obişnuite. „Dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea cărturarilor şi a fariseilor…”, a spus Domnul nostru, adică trebuie să fii mai moral decât cea mai morală fiinţă pe care o cunoşti. Poate că ştii totul despre doctrina sfinţirii, dar o aplici tu în problemele practice ale vieţii? Fiecare detaliu al vieţii tale fizice, morale şi spirituale trebuie judecat după standardul Ispăşirii.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu” IOAN 3:21

Pentru a sluji lui Dumnezeu, nu este de ajuns să fii sincer, căci, chiar un copil al lui Dumnezeu, doritor să-I slujească cu toată sinceritatea se poate înşela, dacă se bazează pe resursele lui proprii. Numai ascultarea de adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu ne face să ajungem la lumină şi ne arată cum putem fi plăcuţi lui Dumnezeu în toate lucrurile. Această lumină sondează inima şi cugetul nostru, dând la iveală ceea ce este nepotrivit cu voia lui Dumnezeu. În felul acesta lucrările noastre oricare ar fi ele, sunt date la iveală înaintea Domnului, care ne înştiinţează de pericolul de a clădi lemn, fin, trestie.

Dacă această descoperire nu este plăcută, nu trebuie totuşi să ne temem, căci ea face parte din sfinţirea vieţii noastre. Prea multe lucrări pretind că sunt făcute în Numele Domnului şi totuşi sunt împlinite în afară de El. Dar dacă-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi cu deplină autoritate, El ne va permite să facem această experienţă binecuvântată; vom avea dovada că lucrările pe care le facem pentru El sunt făcute în El. Să primim acţiunea directă a Cuvântului Lui; pătrunzând în noi, lumina Sa va da la iveală ce nu place Domnului, în timp ce tot ce vine de la El va fi întărit, confirmat şi făcut să aducă roade.în Proverbe 16:3 citim: „încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile”.

Nu numai că lucrările pe care le facem trebuiesc făcute numai în Domnul Hristos, dar trebuie să le si lăsăm în mâinile Lui. Ele sunt născute din El şi ele nu trebuie să iasă din mâna Sa. Răspunderea aparţine lui Dumnezeu. De ce să ne silim să purtăm noi ceea ce ar vrea să ia El asupra Lui? Dacă vrem să le îndeplinim prin propriile noastre puteri, în curând ele ne vor depăşi; şi atunci va fi mai degrabă agitare, frământare decât binecuvântare şi nu vor întârzia să ia în inima noastră locul care-I aparţine lui Dumnezeu.Dar sub mâna bună a Domnului nostru, lucrările noastre vor aduce o roadă care să rămână şi „ne vor izbuti planurile”.

Fie ca Sfântul Cuvântul al lui Dumnezeu care este adevărul, să insufle toate acţiunile noastre şi să ne ajute să nu facem nimic în afară de El şi pentru o slavă deşartă. Nici o slujire nu valorează înaintea Lui Dumnezeu dacă nu este făcută în smerenie.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Au trecut multe zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului”. 1 Imp. 18:1.

Observăm că Dumnezeu s-a îngrijit în chip minunat de Ilie, timp de trei ani, un timp prin corbi, iar după aceea prin văduva săracă. Când Ilie a prevestit împăratului Ahab seceta, Dumnezeu i-a poruncit să fugă şi să se ascundă. Împăratul a trimis să-l caute în toate părţile şi când se spunea că nu este acolo, punea pe poporul acela să    jure că nu l-a găsit.

Iar acum, după trei ani Cuvântul    Domnului a vorbit astfel lui Ilie: „Du-te şi înfătişează-te lui Ahab, ca să dau ploaie pe fata pământului”. Si el s-a dus să se arate lui Ahab. Iar Ahab l-a chemat pe Obadia şi i-a zis: „Mergi prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele, poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor şi catârilor şi să nu fie nevoie să omorâm vitele”.

Ahab a plecat singur pe drum şi Obadia a plecat singur pe alt drum. Pe când Obadia era pe drum, iată, l-a întâlnit Ilie. Obadia recunoscându-l, a căzut cu fata la pământ şi i-a zis: „Tu eşti Domnul meu, Ilie?” El i-a răspuns: „Eu sunt: Du-te şi spune stăpânului tău: Iată a venit Ilie”. Pe Obadia l-a cuprins frica şi s-a gândit că, dacă va pleca şi va zice lui Ahab, atunci poate Duhul Domnului îl va duce pe Ilie nu ştiu unde, şi atunci Ahab l-ar omorâ. Dar Ilie i-a spus: „Viu este Domnul Oştirilor că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui”.

Atunci Obadia s-a dus înaintea lui Ahab şi l-a înştiinţat. Si Ahab s-a dus înaintea lui Ilie şi când l-a zărit pe    Ilie i-a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?” Iar Ilie i-a spus: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali”. Si acum Ilie a început să-i poruncească lui Ahab ce să facă şi – ce minune! – Ahab a ascultat de omul pe care a vrut să-l omoare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

OAMENI ALEŞI

…te-am lămurit în cuptorul urgiei. Isaia 48.10

Acest verset a fost pus multă vreme pe perete în faţa ochilor autorului şi, mai mult decât a fi privit, el a fost săpat în inima sa. Ca să fii ales de Dumnezeu nu este lucru neînsemnat. Pe aceia pe care Domnul I-a ales, îi face într-adevăr oameni aleşi. A fi alesul lui Dumnezeu valorează mai mult decât a fi alesul unei naţiuni întregi. Aşa de mare este acest dar, încât, pentru câteva neplăceri care s-ar putea să-l însoţească, ar trebui să fie primit cu bucurie, tot aşa cum evreii mâncau mielul pascal chiar dacă era însoţit de ierburi amare. Astfel noi alegem cuptorul, pentru că în el Dumnezeu ne alege.Noi suntem aleşi ca popor întristat, nu ca popor înfloritor, aleşi în cuptorul cel mare şi nu în palat. În cuptor, frumuseţea este veştejită, eleganţa distrusă, puterea slăbită, slava apusă, dar aici sunt descoperite tainele dragostei veşnice şi aici se face alegerea. Aşa a fost şi cu noi. În timpul încercărilor grele, Dumnezeu Şi-a îndreptat spre noi chemarea, Şi-a întărit alegerea şi ne-a dat siguranţă. Atunci am ales noi ca Domnul să fie Dumnezeul nostru şi El a arătat că noi suntem în mod hotărât aleşii Săi. De aceea dacă azi cuptorul ar fi încins de şapte ori mai mult, noi nu ne-am teme deloc, căci Fiul lui Dumnezeu va merge cu noi în mijlocul focului aprins.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Voi lăuda Numele lui DUMNEZEU prin cântări, şi prin laude îl voi preamări. Psalmul 69.30

Nu ne îmbărbătează oare faptul că Domnul Isus este „întemeietorul credinţei” noastre, şi nu ne bucură şi mai mult faptul că El a devenit întemeietorul cântărilor de laudă? După ce a fost în adâncul judecăţii şi al morţii pentru noi, Dumnezeu L-a ridicat din „apăsarea morţii şi a judecăţii” şi L-a înviat din morţi cu slavă. Când s-a înfăptuit această lucru Cristos a „slăvit Numele lui Dumnezeu prin cântări şi laude.” Însă El n-ar vrea s-o facă singur. Pe noi, pe care ne-a scos din mocirla păcatului şi a morţii şi ne-a unit cu El, căpetenia învierii, pe noi cei pe care ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Său vrea să ne facă să cântăm cântarea cea nouă.

Domnul Isus Cristos ne lasă să gustăm toate roadele biruinţei Lui asupra lui Satan, a lumii, a păcatului şi a morţii, ne aduce în starea de copii ai lui Dumnezeu şi ne umple inima de bucuria Lui. Suntem oare într-adevăr plini de această bucurie? Numai plini de această bucurie putem intona cântarea de laudă şi de adorare pentru Dumnezeu. Ce măreţ este ca inima noastră să ştie că însuşi Domnul Isus intonează cântarea de laudă în mijlocul Adunării. El se găseşte în mijlocul celor care se adună pentru Numele Lui (Mat. 18.20) şi le ridică privirea spre Tatăl al cărui Nume l-a descoperit (Ioan 17.6). Sunt oare inimile noastre gata să intoneze cântarea pe care însuşi Domnul Isus o doreşte în mijlocul nostru? Singurul loc unde putem cânta după voia Lui este locul prezenţei Domnului Isus (Mat. 18.20; Evr. 13.13; Apoc. 3.20). Evreii în vechime nu au vrut să cânte cântările Domnului pe un pământ străin (Ps. 137). Să ne mulţumim cu mai puţin decât ei, noi care avem promisiuni mult mai mari? Suntem chemaţi să ne depărtăm de fărădelege, să ne curăţim de vasele de ocară din creştinătatea de azi, şi împreună cu cei ce cheamă Numele Domnului dintr-o inimă curată să cântăm cântările Domnului pe pământul prezenţei Sale.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Umple Colegiul cu binecuvântarea Ta slăvită. Fii printre noi azi, umplând atmosfera cu prezenţa Ta plină de har.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru! El este Stânca.» DEUTERONOM 32,3-4

Moise, care în cele mai grele încercări şi ispite prin care a trecut a găsit în Domnul un loc de scăpare, a mărturisit la sfârşitul vieţii în faţa poporului Israel: «El este Stânca». In întreaga Biblie Isus apare ca «Stânca veşnică», un loc sigur de adăpost. Este El şi stânca ta? Ai acceptat adevărul acesta sau viaţa ta se derulează fară Isus, fară Locul veşnic şi sigur de adăpost, chiar acum când nevoia ta de siguranţă este cea mai mare? Toţi simţim nevoia să avem siguranţă, protecţie, adăpost şi pace. Toţi căutăm aceste lucruri, dar de cele mai multe ori în locuri greşite, şi nu la Stânca eternă care este Isus Cristos. Care este temelia pe care ţi-ai construit viaţa până acum? Fundamentul pe care clădim oglindeşte în mod clar viaţa noastră de zi cu zi şi este decisiv în ce priveşte locul în care ne vom petrece veşnicia. Nu ceea ce suntem, ci în ce ne-am ancorat viaţa contează. Pune-ţi picioarele pe această «Stâncă sfântă»! Construieşte-ţi din nou, de la bun început, casa vieţii tale pe Isus Cristos, Stânca veşnică! Cheamă-L din toată inima şi roagă-L: «Adăposteşte-mă, ascunde-mă în Tine, Doamne Isuse!» El o va face, deoarece Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunile noastre sincere.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Până când nu va crede el în Mine? Numeri 14:11

Luptă-te din toate puterile să izgoneşti monstrul necredinţei. El îl dezonorează pe Christos, iar El îşi retrage prezenţa dacă îl insultăm prin tolerarea necredinţei. Este adevărat că necredinţa este o buruiană pe care n-o poţi stârpi definitiv, dar trebuie să-i smulgem rădăcinile cu zel şi perseverenţă. Printre lucrurile urâte, ea este cel mai îngrozitor. Natura ei stricată este atât de rea încât cel care o exercită şi cel asupra căruia este exercitată sunt amândoi răniţi. În cazul tău, credinciosule, este şi mai rea, fiindcă îndurările cu care te-a binecuvântat Domnul în trecut îţi măresc vina de a te îndoi de El acum. Când te îndoieşti de Domnul Isus, El poate striga: „Iată, vă voi stropşi, cum stropşeşte pământul carul încărcat cu snopi” (Amos 2:13). Îndoindu-te de El, îi încununezi fruntea cu cei mai ascuţiţi spini. Este foarte crud din partea unei soţii iubite să se îndoiască de soţul ei credincios. Păcatul este inutil, nebunesc şi nesigur. Isus nu ţi-a dat nici cel mai mic motiv de îndoială, şi este greu să te îndoieşti de cei care se poartă iubitor şi sincer. Isus este Fiul Celui Prea înalt, şi are bogăţii infinite; este o ruşine să te îndoieşti de Atotputernicia Sa și să nu te încrezi în capacităţile Lui. Vitele de pe o mie de dealuri îţi vor împlini toate nevoile, şi hambarele cerului nu se vor goli niciodată. Dacă Christos ar fi un bazin, I-am epuiza curând plinătatea, dar cine poate seca o fântână? Miliarde de suflete s-au adăpat în El, şi nici unul nu a murmurat cum că a secat. Izgoneşte acest trădător nemernic, îndoiala, fiindcă singurul lui scop este să rupă legăturile părtăşiei şi să ne facă să jelim după un Mântuitor absent. Bunyan spunea că îndoiala are „la fel de multe vieţi ca şi pisica”. Dacă este aşa, să ucidem una acum, şi să continuăm munca până când se duc toate nouă. Jos cu tine, trădătorule. Inima mea se leapădă de tine!

Seara

In mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu ma vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate! Psalmi 31:5

    Aceste cuvinte au fost frecvent folosite de bărbaţi şi femei sfinte în ceasul plecării lor din lume Meditând la ele în seara aceasta, vom avea foloase. Obiectul grijii credinciosului, în viaţă şi în moarte, nu este trupul sau starea lui, ci sufletuL Sufletul său este cea mai valoroasă comoară. Dacă el este în siguranţă, totul este bine Ce este starea trupului în comparaţie cu starea sufletului? Credinciosul îşi încredinţează sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Sufletul vine de la EI; este al Lui. EI l-a susţinut, şi El este capabil să-1 păstreze; este cel mai bine ca el să-1 primească. Toate lucrurile sunt în siguranţă în mâinile lui Iehova. Ceea ce îi încredinţăm Domnului va fi sigur, acum şi în Ziua cea Mare către care ne îndreptăm cu repeziciune. Dacă te odihneşti în grija cerului, trăieşti în pace şi mori în slavă. In orice moment, ar trebui să ne încredinţăm în mâinile credincioase ale lui Isus, cu tot ce avem. Atunci, chiar dacă am trăi sub ameninţarea morţii, şi încercările ar fi la fel de numeroase ca nisipul mării, sufletele noastre ar locui în desfătare şi pace în „case fără grijă si adăposturi liniştite” (Isaia 32:18). „Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate”. Răscumpărarea este o temelie sigură pentru încredere. David nu a cunoscut Calvarul aşa cum l-am cunoscut noi, dar răscumpărarea temporală l-a mângâiat Oare răscumpărarea veşnică nu ne va mângâia mai mult? Timpurile trecute de izbăvire sunt argumente puternice pentru sprijinul prezent Domnul va face din nou ceea ce a făcut în trecut, fiindcă EI nu se schimbă niciodată. El este credincios făgăduinţelor Sale.

IZVOARE IN DEŞERT

El l-a luat la o parte din norod. (Marcu 7:33)

Pavel a făcut faţă nu numai testelor care au venit când era activ în slujba lui pentru Hristos, ci şi testelor singurătăţii în timpul captivităţii. Noi putem să fim în stare să facem faţă tensiunii celei mai intense munci, chiar dacă este cuplată cu o severă suferinţă, şi totuşi să ne prăbuşim complet dacă suntem puşi deoparte de la orice activitate sau lucrare creştină. Lucrul acesta ar fi adevărat mai ales dacă am fi forţaţi să îndurăm un regim de carceră într-o celulă de închisoare. Chiar şi cea mai maiestuoasă pasăre, care se înalţă în zbor mai sus decât toate celelalte şi suportă cele mai lungi zboruri, s-ar cufunda în disperare dacă ar fi pusă într-o colivie, unde ar fi forţată să lovească neputincioasă cu aripile în zăbrelele închisorii ei.

Ai văzut vreodată un vultur magnific forţat să lâncezească într-o colivie mică? Cu capul plecat şi aripile lăsate, e un tablou trist al durerii inactivităţii. Să-l vezi pe Pavel în închisoare înseamnă să vezi o altă faţă a vieţii. Ai observat cum s-a purtat? Părea că se uită peste vârful zidului închisorii lui şi peste capetele vrăjmaşilor lui.

Uită-te chiar cum şi-a semnat numele pe epistolele lui – nu ca prizonier al lui Festus, nici al cezarului, şi nici ca o victimă a Sanhedrinului, ci ca un „întemniţat pentru Domnul” (Efeseni 4:1). În toate acestea, el a văzut numai mâna lui Dumnezeu la lucru. Pentru el, închisoarea a devenit un palat, cu coridoarele lui răsunând de strigăte triumfătoare de laudă şi bucurie.

Forţat de lucrarea misionară pe care a iubit-o atât de mult, Pavel şi-a construit un nou amvon – o nouă platformă a mărturiei. Şi din locul robiei lui au apărut unele din cele mai încurajatoare şi mai folositoare predici despre libertatea creştină. Ce mesaje preţioase de lumină au ieşit din umbrele întunecate ale captivităţii lui.

Gândeşte-te de asemenea la acea listă lungă de sfinţi care au călcat pe urmele lui Pavel şi au fost întemniţaţi pentru credinţa lor. Timp de doisprezece ani lungi, glasul lui John Bunyan a fost redus la tăcere într-o închisoare engleză din Bedford.

Totuşi, acolo a scris el cea mai mare operă a vieţii lui, Călătoria creştinului – citită de mai mulţi oameni decât orice altă carte cu excepţia Bibliei. El a spus odată: „Eram acasă în închisoare, şi marea mea bucurie m-a făcut să stau şi să scriu şi să scriu”. Şi întunericul lungii lui captivităţi a devenit un vis minunat care să lumineze calea a milioane de călători osteniţi.

Doamna Guyon, o sfântă de origine franceză blândă şi plină de viaţă, a îndurat o perioadă foarte lungă de timp în spatele zidurilor închisorii. Şi precum sunetele unor păsări închise în colivie ale căror cântece sunt mai frumoase ca rezultat al încarcerării lor, muzica sufletului ei a călătorit departe de zidurile temniţei ei, înlăturând tristeţea din multe inimi descurajate.

O, ce mângâiere cerească a făcut Dumnezeu să curgă din locurile singurătăţii!

S. C. Rees

Luat la o parte de Isus,

    Să simt atingerea mâinii Sale;

Să mă odihnesc o vreme la umbra

    Stâncii într-o ţară obositoare.

Luat la o parte de Isus,

    În singurătatea mohorâtă şi tristă,

Unde nici o altă mângâiere nu poate ajunge la mine,

    Decât glasul Lui atât de drag inimii mele.

Luat la o parte de Isus,

    Ca să fiu singur doar cu El,

Ca să aud tonurile dragostei Lui minunate

    În mijlocul tăcerii şi a umbrelor întunecate.

Luat la o parte de Isus,

    Voi rezista în locurile pustii,

Când voi auzi cum n-am mai auzit niciodată,

    Şi Îl voi vedea „faţă către faţă”?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 26.47-58

    Un ucenic nu adormise ca şi ceilalţi. Acesta era Iuda. Iată-l că vine în fruntea unei mulţimi ameninţătoare pentru a pune mâna pe Isus. Şi ce mijloc îşi alesese nenorocitul pentru a-L arăta pe învăţătorul lui? O sărutare ipocrită! „Prietene, pentru ce ai venit?” (v. 50), îi spune Mântuitorul. Este cea din urmă întrebare, pusă tocmai pentru a cerceta sufletul nenorocitului Iuda. De acum este însă prea târziu pentru „fiul pierzării” (Ioan 17.12). Aceste săgeţi care ţinteau conştiinţa (vezi şi v. 55) sunt singura apărare a Celui care S-a predat de bunăvoie. Cei doisprezece îl părăsesc, dar, în acelaşi moment, mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri sunt «cu arma la picior», gata să intervină la cererea Sa către Tatăl. Toată puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia Lui, dacă ar fi dorit s-o folosească. Soseşte însă ceasul Său. Departe de a Se ascunde sau de a Se apăra, El opreşte braţul ucenicului prea impulsiv, care, cu o clipă mai târziu, îşi arată măsura „curajului”, fugind ca şi ceilalţi tovarăşi ai lui.

    In palatul marelui preot însă, cărturarii şi bătrânii sunt deja strânşi în plină noapte, pentru a înfăptui cea mai mare nedreptate (Psalmul 94.21).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Iov 39:19-30

LECŢIA VULTURULUI DE APĂ

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?     Iov 39:26

Într-o seară minunată de sfârşit de vară, eram cu prietenul meu Steve la pescuit, într-o mică barcă, pe Lacul Piatt, sperând ca vreo ştiucă săritoare sau un biban smucitor să tragă la momelile noastre. Un vultur de apă se rotea în tăcere deasupra capetelor noastre. L-am urmărit cu viu interes, dându-ne seama vag că şi el făcea exact ceea ce făceam noi – pescuia. Plana deasupra apei şi deodată plonja cu putere în apă, spărgând oglinda apei cu ghiarele sale. Apoi se înălţa maiestuos, ţinând în ghiarele-i ascuţite un peşte mare.

Mai târziu, cercetând puţin, am descoperit că aceşti vulturi de apă, aşa cum obişnuit sunt numiţi, sunt între 50 şi 60 de centimetri lungime şi au aripile până la 2 metri. Trăiesc în apropierea apei, se reîntorc la acelaşi cuib în an după an, îi alungă pe toţi intruşii, rezervându-şi lacul sau aria oceanică numai pentru ei înşişi. Aripile lor lungi şi ascuţite le dau puterea să plonjeze în apă şi să-şi controleze plutirea prin aer. Ochii pătrunzători le dă posibilitatea să vadă la câţiva metri sub apă. Apoi ghearele sunt special proiectate să-i ajute să ţină ferm peştele pe care l-au apucat. Ce creatură minunată! Dumnezeu a făcut vulturul de apă perfect pentru mediul în care trăieşte.

Întrebarea lui Dumnezeu pe care a adresat-o lui Iov în textul de azi, a avut drept scop să-l facă pe acesta să vadă minunatul plan şi puterea pe care Dumnezeu le-a investit în creaturile Sale, şi să-i trezească uimirea şi veneraţia. Avem şi noi oare aceleaşi sentimente observând creaţiunea lui Dumnezeu?     D.C.E.

Cât de măreţ e Dumnezeu!

Văd marea cu talazuri grele,

Mă-nalţ pe munţii de bazalt

Şi-mi zboară gândul printre stele,

Tot mai înalt. C. Ioanid

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și perdeaua templului sa rupt în două de sus până jos.

 Marcu 15.38

Dincolo de perdea (1)

Scriptura ne spune că, după ce Domnul Isus a murit, „perdeaua templului sa rupt în două de sus până jos”. În felul acesta, Dumnezeu a arătat că acum, datorită jertfei lui Hristos, putea declara că orice barieră care ne împiedica accesul în prezența Sa era înlăturată. Astfel, calea cea nouă și vie nea fost deschisă prin perdeaua dinăuntru, adică prin trupul Său. Prin urmare, ne putem apropia prin credință. Intrăm în Locul Preasfânt prin sângele Domnului Isus, în locul în care El Se află ca Mare Preot al nostru. Calea cea nouă și vie este întotdeauna deschisă. Locul nostru este înăuntru. „Să ne apropiem”, spune apostolul inspirat.

Ce har! Ce privilegiu prețios să putem, în orice moment, să ne apropiem! Cât de aproape am fost aduși, în chiar prezența lui Dumnezeu, pe tărâmul adevărat al închinării, având conștiințele curățite! Sângele scump al lui Hristos este temeiul veșnic prin care putem fi acolo și acolo trăiește El pururi, ca dreptate continuă a noastră; căci am fost făcuți dreptate a lui Dumnezeu în El. Ce pace și ce odihnă ne oferă lucrarea împlinită a lui Hristos, aflați fiind în chiar Locul Preasfânt! Și cât de mult ne simțim sufletele atrase acolo de perfecțiunea și de lucrările Marelui nostru Preot!

Aceste lucruri înseamnă cu siguranță mult mai mult decât doctrina evanghelică modernă, care insistă că cel credincios trebuie să stea întotdeauna „la poalele crucii”. Este întradevăr un lucru nespus de binecuvântat să privim înapoi și să ne aducem aminte de Domnul, de dragostea și de suferința Lui de la cruce. Însă credinciosul ale cărui gânduri nu se ridică mai sus de Hristos crucificat, deși este salvat pentru veșnicie, nu cunoaște nici libertatea cu care Hristos nea făcut liberi, nici ce înseamnă cu adevărat să fim scăpați de veacul acesta rău și nici ce înseamnă să fim eliberați de eul nostru.

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe, și până acum eu vestesc minunile Tale.Psalmul 71.17

Curajul împăratului

La vârsta de 25 de ani, Ezechia era împărat. Era oare posibil să conducă un popor așa de mare, cu atâtea probleme? Când Ezechia a devenit împărat, în țară erau multe greutăți, dar el și-a pus în gând ca Dumnezeu să ocupe primul loc în viața sa. Ezechia L-a întrebat pe Dumnezeu ce trebuia să facă și cum putea rezolva problemele din țară. „Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iacov 3.17). Ezechia și-a pus încrederea în Dumnezeu și prin înțelepciunea venită de sus a înțeles că înălțimile, stâlpii idolești, șarpele de aramă nu sunt după voia divină, de aceea le-a îndepărtat.

Și noi trăim într-o vreme cu multe probleme. Mulțimi de oameni se închină la ce nu cunosc. Bărbați și femei, tineri și vârstnici sunt fascinați de imaginea idolilor adorați. Actori de cinema, cântăreți, sportivi etc. sunt păziți zi și noapte față de adoratorii care îi iau cu asalt. În necredința sa, omul a schimbat slava veșnicului Dumnezeu cu o icoană care seamănă cu omul muritor, și astfel se închină creaturii. Să ne lăsăm învățați de Dumnezeu prin Cuvântul Său ce înseamnă adevărata închinare în Duh și adevăr. Să avem și noi același curaj ca și Ezechia!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

RECUNOAȘTE-TI GREȘELILE!

„Cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.” Proverbe 15:32

Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea”, neținând seama de greșelile, slăbiciunile și eșecurile lui (Faptele Apostolilor 13:22). Una dintre calitățile care l-a făcut pe David atât de mare a fost disponibilitatea lui de a-și recunoaște greșelile.

lată două exemple:

1) în timp ce fugea de mania regelui Saul, el a cerut ajutor preotului Ahimelec – decizie care l-a făcut pe Saul să poruncească omorârea a optzeci și cinci de preoți și a familiilor acestora. Devastat, însă nu si defensiv, David i-a spus lui Abiatar, fiul preotului ucis, rămas în viată: „Eu sunt pricina morții tuturor sufletelor din casa tatălui tău” (1 Samuel 22:22). Iți poți imagina cum e să-ti asumi responsabilitatea pentru o consecința atât de tragică?

2) Când proorocul Natan l-a confruntat referitor la relația lui cu Batșeba și la încercarea lui de a acoperi sarcina care a dus la uciderea soțului acesteia David a recunoscut: „Am păcătuit împotriva Domnului” (2 Samuel 12:13).

Ai tu maturitatea emoțională si spirituala ca sa recunoști un asemenea fapt? Sau ai tendința de a-ti apăra faptele din teama de a nu îi judecat, criticat sau respins? Te simți uneori atacat când cineva îți oferă feedback, fie că este pozitiv, fie ca este negativ? Te retragi în tăcere? Il acuzi sau îl învinovățești pe atacator? Faci comentarii ostile? Devii sarcastic? Nu faptul că faci greșeli te face o persoana mai rea, ci faptul că le aperi. Nu lasă ca mândria să-ți fure înțelepciunea care vine în urma recunoașterii greșelilor si în cele din urma creșterea. „Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere”. (Proverbe 15:32)

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Eşti tulburat?

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” Ioan 14:27

Există perioade când pacea noastră se bazează pe ignoranţă, dar, când ne trezim la realitate, pacea lăuntrică este imposibilă, dacă nu este primită de la Isus. Când Domnul nostru vorbeşte despre pace, El aduce pace; cuvintele Lui sunt întotdeauna „duh şi viaţă”. Am primit vreodată ceea ce spune Isus? Vă dau pacea Mea – o pace care vine din faptul că privim faţa Lui şi devenim conştienţi de liniştea Sa. Eşti cumplit de tulburat chiar acum, ameţit de valurile şi talazurile îngăduite în viaţa ta de providenţa lui Dumnezeu? Ai căutat sub toate „pietrele” credinţei tale şi încă n-ai găsit nici o fântână a păcii, a bucuriei şi a mângâierii? Peste tot e uscăciune? Atunci ridică-ţi privirea spre El şi primeşte liniştea Domnului Isus. Oglindirea păcii Sale este dovada că eşti într-o relaţie bună cu Dumnezeu, deoarece eşti liber să-ţi întorci gândurile către El. Dacă nu ai o relaţie bună cu El, nu te poţi gândi decât la tine însuţi. Dacă laşi ca vreun lucru să-ţi ascundă faţa lui Isus Cristos, atunci ori te vei tulbura, ori vei primi o siguranţă falsă.Priveşti tu acum la Isus în problema care te presează? Primeşti tu pace de la El? Dacă e aşa, EI va fi o minunată binecuvântare de pace în şi prin tine. Dar dacă încerci să rezolvi problema îngrijorându-te. ÎI dai la o parte pe El şi meriţi tot ceea ce suferi. Ne tulburăm pentru că nu-L luăm pe El în considerare. Când venim la Isus Cristos, nedumerirea dispare, deoarece în El nu există nici o nedumerire, iar singura noastră grijă este să rămânem în El. Pune totul la picioarele Lui şi, în faţa dificultăţilor, a pierderilor şi a tristeţii, ascultă-L pe El spunându-ţi: „Să nu vi se tulbure inima”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„… Ea a crezut că este grădinarul”. IOAN 20:15

Printre numeroasele şi variatele scene pe care Evangheliile inspirate ni le povestesc, este şi aceasta care poartă amprenta unei duioşii şi gingăşii cu totul dumnezeieşti: Maria, nemângâiată, orbită de imensa durere a pierderii Domnului ei, nu recunoaşte pe Cel înviat. Nenumăraţi credincioşi fac şi ei astăzi aceeaşi experienţă; nici ei nu-L recunosc. El este aici, aproape de noi, şi noi continuăm să ne zbatem singuri într-o situaţie care ne depăşeşte şi care ne înfăşoară. În durerea şi în dezamăgirea noastră, parcă totuşi auzim glasul Lui: „De ce plângi?” Şi ca singur răspuns noi aducem înainte pricina tristeţii noastre şi nu desluşim pe Domnul nostru care însuşi a venit la noi, în durerea şi amărăciunea noastră ca să ne aducă mângâierea şi harul Său.

Ne gândim că ne-a lovit un mare necaz; „au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus!” Şi nu realizăm că El, Cel înviat, este aici cu tot ajutorul care ne trebuie şi cu singura soluţie a situaţiei noastre.

Ca şi Maria, gândim că este grădinarul şi atribuim cauza stării noastre oamenilor, în timp ce Domnul Isus a îngăduit-o ca să Se descopere şi să Se dăruiască nouă ca Cel înviat. Dar noi suntem absorbiţi de tot felul de gânduri şi suntem prizonieri ai propriei noastre situaţii într-o aşa măsură că nu mai putem cunoaşte toată puterea învierii care este la dispoziţia noastră. Nu observăm că El este infinit mai mult. Nu auzim glasul care ne cheamă pe nume.

Câte situaţii ar fi putut fi schimbate dacă şi noi ne-am fi schimbat atitudinea. Singura prezenţă a Domnului Isus pe care până acum n-am realizat-o ne dă nespus mai mult decât tot ce am putea să ne închipuim. Da, El este aici, în situaţia noastră, cu toate binecuvântările răscumpărării Lui… şi noi continuăm să nu-L cunoaştem! Dacă acesta este cazul nostru, înseamnă că ne-am lăsat pradă disperării, la bunul plac al împrejurărilor în care ne găsim, ba chiar pradă puterii vrăjmaşului şi asta, vai, când Domnul nostru este lângă noi, dar noi îl ignorăm.

Să ne deschidem ochii să-L vedem pe Cel înviat şi să ne deschidem inimile ca să-L primim cu adevărat şi atunci o inepuizabilă sursă de viaţă, putere şi bucurie vor tâşni din viaţa de înviere a Domnului Isus şi nu-L vom mai confunda niciodată cu grădinarul ci vom putea şi noi spune „Rabuni” -Invăţătorule – când El ne va chema pe nume.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Ilie i-a zis:”Nu te teme,întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adumi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău”. 1Împ.17:13.

Ieri am observat că Ilie a mers înfometat şi însetat de la pârâul Cherit la Sarepta. El a cerut de la o femeie văduvă apă şi pâine,sau am putea spune, că i-a poruncit văduvei „Dă-mi-o mie”. Ea ar fi putut spune: „Tu eşti un om neruşinat să iei de la o femeie văduvă ultima bucată. Du-te la un om bogat”. Dar Ilie n-a poruncit doar, ci i-a dat şi o promisiune, care era „Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu va scădea, până în ziua când Dumnezeu va da ploaie pe faţa pământului”. Văduva a observat că acesta este un prooroc şi a crezut, chiar şi când încă nu avea nădejde. Mântuitorul a spus: „Erau multe văduve în Israel, şi totuşi Ilie n-a fost trimes la niciuna din ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului”. Cu toate că mai erau văduve în aceeaşi situaţie, dar nici una nu l-ar fi crezut pe Ilie. De aceea spune: N-a fost trimis la niciuna din ele. „Dacă ne uităm puţin la cele de mai sus am putea spune că această văduvă nici nu a fost aşa de credinciosă, deoarece dorea să mănînce ultima bucată şi să moară împreună cu fiul ei. Unii ar spune: „Trebuie să crezi că Dumnezeu se îngrijeşte de ziua de mâine”. Dar observăm că femeia a primit voia lui Dumnezeu şi a fost gata să moară. Iar acum ea a crezut şi a făcut precum i-a zis Ilie, şi el a mâncat şi ea a mâncat cu casa ei un timp.

Iar făina din oală nu a scăzut şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat după cuvântul Domnului spus prin Ilie.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CEL CU UN CUGET DELICAT

… şi voi judeca între oaie şi oaie. Ezechiel 34.22

Adesea se văd oameni care, când sunt în situaţii prospere şi mulţumire sufletească, se arată neomenoşi faţă de cei slabi şi fără putere. Acesta este un păcat greu care produce mâhnire adâncă. Acest fel de a-i da la o parte cu umărul şi de a-i împinge cu coatele pe cei mici şi cu cusururi, îi întristează şi îi insultă în Adunare pe cei credincioşi. Domnul ia seama la această purtare trufaşă şi fără bunăvoinţă şi Se mânie, căci El îi iubeşte pe cei slabi şi le poartă de grijă.

Cititorule, eşti şi tu unul din cei dispreţuiţi? Eşti şi tu unul din acei întristaţi din Sion, din aceia care sunt întristaţi din pricina cugetului lor delicat? Fraţii tăi te judecă cu asprime? Nu lua în seamă şi nu întoarce priviri dispreţuitoare, nici nu-i da la o parte cu umărul. Lasă aceasta în mâna Domnului. El este Judecătorul. Pentru ce să ne amestecăm în treburile Sale? El va hotărî cu mai multă dreptate decât noi. El va judeca la vreme potrivită; să nu ne neliniştim ca să grăbim acel moment.

Asupritorul cu inima de piatră va tremura într-o zi. El poate nestingherit astăzi să se năpustească în mod grosolan asupra celor slabi, dar discursurile sale trufaşe sunt înregistrate şi el va trebui să dea socoteala de toate în faţa tribunalului Judecătorului cel Mare.

Răbdare deci suflete al meu! Răbdare! Domnul ştie suferinţa ta, Isus are milă de tine.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Iacov s-a trezit din somn, şi a zis: Cu adevărat, DOMNUL este în locul acesta şi eu n-am ştiut. I-a fost frică, şi a zis: Cât de înfricoşat este locul acesta! Geneza 28.16-17

Iacov l-a înşelat pe tatăl său, şi binecuvântarea pe care Isaac a rezervat-o pentru fratele lui Iacov, a luat-o pentru el. De aceea a trebuit să părăsească casa părintească. Douăzeci de ani a trăit printre străini iar pe mama sa nu a mai văzut-o niciodată. În drumeţia lui a înnoptat sub cerul liber având la căpătâi o piatră. Ochiul lui Dumnezeu se uita cu milă şi har spre Iacov. Într-un vis Dumnezeu l-a lăsat să-şi vadă viitorul în care El va fi în legătură strânsă cu poporul Său. În capătul scării pe care îngerii coborau şi se urcau, stătea însuşi Dumnezeu care îi dădea mângâieri legate de viaţa din viitor.

Această situaţie l-ar fi făcut pe Avraam să fie plin de pace şi mulţumire, dar lui Iacov nu i se întâmplă aşa ceva. Ceea ce a auzit şi a văzut în vis trebuia sa fie un motiv de bucurie, dar urmările păcatului nu au lăsat să se descopere această bucurie. El s-ar fi putut bucura de pacea lui Dumnezeu dacă ar fi umblat cu El. Iacov nu a ştiut că în acel loc se află Dumnezeu, dar când a început să simtă prezenţa Lui a spus foarte înfricoşat: „Cât de înfricoşat este locul acesta.”La fel se întâmplă cu orice credincios care a părăsit calea supunerii. Domnul urmăreşte să-l abată de la drumul cel greşit şi totuşi lui nu-i vine să creadă. Când se trezeşte, atunci sfinţenia lui Dumnezeu poate să dezlănţuie frica. Dacă voinţa proprie se frânge, coapsa fiind pleznită (lui Iacov i s-a întâmplat lucrul acesta abia după douăzeci de ani) atunci se învaţă harul nemărginit al lui Dumnezeu.

„Răsărea Soarele când a trecut pe lângă Peniel” (Gen. 32.31). Iacov era acum un om care şchiopăta din coapsă, dar a dat locului aceluia numele de „Peniel” adică „Faţa lui Dumnezeu”. „Dumnezeu stă în Adunarea lui Dumnezeu” (Ps. 82.1). Este şi locul tău aici, sau mai pribegeşti prin bisericile omeneşti?

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ştiu că Tu eşti, într-adevăr, plin de har şi întotdeauna Te simţi bine; dă-mi acel har şi acea stare de bine. Tu ştii ce mult depinde viaţa noastră duhovnicească de faptul de a ne simţi bine din punct de vedere fizic.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.» LUCA 10,19

Cu aceste vorbe îşi declară Domnul autoritatea atotputernică asupra puterii distrugătoare a duşmanului. Trebuie să fim conştienţi că prezenţa şi activitatea răului sunt reale. Ignoranţa unui credincios nu îl apără de atacuri, ci dimpotrivă: diavolul îi caută mai ales pe cei ignoranţi. Cei care veghează, credincioşii adevăraţi care rămân în Domnul sunt intangibili, de aceea El ne aduce atât de des aminte şi ne porunceşte să veghem şi să ne rugăm, să nu cădem în ispită. Apostolul Pavel spune: «căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui (Satan)» (2 Cor. 2,11), Duşmanul îşi foloseşte într-adevăr toate resursele pentru a ne ispiti. Dar, în mijlocul tuturor atacurilor, vom primi întreaga putere de biruinţă a lui Isus căci El ne-a promis: «v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Din punctul de vedere al situaţiei prezente din lume, astăzi trăim o veritabilă revărsare a iadului pe pământ, o invazie a duhurilor din adâncuri. Copiii lui Dumnezeu ocupă primul loc pe lista de distrugere a diavolului, dar, în ciuda acestei stări de lucruri, ei sunt aceia care vor avea parte de biruinţa finală.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

A aşezat legământul Său în veci. Psalmi 111:9

Poporul Domnului se desfată în legământ. El este o sursă nesecată de mângâiere pentru ei, în timp ce Duhul Sfânt îi Conduce în casa lui de ospăţ şi flutură steagul iubirii. Ei se desfată contemplând vechimea legământului, amintindu-şi că, înainte ca soarele să îşi ştie locul, şi înainte ca planetele să-şi Urmeze orbita, interesele sfinţilor erau asigurate prin Christos Isus. Îndeosebi, este foarte plăcut pentru ei să-şi amintească siguranţa legământului, meditând la „legământul veşnic” (Isaia i 55:3). Lor le place să-i sărbătorească semnarea, sigilarea şi ratificarea, în toate lucrurile bine ordonate. Adesea, inimile lor tresaltă de bucurie la gândul neclintirii sale, fiindcă nici timpul nici veşnicia, nici viaţa nici moartea, nu vor fi în stare să-1 clatine – un legământ la fel de vechi ca veşnicia şi la fel de trainic ca Stânca Veacurilor. Ei se bucură să se ospăteze din plinătatea legământului, fiindcă văd că el le împlineşte toate nevoile. Dumnezeu este partea lor, Christos tovarăşul lor, Duhul Sfânt mângâietorul lor, pământul casa lor şi cerul căminul lor. Ei văd în el o moştenire rezervată şi asigurată fiecărui suflet care are un interes în vechiul şi eternul lui dar. Ochii lor strălucesc când văd mina de aur a Bibliei; dar o, cât de mult se bucură sufletele lor când văd în el ultima voinţă şi testamentul Mirelui divin, pregătit pentru ei! Mai specială este plăcerea poporului lui Dumnezeu de a contempla valoarea legământului. Ei văd că legea a fost validată fiindcă a existat un legământ şi că depinde de meritele lui; dar, în acelaşi timp, îşi dau seama că aceasta a fost posibil fiindcă harul a fost baza, condiţia, forţa, zăgazul, temelia şi piatra unghiulară. Legământul este o comoară de bogăţie, un hambar de mâncare, un depozit de mântuire, un sălaş de pace, un liman de bucurie.

Seara

De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, si a alergat la El să i se închine. Marcu 9:15

Ce diferenţă mare exista între Moise şi Isus! După ce a petrecut patruzeci de zile cu Dumnezeu pe Muntele Sinai, Moise era transfigurat, aşa că faţa lui strălucea de o mare lumină. Când a coborât de pe munte, şi-a pus un văl pe faţă, fiindcă poporul nu putea îndura să-i privească slava. In cazul Mântuitorului, nu s-a întâmplat la fel. El a fost transfigurat de o slavă mai mare decât cea a lui Moise (vezi Marcu 9:2-8). Totuşi, Biblia nu spune că poporul a fost orbit de strălucirea feţei Lui. Mai degrabă „s-a mirat, şi a alergat la El să i se închine”. Slava legii respinge, dar slava mai mare a lui Isus atrage. Deşi Isus era sfânt şi drept, atât de mult adevăr şi har era amestecat cu puritatea Lui, încât păcătoşii alergau la El, uimiţi de bunătatea Lui şi fascinaţi de iubirea Lui. Ei L-au preamărit, au devenit ucenicii Lui, şi L-au recunoscut ca Domn şi învăţător. Cititorule, s-ar putea ca tu să fii orbit acum de strălucirea orbitoare a legii lui Dumnezeu. Simţi că te mustră conştiinţa, dar nu o poţi asculta în viaţa ta. Nu este din cauză că legea nu ar fi bună. Din contră, ea merită cel mai profund respect. Totuşi, nu eşti atras la Dumnezeu de ea. Inima ta este rece, şi eşti împins la disperare. Biată inimă, întoarce-ţi ochii de la Moise, cu toată splendoarea lui orbitoare, şi priveşte la Isus, care străluceşte cu o slavă mai blândă. Priveşte sângele care curge din rănile Sale, şi fruntea Lui încununată cu spini! El este Fiul lui Dumnezeu; de aceea, El este mai mare decât Moise. El este Domnul iubirii, şi este mai blând decât dătătorul legii. El a purtat mânia lui Dumnezeu. Prin moartea Lui, El a dezvăluit mai multe despre dreptatea lui Dumnezeu decât a făcut-o Sinaiul. Totuşi, dreptatea lui Dumnezeu a fost justificată, şi acum ea este păzitorul credincioşilor în Isus. Păcătosule, priveşte-L pe Mântuitorul sângerând. În timp ce simţi atracţia iubirii Lui, aleargă în braţele Sale, şi vei fi mântuit.

IZVOARE IN DEŞERT

Nu este în mine. (Iov 28:14)

Mi-amintesc că am spus într-o vară: „Ceea ce-mi trebuie de fapt este o excursie la ocean”. Aşa că m-am dus la plajă, dar oceanul părea să spună: „Nu este în mine!” Oceanul n-a făcut pentru mine ceea ce credeam că va face. Atunci am spus: „Poate că munţii îmi vor da odihna de care am nevoie”. M-am dus în munţi, şi când m-am trezit în prima dimineaţă, am privit magnificul munte pe care am tânjit atât de mult să-l văd. Dar priveliştea nu m-a satisfăcut, şi muntele a spus: „Nu este în mine!”

Ceea ce-mi trebuia de fapt era adâncul ocean al dragostei lui Dumnezeu şi munţii înalţi ai adevărului Lui în mine. Înţelepciunea Lui avea adâncimi şi înălţimi pe care nici oceanul nici munţii nu le puteau cuprinde şi care nu puteau fi comparate cu bijuteriile, cu aurul sau cu pietrele preţioase. Hristos este înţelepciunea şi El este nevoia noastră cea mai profundă. Neliniştea noastră interioară poate fi potolită numai de revelaţia prieteniei şi a dragostei Lui eterne faţă de noi. Margaret Bottome

Inima mea este acolo!

Unde, pe culmi eterne, locuieşte Preaiubitul meu

Printre crini şi narcise galbene;

Îmbrăcat în strălucirea Tronului Mare şi Alb,

Înveselit de zâmbetul Celui ce stă pe tron,

Cu gloria ce-mpodobeşte tot părul Său bogat

Şi-I face chipul nemuritor şi mai frumos –

ACOLO ESTE COMOARA MEA şi inima mea este acolo.

Inima mea este acolo!

Cu Cel care a făcut viaţa pe pământ atât de minunată,

Atât de bună s-o trăieşti, şi totuşi să mori după planul Său;

Atât de blând, atât de măreţ, atât de bun şi atât de viteaz,

Mereu gata să ierte, atât de puternic să salveze.

Duhul Său pur, minunat face cerurile mai frumoase,

Şi acolo se înalţă rugăciunea mea plină de dor –

ACOLO ESTE COMOARA MEA şi inima mea este acolo.

Poemul favorit al regretatului Charles E. Cowman

Nu poţi să te aştepţi niciodată să ţii un vultur în pădure. Poţi să aduni cele mai frumoase păsări în jurul lui, să faci un cuib pentru el pe cel mai înalt pin, şi să chemi alte păsări să-i aducă cele mai alese delicatese, el le va refuza pe toate. Îşi va întinde aripile mândre şi, cu ochii aţintiţi spre o stâncă alpină, se va ridica în zbor spre palatele lui ancestrale din stâncă, unde furtunile şi căderile de apă îşi cântă muzica lor naturală.Sufletul nostru doreşte fierbinte să se înalţe în zbor ca un vultur şi va găsi odihnă numai pe Stânca Veacurilor. Palatele lui ancestrale sunt palatele cerului, făcute din stânca atributelor lui Dumnezeu. Şi durata zborului său maiestuos este eternitatea! „Doamne, TU ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam” (Psalmul 90:1).                                  J. R. Macduff

„Casa mea e Dumnezeu Însuşi”; Hristos m-a dus acolo.

M-am aşezat în braţele Lui puternice;

El m-a ridicat şi, la adăpost de orice pericol,

M-a purtat „pe unde n-a călcat nici un picior decât al Lui”,

În cel mai sfânt Cămin cu Dumnezeu,

Şi m-a făcut să locuiesc în El, bucurându-mă acolo.

O, Loc Sfânt! O, Cămin divin şi minunat!

Şi noi, cei mici ai lui Dumnezeu, rămânem acolo.

„Casa mea e Dumnezeu Însuşi”; n-a fost aşa de la început!

Am mers pe un drum lung, lung, noapte şi zi,

Şi am căutat să găsesc în mine însumi o cale.

Nimic din ce am făcut sau am simţit nu m-a putut aduce aproape.

Eforturile mele au eşuat, şi eram plin de teamă,

Şi atunci am aflat că Hristos era singura cale,

Că trebuie să vin la El şi să rămân în El,

Şi Dumnezeu mi-a spus aşa.

Şi acum „Casa mea e Dumnezeu”, şi m-am adăpostit acolo,

Dumnezeu face faţă încercărilor din viaţa mea pământească,

Dumnezeu mă înconjoară şi mă apără de furtuni şi de lupte,

Dumnezeu ia povara grijilor mele zilnice.

O, Loc Minunat! O, Cămin divin şi minunat!

Şi eu, cel mic al lui Dumnezeu, sunt ascuns în siguranţă acolo.

Doamne, acum că eu locuiesc în Tine şi Tu în mine,

Fă-mă mort faţă de tot ce e străin de Tine;

Ca atunci când mă odihnesc în Căminul meu nespus de minunat,

Sufletul meu să vadă întotdeauna şi numai

Pe Dumnezeul meu în orice lucru şi în orice loc;

Casa mea e Dumnezeu.

autor necunoscut

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 26.31-46

    Plin de încredere în sine însuşi, Petru se declară gata să moară împreună cu Domnul, dar, cum vom vedea, nu va merge prea departe.

    Apoi Isus, după ce i-a îndemnat pe ucenici să vegheze şi să se roage împreună cu El, merge singur în grădina unde trebuia să dea dovada supremă a devotamentului Său în împlinirea voii Tatălui. Această voinţă, care n-a încetat să fie plăcerea Fiului, implică acum două lucruri grozave: El să fie părăsit de Dumnezeu, lucru nespus de trist pentru inima Preaiubitului Său, şi, de asemeni, să poarte povara păcatelor, suferind moartea ca plată pentru aceasta, lucru care-L tulbura profund pe Omul desăvârşit. Astfel, sufletul îi este cuprins de tristeţe şi de nelinişte (v. 37). El realizează tot ceea ce reprezintă acest drum al crucii, de la care Satan încearcă să-L abată în acest ceas, angajându-şi pentru aceasta toate eforturile. Dar El primeşte paharul din mâna Tatălui Său: „Facă-se voia Ta!” (v. 42).

În harul Său, Dumnezeu ne-a permis să asistăm la această luptă a Mântuitorului din Ghetsimani şi să auzim rugăciunea Lui spontană şi dureroasă. Să ne păzească Domnul să avem, precum cei trei ucenici (care totuşi erau cei mai apropiaţi de El), inimi aţipite şi indiferente la suferinţa Lui! Gândind la această suferinţă, El să ne deschidă inimile, umplându-le de recunoştinţă şi de adorare!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 97

URA CEA BUNĂ

Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! Psalmul 97:10

Dumnezeu urăşte păcatul, la fel şi noi trebuie să-l urâm. In definitiv, păcatul a adus toată nenorocirea în lume. Păcatul distruge vieţi, desparte familii şi duce la moarte. O, da, păcatul L-a străpuns pe cruce pe Salvatorul. Cu toate că El era fără de păcat, Domnul Şi-a asumat vinovăţia noastră şi a plătit preţul cerut. Nu e de mirare că psalmistul, în citatul de azi, spune celor ce iubesc pe Domnul să urască răul! Cezarul Romei l-a arestat pe unul din părinţii Bisericii şi a cerut sfaturi cum să-l facă pe acest conducător creştin să se lepede de credinţa sa în Dumnezeu. Cineva i-a sugerat că s-ar putea ca el să cedeze dacă l-ar închide într-o celulă murdară, izolat de toată lumea, dar cineva a obiectat: „Nu, n-ar folosi la nimic. Se va bucura de ocazia de-a fi singur, ca să mediteze la Dumnezeul lui”. „Ameninţaţi-l cu execuţia!” a propus un altul. „Nu, a replicat altul, nici acest lucru nu foloseşte la nimic. Se va bucura de moarte, crezând, aşa cum crede şi acum, că va merge la Cristos atunci când moare”. „Ei bine, atunci ce ne-a mai rămas să-i facem acestui om?” a întrebat împăratul. Unul dintre cei ce l-au arestat a răspuns: „Există un singur lucru care-l va face să sufere. Pentru a-i produce dureri, faceţi-l să păcătuiască. El nu se teme de nimic în afară de păcat”. Cât de mult a trebuit să-I placă Domnului o asemenea mărturisire! Nu se poate aduce un compliment mal înalt unui creştin. Psalmistul a scris: ” Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Este singura ură care este bună!     R.W.D.

Doresc în mine un principiu sfânt,

O teamă sfântă, pururi veghetoare,

O sensibilitate la păcat

Să fug de forţa lui nimicitoare.     Wesley

Cine nu urăşte ceea ce este rău acela nu iubeşte ceea ce este bun.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și căpeteniile filistenilor sau adunat ca să jertfească o mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, și ca să se bucure … Și au chemat pe Samson din casa închisorii și el a jucat înaintea lor … Și Samson a zis: „Sufletul meu să moară împreună cu filistenii!”. Și sa plecat cu putere și casa a căzut peste căpetenii și peste tot poporul care era în ea. Și morții pe care ia ucis la moartea sa erau mai mulți decât aceia pe care îi ucisese în viața sa.  Judecători 16.23,25,30

Judecătorii lui Israel – Samson (7) – O biruință tragică

Fără săși dea seama că Domnul Se depărtase de el și crezând că se va putea elibera ca mai înainte, Samson a fost capturat de către filisteni. Aceștia iau scos ochii, lau legat cu lanțuri de bronz și lau pus să le macine grâul în închisoare.

Această lume care La urât pe Domnul îi urăște și pe cei ai Săi. La fel ca în cazul lui Samson, lumea vrea săi facă pe cei credincioși să lucreze ca robi pentru interesele ei și să fie motive de distracție pentru ea. Cei care Lau răstignit pe Domnul nostru au șezut apoi pentru aL privi cum suferă și pentru aL batjocori. Creștinii din Biserica primară au fost condamnați la moarte, au fost făcuți un spectacol pentru lume, atât pentru îngeri, cât și pentru oameni. La fel au suferit și alți credincioși dea lungul veacurilor.

Părul lui Samson a început să crească din nou în închisoare. Samson sa rugat ca Domnul săi dea putere să se răzbune pe filisteni pentru cei doi ochi ai săi și a făcut ca templul lui Dagon să se prăbușească peste mii de vrăjmași ai săi. Tristul său epitaf a fost că el a omorât mai mulți vrăjmași la moartea sa, decât omorâse în timpul vieții sale – moartea lui a făcut mai mult pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu cu privire la el decât făcuse viața sa întreagă.

Domnul nostru binecuvântat „umbla din loc în loc făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul” (Fapte 10.38). El La glorificat pe Dumnezeu în întreaga Sa viață pe pământ. Totuși, putem spune cu tot respectul că, prin moartea Sa, El a împlinit chiar mai mult decât prin viața Sa. Prin moartea Sa noi am dobândit mântuirea veșnică. Această mântuire deplină este acum oferită gratuit tuturor celor care doresc so primească.E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. Efeseni 5.16,17

„La timpul pierdut”

Umblând prin Italia, cineva a văzut într-un loc o cârciumă pe care era scris: „Al tempo perduto„, adică „La timpul pierdut„. Potrivit nume!

Viața noastră este o adevărată alergare prin timp. Alergăm să economisim minutele, dar probabil unii dintre noi le risipesc la cârciuma „La timpul pierdut”. Probabil, dacă s-ar face un concurs de pierdut timpul în diferite activități nefolositoare, mulți dintre semenii noștri ar urca pe cel mai înalt podium de premiere.

În spatele acestor manevre de a pierde timpul stă vrăjmașul sufletelor noastre: diavolul. De aceea, oamenii, când este vorba de a participa la o expunere pe teme biblice sau când pot citi o carte cu caracter evanghelistic, spun mereu: „Nu am timp!”.

Nu spune: sunt încă tânăr și am timp să mă ocup și de salvarea sufletului meu! Nu conta pe un timp potrivit mai târziu. Timpul potrivit este astăzi, acum, nu mai târziu! Este foarte grav să respingi chemarea Mântuitorului care stă la ușă și bate. Poate că această meditație va fi ultima chemare să-ți deschizi inima față de o mântuire așa de mare, care a fost adusă prin jertfa de la cruce. Nu pierde timpul, este poate ultima ta chemare la viața veșnică! Primește-L chiar acum pe Mântuitorul în viața ta!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IERTAREA, MILA Șl HARUL LUI DUMNEZEU (2)

Mulți zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Psalmul 3:2)

Indiferent cât de grav sau cât de des ai păcătuit – Dumnezeu nu va renunța la tine. Așa ca, nu renunța nici tu! Nimic din ce ai făcut nu trece dincolo de sfera harului Sau. Poate ceilalți te vor părăsi însă nu si Dumnezeu. Regele David a căzut cum nu se poate mai jos El s-a făcut vinovat de adulter de înșelăciune si de crimă – toate păcate capitale. Dar Dumnezeu l-a iertat și l-a ridicat. David scrie despre asta în doi dintre Psalmi: „mulți zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu ești scutul meu, Tu ești slava mea, și Tu îmi înalți capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, și El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfanț. Mă culc, adorm, și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu. Nu mă tem de zecile de mii de popoare care mă împresoară de toate părțile. Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! (Psalmul 3:2-7). în (Psalmul 40:1-3) el scrie: „El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, și mi-a întărit pașii. Mi-a pus in gura o cântare nouă o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut, și s-au încrezut în Domnul”.

Dumnezeul care a transformat mizeria lui David într-o pocăința profunda și o mărturie peste veacuri, va face același lucru și pentru tine dacă te întorci la El.