Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Septembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Mandatul chemării

Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi şi, în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor Lui Cristos pentru trupul Lui, care este Biserica. Coloseni 1:24

Noi transformăm consacrarea noastră spirituală în chemare, dar, atunci când suntem într-o relaţie bună cu Dumnezeu, Ei mătură din cale toate aceste lucruri şi ne ţintuieşte, cu o lovitură dureroasă, de ceva la care n-am visat niciodată; atunci, într-o străfulgerare, vedem care este voia Lui şi spunem: „Iată-mă, trimete-mă”.

Această chemare n-are nimic de-a face cu sfinţirea personală, ci cu faptul de a fi făcuţi „pâine frântă” şi „vin vărsat”. Insa Dumnezeu nu ne poate face niciodată „vin” dacă obiectăm în privinţa mâinii alese de El să ne zdrobească. „O, dacă Dumnezeu ar folosi numai mâna Sa şi m-ar face, într-un mod aparte, pâine frântă şi vin turnat!” Dar când El foloseşte, pentru zdrobirea noastră, pe cineva de care nu ne place sau unele situaţii despre care am spus că nu le vom accepta niciodată, protestăm. Nu trebuie să alegem niciodată scena martirajului nostru. Ca să fim făcuţi „vin”, trebuie să fim zdrobiţi; nu poţi bea struguri. Strugurii se transformă în vin numai după ce sunt storşi.

Mă întreb ce fel de mână a folosit Dumnezeu ca să te stoarcă, iar tu ai fost tare ca piatra şi ai scăpat? Încă nu eşti copt şi, dacă Dumnezeu te-ar fi zdrobit, vinul ar fi fost foarte amar. A fi o persoană sfântă înseamnă ca elementele vieţii tale naturale să fie aduse înaintea Lui Dumnezeu ca frânte în slujba Sa. Trebuie să fim modelaţi după gândul lui Dumnezeu înainte de a fi pâine frântă în mâinile Sale. Rămâi într-o relaţie corectă cu Dumnezeu, lasă-L să facă ce vrea cu tine şi vei descoperi că El produce „vinul” şi „pâinea” care vor fi de folos celorlalţi copii ai Săi.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Isus care ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,… a luat un ştergar…” IOAN 13:3-4

Isus a luat un ştergar în ultimile ceasuri ale vieţii Sale, înainte de a fi vândut, Domnul şi învăţătorul nostru Se scoală, nu pentru a-Şi apăra pricina sau pentru a-Şi afirma dumnezeirea, ci Se ridică… pentru a lua un ştergar ca să şteargă picioarele ucenicilor Săi. Numai Biblia poate prezenta tablouri atât de profunde; numai din ea pot ieşi astfel de contraste. Ştergarul acesta, simbolul slujirii altora, treaba cea mai smerită, iată-l în mâinile binecuvântate ale Aceluia Căruia Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini. Plinătatea dumnezeirii este în El… şi totuşi El Se pregăteşte să spele picioarele ucenicilor, şi ce ucenici! Ei erau aceia care se certaseră pentru ca să ştie cine are să fie mai mare şi L-au părăsit când a mers să moară pentru ei. Dar Stăpânitorul cerului şi al pământului, care avea toată puterea, în loc să-Şi impună autoritatea Sa, Se coboară până acolo de a spăla picioarele ucenicilor.

Mâinile tale care uneori mânuiesc sabia Duhului, ştiu ele să ia şi un ştergar ca să slujească altora cu toată smerenia? Mâinile acestea care ştiu să răsfoiscă studiind Biblia – uneori în mod egoist – ştiu ele să şi lucreze pentru a ajuta şi uşura pe alţii, ca să uşureze purtând poverile lor prea grele? Acea inimă care clocoteşte pentru Domnul, este gata să arate dragostea sa în slujirea cea mai umilă pentru alţii? Eşti tu un ucenic al Aceluia care a fost numit în mod ironic, Fiul tâmplarului, sau eşti susceptibil pentru orice vorbă? Treci la lucru, oferă-te Domnului pentru orice slujire, dăruieşte-te Lui, dar într-un mod ascuns. Ia ştergarul fără să faci zgomot; slujeşte ucenicilor Lui şi fraţilor tăi în acelaşi timp, fără să atragi atenţia. Lasă-te învăluit de acea dragoste cu care El ne-a iubit până la capăt.

Nu trăi într-o atmosferă de egoism, căci avem totul deplin în Domnul Isus. Deaceea, scoală-te şi urmează-I pilda. „Eu v-am dat o pildă pentru ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (vs. 15) Avem nevoie „să ne spălăm picioarele unii altora”. Cum? în loc să ne judecăm şi să ne criticăm unii pe alţii, mai degrabă să fim gata să ne smerim şi să recunoaştem că, nu numai că nu ne-am „spălat” picioarele unii altora până acum dar că ne-am şi purtat lipsiţi de dragoste. Domnul numeşte fericiţi pe cei ce fac ce le spune El. (vs. 17).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

Astfel fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră.” Evrei 4:14.

La care mărturie să ţinem cu tărie? La aceea că Isus Marele nostru preot, a murit pentru noi, a plătit plata păcatelor noastre, deci s-a jertfit pentru noi, că El a înviat şi s-a ridicat la cer, iar acum stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi. Dar şi faptul acela că El este un Mare preot, care are milă pentru slăbiciunile noastre. De aceea, pentru că El a fost ispitit în toate, la fel ca şi noi, dar fără păcat, putem să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului, deoarece îndurarea lui este contrar judecăţii. Când greşim, şi venim la El şi ne mărturisim păcatele, El ne dă har. Da, întotdeauna, în orice situaţie de necaz, putem veni înaintea Lui, cu încredere, nu ca şi un câine bătut, pentru ca să căpătăm îndurare şi să primim har, să avem ajutor la momentul potrivit. Dacă s-a întâmplat să greşim, să păcătuim, avem nevoie de har şi pentru că El a spus: „După cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu Mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra” – de aceea putem veni la scaunul de har, având privirea spre acest verset (Is. 54:9). Chiar dacă vin necazuri din exterior şi vrăjmăşia creşte în jurul nostru, putem să căutăm ajutorul la El, tot aşa şi în boala, suferinţa noastră. Putem veni înaintea Lui cu bucurie, şi să aşteptăm ajutorul din partea Lui.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NEVOIA DE A DESCHIDE GURA

…Deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umple. Psalmul 81.10

Ce încurajare este această făgăduinţă pentru rugăciune! Vederile noastre omeneşti ne fac să cerem lucruri mici, pentru că mici sunt şi meritele noastre. Dar Domnul ne îndeamnă să cerem mari binecuvântări. A ne ruga ar trebui să fie un lucru aşa de simplu, aşa de firesc şi aşa de obişnuit, cum este deschiderea gurii. Când un om este cu adevărat plin de râvnă, el deschide gura larg, şi versetul de mai sus ne îndeamnă să fim plini de râvnă, de ardoare, în rugăciunile noastre.Să nu ne temem de a fi îndrăzneţi faţă de Dumnezeu şi de a-I cere binecuvântări mari şi numeroase. Citiţi şi ce scrie la începutul psalmului: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului” şi apoi „deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umplea”. Pentru că El a dat deja poporului Său atât de mult, acum îl îndeamnă să ceară şi mai mult şi să aştepte lucruri şi mai mari.Vedeţi cum păsărelele din cuib întind cioculeţele lor larg deschise spre mama lor. Să facem şi noi la fel. Să bem din har prin toate deschiderile sufletului nostru, întocmai ca un burete care suge şi se îmbibă cu apa în care este afundat Dumnezeu este gata să ne umple, dacă şi noi la rândul nostru, suntem pregătiţi să fim umpluţi. Nevoile noastre să ne facă să deschidem gura, slăbiciunile noastre să ne facă să suspinăm şi lacrimile noastre să ne facă să strigăm ca un copil. Gura aceasta deschisă va fi umplută chiar de Domnul. Fie ca acest lucru să se întâmple cu noi, în această zi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

DOMNUL a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte daţi: Samuel, Samuel! Şi Samuel a răspuns: Vorbeşte, căci robul Tău ascultă. 1. Sam. 3,10.

Un mare predicator al Cuvântului lui Dumnezeu a povestit odată o întâmplare din viaţa lui: „M-a vizitat odată un credincios şi ne îmbărbătam din lucrarea Domnului şi la alte probleme. Pe când povesteam eu despre câte adunări vizitez, cu câţi fraţi a discutat, m-a întrebat mirat: Deci tu vorbeşti tot timpul? Atunci când taci şi tu odată ca să-ţi vorbească Dumnezeu? Această întrebare m-a zguduit şi a trebuit să recunosc că am neglijat părtăşia cu Domnul din cauza activităţii mele. In viitorul apropiat am căutat să citesc Cuvântul lui Dumnezeu şi să găsesc timp pentru rugăciune, şi inima a început să salte de bucuria dată de Domnul Isus.” Fără îndoială că este bine şi necesar să vorbim DESPRE Dumnezeu, dar tot aşa de necesar este să vorbim din inimă CU Dumnezeu. Trebuie însă să existe şi la noi timp necesar în care să tăcem în totul ca să putem asculta ceea ce vrea Dumnezeu însuşi să ne spună. Cunoaştem şi noi aceste ore de linişte şi singurătate unde să stăm în prezenţa Domnului Isus şi în comuniune cu El să ascultăm poruncile Lui? Indeosebi slujitorul Cuvântului lui Dumnezeu are nevoie zilnic de linişte… ca să-şi deschidă urechea şi să asculte ceea ce îi spune Domnul pentru a da mai departe ceea ce a primit. O lucrare care neglijează această lucrare rămâne fără roade, fără binecuvântare şi fără folos. Oare să nu fie şi iniţiativa noastră, dorinţa noastră să ne preocupăm personal cu Cuvântul lui Dumnezeu ca să primim binecuvântările, îmbărbătările şi să fim întăriţi prin El?

Condiţia de bază a slujirii lui Dumnezeu este să ne apropiem de El şi să stăm în faţa Lui, pentru ca El să ne spună ce trebuie să facem.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, când îmi amintesc de toată bunătatea Ta, de minunile Tale şi de harul Tău, pendulez între laudă şi teamă. O, Doamne, rugăciunea mea este ca tot ceea ce cauţi Tu în mine să fie împlinit în trăirea mea practica!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Orice ni se dă bun si orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.» IACOV 1,17

Dumnezeul cel veşnic este neschimbător! Scriptura ne învaţă acest lucru în mod clar. Când citim că Lui îi pare rău de ceva, acest lucru este întotdeauna legat de păcatele oamenilor, niciodată de faptel Sale. Prin cuvintele: «I-a părut rău Domnului că l-a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui» (Gen. 6,6), putem înţelege de fapt că Dumnezeu S-a întristat. El a plâns din cauza efectelor păcatului în viaţa oamenilor pe care El i-a făcut perfecţi, pe care i-a creat după chipul şi asemănarea Sa. E clar că Domnul nu poate regreta ce a făcut. Dumnezeu nu-Şi schimbă planurile, deoarece intenţiile Sale sunt perfecte, desăvârşite şi în concordanţă cu voia Sa suverană. Nici prin rugăciunile noastre nu-I putem schimba planurile. Ba mai mult, noi înşine suntem schimbaţi prin rugăciune astfel încât Dumnezeu să poată face ceea ce El doreşte dintotdeauna: să binecuvânteze, să salveze, să elibereze. El este întotdeauna Cel care ne binecuvântează. Niciodată omul nu-L va putea schimba pe Dumnezeu!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Cântaţi slavă numelui Său; măriţi slava Lui prin laudele voastre. Psalmi 66:2

Nu stă în alegerea noastră dacă Il lăudăm pe Dumnezeu sau nu. Lauda Lui Dumnezeu este cea mai îndreptăţită datorie; fiecare creştin, ca primitor al harului Său, trebuie să Il laude pe Dumnezeu zi de zi. Este adevărat că nu avem o regulă autoritară pentru laudă zilnică; nu avem nici o poruncă care să ne prescrie anumite ore de cântare şi mulţumire. Dar legea scrisă în inimă ne învaţă că este drept să-L lăudăm pe Dumnezeu, şi mandatul nescris are la fel de multă putere ca tablele de piatră de pe muntele Sinai. Da, este datoria creştinului să-L laude pe Dumnezeu. Nu este numai un exerciţiu plăcut, ci o obligaţie absolută a vieţii sale. Nu te gândi că tu, care te vaiţi mereu, eşti nevinovat în privinţa aceasta, şi nu-ţi imagina că îţi poţi împlini datoria faţă de Dumnezeu fără cântări de laudă. Eşti legat cu legăturile iubirii Lui să-I binecuvântezi numele cât trăieşti, şi lauda Sa să fie „întotdeauna în gura” ta (Psalmi 34:1), fiindcă eşti binecuvântat ca să-L poţi binecuvânta pe El. „Poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele” (Isaia 43:219. Dacă nu Il lauzi pe Dumnezeu, nu aduci fructul pe care El, ca Soţ Divin, are dreptul să-l aştepte din mâinile tale.

Nu-ţi lăsa harpa în sălcii, dă-o jos şi străduieşte-te, cu inima recunoscătoare, să cânţi cât mai tare. Ridică-te şi cântă lauda Lui. In fiecare zori de zi, înalţă-ţi vocea în recunoştinţă, şi nu lăsa nici un apus fără cântec. Acoperă pământul cu laudele tale. Inconjoară-l cu o atmosferă de melodie, şi Dumnezeu însuşi va auzi din ceruri şi îţi va primi muzica.

Tu, Doamne, eşti iubirea mea dintâi
O dulce melodie de recunoştinţă
Mereu Mi-ai stat la căpătâi
Cu pace, cu iubire şi credinţă.

Seara

Un câine viu face mai mult decât un leu mort.
Eclesiastul 9:4

Viaţa este un lucru preţios. In cea mai umilă formă, este superioară morţii. Acest adevăr este sigur îndeosebi în privinţa lucrurilor spirituale. Este mai bine să fii cel mai mic în împărăţia cerurilor decât cel mai mare în afara ei. Cel mai jos grad de har este superior celei mai nobile dezvoltări a firii nerenăscute. Când Duhul Sfânt sădeşte viaţa divină în suflet, este un depozit preţios, pe care nici unul din rafinamentele educaţiei nu îl poate egala. Tâlharul de pe cruce este mai sus decât Cezar pe tron; Lazăr printre câini (vezi Luca 16:19:31) este mai bun decât Cicero printre senatori; şi cel mai needucat creştin este, în ochii lui Dumnezeu, superior lui Platon. Viaţa este un simbol de nobleţe pe tărâmul lucrurilor spirituale. Cei care sunt lipsiţi de ea sunt nişte specimene mai rudimentare sau mai fine ale aceluiaşi material, care au nevoie să fie aduse la viaţă, fiindcă sunt „morţi în greşeli şi păcate” (Efeseni 2:1). O predică vie şi iubitoare din Evanghelie, oricât de simplă ca material şi neşlefuită ca stil, este mai bună decât cel mai inteligent discurs lipsit de puterea vieţii. Un câine viu face mai mult decât un leu mort şi este mai folositor stăpânului său. In acelaşi fel, cel mai sărac predicator spiritual este de preferat celui mai abil orator, care nu are altă înţelepciune decât cea a cuvintelor, nici altă energie în afară de sunet. Acelaşi adevăr este valabil în privinţa rugăciunilor şi exerciţiilor noastre religioase. Dacă suntem îndemnaţi să le facem prin Duhul Sfânt, sunt primite de Dumnezeu prin Isus Christos, chiar dacă noi credem că sunt nevrednice. Din contră, „marile performanţe” din care inima este absentă, simt — ca şi leul mort -un trup fără viaţă în ochii viului Dumnezeu. O, avem nevoie de vaiete vii, de suspine vii, de disperare vie, şi nu de cântece moarte şi pace fără viaţă. Orice este mai bun decât moartea. Mârâitul câinilor iadului ne va ţine treji măcar. Ce blestem este mai mare decât o credinţă moartă? Trezeşte-ne, trezeşte-ne, Doamne!

IZVOARE IN DEŞERT

L-a păzit … ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia, şi-i poartă pe penele lui. Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, şi nu era nici un dumnezeu străin cu El. (Deuteronom 32:10-12)

Dumnezeul nostru atotputernic este ca un părinte căruia Îi face plăcere să-Şi conducă cu grijă copiii plăpânzi până la marginea unei prăpăstii şi apoi să-i împingă de pe stâncă pur şi simplu în aer. El face aceasta pentru ca ei să poată afla că au deja o putere de zbor de care încă nu-şi dau seama şi pe care o pot adăuga pentru totdeauna la plăcerea şi confortul vieţii lor. Totuşi dacă, în încercarea lor de a zbura, sunt expuşi unui pericol extraordinar, El este pregătit să coboare sub ei şi să-i poarte spre cer pe aripile Lui puternice. Când Dumnezeu aduce pe unul din copiii Lui într-o poziţie de neegalată dificultate, ei pot întotdeauna să se bizuie pe El ca să-i salveze. din Cântecul de biruinţă

Când Dumnezeu pune o povară asupra ta, El Îşi pune braţele sub tine.A fost odată o plăntuţă care era mică şi a cărei creştere era oprită, pentru că trăia sub umbra unui stejar uriaş. Plăntuţa aprecia umbra care o acoperea şi se bucura foarte mult de odihna liniştită pe care nobilul ei prieten i-o oferea. Totuşi exista o binecuvântare mai mare pregătită pentru această plăntuţă.Într-o zi un pădurar a intrat în pădure cu o secure ascuţită şi a doborât stejarul uriaş. Plăntuţa a început să plângă, strigând: „Adăpostul meu a fost luat. Acum orice vânt puternic va bate peste mine, şi orice furtună va căuta să mă smulgă din rădăcini!”Îngerul păzitor al plăntuţei a răspuns: „Nu! Acum soarele va străluci şi ploile vor cădea peste tine mai abundente ca înainte. Acum forma ta pipernicită va răsări în toată splendoarea, şi florile tale, care n-ar fi putut creşte niciodată până la deplina perfecţiune în umbră, vor râde în strălucirea soarelui. Şi oamenii uimiţi vor spune: «Uite cum a crescut planta aceea! Ce glorios de frumoasă a devenit prin îndepărtarea aceluia care era umbra ei şi plăcerea ei!»”

Dragul meu credincios, înţelegi tu că Dumnezeu poate să-ţi ia confortul şi privilegiile ca să facă din tine un creştin mai puternic? Vezi tu de ce Domnul Îşi instruieşte întotdeauna soldaţii nu lăsându-i să stea întinşi pe paturile comodităţii, ci chemându-i la marşuri şi servicii dificile? El îi face să treacă prin ape, să traverseze înot râuri, să escaladeze munţi stâncoşi, şi să facă multe marşuri lungi, cărând în spate raniţe grele de necaz. Aşa Îşi formează El soldaţii – nu îmbrăcându-i în uniforme frumoase ca să umble ţanţoşi la porţile cazărmilor sau să apară ca nişte gentlemeni chipeşi pentru cei care se plimbă prin parc. Nu, Dumnezeu ştie că soldaţii pot fi formaţi numai în bătălie şi nu se dezvoltă în timpuri de pace. Putem să creştem materia primă din care sunt făcuţi soldaţii, dar ca să-i transformăm în adevăraţi luptători este nevoie de educaţia căpătată prin mirosul prafului de puşcă şi prin lupta în mijlocul gloanţelor care zboară şi a bombelor care explodează, nu prin trăirea în vremuri plăcute şi paşnice.Deci, dragul meu creştin, ar putea explica aceasta situaţia ta? Îţi descoperă Domnul darurile şi le face să crească? Dezvoltă El în tine calităţile unui soldat împingându-te în focul bătăliei? N-ar trebui atunci să foloseşti toate darurile şi armele pe care El ţi le-a dat ca să devii un învingător? Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 25.1-14

    Capitolul 25 revine la perioada domniei lui Ioiachim. Trecuseră deja douăzeci şi trei de ani de când profeţise Ieremia. În zelul şi dragostea lui pentru popor, el se scula dis-de-dimineaţă pentru a le adresa apelurile sale (v. 3). Răbdarea lui Dumnezeu avea să ia sfârşit în curând. Fiecare zi putea fi ultima, astfel că omul lui Dumnezeu se simţea obligat ca încă de dimineaţă să meargă să le transmită mesajul său. Şi, fapt remarcabil, aceeaşi expresie este folosită adesea cu privire la Domnul (aici, în v. 4). El de asemenea Se scoală dis-de-dimineaţă pentru a-Şi trimite slujitorii. Suntem noi gata la acest ceas matinal când se distribuie misiunile? Să urmăm exemplul Robului desăvârşit, a Cărui lucrare neobosită începea în zori (Ioan 8.2) sau chiar mai înainte (Marcu 1.35).

    Dumnezeu, în harul Său, fixează o durată limită pentru deportarea în Babilon: şaptezeci de ani. Atunci când acest timp va fi aproape să se încheie, Daniel va citi această profeţie (a lui Ieremia) din cărţi şi va ţine cont de ea pentru a-i da Israelului aflat în captivitate semnul şi exemplul umilinţei (Daniel 9.2,3).

    Apoi, până la sfârşitul capitolului, Dumnezeu dezvoltă declaraţia din v. 14, arătând în ce fel Se pregăteşte El să pedepsească naţiunile care nu s-au temut să subjuge şi să asuprească poporul Lui.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Proverbele 22:1-7

CREŞTINUL SI CREDITUL

…cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut. Proverbele 22:7

Renumitul predicator englez, Rowland HUI, a deplâns dorinţa după lux care îi face chiar pe creştini să eşueze în datorii. Cumpărătorilor lipsiţi de voinţă şi vicioşi le lipseşte judecata sănătoasă în gospodărirea banilor. Incercând să imprime, în biserica pe care o păstorea, importanţa necesităţii de-a cheltui cu înţelepciune, Hill a ţinut o predică în care a afirmat: „Eu nu plătesc niciodată nici o datorie”. După o pauză, a adăugat: „Dar am cel mai bun motiv. Nu plătesc nici o datorie pentru că niciodată nu intru în datorii!” Aceasta poate fi o poziţie extremă, pentru că atât America de azi cât şi alte ţări; ale lumii, depind de oferta şi solicitarea de împrumuturi pentru a genera prosperitate. Dar, ori de câte ori a cumpăra sau a lua cu împrumut este prea uşor, există întotdeauna pericolul de-a trăi dincolo de mijloacele proprii. Când, ca şi creştini, ajungem în această situaţie, atunci dăm prilej diavolului să-şi construiască un cap de pod în vieţile noastre. Poate un copil al lui Dumnezeu să-şi cumpere o casă sau o maşină pe datorii? Da, dacă şi-a făcut un calcul rezonabil că poate să-şi plătească obligaţiile. Nu trebuie să se simtă vinovat că foloseşte acel lucru pe care l-a cumpărat până ce n-a plătit întreaga datorie. El plăteşte dobândă pentru acest privilegiu, şi proprietatea nu este în întregime a sa decât când va plăti întreaga sumă. Când datele lunare de plată a ratelor sunt neglijate în mod deliberat, atunci cumpărarea pe datorie devine o formă de furt. Tranzacţiile tale financiare reflectă cinstea şi o judecată sănătoasă? Nu uita, reputaţia plăţilor tale este parte a mărturiei tale creştine!

Avem nevoie de Cuvântul Tău.

Călăuzirea dă-ne-o Doamne Tu,

Ca prin lumina lui să ştim mereu

Ce ne putem permite şi ce nu.     -Anonim

Când plăţile sunt mai mari decât câştigul, atunci neglijenţa poate să-ţi fie căderea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic.  Ioan 15.4,5

Ce trebuie să înțelegem prin cuvintele Domnului: „Rămâneți în Mine”? Ele implică o umblare întro așa apropiere de Hristos, încât sufletul să se poată desfăta de tot farmecul Lui. De asemenea, ele presupun o inimă în comuniune cu Hristos, care își găsește plăcerea să se încreadă în El și să învețe de la El. Mai presus de toate, rămânerea în Hristos implică o viață trăită sub influența prezenței Sale, realizate prin credință. Prin urmare, a umbla cu conștiența faptului că El ascultă cuvintele noastre, că vede faptele noastre și că citește gândurile noastre înseamnă să umblăm sub influența binecuvântată a prezenței Sale și, astfel, să rămânem în El.

Pe măsură ce rămânem în Hristos vom aduce rod, iar rodul despre care vorbește Domnul este reproducerea caracterului Său în viața celor credincioși. Orice manifestare cât de mică a harurilor lui Hristos se înalță ca un rod către Tatăl și reprezintă o mărturie către lume. Acesta este deci marele scop pentru care suntem lăsați în această lume întunecată: să strălucim ca lumini manifestând ceva din caracterul minunat al lui Hristos. Nu vom putea niciodată manifesta caracterul lui Hristos prin simpla încercare de a fi ca El. Dacă însă vom căuta compania Sa și vom intra sub influența Sa prin rămânerea în El, vom fi schimbați în chipul Său din slavă în slavă.

Putem avea multe daruri, multă cunoștință și multă râvnă, însă rămâne întotdeauna adevărat că, fără Hristos, nu putem face nimic. Darul, cunoștința și râvna nu înseamnă putere. Acestea nu ne pot face să biruim carnea, să refuzăm lumea sau să scăpăm de cursele diavolului. Dacă deci fără Hristos nu putem face nimic, să căutăm să rămânem în El și să nu cutezăm să petrecem nici măcar o zi și să nu facem nici măcar un pas fără El! H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug.

Matei 21.16

El dă direcția

Un tată credincios îl ținea pe băiatul său în poală și îi arăta pe un glob poziția fiecărei părți a pământului. Micuțul asculta cu foarte mare atenție și punea tot felul de întrebări la care tatăl răspundea. În timp ce explica, tatăl dădu globului o lovitură ușoară cu mâna, astfel încât acesta se roti încet în jurul propriei axe. Deodată strigă: „Stop!”, și opri sfera rotativă. „Globul trebuie să se învârtă în cealaltă direcție!” Dădu iarăși globului o lovitură, iar acum se învârtea în direcția corectă, de la stânga la dreapta.Mirat, băiatul se uită la tatăl său, se gândi puțin și spuse naiv: „Nu-i așa, tată, Mântuitorul face ca globul pământesc să se rotească totdeauna corect?”.Tatăl nu a uitat această observație, care l-a mângâiat adesea. Mântuitorul face ca globul pământesc să se rotească totdeauna corect!

Chiar dacă lumea se află în răutate de la căderea ei de la Dumnezeu, El are totuși „hățurile în mână” și „stă deasupra” și dirijează și conduce totul după planul și voia Sa. Nu numai pământul „se rotește” în direcția dorită de El, ci și în viața fiecăruia dintre noi, totul merge după planul Său – spre binele nostru!Poate tocmai ai avut necazuri și greutăți deosebite? Atunci adu-le la El! Cel care dă direcție norilor și vântului, Acela va găsi o cale pe care să meargă pașii tăi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU MAI FI ATÂT DE CRITIC! (4)

„Dacă aş mai căuta să plac oamenilor…” (Galateni 1:10)

     Să observăm împreună câteva remarci importante:

1) Critica are la bază eul. Oswald Chambers a scris: „Ferește-te de tot ceea ce te-ar putea pune într-o poziție de superioritate”. Și este exact ceea ce face critica: ea te scoate în evidență, tu ești „cel care știe”. Nu doar atât, dar îți oferă satisfacția de a pune reflectorul pe alții. E mult mai greu ca alții să-ți vadă viața când tu pui lumina orbitoare a reflectorului pe viața lor. Când îți duci viața în felul acesta, atitudinea ta spune: „Dacă nu reușesc în lumea asta prin ceea ce fac eu, voi reuși prin ceea ce ar trebui să faci tu mai bine”. Iacov scrie: „Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” (Iacov 3:10). Iar Pavel adaugă în context (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii… fiecare să dea întâietate altuia”.

2) Critica poate frânge inimi. Imaginează-ți cum s-a simțit Moise când fratele și sora lui s-au întors dintr-odată împotriva sa?! Pentru că persoanele care ne sunt cele mai apropiate cunosc amănuntele din viețile noastre, suntem mereu vulnerabili la critica lor. Uneori, ca părinți, creăm în viața copiilor noștri un haos, pentru că avem un cămin în care abundă critica. Poate în timp ce citești aceste cuvinte auzi glasul celui mai aspru critic al tău – un tată care te-a înjosit mereu. Un părinte ale cărui cuvinte îți răsună încă în minte: „N-ai fost niciodată bun de nimic!”; „Nu vei reuși să faci nimic în viață!”

3) Cum trebuie să reacționezi la critică? Pavel răspunde: „Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10). În loc să dai ascultare criticilor tăi, concentrează-ți atenția asupra a ceea ce crede Dumnezeu despre tine, și viața ta va cunoaște o transformare. La analiza finală, părerea Lui este singura care contează!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: