Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 5 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.

    Matei 17.27


    Petru și Domnul său (7) – „Pentru Mine și pentru tine”

    Această întâmplare este unică în Evanghelia după Matei. O temă interesantă în această Evanghelie este felul cum Domnul dorește să Se identifice cu noi. Îl vedem pe Hristos „cu noi”, ca Dumnezeu (capitolul 1.23); trăgând la același jug cu noi, ca Învățător (capitolul 11.29,30); în mijlocul nostru, atunci când suntem strânși pentru numele Său (capitolul 18.20); cu noi până la sfârșitul veacului, ca Domn înviat (capitolul 28.20). Vedem acest lucru evidențiat în cuvintele lui Hristos către Petru: „Pentru Mine și pentru tine„.

    Petru a fost întrebat de către cei care strângeau taxa pentru templu: „Învățătorul vostru nu plătește didrahmele?”. Petru, dorind ca Domnul său să fie văzut ca un bun iudeu, s-a grăbit și a răspuns: „Ba da!”. Realitatea este că el nici nu cunoștea răspunsul. Domnul a știut tot ceea ce se întâmplase, iar când Petru a intrat în casă, l-a întrebat: „Ce gândești, Simone? Împărații pământului de la cine primesc vamă sau taxă? De la fiii lor, sau de la străini?”. Petru a răspuns corect: „De la străini”, iar explicația Domnului a venit: „Deci fiii sunt scutiți”.

    Semnificația acestor cuvinte este pe cât de clară, pe atât de profundă. Hristos, Fiul Marelui Împărat (Matei 5.35), îl identifică acum pe Petru cu Sine ca fiu. După aceea, Domnul creației a pregătit exact suma necesară pentru taxă prin intermediul unui pește. Cel care cunoștea gândurile lui Petru știa și unde să găsească un pește care să aibă în gură banii necesari. „Ia primul pește care vine.” Apoi Domnul, într-un mod minunat și plin de har, îl identifică pe Petru cu Sine Însuși: „Dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine”. Suntem fii și suntem liberi (Galateni 3.26). Să ne folosim libertatea pentru gloria Domnului!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

    Luca 19.10



    Căutare și mântuire

    Dumnezeu cunoaște întreaga noastră neputință de a ne ajuta pe noi înșine și de a ieși din starea de vinovăție. El nu ne-a văzut numai ca vinovați, ci și fără puterea de a ne face mai buni. A văzut că suntem pierduți. Dacă cineva vrea să fie mântuit, aceasta se poate numai prin Domnul Isus. Noi suntem pierduți! Orice strădanie proprie de a ne salva dovedește numai realitatea că suntem pierduți. În această stare nenorocită a omenirii a intervenit Dumnezeu trimițându-L pe Fiul Său, ca să-i caute pe cei pierduți și să-i găsească. Isus Hristos este Salvatorul nostru! Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe Fiul Său să săvârșească ispășirea pentru păcate (Ioan 3.16). Adevărul lui Dumnezeu descoperă atât de limpede greșelile noastre omenești. Să ne gândim mereu că omul, în starea sa firească, „este întuneric”; nu doar că se află în întuneric, ci el însuși este întuneric. „Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul” (Efeseni 5.8). Nu există nicio cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, nicio lumină, nicio speranță decât numai în Domnul Isus Hristos: în afară de El, totul este întuneric moral. Să reținem acest adevăr în inimile noastre și să ne încredem în Cel care a murit pentru noi! Dacă dorim mântuirea sufletelor noastre, trebuie să știm că ea se găsește numai în Domnul Isus Hristos, care a spus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

    „Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări… noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji.” (1 Corinteni 9:25)


    Ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu, când îți dai seama că faci excese! Studiile confirmă faptul că astăzi mai mult de jumătate din populația lumii occidentale mănâncă prea mult. Dacă ești și tu una dintre persoanele care se luptă cu problema mâncatului excesiv, iată vestea bună: Dumnezeu te poate ajuta să câștigi lupta!

    De multe ori, problema nu este ce mănânci tu, ci ce te mănâncă pe tine. Noi mâncăm prea mult pentru a ne găsi alinarea și eliberarea de stres și anxietate, dar e o rezolvare pe termen scurt și nu funcționează. Psalmistul s-a dus direct la rădăcina problemei: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Dumnezeu te poate elibera de gândurile anxioase sau toxice din mintea ta. Duhul Sfânt este cel mai mare terapeut din lume. Când te predai Lui și Îl rogi să locuiască în tine, descoperi că „roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23). El îți poate da puterea de a-ți controla pofta de mâncare și te poate ajută să trăiești după acest verset: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Așa că, fă din acest verset rugăciunea ta zilnică!

    Iar cuvântul pentru tine astăzi este următorul: cu ajutorul lui Dumnezeu, poți evita excesele!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 32:1-15


    Ne puteam aştepta ca „aceste lucruri şi această credincioşie“, plăcute lui Dumnezeu, să-i fie insuportabile marelui Vrăjmaş. Ele l-au făcut să se ridice împotriva lui Israel şi a împăratului lor.

    Bucuria pe care o putem experimenta în Domnul nu trebuie să ne facă să uităm de existenţa acestui adversar care dă târcoale în jurul nostru ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5.8). Satan deci va prelua ofensiva. El îl îndreaptă împotriva Ierusalimului pe puternicul împărat al Asiriei, care începe prin a adresa poporului un mesaj ameninţător şi perfid: „Ezechia” le spune el, „vă amăgeşte ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete” (v. 11). Mare minciună! Nu erau cămările templului pline cu grămezi de provizii strânse încă de pe vremea când în ţară era belşug (31.10-11)? Şi, graţie apeductului pe care împăratul tocmai îl construise (comparaţi v. 4 cu 2 Împăraţi 18.17; 20.20), în interiorul cetăţii curgea apă proaspătă.

    Tot aşa
    vorbeşte Înşelătorul şi astăzi. A-l asculta, încercând totodată să rămânem aproape de Domnul Isus, înseamnă să ne expunem la lipsuri şi privaţiuni. Dar noi ştim că adevărul este reversul a ceea ce spune el. Hristos este pâinea vieţii (Ioan 6.48, 51) şi sursa de apă vie (Ioan 7.37), în timp ce, în afara Lui, domneşte setea (v. 4).

  • 4 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!

    Psalmul 84.1


    Inima care L-a găsit pe Dumnezeu tânjește după a locui împreună cu El. Această dorință i-a făcut pe ucenici, pe muntele schimbării la față, să ridice acolo trei corturi. Totul avea un caracter iudaic, bineînțeles, însă ei nu puteau suferi gândul că Domnul avea să plece. Doreau ca El să rămână cu ei; doreau să-L țină aici jos. Domnul nu putea rămâne aici, însă le-a lăsat, lor și nouă, cuvinte de mângâiere, precum: „Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.2).

    Un lucru nou este scos aici în evidență, într-un mod minunat, anume că omul va locui împreună cu Dumnezeu, în casa Lui Însuși. Domnul Isus nu putea sta cu preaiubiții Săi ucenici aici, fiindcă pământul este întinat, însă El îi va lua pe cei ai Săi la Sine Însuși, acolo unde este sfințenie și unde orice lucru este potrivit cu nevoile și cu cerințele sfințeniei. Cei ai Săi vor locui împreună cu El. „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu” (Ioan 17.24).

    Primul gând în inima lui Moise, în timp ce reamintea de minunile și de harul eliberator al lui Dumnezeu, era dorința de a-I construi o casă: „El este Dumnezeul meu și Îi voi face o locuință” (Exod 15.2). Versetul 13 însă ne oferă gândul deplin al credinței: „Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale”. În versetul 17 găsim promisiune clară cu privire la acest lucru nou: o locuință împreună cu Dumnezeu, locuință pe care El Însuși a făcut-o. Iată ce va face El pentru ei; nu doar o odihnă în pustie, ci scopul binecuvântat al lui Dumnezeu de a-i aduce în sanctuarul său, pe care El Însuși l-a făcut! Omul să locuiască împreună cu Dumnezeu! Minunat lucru! Gândul cu privire la acest lucru nou îmi umple sufletul cu cea mai adâncă bucurie.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima.

    Ieremia 17.9



    Remediu pentru inimă

    Un comerciant a fost invitat de un fabricant la o petrecere. Acesta avea o vilă frumoasă și impunătoare într-un parc. La petrecere erau prezenți cam o sută de invitați. Întâlnindu-și gazda, comerciantul i-a zis:

    — Dragul meu, ce bine îți merge! Trăiești ca un rege; ai o proprietate frumoasă, o fabrică importantă, o soție bună și copii încântători.

    — Da, ai dreptate; îmi merge bine. Dar nu mă întreba cum merge aici, înăuntru! și a arătat spre inimă.

    În lumea în care trăim, noțiunile despre familie, societate, sinceritate, adevăr, respect și prietenie au ajuns astăzi în decădere. Oamenilor li se expun tot felul de abateri de la bunul simț. Te îngrozești numai când vezi titlurile de ziare sau de cărți – ce să mai spunem când le citești! La tot pasul găsești jocuri de noroc, tot ce mulțumește mândria omului, distracții care duc de multe ori la păcat și la robie. Nimic însă pentru inimă! Nimic pentru aspirațiile înalte ale sufletului omului! Ce poate fi mai nefericit decât o inimă bolnavă? Toate ofertele lumii nu pot aduce nicio rază de speranță!

    Singurul remediu îl găsim în credința în Domnul Isus. Mântuitorul vrea și poate să ne dăruiască o inimă nouă și un sens nou în viață. Pentru aceasta Și-a dat viața la crucea de pe Golgota. Să ne punem încrederea în acest Mântuitor!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

    „Făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:50)


    Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu când ești în suferință! Uneori Dumnezeu te scoate din situația în care te găsești. Alteori, El te trece prin ea și te face mai puternic, dovedindu-Și dragostea și credincioșia față de tine. Uneori, El te scapă de durere; alteori, El te sprijină în mijlocul durerii. Dacă astăzi ești în suferință, citește următoarele promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu și bazează-te pe ele: „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.” (Psalmul 119:50) „Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău! Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.” (Psalmul 119:76-77). „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.” (Psalmul 25:16-18). „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmul 34:17-20). „Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!” (Ieremia 17:14). Putem observa că promisiunile lui Dumnezeu ne dau viață și ne mângâie în toate necazurile noastre.

    Biblia este o rețetă de la Marele Doctor Însuși, iar eticheta medicamentului spune așa: „Fără contraindicații! Se administrează ori de câte ori este nevoie!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 31:9-21


    Împăratul îi întreabă pe preoţi şi pe leviţi cu privire la „grămezi„. În acelaşi fel, Domnul ia notă de tot ceea ce dăm (sau nu dăm) pentru El. Vor fi totdeauna lucruri puţine: „cinci pâini de orz şi doi peştişori”, dar El le poate transforma în „mare abundenţă“. Şi încă va mai rămâne ceva după ce fiecare se va fi săturat (v.10; vezi Ioan 6.12 şi de asemeni Maleahi 3.10). Nimic din ceea ce ne dă Dumnezeu nu trebuie să se piardă sau să se risipească.

    Sunt desemnaţi supraveghetori şi administratori. Funcţiile lor constau pentru unii în a veghea asupra proviziilor, iar pentru ceilalţi în a „împărţi cu credincioşie fraţilor lor” (v. 15). „Încolo”, spune apostolul, „se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios”(1 Corinteni 4.2). Pavel însuşi a dat un exemplu în acest sens, când a mers personal la Ierusalim ca să ducă darurile strânse pentru sfinţii de acolo (Romani 15.25-26; 1 Corinteni 16.3-4). Dar această credincioşie este la fel de importantă când este vorba de hrana
    spirituală a poporului lui Dumnezeu.

    Ezechia a făcut ceea ce era bine şi drept şi adevărat. „A lucrat cu toată inima”. Frumos rezumat al activităţii sale. Fie ca Domnul să poată spune acelaşi lucru despre fiecare dintre noi la sfârşitul lucrărilor noastre!

  • 3 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul spusese lui Avram: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău, în țara pe care ți-o voi arăta”.

    Geneza 12.1


    Credința poate adormi atunci când ne preocupăm cu propriul confort și nu cu planul lui Dumnezeu. Avraam n-a căzut în această cursă. El a schimbat ceea ce îi era familiar cu ceea ce îi era necunoscut și, în consecință, a primit multe binecuvântări.

    Trăirea prin credință este răspunsul corect atunci când Dumnezeu ne cheamă să mergem înainte. Chemarea sa poate veni la noi la orice vârstă și în orice situație. Avraam avea șaptezeci și cinci de ani când și-a început călătoria. David era un tânăr păstor atunci când a fost uns ca împărat (1 Samuel 16.11-13). Pavel L-a întâlnit pe Domnul pe când mergea să-i prindă pe cei credincioși din Damasc; după convertirea sa, el a devenit instrumentul Domnului pentru mântuirea națiunilor (Fapte 9.1-6; 22.21). Chemarea noastră poate nu va fi atât de radicală, însă va implica întotdeauna înaintarea prin credință.

    A urma chemarea lui Dumnezeu include și momente de punere la încercare. Avraam, ca fiecare dintre noi, a avut biruințe și căderi. Chemarea de a-și părăsi țara a fost întâmpinată cu o credință puternică și cu o acțiune imediată. Ca rezultat, Domnul a promis o mare binecuvântare pentru el și pentru urmașii lui. O foamete a produs însă un răspuns diferit din partea lui Avraam: o coborâre în Egipt, o minciună cu privire la relația lui cu Sara și o mustrare din partea lui faraon. Răspunsul nostru la poruncile lui Dumnezeu are o mare importanță (vedeți Geneza 12.10-20). Prin acțiunile noastre putem aduce binecuvântări sau suferințe.

    Ascultarea de Domnul poate fi uneori inconfortabilă. Cei care ne sunt aproape pot pune la îndoială motivațiile noastre sau pot fi împotriva deciziilor pe care le luăm. În consecință, câteodată putem fi tentați să nu facem ceea ce Dumnezeu ne cere. Credința însă ne ține pe drumul ascultării, ne face să înaintăm pe el și să experimentăm astfel binecuvântările care decurg din relația cu Hristos.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „V-am iubit”, zice Domnul! Și voi ziceți: „Cu ce ne-ai iubit?”.

    Maleahi 1.2



    Dragostea lui Dumnezeu

    Dumnezeu permite să se vestească evanghelia în timpul actual de har. El ne spune tuturor: „V-am iubit”. Dar mulți pun această afirmație sub semnul întrebării. Ei cred că Dumnezeu nu-i iubește, pentru că au trecut prin multe încercări. Ei nu înțeleg de ce o duc așa de greu și Îl întreabă cu amărăciune pe Dumnezeu: „Cu ce ne-ai iubit?”.

    Nici eu nu pot să înțeleg tot ce permite Dumnezeu în viața mea. Totuși, sunt convins că El mă iubește. El mi-a dat o dovadă de netăgăduit: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).

    Din dragoste pentru mine, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ și L-a dat la moarte, pentru ca vina mea să poată fi ștearsă. Cu toate că eu am păcătuit împotriva Lui și nu am întrebat de El, Dumnezeu m-a primit când m-am întors la El prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. Niciodată nu voi putea înțelege că Dumnezeu m-a iubit așa de mult. Totuși Biblia mă asigură că nimic și nimeni nu mă poate despărți de dragostea Sa (Romani 8.39).

    Nimeni nu poate să spună: Dumnezeu nu mă iubește! Crucea de la Golgota arată contrariul. Acolo Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său din dragoste pentru toți oamenii, ca oricine crede în Domnul Isus să fie mântuit.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (3) – Fundația SEER

    „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5)


    Încrede-te în Domnul mai mult decât te încrezi în tine însuți! Asta nu înseamnă că trebuie să-ți trăiești viața îndoindu-te de tine însuți, criticându-te sau fiindu-ți teamă să acționezi, ca nu cumva să faci vreo greșeală. Când recunoști și îmbrățișezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai acces la puterea de care ai nevoie pentru a-l duce la îndeplinire. Falsa smerenie îți va crea un handicap spiritual, mental și emoțional, și te va împiedica să înaintezi.

    Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profet, el a protestat: „Sunt un copil!” (Ieremia 1:6). Dar ascultă ce i-a zis Dumnezeu: „Nu zice: „sunt un copil” (v. 7). Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21), tu trebuie să înveți să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viziunea pe care ți-a dat-o El. Da, e o greșeală să crezi că poți juca rolul lui Dumnezeu sau că El îl va juca pe al tău. Dar odată ce înțelegi care este misiunea ta și te alimentezi din puterea Sa, poți începe să crezi că vei reuși, indiferent care sunt obstacolele care îți pot apărea în cale. Când știi că faci voia lui Dumnezeu, că faci ce ți-a spus El, poți avea încredere fermă în aceste versete: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23:10). „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3).

    Tu nu ești singur astăzi – Dumnezeu este cu tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 31:1-8


    Israeliţii care au răspuns chemării lui Ezechia au trăit experienţa prezenţei Domnului şi a bucuriei pe care ea o aduce. Ei pleacă acum, plini de entuziasm, pe întreg cuprinsul ţării, pentru a distruge toate urmele religiei idolatre. După ce au experimentat în mod personal valoarea adevăratei închinări din partea lui Israel, ei realizează acum cât de mult se depărtaseră de ea înainte.

    Acesta este un adevăr de o importanţă vitală! Pentru a fi în stare să judeci răul, trebuie înainte de orice să-L fi întâlnit pe Domnul. Nu poţi să-i ceri cuiva să respingă lumea şi idolii ei; asta ar însemna să-ţi pierzi timpul. Mai întâi trebuie să-i conducem la Isus şi apoi să aşteptăm roadele. Iată lecţia pe care ne-o oferă aici Ezechia!

    Binefacerea nu se desparte de celelalte jertfe (vezi Evrei 13.15-16). Cele dintâi roade şi zeciuielile sunt strânse în grămezi în perioada dintre cele două mari sărbători anuale care au urmat celei a Paştelui: Cincizecimea, în luna a treia, şi sărbătoarea Corturilor, în luna a şaptea (v.7). Împăratul aduce din averile lui ceea ce este necesar pentru arderile-de-tot şi poporul îl imită, cum făcuse deja când distrusese falşii dumnezei. Forţa exemplului este mai mare decât cea a cuvintelor. Să nu uităm faptul acesta şi în ceea ce ne priveşte pe noi (vezi 2 Tes. 3.7-9).

  • 2 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne.

    Romani 8.3


    Este de cea mai mare importanță să cunoaștem că Dumnezeu, în moartea lui Hristos, a rezolvat problema nu doar a păcatelor noastre, a vinei noastre, ci și pe cea a păcatului nostru, a naturii noastre rele – „Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”.

    Deci El a judecat deja păcatul, rădăcina și tulpina lui. Hristos a zdrobit toată puterea lui Satan (așa cum Dumnezeu a zdrobit în adâncul Mării Roșii întreaga putere a Egiptului – imaginea puterii lui Satan) în moartea Sa. Consecința acestui lucru este că eu, crezând în Hristos, sunt scos prin moartea Lui din starea în care mă aflam (sunt scos din Egipt) și, prin învierea Lui, sunt adus într-un loc nou, un loc (în Hristos Isus) unde nu numai că nu mai există nicio condamnare, dar unde legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.

    Prin urmare, Dumnezeu poate spune acum celor credincioși: „Voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi” (Romani 8.9). Răscumpărarea noastră este în acest fel completă. Dumnezeu a acționat în favoarea noastră – toate cerințele Lui au fost întâmpinate și satisfăcute de către sângele lui Hristos – și nea scos din starea veche, aducându-ne la Sine Însuși. Am trecut deja din moarte la viață, moartea și judecata fiind lăsate pentru totdeauna în urma noastră. Nu mai suntem în firea păcătoasă, nu mai suntem priviți ca și copii ai lui Adam. Fiindcă am murit împreună cu Hristos, orice legătură cu vechea noastră stare a fost tăiată, iar acum suntem în Hristos, acolo unde El este, și în consecință suntem oameni răscumpărați.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

    Efeseni 5.20



    Fiți mulțumitori!

    Un renumit poet a mers odată în vizită la un bolnav, care întotdeauna era morocănos și mai mereu se plângea. „Mai întâi să mulțumim”, a spus poetul, „iar dacă nu veți putea face aceasta, o voi face eu în locul dumneavoastră”. Poetul s-a rugat pentru bolnav, mulțumindu-I lui Dumnezeu: pentru mâncarea acestuia, pentru patul bun, apoi pentru că familia sa, în ciuda firii sale nesuferite, îl trata atât de prietenos, pentru că putea să doarmă câteva ore pe noapte, precum și pentru multe alte binefaceri de care avea parte. După ce poetul s-a rugat un timp astfel, mulțumind mereu, bolnavul l-a întrerupt prin cuvintele: „Opriți-vă! Toată viața mea nu-mi voi mai deschide gura decât pentru a mulțumi!”.

    Instigatorul la nemulțumire este vrăjmașul cel vechi, diavolul. El a avut succes la primii oameni, sădind în inima lor nemulțumirea față de lucrarea lui Dumnezeu. Și noi moștenim această nemulțumire de la strămoșii noștri. Tot timpul găsim în firea noastră veche motive pentru a fi nemulțumiți. Dar lucrurile nu trebuie să rămână așa. Mântuitorul, prin jertfa Sa de la cruce, a adus posibilitatea de a primi o natură nouă, o gândire nouă, care privește lucrurile în lumina cerească. Și dacă suntem sinceri în fața lui Dumnezeu, vom constata că avem mai multe lucruri pentru care putem să-I mulțumim decât de care acum suntem nemulțumiți.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂȘTIGUL RECIPROC AL RELAȚIILOR – Fundația SEER

    „Fiecare din voi să se uite… la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

    Dacă singurul motiv pentru care ești darnic este să vezi ce poți primi ca răsplată, vei fi dezamăgit. Biblia spune: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora”. Atunci când te dăruiești unei persoane în scopul dezvoltării ei și pentru binele ei, atunci dăruiești cu adevărat – și Dumnezeu te va binecuvânta pentru asta!

    Dacă ești căsătorit sau dacă ești părinte, știi lucrul acesta din experiență proprie. Care este lucrul pe care soțul sau soția ta îl prețuiește cel mai mult? Banii din cont, sau timpul tău liber, pe care i-l dăruiești fără a aștepta ceva în schimb? Ce ar prefera să aibă copiii tăi? O jucărie, sau atenția ta neîmpărțită cu altceva? Cei ce te iubesc preferă să te aibă pe tine, nu ceea ce le poți da. E un lucru înțelept să investești în tine și în cariera ta, dar niciodată în detrimentul celor ce contează cel mai mult. Dacă ai succes în carieră, dar în familie ești un eșec, succesul tău va fi lipsit de valoare, iar regretele vor fi reale.

    Solomon a fost faimos pentru înțelepciunea și avuția sa. Cu toate acestea, el a scris: „Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt” (Eclesiastul 2:11). Învață din greșelile lui Solomon.

    Nu investi în lucruri, investește în relații. Iată cum ar trebui să funcționeze relațiile: „Câștigăm împreună – câștigăm de multe ori.” Când cauți binele altora, Dumnezeu îți promite că ți se vor întâmpla lucruri bune: „fiecare… va primi răsplata de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut”. (Efeseni 6:8)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 30:15-27


    Asemenea împăratului din parabolă, Ezechia a făcut ca invitaţia harului să fie proclamată în toată ţara: „Iată, am pregătit ospăţul meu; … toate sunt gata. Veniţi…„ (Matei 22.4). Mulţi n-au luat-o în seamă, dar şi dintre cei care au venit, mulţi nu se sfinţiseră (v.17). Ce era de făcut? Ar fi trebuit trimişi acasă? Deloc! Întocmai cum invitaţii la marea sărbătoare primesc din partea împăratului câte o haină de nuntă, harul lui Dumnezeu se ocupă de curăţirea acestor israeliţi, ca să-i aducă într-o stare potrivită cu sfinţenia prezenţei Lui. Şi această curăţire este atinsă tocmai prin intermediul Paştelui pe care au venit să-l celebreze. Sângele animalelor înjunghiate le asigură sfinţirea.

    Gândurile ni se îndreaptă spre sângele lui Isus, Mielul sfânt al lui Dumnezeu, ce curăţă orice păcat (1 Ioan 1.7).

    În ce-i priveşte pe cei slabi şi ignoranţi, Ezechia, ca simbol al lui Hristos, mediază pentru ei înaintea lui Dumnezeu care iartă. Urmează sărbătoarea Azimelor. Ea ne  vorbeşte despre sfinţirea practică. O mare bucurie o însoţeşte, dovadă că punerea deoparte pentru Dumnezeu nu poate fi nicidecum sinonimă cu tristeţea. Şi rugăciunea purtătorilor de cuvânt ai poporului îşi atinge scopul: „s-a suit până la locuinţa cea sfântă a Domnului din ceruri”.

  • 1 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.

    Luca 23.43


    Cât de minunat strălucește harul în mântuirea tâlharului de pe cruce! Este clar că el n-avea nicio faptă bună în care să se încreadă. Nu făcuse nicio dărnicie, iar despre botez și despre Cina Domnului nu cunoștea absolut nimic. Într-un cuvânt, situația lui era complet disperată, în privința a ceea ce putea să facă el. Căci ce putea el să facă? Încotro să se îndrepte? Mâinile și picioarele îi erau bătute în cuie pe cruce. Mâinile sale, atunci când putuse să le folosească, se îndeletniciseră cu furtul și cu violența, iar acum erau țintuite pe cruce și nu mai puteau întreprinde nimic. Picioarele sale, atunci când le folosise, umblaseră pe căile nelegiuirii, iar acum erau și ele țintuite pe cruce și nu-l mai puteau purta nicăieri.

    Remarcați însă acest lucru! Deși sărmanul tâlhar nu-și mai putea folosi mâinile și picioarele (atât de indispensabile pentru o religie a faptelor!), inima și gura sa erau libere, iar acestea sunt exact lucrurile chemate la acțiune în religia credinței, așa cum citim în Romani: „Deoarece cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10.10).

    Scumpe cuvinte! Ce bine se potrivesc ele tâlharului de pe cruce! Cât de potrivite sunt ele pentru orice sărman păcătos, corupt și lipsit de speranță! Și fiecare dintre noi trebuie să fie mântuit în aceeași manieră ca tâlharul de pe cruce. Nu există două căi către cer. Există una singură, care pornește de la tronul lui Dumnezeu Însuși și ajunge acolo unde zace păcătosul vinovat, mort în păcate și în fărădelegi. Ea este marcată de har, de răscumpărare și de sângele ispășitor al lui Hristos. Aceasta este calea către cer, o cale pavată cu dragoste, stropită cu sânge și străbătută de oastea fericită a închinătorilor strânși din toate colțurile lumii, pentru a înălța imnul ceresc: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat!”.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Au silit pe un trecător care se întorcea de la câmp, pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să-I ducă crucea.

    Marcu 15.21



    Nu au vrut…

    Simon din Cirena se întorcea de la câmp în cetatea Ierusalim. Când s-a apropiat de cetate, a văzut că trei condamnați la moarte își duceau crucea spre locul executării. Doi dintre ei erau tâlhari care își meritau pedeapsa. Dar al treilea era pe nedrept condamnat.

    Simon a vrut să meargă acasă, dar deodată soldații l-au reținut și l-au silit să ducă crucea Domnului Isus. Astfel a trebuit să urmeze mulțimea de oameni. El a auzit cum vorbea Mântuitorul cu femeile care Îl urmau plângând. Ce o fi relatat Simon acasă despre această întâmplare?

    Un sutaș roman a urmărit răstignirea pe Golgota. El a auzit cuvintele despre iertare pe care Isus Hristos le-a spus de pe cruce. A văzut cum deodată totul s-a întunecat timp de trei ore. Apoi a văzut cum Mântuitorul Și-a dat duhul cu un strigăt puternic. Plin de mirare, sutașul a exclamat: „Cu adevărat, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15.39).

    Nici Simon din Cirena și nici sutașul roman nu au vrut să aibă de-a face cu Isus Hristos. Dar Dumnezeu i-a condus la crucea Mântuitorului – și viața lor nu a rămas ca înainte.

    Poate nici tu nu vrei să auzi nimic despre Isus Hristos. Totuși această foaie de calendar se află în mâinile tale. Cum vei reacționa la mesajul ei? Vei crede în Fiul lui Dumnezeu?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    JERTFE DE BUN MIROS – Fundația SEER

    „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere” (Geneza 4:4-5)


    Cain a arat pământul, a semănat, a strâns recolta și I-a oferit lui Dumnezeu roadele muncii sale. A crezut că Dumnezeu va fi impresionat și că Se va simți obligat să-l binecuvânteze. Însă nu așa merg lucrurile cu Dumnezeu! Abel, pe de altă parte, I-a spus lui Dumnezeu: „Eu nu am făcut nimic. Tu ai creat mielul pe care îl aduc ca jertfă. Nu fac decât să-Ți dau înapoi ceea ce Îți aparține, și Te rog să-l binecuvântezi.” Și Dumnezeu așa a făcut! Poți spune multe despre cineva după felul în care se raportează la Dumnezeu.

    Unii dintre noi ne comportăm ca și cum Dumnezeu ne este dator. Alții suntem atât de impresionați de starea și de realizările noastre, pe plan spiritual, încât avem impresia că ne putem apropia de Dumnezeu cu fraze simandicoase, sau cu „surle și trâmbițe”. Însă Dumnezeu nu este impresionat, așa că haideți să fim serioși cu lucrurile spirituale! „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui.” De ce? Deoarece Abel, spre deosebire de fratele său, nu căuta recunoaștere în nicio privință. El dorea ca Dumnezeu să primească toată slava. O astfel de jertfă mișcă inima lui Dumnezeu și Îl invită să toarne peste viețile noastre cele mai bogate binecuvântări.

    Acestea fiind spuse, ce jertfă Îi aduci tu lui Dumnezeu astăzi? Realizările tale? Acreditările din partea vreunei denominațiuni religioase? Propriile tale resurse? Emoțiile tale superficiale? Dacă atât este tot ce ai, nu te deranja! Singurul lucru pe care ți-l cere Dumnezeu este să-ți deschizi inima cu smerenie și să-L lași să te modeleze în asemănarea cu Domnul Isus Hristos. Când faci lucrul acesta, se întâmplă extraordinarul. Prin faptul că reduci importanța propriilor tale interese și Îi oferi lui Dumnezeu o jertfă de bun miros, nu numai că El o va primi și o va respecta, dar El te va binecuvânta și te va echipa cu cele necesare pentru a-i binecuvânta la rândul tău pe alții. Așa funcționează lucrurile!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 30:1-14


    Inima înţeleaptă a lui Ezechia înţelege că Paştele trebuie să fie restabilit: acesta va avea loc în luna a doua, cum autoriza Numeri 9.11. Inima largă a lui Ezechia cuprinde întregul Israel, unde trimite soli … întocmai cum astăzi Domnul face publică, peste tot, invitaţia Lui de har. Oare vede El în noi acei servitori cărora să le poată încredinţa preţiosul mesaj? Ce conţine acest mesaj?

    1) „Întoarceţi-vă la Domnul”: pocăinţa.

    2) „Daţi mâna Domnului”: credinţa.

    3) „Veniţi la sfântul Lui locaş”: căutaţi locul prezenţei Sale.

    4) „Slujiţi Domnului”.

    5) În sfârşit: Să ştiţi că El este milos şi îndurător (v. 9).

         Un asemenea mesaj este întâmpinat cu mult dispreţ, iar atitudinea pe care prea mulţi oameni o au faţă de chemările harului este una de neîncredere sau de indiferenţă. Totuşi atenţionarea lor a meritat, pentru că unii s-au smerit şi au venit la Ierusalim, locul unde se strângea o mare adunare. Acolo continuă curăţirea începută prin leviţi. Altarele pe care Ahaz le făcuse pentru sine însuşi „în toate colţurile Ierusalimului” (28.24) ajung din urmă necurăţiile din templu, fiind şi ele aruncate tot în adâncul pârâului Chedron (29.16).

  • 31 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Astfel cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Și o bucurie eternă le va încununa capul; veselia și bucuria îi vor ajunge din urmă, durerea și suspinul vor fugi.

    Isaia 51.11


    Deși aceste cuvinte au fost scrise cu multe secole în urmă, împlinirea lor este încă viitoare. Vechiul Testament este scris din perspectivă iudaică, iar binecuvântările națiunii iudaice sunt în mod continuu accentuate pe paginile lui inspirate. Falimentul lui Israel, neascultarea și răzvrătirea lui i-au condus pe mulți să creadă că nu mai există vreo posibilitate de restabilire pentru acest popor. Realitatea uimitoare este însă că atât Vechiul cât și Noul Testament dau mărturie despre îndurarea minunată și despre îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu față de acest popor vinovat, care, în cele din urmă, va fi adus în binecuvântare.

    În timpul dispensației prezente a harului (de la cruce până la răpirea Adunării), orice credincios în Domnul Isus este achitat de vina păcatelor sale, însă Israel, ca popor, nu cunoaște încă această binecuvântare. După răpirea Adunării, Dumnezeu va începe o lucrare de har cu privire la Israel și mulți dintre iudei vor deveni „răscumpărați ai Domnului”.

    Atunci ei se vor întoarce în țară din locurile în care au fost împrăștiați; se vor întoarce la Dumnezeu și vor descoperi că El este perfect revelat în Hristos Isus și vor veni cu bucurie în Sion – adică la Ierusalim – centrul pământesc al lui Dumnezeu. Mai înainte, binecuvântările lor fuseseră trecătoare, însă atunci ei vor dobândi o bucurie permanentă, în timp ce suferința și necazul vor fi înlăturate pentru totdeauna.

    Noi, care vom fi în acel timp împreună cu Domnul Isus, vom fi martori la această măreață transformare și ne vom bucura împreună cu ei. Vom fi recunoscători să vedem multele suflete înnoite închinându-se Domnului Isus și având parte de mari binecuvântări pe pământ.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care-l vor asculta vor trăi.

    Ioan 5.25



    Ultima noapte (4)

    Dumnezeu, care cunoaște dorințele inimilor, a condus-o pe asistenta medicală să-i citească tânărului ceva din Biblie. „Dacă tu crezi că te încurajează, mă voi așeza și îți voi citi ceva din Biblie”. Tânărul s-a prins de această propunere cu nerăbdarea cu care un om aflat în cădere se agață de frânghia ce i se aruncă s-o apuce. „Da, da!”, a răspuns el. Asistenta a adus o Biblie și a deschis-o la întâmplare. Dumnezeu a permis ca Biblia să se deschidă la versetul de astăzi. A citit încet și clar. Acolo scria despre nevoia omului și despre dragostea lui Dumnezeu. Asistenta citea rar, iar tânărul asculta cu sete, încercând să prindă ceva care să-i dea un răspuns sufletului său. După ce a citit câteva pasaje, ea și-a ridicat ochii și a văzut o schimbare pe fața tânărului. Groaznica agonie dispăruse din ochii lui și a zis: „Acum nu mă mai așteaptă moartea; mă așteaptă viața veșnică. Isus Hristos mi-a dăruit-o. Spuneți-i mamei mele că Isus Hristos m-a mântuit în ultimul ceas al vieții”. Acestea au fost cele din urmă cuvinte. După câteva minute, tânărul a plecat liniștit la Păstorul cel bun care îl căutase și care Își găsise oaia pierdută.

    Nu mai știm nimic de asistentă, dar suntem siguri că toți cei care Îl primesc pe Mântuitorul în inima lor vor fi salvați pentru veșnicie. Acum este momentul potrivit, ca fiecare să-L accepte pe Isus Hristos în sufletul său. Orice amânare poate fi un prea târziu, un veșnic prea târziu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    COPIII DE AZI, ADULȚII DE MÂINE – Fundația SEER

    „Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara” (Psalmul 102:28)

    Când îi întrebi pe părinți ce-și doresc în viitor pentru copiii lor, vei auzi cuvinte precum: fericit, sănătos, împlinit, cu stare materială bună. Acestea sunt gânduri și aspirații frumoase, dar nu sunt garanții. Dar ce transformă un copil într-un asemenea adult? O copilărie plină de trofee și note bune? O viață la țară, departe de orașul plin de nelegiuiri? Petrecerea timpului liber într-un mod care să-l îmbogățească, cu ocupații nobile precum călătoriile sau muzica? Adevărul este că niciunul din aceste lucruri nu garantează fericirea viitoare. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți încurajezi copiii să studieze și să exceleze; când ai părinți care prețuiesc cunoașterea, asta poate face diferența. Calitățile importante, totuși, nu sunt exterioare, ci interioare.

    Psihologul Dr. Edward Hallowell spunea că, pentru a se simți în siguranță, copiii tăi trebuie să dezvolte două abilități cruciale:

    1) Capacitatea de a ține piept împotrivirilor.

    2) Capacitatea de a susține bucuria.

    El spune: „Viața este plină de dezamăgiri. Numai când o persoană greșește prima dată și învață să încerce, să încerce și să încerce din nou, va putea să beneficieze cel mai mult de pe urma competențelor sale.” Dar cum să-ți înveți copiii să fie bucuroși în fața necazului? Există o singură metodă: prezintă-le sursa bucuriei.

    Isaia scrie: „Mă bucur în Domnul… căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii…” (Isaia 61:10).

    David afirmă: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11).

    Iar Ieremia adaugă și el: „cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16).

    Dumnezeu nu ne-a promis niciodată o viață fără probleme, dar în Cuvântul Său (Galateni 5:22) citim că: „Roada Duhului, dimpotrivă, este… bucuria…”! Cultiv-o de azi în viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 29:20-36


    Celor paisprezece leviţi şi fraţilor lor le-a luat nu mai puţin de şaisprezece zile ca să cureţe complet casa Domnului şi să pună totul înapoi în ordine. Totuşi, nu este suficient ca ea să fie „goală, măturată
    şi împodobită” (Matei 12.44). Închinarea faţă de Domnul trebuie acum restabilită. Deşi abia terminase sfinţirea sanctuarului, Ezechia nu mai pierde nici o clipă. El se scoală dis-de-dimineaţă ca să aducă sacrificii împreună cu mai-marii cetăţii şi cu preoţii (totuşi, fără să ia locul acestora
    din
    urmă,
    cum
    făcuse
    Ozia). Este de remarcat că arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat sunt pentru întreg Israelul. Să nu uităm niciodată: credincioşii care-şi amintesc de Domnul în jurul mesei Sale nu sunt decât o slabă „expresie    „
    a întregului popor al lui Dumnezeu. Pâinea şi vinul reamintesc de sacrificiul oferit lui Dumnezeu nu numai celor prezenţi acolo în mic număr, ci şi mulţimii celor răscumpăraţi care alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu pe pământ.

    În final, cântările acompaniază arderile-de-tot. Cântările nu pot veni înaintea lor. În afara lucrării de la Golgota nu sunt posibile nici o laudă şi nici o bucurie. Dar acum, când lucrarea este împlinită odată pentru totdeauna, serviciul adevăraţilor adoratori poate începe … ca să nu se mai sfârşească niciodată (Psalmul 84.4).

  • 30 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și bărbatul care s-ar purta cu mândrie, încât să nu asculte de preotul care stă să slujească acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău sau de judecător, bărbatul acela să moară; și să cureți răul din Israel. Și tot poporul să audă și să se teamă și să nu se mai mândrească.

    Deuteronom 17.12,13


    Dacă apărea o problemă dificil de rezolvat, cei din popor erau îndemnați să meargă, pentru rezolvarea ei, la locul pe care Domnul urma să-l aleagă. Acolo judecata trebuia pronunțată de către preoți sau de către judecători. Apoi cei din popor trebuiau să asculte și să procedeze potrivit acelei judecăți. Dacă cineva acționa cu mândrie și nu se supunea, trebuia omorât, pentru ca toți să audă și să învețe să nu se poarte în felul acesta.

    Putem vedea trei lucruri importante aici. În primul rând, dacă cei din popor nu puteau rezolva o problemă, trebuiau să meargă la locul ales de Domnul. În al doilea rând, preoții și leviții aveau să dea instrucțiuni potrivite cu legea și cu gândul lui Dumnezeu. În al treilea rând, dacă cineva nu asculta de acestea, trebuia să fie dat la moarte.

    Ca aplicație morală, găsim această învățătură în Matei 18.15-17, unde avem prezentat un caz în care un frate păcătuiește împotriva altuia. Din cauza atitudinii trufașe a celui care a greșit, care nu vrea să asculte de cel pe care l-a nedreptățit, nici de alți frați, cazul devine tot mai dificil. Ce ne spune Domnul să facem? „Spune-l adunării!” Apoi, cu atitudine spirituală potrivită și conform învățăturii Scripturii, adunarea trebuie să-i vorbească acestuia. Dacă el refuză să asculte și de adunare, atunci „să-ți fie ca unul dintre națiuni sau vameș”. Este solemn să vedem cum un lucru, aparent atât de mic, poate conduce la o astfel de judecată. Totul însă este o chestiune de atitudine de inimă.

    „Tot astfel, voi, cei mai tineri, fiți supuși față de bătrâni și toți încingeți-vă cu smerenie unii față de alții, pentru că «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți»” (1 Petru 5.5).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile nelegiuirii.

    Psalmul 18.4



    Ultima noapte (3)

    Era noapte. Totul în jur era tăcut și nimic nu tulbura solemnitatea realității că Dumnezeu și veșnicia se aflau în fața tânărului. Și nu numai a lui, ci a fiecărui pământean. Cu un glas tremurat, tânărul a zis: „Peste câtă vreme?”. Asistenta medicală nu a îndrăznit să-i ascundă adevărul. Apoi a urmat un geamăt lung și disperat al tânărului: „Dar nu pot muri! Nu sunt pregătit pentru moarte!”. Apoi a pus o întrebare importantă, cea mai importantă întrebare a vieții: „Ce trebuie să fac, ca să fiu mântuit?”. Liniște deplină! Tot ce a putut asistenta să-i spună atunci, cu sinceritate, a fost: „Nu știu; nici eu nu sunt mântuită”. Cu o voce rugătoare, tânărul i-a zis: „Vreți să vă rugați pentru mine?”. Ea a zis: „Nu pot! Nu știu să mă rog!”.

    Ce momente de groază pentru cele două suflete! Amândoi erau pierduți, amândoi aveau nevoie de mântuire, amândoi aveau nevoie de pacea lui Dumnezeu. Groaza s-a așternut pe fața acelui tânăr. Ultimele grăunțe de viață se scurgeau din clepsidra vieții sale fără să găsească răspuns la marea întrebare: Ce trebuie să fac, ca să fiu mântuit? Asistenta era mai puțin marcată decât tânărul care se afla înconjurat de legăturile morții. Probabil se gândea, ca mulți alți tineri, că de o asemenea întrebare trebuie să se preocupe numai cei care sunt pe marginea mormântului.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRANA SĂNĂTOASĂ PENTRU MINTE – Fundația SEER

    „Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)


    Hrana pe care o consumăm ne determină performanța. De aceea trebuie să avem grijă ce mâncăm, și ce le dăm de mâncare copiilor noștri, animalelor de companie și chiar mașinii pe care o avem. Dar în egală măsură, hrana este importantă pentru minte, mai ales dacă luăm în considerare aceste două legi care operează în viața noastră:

    1) Legea cunoașterii. Gândurile ne influențează emoțiile și comportamentul. Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbele 23:7). Domnul Isus a spus că un pom bun nu poate face fructe rele și un pom rău nu poate produce roduri bune (vezi Matei 7:18). Cu alte cuvinte, gândirea bună nu poate produce rezultate rele, la fel cum o gândire greșită nu poate produce rezultate bune!

    2) Legea expunerii. Biblia spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre.” Să ne gândim întotdeauna la ce fel de lucruri suntem cel mai mult expuși. Și pentru că violența, pofta și lăcomia sunt omniprezente în mass-media, nu este de mirare faptul că uciderile și imoralitatea sunt în creștere. Nu putem spune doar: „Citesc această revistă, mă uit la această emisiune, ascult această muzică, dar nu mă vor afecta.” Sociologia și psihologia ne confirmă ceea ce Dumnezeu a spus de la început: ne afectează! Unde mergem, ce citim (sau nu citim), la ce ne uităm, și chiar dorințele pe care le întreținem, toate acestea ne modelează gândirea.

    Apostolul Pavel scrie: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16). Așadar, când avem nevoie de hrană potrivită pentru minte, să ne aducem aminte de acest verset (Fapte 20:32): „Vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 29:1-19


    Deşi Cronicile nu menţionează aceasta, am atins punctul în care Domnul, prin împăratul Asiriei, vine să le ducă în robie pe cele zece seminţii ale lui Israel. Ahaz I-a dat lui Dumnezeu toate motivele ca să facă acelaşi lucru şi împărăţiei lui Iuda. Totuşi harul mai are încă o resursă, pe care nimic n-o lăsa să se întrevadă. Această resursă este un împărat credincios: Ezechia. Prin providenţa lui Dumnezeu, el a scăpat de îngrozitorul sacrificiu al copiilor în cinstea lui Moloh, pe care fraţii lui l-au suferit (28.3; 2 Împăraţi 23.10). El este „un tăciune scos din foc” (Zaharia 3.2). Ne putem da seama cât de mult trebuie să fi suferit acest tânăr în timpul domniei infame a tatălui său. Ca urmare, încă din prima lui zi pe tron, fără a pierde nici un moment, începe acţiunea de curăţire cu ajutorul preoţilor şi al leviţilor, care sunt menţionaţi pe nume. El începe în prima zi a primei luni a întâiului an (v. 3, 17)!

    Dragi prieteni, dacă n-aţi făcut încă aşa, începeţi fără întârziere să vă puneţi inimile în ordine. Deschideţi-I larg uşa, Lui, care doreşte să intre. Aruncaţi afară necurăţia tolerată sub domnia de până acum a prinţului întunericului. Sfinţiţi-vă inimile pentru Domnul Isus Hristos. El vrea să facă din ele o casă a Lui, de acum pentru totdeauna.

  • 29 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus.
    Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost omenească; și credincios este Dumnezeu, care nu va îngădui să fiți ispitiți peste ce puteți, ci, împreună cu ispita, va pregăti și scăparea, ca voi să o puteți răbda.

    1 Corinteni 1.30; 10.13


    Sunt două căi în care poate fi privită poziția credinciosului – două căi în care această poziție este prezentată în Cuvânt. Credinciosul este prezentat ca fiind parte a Trupului al cărui Cap este Hristos. Acest Trup, al cărui Cap este Hristos, este prezentat ca formând un om, complet în orice privință. Acesta a fost adus la viață cu Hristos, înviat cu Hristos și așezat cu Hristos în locurile cerești. Acesta este una cu El, complet în El, acceptat în El, posedând viața Lui și stând în privilegiile pe care El le are înaintea lui Dumnezeu. Toate greșelile lui sunt șterse. El nu are nicio pată. Totul este plăcut și minunat înaintea ochilor lui Dumnezeu (vedeți 1 Corinteni 12.12,13; Efeseni 2.510; Coloseni 2.615; 1 Ioan 4.17).

    Dar, de asemenea, credinciosul este prezentat ca aflându-se în locul nevoii, al slăbiciunii și al dependenței, aici, jos, în această lume. El este întotdeauna expus la ispite, gata să se rătăcească, vulnerabil față de poticnire și față de cădere. Prin urmare, el are continuu nevoie de simpatia perfectă și de slujirea plină de putere a Marelui Preot, care stă întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, în deplina valoare a Persoanei și a lucrării Sale, reprezentându-l pe credincios și susținându-i cauza înaintea tronului.

    Cititorul trebuie să cântărească ambele poziții în care se află cel credincios, pentru a putea vedea nu doar locul foarte înalt și privilegiat pe care îl ocupă în locurile cerești, în Hristos, ci de asemenea ce resurse bogate îi sunt pregătite, cu privire la orice nevoie și slăbiciune pe care le poate întâmpina aici, jos.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Omul nu este stăpân pe suflarea lui … n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este scăpare.

    Eclesiastul 8.8



    Ultima noapte (2)

    Asistenta stătea și se gândea: „Cum voi reuși să-i spun adevărul? Va da oare crezare cuvintelor mele, din moment ce doctorul l-a încurajat? La urma urmelor, ce câștig, dacă îl amărăsc spunându-i adevărul?”. Dar gândul dintâi i-a revenit: „Poate că trebuie să-și pună în rânduială unele lucruri sau să lase un mesaj”. Și-a terminat treaba, apoi cu pași șovăielnici s-a îndreptat spre salon, întrebându-se în sinea ei cum să spună o veste așa de îngrozitoare.

    Ajunsă la patul tânărului, acesta i-a zis: „Este bine că ați venit să mă vedeți. Doctorul mi-a spus că merg spre bine. Va mai dura mult până mă va externa? Ați putea să-i scrieți mamei mele și să-i faceți un mare bine?”. Asistenta medicală a tăcut o clipă; inima îi era răscolită în fața realității dure pe care dorea s-o pronunțe. Apoi a răspuns amabil, dar curajos: „Mă tem că doctorul te-a făcut să crezi un lucru neadevărat. Ești foarte bolnav. Te afli într-un pericol mai mare decât ar fi crezut oricare dintre noi la început”. Tânărul i-a zis: „Doar nu vreți să-mi spuneți că voi muri?”.

    Înfățișarea gravă a asistentei și lacrima care se rostogolea pe obraz îi aduseseră tânărului răspunsul. A urmat o pauză lungă. Tânărul fusese un bărbat puternic și nu o dată se confruntase cu moartea pe câmpul de luptă. Dar acum era ceva cu totul diferit; se afla în pragul morții. Și niciun muritor nu are nicio putere în fața acestei realități.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI ALEGI PARTENERUL – Fundația SEER

    „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi… cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14)


    Și un bou, și un măgar au o coadă, doi ochi și patru picioare. Dar dacă îi pui la jug împreună, ei nu se vor înțelege și nici nu vor putea munci împreună. De fapt, ei vor trage în direcții opuse. Asta pentru că Dumnezeu i-a creat să aibă firi și caracteristici foarte diferite! Cu această imagine în minte, iată câteva sfaturi despre întâlnirile înainte de căsătorie, pe care dacă le vei urma, vei fi un om înțelept.

    Înfățișarea pălește în scurt timp, așa că alege pe cineva care are alte însușiri, mai puțin evidente. De exemplu:

    1) Ia în considerare bunele maniere și modul în care îl tratează pe… chelnerul de la restaurant.

    2) Care sunt pasiunile lui/ei?

    3) Aveți aceleași valori și convingeri spirituale?

    4) Dă dovadă de interes autentic față de ceea ce ai de spus?

    5) Cum se poartă cu oamenii pe care nu încearcă să-i impresioneze? Odată ce noutatea atracției inițiale pălește, trebuie să existe ceva mai mult, altfel relația voastră este sortită eșecului. Și asigură-te că ești cel care alege și nu cel ales. Gândește-te la ceea ce îți dorești cu adevărat și nu-ți încredința inima nimănui înainte de-a te convinge că vă potriviți. Singurul mod în care poți face asta este să pui întrebări și să-L rogi pe Dumnezeu ca să îți dea discernământ, așa încât, să poți citi adevăratele motive dincolo de comportamentele lui/ei.

    Dacă vei lua o decizie, în cunoștință de cauză, cu privire la unirea vieții tale cu acea persoană, și pentru că îți vei împărtăși cele mai intime și vulnerabile părți din tine, la propriu și la figurat, trebuie să-ți deschizi ochii, împreună cu toate simțurile tale, ca să vezi cu adevărat cu cine te căsătorești.

    Oprește-te!

    Privește!

    Ascultă!

    Roagă-te!

    Aceasta este formula biblică care îți garantează o decizie înțeleaptă când vine vorba de alegerea soției sau a soțului.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 28:16-27


    Insensibil la harul care-i adusese înapoi pe captivii poporului său, Ahaz se cufundă tot mai adânc în rău. El caută acum ajutor de la împăratul Asiriei. Însă este scris: „Blestemat să fie omul care se încrede în om şi [care] îşi face carnea braţ al său„ (Ieremia 17.5). În pofida bogăţiilor pe care Ahaz i le oferă
    în dar lui Tilgat-Pilneser prin jefuirea templului, acest ultim împărat nu-i este de nici un folos (v. 21). Astfel, nelegiuitul Ahaz adaugă mai mult păcatelor sale. Ajutorul pe care nu-l primeşte din partea oamenilor îl caută la idoli, altfel spus, la demoni (1 Corinteni 10.20)! Şi nu numai că nu primeşte ajutor, dar ceea ce întreprinde îi va aduce căderea.

    În acelaşi timp, pentru a umple măsura, Ahaz închide porţile templului, cum face cineva unei case de vânzare sau abandonate. Interzice intrarea în sfântul locaş, după ce l-a umplut cu murdării şi necurăţii (29.5,16). Dar declaraţia Scripturii este explicită: „Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, pe acela îl va distruge Dumnezeu” (1 Corinteni 3.17). Da, paharul răutăţii acestui om s-a umplut! Ahaz moare, nefiind socotit demn nici măcar pentru un loc în mormântul predecesorilor lui.

  • 28 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Noi l-am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și desăvârșească între voi și harul acesta … pentru că îngrijim de ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.

    2 Corinteni 8.6,21


    Lucrarea Domnului constă în mai mult decât predicarea evangheliei și învățătura din Cuvânt. În mod inevitabil, chestiunea financiară este implicată și ea. Banii trebuie administrați cu credincioșie, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor – „se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4.2).

    Cei dintâi credincioși din Ierusalim și din regiunile dimprejur își epuizaseră resursele materiale, fiindcă își vânduseră pământurile și posesiunile și puseseră banii la picioarele apostolilor, pentru ajutorarea tuturor celor credincioși. Mai târziu, lucrarea de ajutorare a fost încredințată de către apostoli altor oameni. Au venit apoi timpuri de foamete și de persecuție. Începând cu Antiohia, în Fapte 11.28-30, adunările dintre națiuni au trimis ajutor financiar în Iudeea. Galateni 6.6 stabilește acest lucru ca un principiu și pentru noi.

    Credincioșii din Macedonia și din Ahaia au contribuit și ei la aceste ajutorări. Pe atunci nu existau bancnote, nici cecuri și nici transferuri bancare. Banii erau monede din aramă, argint și aur, care trebuiau transportate și păzite cu grijă de-a lungul unor lungi călătorii. Tit, împreună cu doi frați aleși de adunări, au primit misiunea de la apostolul Pavel de a merge la adunări și de a colecta aceste daruri, care fuseseră puse deoparte săptămână de săptămână, potrivit cu 1 Corinteni 16.1-4.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci omul nu-și cunoaște nici măcar timpul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț.

    Eclesiastul 9.12



    Ultima noapte (1)

    Doctorul de gardă îl însoțea pe chirurgul care făcuse o vizită târzie, neobișnuită, în salonul cu bărbați ai spitalului. Chirurgul tocmai se pregătea să iasă din salon când a întâlnit-o pe asistenta medicală în ușă și i-a zis: „Ce păcat! Până dimineață, tânărul din capătul salonului se va duce dintre cei vii. Mare păcat! Am făcut tot ce a fost posibil!”. Vestea aceasta tristă a neliniștit-o pe asistenta medicală și ea a întrebat: „Oh, e cu putință, domnule doctor? Cu puțin timp în urmă i-ați spus tânărului că merge spre bine și are șanse mari să trăiască!” — „A dus o luptă crâncenă; dorea să trăiască și nu avea rost să-l descurajez. Cel mai probabil va trece într-o stare de inconștiență peste câteva ore și astfel nu-și va da seama că va muri”. Zicând acestea, chirurgul s-a îndepărtat.

    Asistenta medicală a ezitat o clipă, apoi l-a întrebat pe doctorul de gardă: „Chiar nu-i veți spune tânărului ce urmează? Toți prietenii lui sunt departe și probabil că are de rânduit unele lucruri sau de lăsat un mesaj pentru cineva. E nedrept să nu știe adevărul. Vă rog să-i spuneți”. — „Nu, n-am să-i spun. E mai bine pentru el să nu știe! Dacă vreți, puteți să-i spuneți voi”.— „În cazul acesta n-am de ales”, a zis asistenta medicală căzând pe gânduri.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEARCĂ MAI PUȚIN ȘI ÎNCREDE-TE MAI MULT! – Fundația SEER

    „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6)


    Dacă dorești ca voia lui Dumnezeu să se facă în viața ta, nu grăbi lucrurile.

    Asta a făcut Sara, soția lui Avraam… și drept rezultat, s-a născut Ismael – fapt care a adus cu sine tot felul de certuri și de complicații în familie.

    Nu uita: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6), așa că asigură-te că planurile tale sunt concepute de Duhul lui Dumnezeu. Nu încerca să salvezi nimic din ceea ce ține de carne. Dumnezeu a zis: „legământul Meu îl voi încheia cu Isaac” (Geneza 17:21). Isaac s-a născut ca rod al voii lui Dumnezeu, a făcut voia lui Dumnezeu la momentul stabilit de Dumnezeu.

    Tot ce se concepe în tine are drept sursă una din următoarele două: carnea sau Duhul. Așa că, ai grijă! Oamenii vor încerca să te implice în tot felul de scheme ca să te promoveze. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nimănui pentru a te promova și a te binecuvânta; El o poate face singur! De aceea, de fiecare dată când te atacă Satan, tu trebuie să fii capabil să-l îndrepți spre locul nașterii tale spirituale și să-i amintești că nu tu ai început acest proiect și că nu tu trebuie să-l termini. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…”

    Și iată încă un gând: dacă Dumnezeu se ocupă de tine în cea ce ține de fire (carne), mândrie sau de vreun alt obstacol din viața ta, nu te opune, nu fugi și nu Îi sta în cale. La fel ca în cazul unui un om care este pe punctul de-a se îneca și care încearcă cu disperare să se salveze, este și în cazul tău – până nu încetezi să te mai zbați, Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine.

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Încearcă mai puțin și încrede-te mai mult!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 28:1-15


    În contrast cu Iotam, despre care se amintesc numai lucruri bune, nici un cuvânt favorabil nu se poate spune despre fiul său, Ahaz. Aceasta a fost o domnie îngrozitoare, în timpul căreia nimic nu-i lipseşte din ce-L putea mânia pe Dumnezeu. În ce stare a căzut poporul lui Iuda! Ca să-i pedepsească, Dumnezeu îi foloseşte, pe rând, pe împăraţii Siriei şi ai Israelului. Ultimul ucide o sută douăzeci de mii de oameni într-o singură zi şi ia două sute de mii captivi. Dar lecţia, aşa cum vine să declare profetul Oded, este atât pentru învingător, cât şi pentru cel învins. Oare nu este şi pentru noi?

    Înainte de a-i judeca pe alţii, să ne întrebăm dacă înăuntrul nostru navem vreun păcat împotriva Dumnezeului nostru (v.10; Matei 7.2-4).

    Oded a vorbit despre acest lucru bărbaţilor lui Israel. Patru dintre ei, menţionaţi pe nume, sunt profund mişcaţi şi intervin în favoarea sărmanilor captivi. Apoi, nesatisfăcuţi doar cu obţinerea eliberării lor, se îngrijesc şi de nevoile acestora, după care-i duc înapoi în Iuda. Ei pun în practică învăţătura de la Rom. 12.20-21. Iată un frumos exemplu de dragoste şi de devotament! Nu ne face el să ne gândim la felul în care s-a purtat samariteanul din parabolă (Luca 10.33-34)?

  • Tania și Marin Pintilie: Încredere în tăcerile lui Dumnezeu

    Avatarul lui barzilaiendanBarzilaiendan

    Psalmul 74.2 şi 11

    Adu-Ți aminte de poporul Tãu, pe care l-ai cîștigat odinioarã, pe care l-ai rãscumpãrat…! …Adu-Ți aminte de muntele Sionului…! Pentru ce îţi tragi înapoi… dreapta Ta ? Scoate-o din sîn…!

    Două lucruri i se reproşează Domnului în acest psalm: UITAREA (de şase ori, spune psalmistul: Adu-Ţi aminte…, sau Nu uita…), şi PASIVITATEA (stă cu mâna în sân, când ar avea atâtea de făcut).

    Întregul psalm e un strigăt, menit să-L scoată pe Dumnezeu din aparenta amnezie şi pasivitate. Întrebarea e: A reuşit psalmistul? Răspunsul e: NU. Psalmul sfârşeşte în aceeaşi notă tristă în care a început.

    Există o singură fereastră luminoasă în partea de mijloc a psalmului, cuprinsă între versetele 12-17. Este o scurtă încursiune în trecut. Nu toate amintirile sunt constructive. Amintirea castraveţilor, a usturoiului, a peştilor, etc., a fost păguboasă pentru poporul abia ieşit din Egipt. Dar amintirea plăgilor din Egipt, a despicării Mării…

    Vezi articolul original 216 cuvinte mai mult

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne