Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Septembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Chemarea la identificare necondiţionată cu Isus Cristos

„Îți mai lipseşte un lucru: … vino, ia-ți crucea şi urmează-Mă.”

Marcu 10:21

Tânărul bogat avea marea dorinţă de a fi perfect. Când L-a văzut pe Isus Cristos, a dorit să fie ca El. Domnul nostru nu pune niciodată înainte sfinţenia personală atunci când cheamă un ucenic; El pune înainte de toate anihilarea absolută a dreptului meu asupra propriei mele persoane și identificarea cu El, ceea ce înseamnă să am o relaţie cu El Însuși, relaţie care exclude orice altă relaţie. Luca 14:26 nu are nimic de-a face cu mântuirea sau cu sfinţirea, ci cu identificarea necondiţionată cu Isus Cristos. Foarte puţini dintre noi cunosc ce înseamnă umblarea în abandonare absoluta în mâna Lui Isus.”Jsus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit…” Privirea lui Isus cere despărţirea inimii tale pentru totdeauna de devotamentul faţă de o altă persoană sau un alt lucru. Te-a privit vreodată Isus în acest fel? Privirea Lui Isus transformă şi străpunge. Eşti „blând” faţă de Dumnezeu în punctul în care te-a privit Isus. Dacă eşti dur şi răzbunător, dacă insişti asupra căii tale, dacă eşti sigur că nu tu, ci mai degrabă cealaltă persoană a greşit, toate acestea sunt indicaţii ale faptului că există părţi întregi ale naturii tale care n-au fost niciodată transformate de privirea Lui.”Îţi mai lipseşte un lucru…” .Singurul „lucru bun'”, din perspectiva Lui Isus Cristos, este unirea cu El, fără nici un amestec din altă parte.”Vinde tot ce ai…” Trebuie să mă micşorez până când nu sunt decât un simplu om; trebuie să renunţ în mod categoric la toate bunurile pe care le am, nu pentru a-mi mântui sufletul (un singur lucru poate mântui pe cineva, şi anume încrederea absolută în Isus Cristos), ci pentru a-L urma pe Isus. „Vino şi urmează-Mă.” Şi drumul care-mi stă înainte este cel pe care a mers EI.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătură……Meditează la aceste lucruri…”

1 TIMOTEI 4:13,15 (Versiunea KJ.)

Sunt taine ale harului şi dragostei lui Dumnezeu în fiecare pagină a Bibliei, altfel nu ne-ar fi fost lăsate scrise; numai un suflet care propăşeşte, găseşte Cuvântul Lui Dumnezeu tot mai scump. Un cititor neglijent al Scripturii nu realizează niciodată o umblare tot mai aproape cu Dumnezeu. Nici un credincios nu poate prospera pe calea Domnului Hristos dacă nu şi-a făcut obiceiul de a sta cu Dumnezeu de vorbă prin Cuvânt şi prin rugăciune, în intimitate cu El. Desfăşoară-ţi Biblia înaintea Domnului; recunoaşte-ţi nepriceperea şi cere înţelepciunea ca să înţelegi Cuvântul.Meditarea asupra Cuvântului Lui Dumnezeu este cel mai important mijloc în creşterea noastră în Har fără aceasta, chiar rugăciunea însăşi nu va fi altceva decât o formă goală. Meditaţia alimentează credinţa şi credinţa şi rugăciunea sunt cheile care deschid comorile ascunse ale lui Dumnezeu în Cuvântul Său. Avem o mare nevoie să fim pregătiţi pentru încercări ale credinţei şi răbdării de aceea trebuie să citim Scripturile cu o inimă care să înţeleagă. Numai prin credinţă, răbdare şi meditaţie cu rugăciune asupra Cuvântului suntem izbăviţi de închipuirile firii noastre cu privire la multe adevăruri de temelie ale Scripturii. Marele scop al Bibliei este să ne deschidă inima pentru a cunoaşte pe Dumnezeu: ferice de cititorul care face din aceasta un scop al vieţii lui! Cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus ne înmulţeşte harul şi pacea. (2Petru 1:2).Biblia este totdeauna o carte nouă pentru aceia care sunt bine obişnuiţi cu ea şi care o citesc cu interes şi cu rugăciune.Ca să fim bine întăriţi în har trebuie să considerăm întotdeauna că Dumnezeu Însuşi ne vorbeşte în Cuvântul Lui.Satan are multe mijloace ca să ne îndepărteze de Cuvânt: treburile zilnice, grija de a ajunge la timp la serviciu, oboseala trupească şi chiar sufletească şi de multe ori, vai, chiar participarea la lucrările neroditoare ale întunericului pe care nu le osândim: televizor, radio, sport, şi câte altele, şi astfel ne trezim nefolositori, slabi, uşor dispuşi la căderi şi cu candele aproape stinse dacă nu chiar stinse de tot. Dacă asta este situaţia, suntem în plasa lui, şi, deşi Dumnezeul nostru plin de har, nu ne lasă să cădem de ruşine prin vreo păcătuire grosolană din afară, vom deveni neroditori şi nefolositori pentru orice lucrare bună.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos”. Gal. 6:2.

„Si dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el. Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins într-o greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti să-l ridicaţi cu duhul blândeţii; ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu”. Aceasta înseamnă să nu privim cu superioritate la cei care au căzut, ci să le turnăm ulei pe rană şi să-i îngrijim, adică să-i îndemnăm cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Dacă cineva socotește că este ceva, măcar că nu este nimic, se amăgeşte singur”. În Gal.6:4 este scris: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el şi nu cu privire la alţii, căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi”. Am putea spune că acest verset este în contradicţie cu versetul 2 care spune: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora”. Dar mai este scris şi aceasta: „Primiţi pe cel slab în credință” şi „Să sprijiniţi pe cei slabi”. Aceasta înseamnă că trebuie o ocupaţie continuă cu aceştia, cu vorbe de mângâiere şi îmbărbătare. Este scris: „Spuneţi celui slab de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru: Răzbunarea va veni şi vă va mântui”. Putem să le uşurăm poverile şi printr-un verset biblic, care spune: „Nu te teme căci Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” sau „Trestia frântă nu o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după Adevăr”. Sau oamenilor plini de griji le putem spune că Domnul ne scapă de orice necaz, că Cel care le poartă de grija vrăbiilor nu ne va uita nici pe noi.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

LUCRAREA ESTE FĂCUTĂ; ODIHNEŞTE-TE ÎN EL

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Evrei 4.9

Dumnezeu a pregătit o odihnă ca aceea de Sabat în care noi putem să intrăm. Aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună, n-au intrat în odihnă din pricina necredinţei lor; de aceea odihna rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. David a cântat-o; dar a cântat-o numai în parte, pentru că Israel respinsese odihna lui Dumnezeu. Iosua n-a putut să i-o dea, şi nici Canaanul nu i-a dat-o. Ea rămâne pentru credincioşi.Vino, deci, suflete drag sileşte-te să intri în această odihnă. Lasă lucrarea chinuitoare a păcatului şi străduinţele tale personale. Încetează de a-ţi mai pune încrederea chiar în lucrări despre care s-ar putea spune: „Ele sunt foarte bune”. Am ajuns noi la această încredinţare? Să ne odihnim de lucrările noastre, după cum Dumnezeu S-a odihnit de lucrările Sale. Să ne găsim uşurarea poverii noastre în lucrarea săvârşită de Cristos. Totul a fost bine îndeplinit în El: Dreptatea lui Dumnezeu nu poate să ceară nimic mai mult. O pace adâncă este partea noastră în Domnul Isus.

Cât despre lucrurile de care mai trebuie să ne îngrijim, adică lucrarea harului în inimile noastre şi lucrarea lui Dumnezeu în inimile alor noştri, să lăsăm povara asupra Domnului şi să ne găsim odihna în El. Când Mântuitorul ne dă un jug ca să-l purtăm, El este gata să-l sprijinească astfel ca noi să ne putem odihni în El. Numai prin credinţă intrăm în această odihnă a lui Dumnezeu şi renunţăm s-o găsim în plăcerile noastre personale sau în lenevia noastră. Isus însuşi este odihna desăvârşită, în care El ne umple inima.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte? Luca 15,4.

Un copil al lui Dumnezeu nu poate niciodată să-şi piardă dreptul acesta, asemeni ca un copil care rămâne pentru totdeauna copilul părinţilor. Copilul lui Dumnezeu poate să decadă dar nu-şi pierde moştenirea de copil. Dumnezeu are lucrări şi căi pentru a-l readuce acasă.

Aceasta a simţit-o un copil al lui Dumnezeu care a decăzut ani întregi în lume unde a gustat amărăciunea ei. Odată era fericit cu copiii lui Dumnezeu pe calea îngustă a credinţei, până când Satana l-a vrăjit. Situaţia familială era tragică, comuniunea cu credincioşii şi în mod special comuniunea cu Domnul său erau pierdute. El a trăit în păcate grosolane şi a făcut-o mai grav ca necredincioşii. După 15 ani a primit o boală gravă la gât, care pe zi ce trecea se înrăutăţea. A fost chemat un renumit profesor doctor. După o scurtă consultaţie a spus către pacient: „Dacă veneaţi cu doi ani mai devreme aş fi putut să vă ajut. Acum este prea târziu.”

Această expresie l-a lovit puternic. I-a fost limpede: Iar. „Eu trebuie să mor!” Dumnezeu S-a servit de această boală pentru a-l readuce pe calea cea bună. El s-a închinat în faţa Domnului în adevărată pocăinţă şi a găsit iertarea. La fel soţia şi credincioşii l-au iertat din inimă. Ce dureri a trebuit să sufere! Când îl vizitam îmi spunea totdeauna printre lacrimi: „Pentru mântuirea mea mi-a fost dată această durere!”

Domnul şi-a găsit oiţa şi a readus-o. El s-a dus bucuros la Domnul. Ce avertizare pentru toţi credincioşii. Trebuie să ne temem mai mult de viclenia Satanei decât de puterea lui. „îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, adu-mă mai aproape, mai lângă Tine până când îţi voi fi din ce în ce mai folositor în lucrarea Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.» 1 IOAN 2,6

Vreau să te întreb cu cea mai mare seriozitate: ai rămas în Isus, în moartea Sa, ai fost crucificat cu El? Ştiu bine că trupul nostru supus păcatului şi putrezirii nu vrea acest lucru. Am auzit de un creştin care, în ciuda nedreptăţii pe care fraţii săi de credinţă i-au făcut-o, se ruga mereu rostind aceleaşi cuvinte: «Doamne, ajută cuiele să ţină!» Printr-o asemenea rugăciune el vroia să spună: «Doamne, ajută-mă să nu cobor de pe cruce, să mă justific şi să-mi câştig eu dreptatea». Nu a fost aceasta marea victorie a lui Isus, Mielul lui Dumnezeu? La urma urmei El, care ar fi putut să nimicească totul într-o clipă, deoarece avea toată puterea, a ales să rămână crucificat. A rămas pe cruce chiar şi atunci când a fost provocat şi I s-a strigat: «Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!» (Matei 27,40). Nu ar fi putut Cristos să coboare? Ba da! Dar Mielul a ales să asculte. A umblat cu Dumnezeu până la capăt. Umblarea cu Tatăl s-a împlinit în ascultarea Sa absolută până la moarte, şi încă moarte de cruce. Dacă vrei să umbli cu Dumnezeu – şi lucrul acesta este posibil – atunci Golgota e punctul tău de pornire. Acolo îşi găseşte sfârşitul eul tău plin de mândrie. Astăzi poate fi un nou început în viaţa ta, dacă te apleci în faţa lui Dumnezeu şi te rogi: «Dumnezeul meu, vreau să încep din această clipă să umblu cu Tine, chiar din locul de unde nu aş vrea. Du-mă la Golgota!»

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fii oamenilor. Psalmi 33:13

Poate că nici o figură de stil nu Îl prezintă pe Dumnezeu într-o lumină mai delicată decât atunci când se coboară de pe tron şi vine din ceruri să împlinească nevoile şi să aline durerile omenirii. Noi ÎI iubim, fiindcă, atunci când Sodoma şi Gomora s-au umplut de nedreptate, El nu le-a distrus până când nu le-a făcut o vizită personală. Nu putem să nu ne vărsăm inimile înaintea Domnului, care îşi apleacă urechea din înălţime şi o pune pe buzele păcătosului muribund, a cărui inimă tânjeşte după împăcare. Cum putem că nu ÎI iubim când ştim că El ne numără firele de păr, ne înseamnă cărarea şi ne rânduieşte calea? Acest mare adevăr este adus aproape de inimile noastre mai ales atunci când ne amintim cât de atent este El, nu doar la interesele temporale ale creaturilor Sale, dar şi la bunăstarea lor Spirituală. Deşi între creatura limitată şi Creatorul nelimitat se află o mare distanţă, există legături care îi unesc. Când plângi, nu te gândi că Dumnezeu nu îţi vede lacrimile, fiindcă „cum se îndură un tată de copiii lui, asa se îndură Domnul de cei ce-L iubesc” (Psalmi 103:13). Vederea ta este capabilă să mişte inima lui Iehova; şoapta ta poate să plece urechea Lui spre tine; rugăciunea ta poate să cheme mâna Lui; credinţa ta poate să mişte braţul Său. fptu te gândi că Dumnezeu stă în înălţime şi nu-ţi dă nici o atenţie. Aminteşte-ţi că, oricât de sărac şi nevoiaş eşti, Domnul se gândeşte la tine. „Căci Domnul îsi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijineascăpe pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cronici 16:9). O, repetă atunci adevărul care nu oboseşte niciodată: nici un Dumnezeu nu este ca Dumnezeul pe care îl doreşte sufletul meu. El, la a cărui voce tremură cerul, chiar El, aşa măre cum este, ştie cum să se aplece la mine.

Seara

Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi”
1 Împăraţi 18:43

 

Succesul se afla acolo unde Domnul l-a făgăduit. Poţi să pledezi în rugăciune lună de luna, făra nici un răspuns evident. Totuşi, nu este posibil ca Domnul să fie surd faţă de poporul Său atunci când sunt sinceri într-o problemă care priveşte slava Sa. Profetul Ilie a continuat să se lupte cu Dumnezeu pe muntele Carmel, chiar dacă nu a primit un răspuns imediat la rugăciune. El nu s-a temut nici un moment că nu va fi ascultat la curtea lui Iehova. De şase ori, slujitorul lui Ilie s-a întors la el fără nici un semn de progres. Totuşi, de fiecare dată, Ilie i-a spus: „Du-te iaraşi”. Noi nu trebuie să cedăm niciodată necredinţei chiar atunci când credinţa ne este încercată „de şaptelea de ori cate şapte” (Matei 18:22). Credinţa trimite speranţa să privească de pe vârful muntelui Carmel. Dacă nu se vede nimic, ea o trimite încă o dată şi încă o dată. Departe de a fi zdrobită de dezamăgirile repetate, Credinţa este îndemnată să mijlocească mai fierbinte în faţa Dumnezeului ei. Ea este umilă, dar nu descurajată. Suspinele ei sunt adâncit şi vaietele ei mai puternice dar nu îşi slăbeşte niciodată strânsoarea. Ar fi mai plăcut pentru carne şi sânge să primească un răspuns rapid, dar sufletele credincioase au învăţat să fie supuse, şi să aştepte pe Domnul şi după Domnul. Răspunsurile care întârzie produc adesea o cercetare a inimii, şi conduc astfel la pocăinţă şi reformă spirituali, Stricăciunea noastră primeşte atunci o lovitură de moarte, şi inimile ne sunt curăţate de idolatrie. Marele pericol este că poporul poate renunţa şi poate pierde binecuvântarea. Cititorule, nu cădea în păcatul acesta, ci continuă să te rogi şi să veghezi. In cele din urmă s-a văzut un norişor, vestitorul şuvoaielor de ploaie. La fel se va întâmpla şi cu tine. „Un semn” (Psalmi 86:17) îţi va fi dat, şi te vei ridica ca un prinţ să te bucuri de îndurarea pe care ai cerut-o. Ilie era un om „supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi” (lacov 5:17). Puterea sa cu Dumnezeu nu stătea în meritele lui proprii. Dacă rugăciunea sa credincioasă a valorat mult, de ce să nu valoreze şi a ta? Cere sângele preţios cu neîncetată stăruinţă, şi vei primi ceea ce ai cerut.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Pace în Mine. (Ioan 16:33)

Este o mare diferenţă între plăcere şi binecuvântare. Pavel a experimentat întemniţarea, durerea, sacrificiul, şi suferinţa până la limitele lor, totuşi prin toate acestea a fost binecuvântat. Toată fericirea a devenit reală în inima şi în viaţa lui, în mijlocul împrejurărilor lui dificile.Paganini, marele violonist italian, a păşit odată pe scenă şi a descoperit că era ceva în neregulă cu vioara lui, tocmai când audienţa încetase cu aplauzele. S-a uitat la instrument pentru o clipă şi dintr-odată şi-a dat seama că nu era vioara lui cea mai bună şi cea mai valoroasă. De fapt, vioara nu era a lui deloc. Momentan a simţit că paralizează, dar s-a întors repede spre audienţă, spunându-le că s-a făcut o greşeală şi că nu avea vioara lui cu el. A păşit înapoi în spatele cortinei, gândindu-se că trebuie s-o fi lăsat în spatele scenei, dar a descoperit că cineva o furase pe a lui şi o lăsase pe cea inferioară în locul ei.După ce a rămas un moment în spatele cortinei, Paganini a păşit din nou pe scenă ca să vorbească audienţei. El a spus: „Doamnelor şi domnilor, acum vă voi demonstra că muzica nu ţine de instrument, ci de suflet”. Apoi a cântat ca niciodată înainte, şi frumoasa muzică a curs din acel instrument inferior până când audienţa a fost atât de încântată încât aplauzele lor entuziaste aproape că au ridicat tavanul sălii de concerte. El le-a arătat într-adevăr că muzica nu ţinea de instrumentul lui, ci de sufletul lui! Dragul meu credincios testat şi încercat, este misiunea ta să umbli pe scena acestei lumi ca să arăţi tuturor celor din cer şi de pe pământ că muzica vieţii nu stă în împrejurările tale sau în lucrurile exterioare, ci în sufletul tău.

 

    Dacă pacea este în inima ta,

Cea mai sălbatică furtună de iarnă este plină de o frumuseţe solemnă,

Întunericul nopţii se împrăştie, dar îţi arată calea datoriei,

Fiecare creatură vie spune o poveste nouă şi veselă,

Chiar şi copacii şi pietrele, toate prind o rază de glorie,

    Dacă pacea este în inima ta.

Charles Francis Richardson

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Ieremia 23.16-40

    Intre păstorii răi ai lui Israel, profeţii fuseseră vinovaţi în mod cu totul deosebit. Ei păstoriseră poporul cu iluzia nebună că, în ciuda păcatelor lor, totul va merge spre mai bine. Erau mincinoşi. Alergaseră … fără să fi fost trimişi de Domnul; vorbiseră… fără să transmită oracole (sau profeţii) din partea lui Dumnezeu (v. 21 şi 38; 1 Petru 4.11). O bogată activitate religioasă este departe de a fi proba sau rezultatul unei stări spirituale potrivite. Pentru creştini astăzi, ca şi pentru profeţi altădată, nu există decât un singur dreptar în alergare şi în vorbire: rămânerea „la sfatul Domnului” (v. 18,22), altfel spus, în comuniune cu Domnul, pentru a cunoaşte şi a împlini voia Sa.

    In v. 23 este pusă o întrebare: „Sunt Eu un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt un Dumnezeu de departe?” „Domnul este aproape”, poate răspunde apostolul (Filipeni 4.5). Am făcut fiecare dintre noi această experienţă? Cuvântul lui Dumnezeu este un foc (v. 29); în acelaşi fel în care flacăra unui arzător permite înlăturarea zgurii unui metal, Cuvântul serveşte la curăţirea sufletului nostru, mistuind necurăţiile care îl întinează şi care-l înăbuşă (Proverbe 25.4). El este «forţa motrice» a celui credincios, asemeni unui foc sub un cazan (cap. 20.9), însă, mai întâi de toate, este un ciocan, singurul în stare să frângă o voinţă rebelă.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 27:7-10

NICIODATĂ PĂRĂSIT

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte. Psalmul 27:10

Potrivit lui Henry Jacobsen, şase mineri scoţieni au fost nevoiţi să ia o decizie înfiorătoare. În timp ce lucrau la circa 500 de metri adâncime, stâlpii unei galerii au cedat, şi unui din colegii lor a fost surprins sub dărâmături. Imediat, apa şi noroiul a început să inunde galeria.

Minerii şi-au dat seama că, foarte curând, toate galeriile de evacuare vor fi inundate şi vor fi blocaţi înăuntru, dacă nu vor fugi imediat. Cu o mare agonie şi sfâşiere de inimă cei şase au hotărât să-şi lase colegul sub dărâmături să moară, pentru a nu fi cu toţii înmormântaţi de vii, în timp ce ar fi încercat să-l salveze. Au fost nevoiţi să-l abandoneze.

In contrast, Dumnezeu nu este niciodată forţat să uite nici măcar pe unul din copiii Săi. Indiferent cât de disperată poate să fie situaţia sau cât de grele vor fi problemele cu care ne confruntăm, Tatăl nostru Cel ceresc stă lângă noi gata să intervină în cele mai mari nevoi ale noastre, cu înţelepciunea şi puterea Sa infinită. În nici o împrejurare şi niciodată El nu va renunţa la cei pe care i-a cumpărat cu preţiosul sânge al Fiului Său. Poate că uneori ne simţim abandonaţi, dar nu vom fi niciodată părăsiţi.

David a scris în Psalmul 27 că el se bucură de grija suverană a lui Dumnezeu. El şi-a imaginat că dacă se va întâmpla chiar şi ceea ce
este de neimaginat – să fie părăsit de mama şi tatăl său – Dumnezeu nu-l va părăsi niciodată. Ai curaj, iubite creştine. Chiar dacă legăturile pământeşti şi prietenia umană vor cădea, El care te iubeşte cu o dragoste veşnică, va continua să poarte de grijă fiecărui copil din familia Sa. P.R.V.

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine

Şi nici o clipă singur nu mă laşi.

Puterea Ta e taina ce mă ţine

Din cei dintâi la cei din urmă paşi. C. Ioanid

 

Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare din noi, în parte,
ca şi cum ar fi numai unul din noi
pe care să-l iubească.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Un om se făcea cunoscut când ridica securea în desișul pădurii; și acum, cu securi și ciocane, îi zdrobesc toate sculpturile împreună. Psalmul 74.5,6

În Psalmul 74 avem o plângere a lui Asaf cu privire la distrugerea sanctuarului lui Dumnezeu. El ne spune că, odinioară, un om se făcea cunoscut când mergea în Liban și când, cu o secure, dobora copaci și îi modela pentru împodobirea templului. El folosea arme distructive în felul potrivit, căci la construcția templului nu au fost folosite securi și ciocane la locul construirii. Învățăm din acest psalm că ele au fost folosite departe de templu, pentru pregătirea materialului de construcție.

Au existat oameni faimoși în zilele noastre, care, prin evanghelie, au fost folosiți pentru producerea materialului spiritual pentru Casa lui Dumnezeu. Asaf însă continuă și spune că securile și ciocanele erau folosite acum înăuntrul templului, nu în afara lui, iar lucrarea iscusită a altora era acum distrusă. Este mai ușor să izgonești oameni decât săi aduci înăuntru. Mulți dintre noi au văzut poate oameni activi în a semăna discordie în adunări, iar consecința activității lor a fost că mulți sau împrăștiat. Ce bine ar fi fost dacă ei sar fi ostenit să convertească oameni și apoi săi ajute să devină un material potrivit pentru Casa lui Dumnezeu.

Pavel vorbește despre puterea pe care Domnul io dăduse și spune: „Pe care Domnul mia dato spre zidire, și nu spre dărâmare” (2 Corinteni 13.10). Și noi, întro mai mică măsură, suntem în aceeași poziție – aparținem unei adunări locale și trebuie să facem eforturi înspre zidire, nu înspre dărâmare; înspre ai ridica pe ceilalți, nu înspre ai trage în jos. Să fim instrumente pentru edificarea și pentru restabilirea celor credincioși și să ne ferim să dărâmăm și să împrăștiem poporul lui Dumnezeu! G. Davison

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Căutați în cartea Domnului și citiți! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greș …Isaia 34.16

Cercetați Scripturile!

Cocotierul este un palmier, ale cărui fructe sunt nucile de cocos și care sunt folosite în alimentație. Cocotierii sunt o sursă bună de venit în India, dar numai cei din castele superioare pot să-i cultive. O tradiție înrădăcinată de multă vreme spune că dacă o persoană din castele inferioare cultivă cocotieri, aceasta va muri imediat. Într-un sat indian, lucrătorii unei organizații de ajutorare au încercat să-i sprijine pe săraci prin cultivarea cocotierilor, dar imediat s-au lovit de opoziția celor bogați și de frica de moarte a celor săraci. N-au putut face nimic în această direcție până în ziua când un bătrân, care-L primise pe Mântuitorul ca Domn al vieții sale, a hotărât să înfrunte tradiția și a început plantarea cocotierilor. Ca urmare, nu numai că nu a murit, dar el a și prosperat în următorii ani. Tradiția a fost astfel ruptă și sărăcia a început să scadă.

Câți oameni nu trăiesc o viață de mizerie spirituală, pe când comori nebănuite stau ascunse în Biblia lor acoperită de praful indiferenței! O tradiție înrădăcinată de multă vreme în poporul nostru spune: „Crede și nu cerceta”. Contrar acestei tradiții, Mântuitorul ne îndeamnă insistent să cercetăm Scripturile; ele conțin promisiunea vieții veșnice prin credința în Fiul lui Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

NU MAI FI ATÂT DE CRITIC! (2)

„Să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10)

     Dumnezeu l-a pedepsit pe Moise din cauza unor greșeli pe care le făcuse. De fapt, una dintre ele în special l-a împiedicat să intre în Țara promisă. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a îngăduit nimănui să-l critice pe Moise – nici măcar surorii lui, Maria.

Ce învățături putem extrage de aici?

1) Fiecare dintre noi poate avea o atitudine critică. Maria avea și merite, și calități: salvase viața lui Moise când acesta era copil, și scrisese o cântare de laudă pe care Israelul o folosise pentru a sărbători traversarea Mării Roșii. Însă ea a plătit un preț mare pentru atitudinea ei critică – lepra!

2) Când ești nemulțumit, devii critic. „Maria… a vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene…” (Numeri 12:1). Fusese, însă, aceasta adevărata problemă? Nu! „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” (v. 2) Soția lui Moise fusese doar o diversiune, pretextul; adevărata problemă era, pentru frații lui, succesul lui Moise. Obiecția lor a fost aceasta: „Cum se face că el are parte de toată atenția?”

3) Ori de câte ori vei avea succes, vei fi criticat. Biblia spune: „Moise însă era un om foarte blând” (v. 3) și cu toate acestea, a experimentat durerea pricinuită de criticile semenilor săi. Nici tu nu ești altfel; câtă vreme ești în viață, se va găsi cineva care să critice sau învinovățească pentru ceea ce faci, cu sau fără motiv… Scutură critica de pe tine și continuă să înaintezi.

4) Dacă ai fost o persoană critică, trebuie să te pocăiești. Când Aaron a recunoscut „păcatul pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi” (Numeri 12.11), Dumnezeu Și-a arătat mila și a vindecat-o pe Maria. Cei mai mulți dintre noi am cataloga critica drept slăbiciune, însă din perspectiva lui Dumnezeu este un păcat autentic și real. Există o singură cale prin care te poți confrunta cu acest păcat – să te pocăiești… deci: să nu mai faci!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: