Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Octombrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

In valea umilinţei

„Daca poţi face ceva, fie-ți milă de noi şi ajută-ne.” Marcu 9:22

După fiecare perioadă de exaltare, suntem repede aduşi înapoi la lucrurile obişnuite, aşa cum sunt ele. adică nici frumoase, nici poetice, nici palpitante. Înălţimea muntelui se măsoară prin cenuşiul muncii de rând din vale; dar aici, în vale, este locul unde trebuie să trăim pentru gloria lui Dumnezeu. Noi vedem gloria Lui pe munte, dar nu acolo trăim pentru gloria Lui. In valea umilinţei descoperim valoarea noastră reală în faţa lui Dumnezeu, aici se arată credincioşia noastră. Cei mai mulţi dintre noi putem face anumite lucruri dacă suntem întotdeauna la înălţimi eroice, datorită egoismului din inimile noastre, dar Dumnezeu ne vrea la înălţimea cenuşiului obişnuit al vieţii cotidiene de aici, din vale, unde trăim conform relaţiei noastre personale cu El. Petru s-a gândit că ar fi frumos pentru ei să rămână pe munte, dar Isus Cristos i-a luat pe ucenici de pe munte şi i-a dus jos în vale – locul unde se explică înţelesul viziunii.

„Dacă poţi face ceva…” Este nevoie de valea umilinţei pentru a smulge scepticismul din noi. Priveşte înapoi la experienţele tale şi vei descoperi că, până în momentul când ai învăţat cine este Isus, ai fost foarte sceptic în privinţa puterii Sale. Când erai pe munte, puteai crede orice, dar ai mai putut crede oare atunci când ai fost faţă în faţă cu realităţile din vale? Poate eşti în stare să depui o mărturie despre sfinţire, dar ce poţi spune despre lucrul care este o umilinţă pentru tine în momentul de faţă? Ultima dată când ai fost pe munte cu Dumnezeu, ai văzut că toată puterea din cer şi de pe pământ este a lui Isus – vei fi sceptic acum doar pentru că te afli în valea umilinţei?

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Fiţi plini de Duhul”. EFESENI 5:18

Subiectul plinătăţii Duhului preocupă pe orice copil al Lui Dumnezeu care doreşte să slăvească pe Domnul său; căci dacă el poate să realizeze acest grad de înaintare spirituală, cuvintole lui, gîndurile lui şi faptele lui vor fi toate spre slava lui Dumnezeu, spre zidirea sfinţilor şi spre mîntuirea sufletelor. Să observăm bine că nu este un adevăr abstract, un ideal irealizabil, ci un cuvînt de ordine, o poruncă: „Fiţi plini de Duhul”. Şi pentru că voia Domnului este ca toţi copiii Săi să fie plini de Duhul, să vedem care sînt condiţiile pentru ca fiecare din noi să atingă acest scop.

1. Trebuie să fim adînc pătrunşi de gîndul că Dumnezeu vrea să ne dea plinătate Duhului. Vai! sînt atîţia credincioşi care totuşi nu cred în această plinătate şi care nici n-o caută. Creştinul care nu crede în Duhul Sfînt nu va putea fi niciodată deplin fericit fără să cunoască plinătatea Duhului.

2. Orice copil al lui Dumnezeu trebuie să fie plin de Duhul. Credinciosul de ieri ca şi un bătrîn în Hristos, trebuie să caute plinătatea Lui. Aici nu este vorba de lumini deosebite primite, de mulţimea cunoştinţelor acumulate, de progrese realizate, ci de primirea imediată a Celei de a treia Persoane a Sfintei Treimi, în toată plinătatea ei. Drept vorbind, Dumnezeu nu pune de loc condiţii cu privire la adevărul acesta, ci foarte simplu ne porunceşte să fim plini de Duhul. Această plinătate ne este semnalată în multe locuri din Cuvîntul lui Dumnezeu. 1) „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apă vie”. Spunea lucrul acesta despre Duhul (Ioan 7:38-39). 2) „Apa (Duhul) pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţîşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14).”

3. Trebuie ca cel credincios să părăsească orice este nepermis de Cuvîntul lui Dumnezeu şi orice păcat de orice natură ar fi el. „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” (Ps. 66:18).

Mii de copii ai lui Dumnezeu nu vor cunoaşte niciodată ce însemnează să fii plin de Duhul pentru că L-au întristat (Ef. 4:3a) prin felul lor lumesc de a fi, lipsa de dreptate, îngustimea de duh şi prin păcatul care-i înfăşoară asa de lesne.

4. In sfîrşit, trebuie ca fiecare credincios „să aducă trupul lui ca o jertfă vie, sfîntă şi plăcută lui Dumnezeu” (Rom. 12:1). Cînd vom aduce ca jertfă în întregime eul nostru, acea apă vie, acea plinătate va începe să curgă din inima noastră. „Fiţi plini de Duhul”.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate”. Daniel 3:17.

Am observat ieri că Satana le poate întuneca mintea la oameni în aşa fel, ca aceştia să se închine unor statui, în loc să se închine lui Dumnezeu. Astfel a făcut împăratul Nebucadneţar şi a vrut să-i oblige pe cei trei iudei, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să se închine statuii lui. Dar ei au răspuns hotărât: „Noi nu ne vom închina chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul.” Apoi împăratul a poruncit să fie aruncaţi în cuptorul de foc. „Și care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Cei trei bărbaţi au răspuns: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta împărate şi chiar dacă nu ne va scoate din mâna ta, să ştii împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat”.

Aceasta înseamnă ceva, să răspunzi astfel unui împărat! împăratul a poruncit să se încălzească de şapte ori mai mult cuptorul decum se obişnuia. Apoi a poruncit unora dintre cei mai voinici ostaşi din armata lui să-i lege şi să-i arunce în cuptorul aprins. De ce a luat împăratul pe cei mai voinici ostaşi? S-a gândit că Dumnezeu i-ar putea cumva ajuta pe cei trei. Ei au fost aruncaţi cu hainele lor în cuptor şi cei care i-au aruncat au fost ucişi de flacără. Puterea lor nu i-a ajutat la nimic. Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins. Atunci împăratul s-a înspăimântat, s-a sculat şi a spus sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? Ei au răspuns: Negreşit, împărate. El a răspuns: Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

MÂNGÂIERE ÎN DRUM SPRE CASĂ

Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. Geneza 50.24

Iosif fusese pentru fraţii săi o providenţă întrupată. Toţi „Iosif”-ii, adică protectorii noştri pământeşti mor şi, odată cu ei se duc şi multe ajutoare. Egiptul n-a mai fost pentru Israel la fel după moartea lui Iosif, şi lumea nu va mai fi pentru noi ceea ce era când trăiau cei dragi ai noştri.Dar ce mult a fost îndulcită suferinţa cauzată de această moarte! Israel avea făgăduinţa că Dumnezeul cel viu îl va cerceta, îl va vizita. O vizită, o cercetare a lui Dumnezeu! Ce favoare, ce mângâiere şi ce ajutor ceresc! Doamne, vizitează-ne astăzi, cu toate că noi nu suntem vrednici să intri sub acoperământul nostru! Dar o făgăduinţă şi mai bună ni s-a dat: Domnul îi va scoate din această ţară. Ei aveau să fie primiţi cu răceală în Egipt după moartea lui Iosif, şi ţara aceasta avea să ajungă pentru ei o ţară a robiei. Dar nu va fi totdeauna aşa; ei vor ieşi din ea printr-o izbăvire dumnezeiască şi vor intra în ţara făgăduinţei. Noi nu vom plânge aici pentru totdeauna. La rândul nostru vom fi chemaţi în ţara slăvită, ca să îi întâlnim acolo pe prea iubiţii noştri. „De aceea mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Ferice de ceice-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea. Ps. 84,5.

Marea taină a puterii în Dumnezeu este deplina încredere în dragostea Lui. Dacă am priceput dragostea lui Dumnezeu care a dat pe Isus la moarte pentru noi și după proslăvirea Lui, a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca să ne introducă în tot adevărul; dacă am priceput toate acestea, atunci în deplină încredere îi vom atribui cârma și conducerea pe calea noastră cerească. Aceasta este dacă se poate spune așa, puterea lui Dumnezeu în suflet și aceasta dă puterea și bucuria inimii pe calea credinței, pe care Dumnezeu ne călăuzește chiar dacă este ușoară sau grea. Ce altceva îi poate da călătorului puterea de a cânta cântări de laudă sau ce altceva poate să-i dea martirului puterea de a proslăvi pe Dumnezeu chiar în chinul focului? Chiar dacă cărarea duce prin ape adânci este totuși calea lui Dumnezeu, calea spre veșnica moștenire. Cerințele inimii înnoite nu se astâmpără pe deplin decât atunci când suntem în Casa Tatălui. Să cugetăm asupra cuvintelor: „Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta!”

„Ferice de acei oameni care își pun tăria în Tine!” De ar găsi toți cei ce călătoresc prin valea plângerii, îmbărbătare și putere în comuniunea cu Dumnezeu și Tatăl lor! Cine oare ar putea să găsească mărimea cuvântului „ferice” dacă nu le ia în legătură cu Dumnezeu? Dumnezeu și dragostea Lui, Hristos și atașamentul Lui, Duhul Sfânt și lucrarea Sa, Casa Tatălui și calea într-acolo; toate acestea sunt subiecte ale inimii noastre.

Moartea Domnului Isus ne-a dat o cetate în cer. Acum nu mai este un loc sfânt pe pământ. Hristos a fost adus jertfă dincolo de marginile religiei acestei lumi. Dacă oamenii înalță o „cetate sfântă” trebuie să căutați pe Hristos lepădat, „dincolo de poartă.” Dacă oamenii fac o tabără religioasă, oricare ar fi numele ei trebuie să ieșiți afară din ea, ca să găsiți pe Hristos cel lepădat.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„Dacă îşi ascunde El faţa, cine poate să-L vadă?” (Iov 34:29). În zilele astea de aşteptare sunt atât de puţine semne că Tu ai fi cu noi. Nu te rog pentru vreun semn vizibil al succesului, dar caut sentimentul binecuvântării şi a aprobării Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Copilaşilor, sä nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.» 1 IOAN 3,18

Umblarea în dragoste înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât urmarea perseverentă a Mielului oriunde S-ar duce El! Dar omul firesc, păcătos nu vrea acest lucru. Nici Petru, cel mai temperamental şi entuziast ucenic, nu a fost gata să o facă. Atunci când a mers cu Isus spre Golgota, «L-a urmat de departe» (Matei 26:8). Atât timp cât negăm calea Mielului, atât timp cât «Îl urmăm de departe» şi ocolim suferinţa Lui, rămânem în «de ce?» – urile noastre limitate şi nu observăm că Dumnezeul cel veşnic vrea să ni Se reveleze exact în aceste momente de încercare.

Cum poate oare dragostea noastră pentru El să devină tot mai profundă şi mai intensă, în aşa fel încât să dorim cu toată fiinţa să îl urmăm pe Miel oriunde ar merge? Să privim şi să căutăm să înţelegem minunatul adevăr din Romani 8,32: «El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?» Iată dragostea fară margini a lui Dumnezeu, dragoste divină pe care ne-a dăruit-o prin suferinţa şi moartea Fiului Său!

Această dragoste naşte la rândul ei dragoste. Şi adevărul că Dumnezeu ne dăruieşte absolut totul în Isus (deci şi dragostea Sa) îl descoperim citind şi textul din Romani 5,5: «pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat».

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri.

Coloseni 1:5

Nădejdea noastră în Christos pentru viitor este izvorul şi sprijinul bucuriei noastre pe pământ. Ea ne va îndemna inimile să se gândească mai des la cer, fiindcă tot ce putem dori este făgăduit acolo. Aici suntem obosiţi şi trudiţi, dar dincolo este tărâmul odihnei, unde truditorul nu va mai asuda şi oboseala va fi alungată pentru totdeauna. Pentru cei obosiţi şi istoviţi, cuvântul odihnă înseamnă cer. Noi suntem întotdeauna pe câmpul de luptă. Suntem atât de ispitiţi dinăuntru, şi atât de chinuiţi de vrăjmaşi în afară, încât nu avem decât puțină pace, sau chiar deloc. Dar în cer ne vom bucura de victorie când steagul va fi înălţat în triumf, sabia va fi pusă în teacă, şi ÎI vom auzi pe Căpitanul nostru spunând: „bine, rob bun şi credincios” Matei 25:21.

Am suferit pierdere după pierdere, dar ne îndreptăm spre ţara nemuririi, unde nu sunt cunoscute mormintele. Aici păcatul ne îndurerează mereu, dar acolo va fi o desăvârşită sfinţenie. Ceea ce mânjeşte nu va intra în cer prin nici un mijloc. Cucuta nu poate răsări în brazdele câmpurilor cereşti. O, nu este o mare bucurie că nu vei fi izgonit pentru totdeauna, că nu vei locui în pustie pentru totdeauna, ci vei moşteni în curând Canaanul? Totuşi, nu îngăduiţi să se spună despre noi că visăm la viitor şi uităm prezentul. Lăsaţi ca viitorul să sfinţească prezentul pentru cea mai bună folosire. Prin Duhul lui Dumnezeu, speranţa cerului este cea mai puternică forţă pentru producerea virtuţii. Este o fântână de eforturi voioase; este piatra unghiulară a sfinţeniei. Omul care are această speranţă îşi împlineşte lucrul cu putere, fiindcă bucuria Domnului îl întăreşte. El luptă împotriva ispitelor cu ardoare, fiindcă speranţa lumii viitoare înfrânge hoarda duşmanilor. El poate munci fără răsplată prezentă, fiindcă aşteaptă o răsplată în lumea care va veni.

Seara

Om prea iubit şi scump.

Daniel 10:11

Copil al lui Dumnezeu, nu îndrăzneşti să ceri acest titlu? Oare necredinţa te-a făcut să uiţi că şi tu eşti prea iubit? Trebuie să fii foarte iubit ca să fii cumpărat „cu sângele scump al lui Christos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:19). Când „Dumnezeu… a dat pe singurul Său Fiu” (loan 3:16), nu înseamnă aceasta că eşti prea iubit? Trăieşti în păcat. Nu numai că trăieşti, te şi desfeţi în el. Trebuie să fii foarte iubit de Dumnezeu ca să aibă atâta răbdare cu tine. Ai fost chemat prin har şi condus la Mântuitorul. Ai fost făcut copil al lui

Dumnezeu moştenitor al cerului. Nu dovedeşte aceasta marea şi bogata iubire a lui Dumnezeu pentru tine? De atunci, fie că ai păşit pe o cărare spinoasă şi plină de necazuri sau netedă şi pietruită cu îndurări, ai avut nenumărate dovezi ale faptului că eşti prea iubit. Dacă ai fost disciplinat de Domnul, El nu a facut-o cu mânie. Dacă ai ajuns sărac, eşti încă bogat în har. Cu cât te simţi mai nevrednic, cu atât este mai evident că numai dragostea inexprimabilă ar fi putut conduce la Domnul un suflet ca al tău. Cu cât te simţi mai păcătos, cu atât mai clar se demonstrează că dragostea bogată a lui Dumnezeu te-a ales, te-a chemat şi te-a făcut moştenitor al binecuvântării. Acum, de vreme ce există o asemenea o asemenea dragoste între Dumnezeu şi noi, să trăim în puterea şi dulceaţa ei, şi să folosim privilegiul poziţiei noastre. Să nu ne apropiem de Domnul ca nişte străini, ca şi cum El nu ar dori să ne asculte, fiindcă suntem foarte iubiţi de Tatăl nostru iubitor. „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:31). Vino cu îndrăzneală, credinciosule, fiindcă eşti prea iubit, în ciuda şoaptelor lui Satana şi a îndoielilor din inima ta. Meditează la măreţia şi credincioşia iubirii divine în seara aceasta, şi culcă- te în pace.

IZVOARE IN DEŞERT

El i-a luat cu Sine, şi S-a dus la o parte.

(Luca 9:10)

Ca să creştem în har, trebuie să petrecem o bună bucată de timp în singurătate liniştită. Contactul cu alţii în societate nu face sufletul să crească cel mai viguros. De fapt, o oră liniştită de rugăciune deseori va da rezultate mai bune decât multe zile petrecute în compania altora. În deşert roua este cea mai proaspătă şi aerul este cel mai pur.

Andrew Bonar

Vino cu Mine la o parte şi odihneşte-te puţin,

    Ştiu că eşti obosit de stres şi de aglomeraţie,

Şterge-ţi de pe frunte sudoarea şi praful muncii,

    Şi întăreşte-te din nou în puterea Mea liniştită.

Vino acum deoparte de tot ce iubeşte lumea,

    Pentru părtăşia pe care lumea n-a cunoscut-o niciodată,

Numai cu Mine, şi cu Tatăl Meu aici,

    Cu Mine şi cu Tatăl Meu, nu singur.

Vino, spune-Mi tot ce ai spus şi ai făcut,

    Biruinţele şi eşecurile tale, speranţele şi temerile.

Ştiu cum se cuceresc şi se câştigă inimile împietrite;

    Cele mai alese cununi ale Mele sunt întotdeauna udate cu lacrimi.

Vino acum şi odihneşte-te; călătoria este prea lungă,

    Şi tu vei leşina lângă drum şi vei cădea;

Pâinea vieţii este aici pentru tine s-o mănânci,

    Şi vinul dragostei este aici pentru tine ca să-l bei.

Apoi întoarce-te din părtăşia cu Domnul tău,

    Şi lucrează până nu se stinge lumina zilei înspre seară:

Nu sunt pierdute acele scurte ceasuri în care afli

    Mai multe despre Stăpânul tău şi despre odihna Lui din ceruri.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 26.1224

Martorul credincios al Domnului nu a fost tulburat de condamnarea sa la moarte, nici de prezenţa mulţimii duşmănoase strânse împotriva lui. Cu fermitate, el îi îndeamnă încă o dată să se pocăiască, după care, fără teamă, se lasă în mâinile lor. Departe de a se înduioşa de propria lui soartă, el se gândeşte tot la popor şi la înfiorătoarea responsabilitate pe care această crimă o va face să apese asupra lor. Prin felul cum acţionează, Ieremia ne duce cu gândul la Ştefan, cel care mijlocea pentru cei care îl loveau cu pietre (Fapte 7.60), şi amândoi ne amintesc de Domnul Isus (Luca 23.28,34).

Omul lui Dumnezeu este eliberat aici prin intervenţia căpeteniilor şi a bătrânilor; aceştia însă ar fi trebuit să mai facă încă un pas: să se teamă de Domnul şi să caute faţa Lui, la fel ca Ezechia (v. 19). Nu este de ajuns să ştim să cităm un exemplu frumos, trebuie săl şi urmăm!

Vedeţi cât de influenţabilă şi de nestatornică este mulţimea. În v. 8, „tot poporul” îi urmase pe preoţi pentru a striga: „Vei muri negreşit!”, iar în v. 16, acelaşi popor împărtăşeşte părerea căpeteniilor, pentru a spune: „Omul acesta nu este vrednic de moarte”.

Istoria lui Urie, urmărit şi ucis de Ioiachim, confirmă tristul portret care nea fost făcut despre acest împărat. El este gata să verse sânge nevinovat (cap. 22.17).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Corinteni 11:23-34

O CINĂ PENTRU PĂCĂTOŞI

Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi acest lucru in amintirea Mea.

1 Corinteni 11:24

Aproape toţi creştinii sunt uniţi într-o singură practică – celebrarea Cinei Domnului. Maniera în care ea se face poate diferi, dar cu toţii sunt de acord că pâinea şi rodul viţei vorbesc despre trupul frânt şi sângele pe care Cristos Şi l-a dat pentru cei păcătoşi.

Putem cădea în două extreme atunci când ne apropiem de Cina Domnului. Putem fi prea conştienţi sau prea împietriţi. Îmi aduc aminte de o istorioară despre o femeie care era gata pentru comuniune. Era o creştină devotată, deşi cam prea sensibilă şi era uneori necruţătoare cu ea însăşi. Practica era să bea cu toţii din acelaşi pahar. Când paharul a ajuns la ea, l-a luat cu mâinile tremurânde şi nu l-a putut duce la gură. Observându-i lacrimile din ochi, pastorul s-a apropiat în linişte şi a rugat-o să bea. „Dar, frate pastor, a spus ea, simt că sunt o mare păcătoasă.” „Da, dar Isus a murit pentru păctoşi”, a spus pastorul. „Bea să-ţi aminteşti acest lucru.” Ea avea nevoie de asigurarea că sângele lui Cristos a fost dăruit pentru a ispăşi păcatele ei.

Pe de altă parte, putem lua Cina Domnului prea uşor. Unii credincioşi din zilele apostol lui Pavel se îmbătau la mesele frăţeşti atunci când aveau şi Cina Domnului. Pavel a trebuit să le spună să se cerceteze pe ei înşişi ca să nu cadă sub judecata Lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:21, 28-30). Să ne aducem aminte ori de câte ori luăm Cina Domnului că ea este pentru păcătoşii mântuiţi – păcătoşi care s-au pocăit cu adevărat şi care au nevoie de siguranţa mântuirii lor.     D.J.D.

Iau pâinea şi paharul, Doamne,

Ce vorbesc de dragostea-Ţi divină

Şi mă dărui iarăşi numai Ţie,

Tot ce sunt, cu inima deplină.    – Anonim

Venim la Masa Domnului, nu pentru că suntem merituoşi, ci pentru că avem nevoie.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac, și mergi în ținutul Moria și adu-l acolo ca ardere-de-tot … Și Avraam a luat lemnele arderii-de-tot și le-a pus pe Isaac, fiul său; și a luat în mână focul și cuțitul și mergeau amândoi împreună.
Geneza 22.2,6

Cine poate citi Geneza 22 fără să vadă că acest capitol vorbește, de fapt, despre alt tată decât Avraam și despre alt fiu decât Isaac? Așa cum vedem în Evanghelia după Ioan, care ne oferă acest aspect al crucii, totul a fost acolo între Tatăl și Fiul. Tată L-a dăruit pe Fiul, iar Fiul S-a dăruit pe Sine. În capitolul din Geneza nu citim că Isaac s-ar fi împotrivit în vreun fel; Dumnezeu a vrut ca nimic să nu compromită reprezentarea prețioasă a Celui care a venit aici pentru a face voia Tatălui.

Istoria din Geneza punctează fiecare detaliu al încercării tatălui. Trei zile de călătorie până la locul stabilit, trei zile în care a avut în inima sa cuvintele care îi ceruseră să-l jertfească pe singurul său fiu, pe preaiubitul său! Întreaga întindere a jertfirii sale este revelată în cuvintele: „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe Isaac, pe care îl iubești”. Este o mângâiere inexprimabilă să știm că Dumnezeu cunoaște fiecare picătură din paharul pe care ne cere să-l bem.

Nu L-a costat pe El atât de mult ca să-L dea pe Fiul Său preaiubit? A fost sacrificiul doar din partea Fiului și deloc din partea Tatălui? Îl numim „Tată” și nu credem că are o inimă de tată? Este El revelat ca un Dumnezeu impasibil? Cu siguranță, nu trebuie să-I atribuim defecte și slăbiciuni omenești, însă trebuie să-L credităm cu toate simțămintele dragostei! Ce binecuvântare să cunoaștem o astfel de inimă și faptul că ceea ce a suferit Fiul din sânul Său a suferit și sânul în care El este!

F W Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el … au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”.
Matei 27.54

Nevinovăția lui Isus

Sutașul roman, care a fost de pază la răstignirea Mântuitorului, a dat ultima mărturie despre nevinovăția Domnului nostru. Acest Om sfânt și nevinovat a suferit moartea pe cruce, pentru ca alții – toți care cred în El – să fie salvați de moartea veșnică pe care ar fi meritat-o. Înainte de această ultimă mărturie despre nevinovăția Mântuitorului nostru, găsim în Evanghelia după Luca încă șase mărturii despre nevinovăția Celui acuzat, dar care totuși a fost judecat și condamnat la moarte.

Pilat a mărturisit de patru ori că nu găsește nicio vină în Domnul și Mântuitorul nostru. Nici Irod, la care a fost trimis Domnul, nu a găsit nicio vină în El. La urmă, Dumnezeu S-a folosit și de unul din cei doi tâlhari pentru a menționa nevinovăția Fiului Său. Acel tâlhar a spus tovarășului său de tâlhării: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău”. Cu toate aceste afirmații despre nevinovăția Fiului lui Dumnezeu, planul de mântuire a fost dus până la capăt de Mântuitorul. Prin credința în Cel crucificat, fiecare primește iertarea, pacea cu Dumnezeu, o natură nouă, capabilă să meargă pe urmele Mântuitorului și să privească tot timpul vieții țintă la Cel care a adus o mântuire așa de mare prin jertfa Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DOBOARĂ-TI GOLIATUL!

„Eu vin împotriva ta în Numele Domnului…” (1 Samuel 17:45)

     Pentru a doborî „Goliatul” din viața ta, trebuie să faci trei lucruri:

1) Trebuie să-l înfrunți. Fiecare problemă pentru care găsești scuze sau care îți scapă, primește putere. După ce au ascultat amenințările lui Goliat în fiecare zi, teama cuprinsse inimile celor ce făceau parte din poporul lui Dumnezeu și nu l-au mai putut înfrunta.

2) Trebuie să-ți aduci aminte ce a făcut Dumnezeu pentru tine. David și-a adus aminte de victoriile lui asupra leului și a ursului. Și tu trebuie să faci la fel. Ieremia a spus: „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângerile lui Ieremia 3:21-23) Puterea de a face față luptelor de astăzi vine din amintirea modului în care te-a ajutat Dumnezeu să faci față luptelor de ieri.

3) Trebuie să-i retezi capul uriașului. „David… i-a luat sabia… şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.” (1 Samuel 17:51). Trebuie să-ți cunoști vrăjmașul, să-i studiezi tacticile și să fii dispus să te lupți cu el cu aceeași intensitate.

Trebuie să iei ce ai învățat și să aplici în domeniile în care el este slab. Și nu presupune niciodată că a murit – când, de fapt, este doar confuz. Dacă nu-i tai capul, el îți va da târcoale și se va năpusti asupra ta într-o altă zi. Caută o soluție permanentă, nu o reparație pe termen scurt. Întărește-te prin rugăciune, înnoiește-ți mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu și caută sprijinul care îți este la îndemână prin familia ta spirituală. Mai presus de toate, nu uita că puterea ta nu stă în tine însuți, ci în Dumnezeu. Avându-L pe El de partea ta, vei fi câștigător de fiecare dată!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: