Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Octombrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Viziunea şi realitatea

Chemaţi să fiţi sfinţi… 1 Corinteni 1:2

Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ţi-a arătat ceea ce n-ai ajuns încă să fii. Ai avut viziunea, dar în nici un caz nu ai ajuns încă la realitatea ei. In vale, acolo unde demonstrăm dacă vom fi cei aleşi, este locul în care cei mai mulţi dintre noi se întorc înapoi. Nu suntem destul de pregătiţi pentru loviturile care trebuie să vină ca să fim transformaţi conform viziunii. Am văzut ceea ce nu suntem, precum şi ceea ce vrea Dumnezeu să fim. dar suntem noi gata să fim modelaţi conform viziunii, pentru a fi folosiţi de Dumnezeu? Modelarea vine întotdeauna pe căile obişnuite şi prin oamenii obişnuiţi.

Sunt cazuri când nu ştim care este scopul lui Dumnezeu; dar depinde de noi, nu de El, dacă ne lăsăm caracterul să fie transformat conform viziunii. Dacă preferăm să ne tolănim pe munte şi să trăim cu amintirea viziunii, nu vom fi de nici un folos practic în lucrurile comune din care este formată viaţa umană. Trebuie să învăţăm să trăim pe baza a ceea ce am văzut pe munte; nu în încântare extatică şi în contemplarea conştientă a lui Dumnezeu, ci trăind în viaţa reală în lumina viziunii până când adevărul viziunii se împlineşte în noi. Absolut toată pregătirea noastră este în direcţia aceasta. învaţă să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că ţi-a făcut cunoscute cerinţele Sale.

Micul „eu” se îmbufnează de fiecare dată când Dumnezeu îi spune Fă asta. Lasă acest mic „cu” să pălească sub mânia lui Dumnezeu -„Eu sunt cel ce sunt te trimite”. El trebuie să domine. Nu este răscolitor să ne dăm seama că Dumnezeu ştie unde trăim, dar cunoaşte şi coteţele în care ne furişăm? El ne va urmări ca un fulger strălucitor. Nici o fiinţă umană nu cunoaşte fiinţele umane aşa cum le cunoaşte Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Le-am dat Cuvîntul Tău…” IOAN 17:14

Domnul Isus a spus aceste cuvinte cu puţin timp înainte de a fi arestat şi deci cu puţin timp înainte de a merge la cruce şi apoi de a se întoarce la Tatăl de unde a venit. „Dar acum Eu vin la Tine”. întregul verset de care vrem să ne ocupăm acum cuprinde patru gînduri deosebit de minunate asupra cărora este de folos să ne oprim şi să medităm, ajutaţi de Duhul Sfint.

1. „Le-am dat Cuvîntul Tău”. Cuvintele acestea reflectă grija pe care Domnul nostru a avut-o pentru ucenicii Lui, ca şi pentru noi astăzi. El a ştiut că nu este posibil să supravieţuim în lumea aceasta rea, coruptă şi condusă de Satan fără să avem lumina şi călăuza necesară la fiecare pas, şi puterea de care avem nevoie ca să nu ne poticnim. „Căci Evanghelia… este puterea lui Dumnezeu” (Rom. 1:16) precum şi mijlocul de sfinţire permanentă. „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău, Cuvîntul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

2. „Şi lumea i-a urît”. „Dacă pe Mine M-au urît şi pe voi vă vor urî”. Prin aceasta Domnul se identifică cu noi. Ce mîngîietor este faptul acesta! În adevăr, în toate timpurile, copiii lui Dumnezeu au fost urîţi din pricina Cuvîntului Său care „stîrneşte împotrivire”, pentru că oamenii au iubit întotdeauna mai mult întunerecul, „căci oricine face răul urăşte lumina” şi ne urăşte şi pe noi care sîntem „fii ai luminii”.

3. „Ei nu sînt din lumea aceasta”. Ce descoperire nemaipomenit de scumpă ne face Domnul Isus aici, arătîndu-ne că originea noastră este cerească. Cum ar trebui să fie umbletul nostru aici, pe pămînt ştiind că cetăţenia noastră este cerească! Dar vai, cît de adesea uităm aceasta, uităm că patria noastră nu este aici, şi trăim ca şi cum originea noastră ar fi fost pămîntească. Dar dacă ne-am gîndi la ce spune ultima parte a versetului de care ne ocupăm şi care spune:

4. „După cum Eu nu sînt din lume” am realiza şi mai bine cum ar trebui să ne desprindem tot mai mult de această lume, şi să dorim să fim cît mai curînd cu Domnul nostru. Cuvîntul „după cum” ne confirmă şi ne întăreşte convingerea că sîntem de acolo de unde este El, şi că El a făcut totul ca să ne aibe cu EI pentru totdeauna. Ce iubire, ce slavă!

5. Dar din cuvintele: „Le-am dat Cuvîntul Tău”, Duhul Sfînt ne desprinde un alt gînd şi mai minunat. La începutul Evangheliei lui Ioan, Domnul Isus ne este prezentat ca fiind El însuşi Cuvîntul, ba mai mult, că El este Dumnezeu. Şi cînd spune, Le-am dat Cuvîntul Tău” ne arată că El însuşi S-a dat nouă pentru ca să ne salveze şi să ne aibe cu El în veci. O Doamne, de ne-am purta în chip vrednic de-atîta HAR!!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Umblaţi dar după darurile cele mai bune” 1 Cor. 12:31.

Vedem din acest capitol, că trebuie să dorim lucrurile cele mai bune şi că Duhul împarte la fiecare, după cum voieşte. Ne-am putea întreba: Ce contează atunci dorinţa? Deoarece fiecare primeşte precum voieşte Dumnezeu. Cel care vorbeşte astfel nu va primi niciodată mult, Cuvântul lui Dumnezeu este un lucru minunat. Cel care nu doreşte ca Dumnezeu să-l poată folosi, care nu înfometează şi nu însetează pentru ca Dumnezeu să se poată descoperi, acela nu va avea parte de darurile dumnezeeşti. La cei de curând întorşi la credinţă se poate observa o mare dorinţă după darul minunilor. Dar citim din Sfânta Scriptură că un om poate să facă lucruri mari şi minuni fără Duhul lui Dumnezeu şi să piară, cum spune însuşi Domnul Isus. „Mulţi îmi vor zice în ziua ceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea”. Deci nu putem spune clar şi hotărât că cineva are o stare bună, deoarece face minuni şi are daruri. Aceasta s-a dovedit de multe ori. Eu nu aş putea să spun nimic despre aceasta, dar este. scris în Biblie. Deci darurile nu fac totul. Noi trebuie să-l avem pe Acela, care dă darurile, deoarece fără El darurile nu înseamnă nimic, ci dimpotrivă. Dar mulţi oameni îi cred pe făcătorii de minuni care nu au Duhul lui Dumnezeu, ci au doar o formă de evlavie. Darurile de altfel, sunt bune, sunt de la Dumnezeu şi ajută la zidirea împărăţiei lui Dumnezeu, dacă sunt folosite spre slava lui Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CEL MAI PUTERNIC MAGNET


Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi oamenii. Ioan 12.32

Voi, care lucraţi pentru Dumnezeu, prindeţi curaj. Vă temeţi poate că nu îi veţi putea atrage la El pe cei ce ascultă. Vestiţi un Mântuitor răstignit pe cruce, înviat şi apoi înălţat la cer; aici se găseşte cea mai mare atracţie care ar putea fi arătată. Cine v-a atras pe voi la Domnul Hristos, dacă nu chiar Hristos însuşi? Cine vă atrage acum la El, dacă nu persoana Sa binecuvântată? Dacă aţi fost atraşi la credinţă prin orice altceva, în curând vă veţi depărta de ea. Însă Domnul Isus v-a ţinut şi vă va ţine la credinţă până la sfârşit. De ce să vă îndoiţi de puterea Sa când este vorba să fie atraşi şi alţii la El? Mergeţi în Numele Domnului Isus la cei care resping încă harul şi veţi vedea dacă El nu-i va atrage şi pe ei.Nici o categorie de oameni nu este în afara acestei puteri de atracţie. Tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, neştiutori sau învăţaţi, urâcioşi sau amabili, toţi vor simţi această putere care atrage. Domnul Isus este singurul magnet. Să nu ne gândim la nimic altceva. Muzica nu va atrage către Isus, nici elocvenţa, nici logica, ceremoniile ori zgomotul. Isus însuşi trebuie să îi atragă pe oameni la Sine; şi El e destoinic să lucreze în fiecare caz. Nu vă lăsaţi înşelaţi de spiritul vremii; ci, ca lucrători pentru Domnul, să lucraţi chiar în felul Lui şi să folosiţi chiar mijloacele Lui. Atrageţi la Hristos, atrageţi prin Hristos, şi Hristos vă atrage prin voi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie, și a ajuns la muntele lui DUMNEZEU, la Horeb. Exod.3,1.

O mare schimbare s-a produs în viața lui Moise. Patruzeci de ani a avut parte numai de frumusețe, de strălucirea curții lui Faraon, de la care a fost luat ca să rămână încă patruzeci de ani în liniște. A fi păstor la oi nu era un lucru agreabil. Din contră, pentru mintea omului era o cale de nepriceput, deoarece pregătirea cu totul deosebită în Egipt a lui Moise putea să-l facă un om de stat. Dar Dumnezeu nu poate să se folosească de ceea ce este în stare firea omului. De aceea, pe muntele lui Dumnezeu era liniște, un loc prielnic de a ține răstignită firea lui Moise ca și când a fi ținut-o în mormânt. Acolo Moise a trebuit să învețe că tot ce poate da lumea nu are nici o valoare în fața lui Dumnezeu, între creșterea și educația oamenilor și cea a lui Dumnezeu există deosebiri esențiale.

Prima are în obiectiv propășirea firii vechi, pe când ultima luptă să le pună deoparte. Oricât ai educa un om firesc, el niciodată nu va deveni un om duhovnicesc. „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh.” (loan 3.6). De-am cunoaște toți locul acesta dincolo de pustie. Numai în felul acesta vom fi plăcuți lui Dumnezeu, ca slujitori, vom fi păziți și îmbărbătați pentru această lucrare. Vom fi păziți de a nu face vreo lucrare în puterea noastră. Dumnezeu va îmbărbăta numai pe acela care cunoaște locul de dincolo de pustie și liniștea înaintea lui Dumnezeu.

Cineva poate să aibă înfățișarea unui om foarte evlavios, totuși evlavia acestui om poate să stea numai în niște simțăminte firești, niște simțăminte religioase ale firii vechi. Firea veche poate fi înrâurită de felurite lucruri ca: măreția slujbelor religioase, cântări, coruri, orchestre, fanfare.. .și cu toate acestea lipsește ce e ceresc.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, Te slăvesc pentru bucuria vieţii mele de aici – pentru dragostea soţiei şi a copilului, pentru studenţi, pentru darurile Duhului Sfânt. Ce minune a bucuriei şi a binecuvântării strălucitoare este locul acesta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.» LUCA 21,26

Omenirea trăieşte în ziua de astăzi într-o extraordinară tensiune; se pare că am ajuns Ia o răscruce în care trebuie să luăm o decizie importantă. Nu numai fiecare individ în parte, ci şi națiunile simt această presiune, sute de mii, ba chiar milioane de persoane. De ce oare sunt atâţia oameni obosiţi şi sătui de viaţă? Pentru că toate hotărârile luate până acum nu au dus la rezolvarea celor mâi arzătoare dileme. De aceea astăzi îţi spun: predă-ţi viaţa cu totul în mâna lui Isus! Răspunde acum fară echivoc la întrebarea lui Pilat: «Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?» (Matei 27,22). Spune un «da» hotărât Fiului lui Dumnezeu! Pentru cine ia această decizie definitivă în toate domeniile vieţii, orice altă problemă, indiferent cât de delicată şi grea ar fi, se rezolvă în mod minunat. Viaţa celui care L-a primit pe Domnul va fi complet reînnoită. Da, cel ce se decide pentru Isus Hristos va avea foamea şi setea sufletului săturate. Un astfel de om are un viitor si o nădejde.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Spre seară se va arăta lumina.

Zaharia 14:7

Adesea privim cu teamă spre bătrâneţe, uitând că va fi lumină până seara. Pentru mulţi sfinţi din vechime, bătrâneţea a fost cel mai bun timp. Un aer mai blând răcoreşte faţa marinarului pe măsură ce se apropie de ţărmul nemuririi. Valurile înfuriate părăsesc marea lui, şi domneşte tăcerea, adâncă, liniştită şi solemnă. De pe altarul bătrâneţii au plecat scânteile focului tinereţii, dar flacăra sentimentelor zeloase rămâne. Pelerinii au ajuns în ţara Beula, acel tărâm fericit, ale cărui zile sunt precum cerul pe pământ. Îngerii îl vizitează, vânturile cereşti adie deasupra lui, florile paradisului cresc pe el, şi aerul este plin de muzica serafimilor. Unii locuiesc ani întregi aici, iar alţii zăbovesc doar câteva ore înainte de plecare, dar este Edenul pe pământ. Putem să tânjim după timpul când vom ajunge în dumbrăvile lui umbroase, şi să ne mulţumim cu Speranţa până va veni timpul roadelor. Soarele care apune pare mai mare decât cel de amiază, şi splendoarea gloriei aureşte toţi norii care îi înconjoară coborâşul. Durerea nu întrerupe calmul înserării bătrâneţii, fiindcă „puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9) şi suportă totul cu răbdare. Fructele coapte ale experienţei alese se adună în seara vieţii, când sufletul se pregăteşte pentru odihnă. Poporul Domnului se va bucura de lumină şi în ceasul morţii. Necredinţa se vaită când vede apropierea umbrelor, venirea nopţii şi sfârşitul existenţei. „Ah, nu”, strigă credinţa. „Noaptea a trecut; se apropie ziua adevărată”. Lumina vine, lumina nemuririi, lumina feţei Tatălui. Strânge-ţi picioarele în pat; priveşte sufletele care aşteaptă! Îngerii te duc departe. Rămas bun, prea iubitule. Îţi fluturi mâna; te-ai dus. Ah, acum este lumină. Porţile de diamant se deschid. Străzile de aur strălucesc în lumina de iaspis. Ne acoperim ochii, dar privim nevăzutul. Rămas bun, frate; ai văzut lumina înserării, pe care noi nu am văzut-o încă.

Seara

Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Total un Mijlocitor, pe Isus Christos, Cel neprihănit. 1 loan 2:1

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor”. Da, chiar dacă am păcătuit, II avem. Ioan nu spune: „Dacă cineva a păcătuit, şi-a pierdut avocatul”, ci „avem un Mijlocitor” – aşa păcătoşi cum suntem. Toate păcatele pe care le-a comis vreodată un păcătos, sau pe care le poate comite, nu-i pot distruge dreptul de a-L avea pe Domnul Isus Christos ca Mijlocitor. Numele cu care este chemat Domnul în text este semnificativ. Mai întâi, El este numit „Isus„. El este chiar Mijlocitorul de care avem nevoie, fiindcă „Isus” este numele Celui a cărui treabă şi plăcere este să mântuiască. „Ii vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale” (Matei 1:21). Cel mai dulce nume implică succesul Său. In al doilea rând, El este „Christos”. Cuvântul „Christos „înseamnă „uns” în limba greacă. Acest nume ne arată autoritatea Sa de a interveni în favoarea noastră. Christosul are dreptul de a mijloci, fiindcă El este Mijlocitorul numit de Tatăl şi Preotul ales. Dacă ar fi după alegerea noastră, El ar putea să cadă. Totuşi, dacă Dumnezeu a zis: trAm dat ajutorul Meu unui viteaz” (Psalmi 89:19), putem să ne încredinţăm necazurile Celui care a primit ajutorul lui Dumnezeu. El este Christos, şi de aceea este autorizat El este Christos, şi de aceea este calificat, fiindcă ungerea L-a echipat pentru lucrarea Lui. El poate mijloci într-un fel care mişcă inima lui Dumnezeu şi îşi atinge ţinta. Ce cuvinte de tandreţe, ce fraze convingătoare va folosi Unsul când va mijloci pentru mine. Mai rămâne o parte a numelui Său: „Cel neprihănit”. Acest titlu reflectă nu numai caracterul Său, ci şi pledoaria Sa. Neprihănit” este caracterul Său, şi dacă Cel neprihănit este Mijlocitorul meu, atunci cauza mea este bună, altfel nu ar fi luat-o. Este pledoaria Lui fiindcă El întâmpină acuzaţia de nedreptate împotriva mea prin motivul că El este drept El se declară înlocuitorul meu, şi îşi aşează ascultarea în contul meu. Ai un Prieten care este potrivit să fie Mijlocitorul tău. El nu poate face altceva decât să biruiască. De aceea, predă-te in întregime în mâinile Lui

IZVOARE IN DEŞERT

În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi

(Iov 42:12)

Iov şi-a găsit moştenirea prin necazul pe care l-a experimentat. El a fost încercat pentru ca evlavia lui să poată fi confirmată şi validată. În acelaşi fel, necazurile mele au drept scop să-mi formeze caracterul şi să mă îmbrace în daruri pe care nu le-am avut înainte de dificultăţile mele, pentru că cel mai copt rod al meu creşte pe cel mai aspru zid. Ajung la un loc de glorie numai prin umilinţa, lacrimile şi moartea mea, aşa cum necazurile lui Iov l-au lăsat cu o viziune mai înaltă despre Dumnezeu şi cu gânduri mai smerite despre el însuşi. La sfârşit el a strigat: „Acum ochiul meu Te-a văzut” (v.5).Dacă experimentez prezenţa lui Dumnezeu în măreţia Sa când trec prin dureri şi pierderi, astfel încât să mă plec înaintea Lui şi să mă rog: „Facă-se voia Ta” (Matei 6:10), atunci am câştigat mult într-adevăr. Dumnezeu i-a dat lui Iov sclipiri din gloria lui viitoare, pentru că în acele zile şi nopţi dificile şi istovitoare, i s-a permis să penetreze vălul lui Dumnezeu şi a putut spune cu onestitate: „Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19:25). Aşa că în adevăr: „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi”. din În ora liniştită

Necazul nu vine niciodată la cineva dacă nu aduce o bucată de aur în mâna lui.

Adversitatea aparentă va deveni în cele din urmă un avantaj pentru aceia dintre noi care fac ce este drept, dacă dorim să continuăm să-I slujim şi să-L aşteptăm cu răbdare. Gândeşte-te la marile suflete victorioase din trecut care au lucrat cu credinţă neclintită şi care au fost invincibile şi curajoase! Sunt multe binecuvântări pe care nu le vom obţine niciodată dacă nu vrem să acceptăm şi să răbdăm suferinţa. Sunt anumite bucurii care nu pot ajunge la noi decât prin necaz. Sunt revelaţii ale adevărului divin al lui Dumnezeu pe care le vom primi numai când luminile pământului au fost stinse. Şi sunt recolte care vor creşte numai odată ce plugul şi-a făcut lucrarea. selectat

Din suferinţă au ieşit cele mai puternice suflete cunoscute vreodată; cea mai mare manifestare de caracter din lume se vede în aceia care îşi arată cicatricele necazurilor; martirii veacurilor şi-au purtat hainele încununării care au strălucit în foc, şi totuşi prin lacrimile şi necazurile lor au văzut porţile cerului. Chapin

Voi cunoaşte după licărirea şi strălucirea

    Lanţului de aur pe care îl porţi,

După puterea liniştită a inimii tale de a iubi,

    Din focul pe care a trebuit să-l suporţi.

Bate, inimă curată, pentru totdeauna;

    Străluceşte, lanţ puternic de aur;

Şi binecuvântează focul curăţitor

Şi cuptorul durerii vii!

Adelaide Proctor

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 27.1222

Cu acest prilej, Ieremia se adresează împăratului lui Iuda şi apoi preoţilor. Nebucadneţar luase din templu, şi încă în două rânduri, o parte din vase. Departe de a le restitui, el va organiza o a treia (şi definitiva) jefuire, în momentul deportării lui Zedechia însuşi, precum şi a restului poporului (2 Cronici 36.7,10,18). Ne putem gândi că aceste obiecte le erau scumpe inimii evreilor mai curând din orgoliu naţional, decât pentru că erau mijloace de a I se închina Domnului. Nici în zilele noastre nu este altfel: multe persoane se ataşează puternic de forme de religie aşazise creştine, fără să se preocupe câtuşi de puţin cu aL sluji pe Dumnezeu prin respectul pentru ele.

Ceea ce Ieremia nu încetează să vestească este supunerea faţă de autoritatea instaurată de Domnul (care, în cazul de faţă, era cea a împăratului Babilonului). „Nu este autoritate decât de la Dumnezeu … şi cine se împotriveşte autorităţii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu” (Romani 13.1,2). Oricând este vorba de guverne sau de magistraţi, de părinţi sau de şefi (chiar duri şi nedrepţi: 1 Petru 2.18), acest îndemn este întotdeauna actual pentru noi.

Profeţia din acest capitol nu se încheie înainte ca Dumnezeu să anunţe că, întro zi, El personal Se va ocupa de uneltele de la templu şi le va aduce înapoi. Acest cuvânt se va împlini în Ezra 1.7 şi 7.19.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Romani 5:6-11

EFORTUL UNUI PRIETEN

„…dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos.” Galateni 2:21

Vecinul se luptă cu motorul maşinii, încercând să-1 repare. Dar de fiecare dată când încearcă să desfacă un şurub înţepenit, cheia îi alunecă şi îşi loveşte încheieturile degetelor de paletele ventilatorului. Aşa că-i spui: Bill, aşteaptă puţin, am o cheie franceză cu prelungitor cu care poţi desface şurubul acela. Mă duc s-o aduc”. Presupunând că se va bucura de oferta ajutorului tău, fugi imediat acasă, cobori în pivniţă vreo duzină de trepte. Acolo, pe fundul cutiei cu scule, este cheia de care are nevoie. Apoi urci din nou pe scări, aproape să calci pe câine sau pe unul din copii.
După toate acestea, cum răspunde vecinul la ajutorul tău? Nu-ţi vine să-ţi crezi urechilor ceea ce auzi: „Nu, mulţumesc, cred că mă descurc singur”. Nu-i aşa că toate acţiunile tale au fost o pierdere de vreme şi de energie?

Vecinul acela care n-are nevoie de tine este imaginea tuturor acelora care refuză oferta lui Dumnezeu prin Cristos şi încearcă să se mântuiască singuri. Bizuindu-se pe propriile eforturi, ei spun că suferinţele îngrozitoare ale lui Cristos de pe cruce nu au fost nimic mai mult decât un lucru frumos, dar în acelaşi timp un gest care nu era necesar. Respingerea darului fără plată al graţiei lui Dumnezeu, este un act de sinucidere. Să luăm în considerare Cuvântul Lui referitor ia aceasta, neprihănirea nu vine prin lege. Nu putem lucra la dobândirea ei. Nici o cantitate a sângelui nostru, sudoare sau lacrimi nu va putea dobândi mântuirea. Nu există nici o cale de a-L respinge pe Cristos şi de-a intra pe poarta cerului. Moartea lui
Isus pentru păcatele noastre este singura noastră speranţă pentru viaţa veşnică.    – M.R.D.II

Nici
un merit de-al meu nu poate

Să stingă mânia de sus.

Singura nădejde îmi este

Neprihănirea lui Isus.    Clayton

Dacă ne-am putea merita salvarea,
Cristos n-ar fi murit niciodată pentru a ne-o asigura.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Cine a măsurat apele în pumnul mâinii sale și a măsurat cerurile cu palma și a cuprins într-o măsură țărâna pământului și a cântărit munții într-o balanță, și dealurile cu cântarul?
Isaia 40.12

Și înaintea încăperilor era o deschizătură de un cot, și de cealaltă parte o deschizătură de un cot; și fiecare încăpere era de șase coți de o parte și de șase coți de cealaltă parte.
Ezechiel 40.5

Isaia 40 este un capitol magnific, care descrie măreția și puterea Domnului, controlul Său asupra tuturor lucrurilor și grija Sa față de poporul Lui. Expresia „pumnul mâinii” arată controlul Său perfect asupra creației, precum și faptul că El o susține. Evrei 1.3 ne arată că acest control este legat de Cuvântul Său. Verbul „a măsura” indică, printre alte lucruri, precizia cu care El lucrează și cu care controlează toate lucrurile.

Isaia ne arată în multe feluri că El este marele nostru Creator și Răscumpărător și, în particular, Răscumpărătorul lui Israel. Faptul că El „cântărește” totul arată nu numai controlul Său, ci și faptul că El evaluează totul și că știe să aprecieze lucrurile potrivit cu adevărata lor valoare. Munții reprezintă adesea marile puteri în Scriptură (vedeți Isaia 2.2), iar El îi ține sub controlul Său și îi „cântărește”, așa cum a făcut cu Belșațar (Daniel 5). Cât de important este, prin urmare, să ne smerim și să dorim să ne supunem controlului și călăuzirii Sale!

Pasajul din Ezechiel 40 ne arată că orice lucru și orice persoană vor fi aduse sub controlul lui Hristos. Aceasta este semnificația noii măsuri care a fost folosită de Domnul, „latul de palmă”. În lumea viitoare, gândurile lui Dumnezeu vor fi impuse, iar mâna Sa va fi în orice lucru. Astăzi, noi recunoaștem controlul Său în har și, prin credință, ne supunem acestui control.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Timoteie, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecăriile lumești și de împotrivirile științei, pe nedrept numite astfel. 1 Timotei 6.20

Impactul cuvintelor

Cuvintele au o putere incredibilă. Ele pot răni sau vindeca. Rareori, tăcerea face rău, însă vorbirea este de multe ori o urgie, mai ales când este o flecărie (pălăvrăgeală). Tăcerea este înțelepciune; apele liniștite sunt adânci.

Cei care ne aud sunt mult influențați de cuvintele noastre. Avem o mare responsabilitate; de aceea să avem grijă ce iese din gura noastră!

Cuvintele pot răni. Ele sunt caracterizate ca săgeți, sulițe, cuțite și săbii. Dacă aceste instrumente puternice sunt mânuite greșit, pot tăia, răni sau chiar ucide. Ele pot diviza familii și nărui reputații. Se spune despre Penina că o înțepa deseori pe Ana prin vorbirea ei (1 Samuel 1.6). Cuvintele, care critică, judecă, înjosesc, sunt unelte ale lui satan care este numit „acuzatorul fraților noștri”.

În ciuda potențialului distructiv al cuvintelor, adevărul minunat este că de asemenea cuvintele pot vindeca. Ele pot fi ca un leac alinător sau ca raza soarelui strălucitor. Totul depinde de starea inimii celui care vorbește: „Căci din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12.34). În școala Domnului și Mântuitorului nostru putem învăța să vorbim în mod constructiv.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONTROLEAZĂ-TI MÂNIA!

„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” (Efeseni 4:26)

     Mânia necontrolată e ca și cum ai sări în mașină, ai ambala motorul, iar mai târziu, ajuns în viteza a 3-a, ți-ai da seama că frânele nu funcționează! Biblia spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27) Ai înțeles? Mânia necontrolată deschide ușa lui Satan – și de-acolo, căderea este sigură!

Așa că, înainte să rostești cuvinte pe care le vei regreta și pe care nu le poți lua înapoi, întreabă-te:

1) Eliberarea pe care aș simți-o în urma unei astfel de izbucniri merită prețul consecințelor? Biblia spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.” (Proverbe 15:1) Prin faptul că taci, riști să nu spui cel mai reușit discurs pe care îl vei regreta vreodată. Prin însăși natura sa, mânia încurajează exagerarea și te face să spui lucruri pe care nu le poți retrage. Ani de zile după ce le rostești, cuvintele dure își păstrează puterea de a răni și de a dezbina.

2) Chiar merită să-i târăști pe alții prin așa ceva? Mânia îi afectează inevitabil și pe cei din jurul tău, pentru că stă în firea lucrurilor să-ți dorești să susții un anumit punct de vedere, chiar dacă nu ai nimic de câștigat. Implicarea altor oameni este de obicei o modalitate de a-ți hrăni eul și de a-ți justifica purtarea greșită. Nu face așa ceva!

3) Mânia mea este potrivită? Mânia din cauza ipocriziei și a nedreptății a fost și este benefică (Isaia 57:17). Dar e ușor să lași comentariile necugetate sau copiii capricioși să te facă să reacționezi în mod exagerat. Pentru ca mânia să aibă o consecință sănătoasă, ea trebuie să fie cu măsură și constructivă.

Pavel spune: „umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6). Mânia ține de control, și răspunsul controlat este un răspuns după chipul lui Hristos.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: