Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 6 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată ce bine și ce plăcut este să locuiască frații uniți împreună! Este ca untdelemnul prețios pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron, care curge pe marginea veșmintelor lui.

    Psalmul 133.1,2


    Psalmul 133 (1) – A locui în unitate

    Dacă în Psalmul 132 Îl vedem pe Mesia domnind în Sion, în Psalmul 133 Îl vedem ca Împărat și Mare Preot șezând pe tronul Său, la începutul domniei Sale mileniale (vedeți Zaharia 6.13). El Îi va strânge pe cei alungați din Israel în unitate, în jurul Său.

    Noi Îl vedem încă de pe acum așa. Creștinul anticipează acel timp viitor. Într-un sens foarte real, noi suntem „mileniali” acum, însă lumea nu ne cunoaște astfel, așa cum nici pe El nu-L cunoaște. Domnul Isus este așezat pe tronul lui Dumnezeu, însă prin credință „Îl vedem pe Isus” încununat cu glorie și cu onoare (Evrei 2.9). În acea zi, El va fi îmbrăcat cu veșmintele „de glorie și de frumusețe”, însă noi Îl vedem încă de pe acum așa.

    Locuirea fraților în unitate, cu care se deschide Psalmul 133, este un lucru bun și plăcut, însă știm cu toții cât de repede putem strica, prin falimentul nostru, expresia minunată a acestei unități. Unitatea descrisă aici este asemănată cu untdelemnul prețios care curge de pe capul lui Aaron până la marginea veșmintelor lui. Untdelemnul este o imagine a Duhului Sfânt, care a coborât de la Adevăratul Aaron, Capul nostru din cer, Duhul fiind singurul care poate păstra această unitate. Așa cum știm, într-un motor, uleiul face ca toate piesele să funcționeze așa cum trebuie, reducând la minim fricțiunea dintre ele. Doar Duhul Sfânt ne poate da puterea de a păstra „unitatea Duhului” (Efeseni 4.3).

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui.

    Luca 10.39


    Maria asculta cuvintele Domnului

    Maria și-a găsit timp pentru a se așeza la picioarele Domnului Isus și pentru a asculta cuvintele Lui, fiind astfel pentru noi un exemplu pe care este bine să-l imităm.

    Maria era gata, ocupând smerită locul de la picioarele Domnului, pentru a se lăsa învățată de El și pentru a urma Cuvântul Lui.

    Maria s-a așezat la picioarele Domnului și astfel L-a ascultat în liniște. Ea nu s-a mulțumit să primească doar pe fugă, în trecere, câteva cuvinte, ci și-a rezervat suficient timp pentru ceea ce Domnul avea să o învețe.

    Citirea Bibliei: Ieremia 17.12-27 · Luca 23.26-38


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ÎȚI DĂ TOATE LUCRURILE! – Fundația S.E.E.R. România

    „El, care… L-a dat pe Fiul Său… cum nu ne va da… toate lucrurile?” (Romani 8:32)


    Iată cum îi încuraja Pavel pe romani, vorbindu-le despe Dumnezeu: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

    Un autor ne oferă următoarea analogie: „Să presupunem că un om dă peste un copil care este bătut de niște golani. El se năpustește în mulțime, îl salvează pe băiat și îl duce la spital. Băiatul este îngrijit până se face bine. Omul plătește pentru tratamentul copilului. Află că băiatul este orfan și îl adoptă, dându-i numele său. Apoi într-o seară, câteva luni mai târziu, tatăl aude că fiul său plânge în pat. Merge la el și îl întreabă care este motivul lacrimilor. „Îmi fac griji, tată, pentru ziua de mâine. De unde o să mai iau mâncare? Cum o să-mi pot cumpăra haine ca să nu-mi fie frig? Și unde o să dorm?” Tatăl este pe bună dreptate tulburat. „Nu ți-am arătat? Nu înțelegi? Eu mi-am riscat viața ca să te salvez. Am dat din banii mei ca să te faci bine. Îmi porți numele. Te-am numit fiul meu. Aș fi făcut eu toate acestea, dacă nu ți-aș putea împlini toate nevoile?”

    Sincer, crezi că Dumnezeu te-a mântuit pentru a te lăsa apoi de izbeliște, pradă îngrijorărilor? Te-ar învăța El să umbli doar ca să te vadă cum cazi? S-ar fi lăsat El țintuit pe cruce pentru păcatele tale, ca apoi să-ți desconsidere rugăciunile? Să fim serioși! Oare vrea Sfânta Scriptură să ne amăgească prin cuvintele: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmul 91:11)? Tu știi cel mai bine, nu-i așa?

    Așadar, nu te mai îngrijora și încrede-te ferm în promisiunea lui Dumnezeu că El „ne va da fără plată… toate lucrurile”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 5:1-20


    Versetele 1 şi 2 reamintesc ce este cuvenit în prezenţa lui Dumnezeu. Să veghem ca atitudinea şi ţinuta noastră la strângerile frăţeşti să fie respectuoase şi modeste. Teama de Dumnezeu trebuie să‑l caracterizeze pe cel credincios în orice moment şi nu avem dreptul la nicio „destindere” (ieşire de sub această teamă de Dumnezeu), sub pretextul că astăzi suntem în libertatea harului.

    Începând cu versetul 10 se vorbeşte din nou despre bogăţii. „Cine iubeşte argintul nu se va sătura de argint”. Un avar seamănă cu unul care caută să-şi potolească setea cu apă din mare. Cu cât bea mai mult, cu atât setea sa devine mai intensă. Aşa este înşelăciunea bogăţiilor (Matei 13.22). Avem impresia că ne servim de ban, dar în realitate noi suntem sclavul lui. Una din două: bogăţiile ori sunt păstrate de cei care le stăpânesc, în detrimentul lor spiritual (v. 13), ori pier fără să fi fost de vreun folos cuiva (v. 14; Iacov 5.3)! În final, mai devreme sau mai târziu, omul va trebui la moarte să se despartă de ele (v. 15). „Un giulgiu de înmormântare nu are buzunare”, a afirmat cineva. Comorile strânse în mormintele antice nu i-au urmat pe proprietarii lor dincolo.

    Versetele din 1 Timotei 6.17‑19 cuprind reglementarea perfectă, pentru creştin, cu privire la această problemă a bogăţiilor.

  • SUS INIMILE CREȘTINI! E TIMPUL BUCURIEI! 15 aprilie Național Arena București

    Este oficial – pe 15 aprilie ne vedem să sărbătorim Paștele pe Național Arena București, ne comunică Tony Berbece, pastorul bisericii Profides.

    „După 7 ani de rugăciune, 7 ani de post, 7 ani de speranță si încredere, după 7 ani în care am spus că ne vom închina pe stadioane, iată ca a sosit vremea să ne facem asta, pe cel mai mare stadion din România.” ne comunică plin de entuziasm Tony Berbece.


    O stăruință constantă a credincioșilor bisericii Profides și o credință autentică în puterea Celui atotputernic a mișcat inima lui Dumnezeu, dar și a oamenilor care așteptau de ceva vreme ca un eveniment de amploare să se întâmple în România, în ceea ce îi privește pe toți cei ce cred în Dumnezeu, ca singurul Salvator în orice vreme, Mijlocitor neobosit înaintea Tatălui nostru din Cer și Mântuitor, fără de care nu putem intra în împărăția Lui Dumnezeu.

    „Administratorii de la stadion mi-au spus că așteptau de mult să se organizeze si un eveniment religios, deoarece ei au văzut cum la Roterdam 60.000 de oameni s-au închinat pe stadion înaintea lui Hristos indiferent de eticheta religioasă. Se intrebau când se va întâmpla si la noi si s-au bucurat ca se va întâmpla curând. Domnii din comisie mi-au spus cu credință: „Veți fi peste 20.000 de mii!” Altcineva din administratie mi-a spus: „Voi veți umple stadionul acesta pentru ca puteți, fotbalul nu prea o mai face, dar credinta in Dumnezeu poate!” relatează Tony Berbece însuflețit de speranță și bucurie.


    „Inimile s-au deschis, porțile la fel, trebuie doar ca noi să ne mobilizăm și să arătăm lumii că în Romania credința e mai înflăcărată ca oricând, că suntem gata să dăm mâna cu mână, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, să -I chemăm Numele pentru vremuri de înviorare„, adaugă pastorul bisericii Profides cel care a organizat anul trecut și Marșul apărătorilor credinței, la București, un eveniment care a adus împreună aproape 10 mii de credincioși.

    „Doar Dumnezeu mai poate salva România de destrăbălare, de faliment, de război si de orice rău. Așadar, vino și tu pe 15 Aprilie, de la ora 17:00 să vezi cu ochii tăi cea mai mare adunare publică creștină din România.” este îndemnul lui Tony Berbece pentru toți credincioșii din România.

    Pastorul bisericii Profides este puternic încredințat că vom asista împreună la un moment istoric, în ceea ce privește o trezire spirituală autentică :

    ” Va fi un moment istoric care va declanșa o trezire spirituală la nivel național, iar din această trezire, fiecare instituție, fiecare biserică , fiecare cetățean al acestei țări cu credința în Dumnezeu va fi binecuvântat!”

    Organizatorii menționează că accesul la eveniment va fi liber și sugerează celor dornici să participe să vină din timp pentru a avea ocazia să ocupe locuri cu vizibilitate cât mai bună.

    „Intrarea Liberă!
    Vino mai devreme pentru locul cel mai bun (Așezarea scenei va fi in zona VIP).

    Cu prețuire,
    Toni Berbece”

    https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02J28y5JFcbuQiz8xzwVs4N1eW3Qx61sELHKQ6cARQqz3Hxuhb2GAprJYp92TbSC9tl&id=100001143847506

  • 5 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți!

    Romani 6.17


    Ne alăturăm fericiți acestei afirmații a apostolului. Nu depindem de noi înșine în această nouă poziție. Ca ființe create, nu putem fi independenți, nu ne suntem îndeajuns; avem nevoie de un model după care să ne formăm, de un exemplu pe care să-l imităm. Acest Model, acest Exemplu, este Hristos, așa cum Dumnezeu S-a descoperit în El, împreună cu tot ce ne-a fost dăruit în El. Duhul Sfânt, de care suntem convinși prin intermediul Cuvântului, lucrează neîncetat să-L așeze pe Hristos în fața privirilor noastre, lăsându-ne în același timp să savurăm lucrurile pe care El ni le-a împărtășit în Cuvântul Său.

    Privind astfel la Hristos și purtând în inimi dorul de a asculta de modelul învățăturii în care am fost instruiți, întregul om, duh și gândire, va fi transformat și modelat conform cu acest model care ne este dat în Cuvânt.

    „Și, fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății. Vorbesc omenește din cauza slăbiciunii cărnii voastre” (versetele 18 și 19). Domnul spune: „Nu puteți sluji la doi stăpâni”. Așa este și în acest caz. Eliberați de primul stăpân, suntem aduși într-o relație cu Cel de-al doilea, iar această relație nu va fi desfăcută niciodată. Ceea ce legea nu a reușit să facă, după cum am accentuat deja de atâtea ori, face harul, producând în viața practică a creștinului ceea ce se vede în mod desăvârșit în Hristos. Deși pe deplin liber, credinciosul este totuși rob de bunăvoie al lui Hristos, un rob al dreptății cu trup și suflet pentru dreptate. În loc de a abuza de libertatea în care a fost adus, el o folosește pentru a face tocmai ceea ce legea, cu toate promisiunile și amenințările ei, nu reușise să producă, și chiar mai mult decât atât.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îngăduiți-vă unii pe alții, … iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

    Coloseni 3.13


    Angajamentul că nu se vor certa

    Imediat după ceremonialul nunții, soții au făcut un angajament, că nu se vor certa niciodată. Ce frumos! Ei au hotărât ca, atunci când unul dintre ei încearcă să provoace o discuție mai aprinsă, celălalt să iasă în curte și să facă o plimbare în jurul locuinței. Anii au trecut. La nunta de argint, bărbatul a mărturisit că și-a ținut cu mare strictețe promisiunea făcută, însă că în timpul celor 25 de ani de căsătorie a făcut de mai multe ori pneumonie și că și-a rupt mai multe perechi de pantofi. Cu toate că a trebuit să plătească acest preț, a mai spus el, a meritat sacrificiul, fiind foarte fericit că nu s-a certat niciodată cu soția sa. Despre soție nu știm dacă și ea a răcit vreodată sau dacă și-a rupt vreo pereche de pantofi pentru a-și ține promisiunea.

    O căsnicie bună este însă când cei doi se iartă fără a face plimbări în jurul casei. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune atât de exact care este soluția pentru buna înțelegere în familie: să ne iertăm și noi unul pe altul, așa cum ne-a iertat Dumnezeu în Mântuitorul Isus Hristos. Prin puterea proprie nu putem face aceasta. Natura noastră veche este iremediabil de rea. Dar toți cei care vin cu starea lor păcătoasă la Mântuitorul vor primi o altă natură, care este în stare să pună în practică iertarea, așa cum o dorește Dumnezeu.

    „Cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste. Și fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4.2,32).

    Citirea Bibliei: Ieremia 17.1-11 · Luca 23.13-25


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM TE COMPORȚI CU FAMILIA TA? – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu va face El oare să răsară… tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:5)


    Fie că vorbim despre biserică ori despre locul de muncă, dacă ești „o persoană din conducere”, iată o întrebare pe care trebuie să ți-o pui în mod serios: dacă nu-ți iubești propria familie și nu ai grijă de ea, de ce ar trebui ca persoanele care apelează la tine pentru călăuzire să creadă că tu îi vei iubi și că vei avea grijă de ei? Te simți incomodat de o asemenea întrebare? Te face ea să reacționezi spunând: „Viața mea personală nu privește pe nimeni?” Ei bine, aici greșești! Tu conduci prin puterea exemplului. Și dacă cei din jurul tău nu se simt liberi să-ți spună ce gândesc despre tine, asta nu înseamnă că ei nu gândesc lucrurile acestea, sau nu le spun altora.

    În goana ta după succes, îți iei familia cu tine sau îi lași în urmă? Le oferi timpul și atenția pe care le merită, sau ei sunt mai degrabă frustrați la finalul unei zile grele? Sunt ei mai importanți pentru tine decât cariera ta, succesul tău sau fericirea ta personală? Ar trebui să fie! Oricâte distincții și premii ai câștiga la serviciu, dacă pe frontul de acasă ești falimentar, ce ai câștigat? Cine va sărbători alături de tine?

    Psihologul William James a spus: „În fiecare om sălășluiește o profundă dorință de a fi apreciat!” Comentariile superficiale ale colegilor de serviciu, care te laudă pentru talentul și pentru realizările tale, nu vor împlini acea nevoie. Ea se poate împlini numai într-o familie – unde acceptarea, dragostea și încurajarea îi țin strâns laolaltă pe membrii familiei.

    Familia ta trebuie să fie refugiul tău – locul în care stai la adăpost de furtunile vieții. Ce faci tu pentru ca familia ta să fie un astfel de loc? Răspunde-ți astăzi la această întrebare, și schimbă rapid tot ce nu este în regulă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 4:1-16


    Pentru ce nedreptatea? Pentru ce mizeria? Pentru ce asuprirea? Pentru ce conflictele de care este plină lumea? Se fac eforturi pentru a se soluţiona aceste probleme prin doctrine sociale şi economice; eforturi pentru a se remedia prin conferinţe internaţionale. Singura explicaţie adevărată însă nu este dată niciodată, pentru că omul, în orgoliul său, refuză să o recunoască: starea sa de păcat. Domnul, departe de a fi indiferent la toate aceste suferinţe (Plângeri 3.34‑36), Se foloseşte de necazul oamenilor pentru a Se arăta ca singurul Mângâietor adevărat (2 Corinteni 1.3; Isaia 51.12).

    Începând cu versetul 4, Predicatorul (Eclesiastul) analizează diferite forme ale „lucrului rău care se face sub soare” şi de fiecare dată se face auzită concluzia: deşertăciune, goană după vânt, preocupare neplăcută (finalele v. 4, 6, 8, 16). Reflexiile lui au o deschidere generală; până şi lumea le recunoaşte adesea înţelepciunea. Versetul 6 afirmă, de exemplu, că odihna duhului împreună cu o situaţie modestă valorează mai mult decât „amândouă mâinile pline” împreună cu chin (vezi şi 1 Timotei 6.6). Dacă, din punct de vedere omenesc, o asociere oferă mai multe avantaje şi chiar plăcere în muncă, în umblare sau în luptă (v. 9‑12), pentru creştin, adevărata forţă constă întotdeauna în comuniunea lui personală cu Domnul.

  • 4 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și să țineți sărbătoarea Azimelor … Șapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre … Să nu mâncați nimic dospit; în toate locuințele voastre să mâncați azime.

    Exod 12.17-20


    Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care există multă uscăciune spirituală și lipsă a păcii temeinice printre copiii lui Dumnezeu. Ei nu cultivă sfințenia – nu țin „sărbătoarea Azimelor”. Sângele este pe ușorii ușii, însă aluatul din casele lor îi împiedică să se bucure de siguranța pe care o oferă sângele. Îngăduirea răului distruge părtășia noastră, deși nu rupe legătura eternă dintre sufletele noastre și Dumnezeu. Cei care aparțin adunării lui Dumnezeu trebuie să fie sfinți. Ei nu numai că au fost eliberați de vina și de consecințele păcatului, ci și de practicarea, de puterea și de iubirea lui. Chiar faptul de a fi eliberați prin sângele mielului pascal îi făcea pe israeliți responsabili de a înlătura aluatul din casele lor. Ei nu puteau spune cuvintele groaznice ale antinomianistului: «Acum, că am fost mântuiți, putem să trăim cum ne place». Nicidecum! Ei erau mântuiți prin har și mântuiți spre sfințenie. Sufletul care, datorită libertății date de harul divin și datorită răscumpărării complete care este în Hristos Isus, găsește de cuviință să trăiască în păcat dovedește în mod clar că n-a înțeles nici ce înseamnă mântuirea și nici ce înseamnă păcatul.

    Harul nu numai că mântuiește sufletul cu o mântuire veșnică, ci și oferă o natură nouă, care își găsește plăcerea în tot ceea ce-I aparține lui Dumnezeu, fiindcă este divină. Suntem făcuți părtași naturii divine, care nu poate păcătui, fiindcă este născută din Dumnezeu. A umbla în puterea acestei naturi înseamnă, în realitate, „a ține sărbătoarea Azimelor”. Nu există „aluat vechi”, nici „aluat al răutății și al vicleniei” în natura cea nouă, fiindcă ea este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este sfânt și „Dumnezeu este dragoste”. Prin urmare, este evident că nu înlăturăm răul din noi înșine pentru a îmbunătăți natura veche, care este iremediabilă, nici pentru a obține natura nouă, ci tocmai fiindcă avem această natură nouă. Avem viața și, în puterea acestei vieți, înlăturăm răul. Doar atunci când suntem eliberați de vina păcatului putem înțelege și manifesta adevărata putere a sfințeniei. A încerca să o obținem în oricare alt fel nu este decât o trudă zadarnică. Sărbătoarea Azimelor poate fi ținută doar la adăpostul perfect al sângelui.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și înveselește-te!”. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul”.

    Luca 12.19,20


    Nicio garanție pentru ziua de mâine

    O creatoare de modă a acordat un interviu când avea în jur de 80 de ani. Ea intenționa să o ia mai ușurel, astfel încât să-și trăiască viața mai pe îndelete. Când a fost întrebată dacă se teme sau nu de moarte, a răspuns că nu se teme; dorea să se mai bucure de viață vreo câțiva ani, iar la final, în loc de înmormântare, a cerut să se dea o mare petrecere. Însă la scurt timp după acest interviu, în ziar a apărut știrea că respectiva creatoare de modă murise subit, secerată de un cancer pe care nu îl depistase și despre care nu știuse nimic. Își făcuse planuri de viață fără Dumnezeu, dar acestea i-au fost zădărnicite.

    Aceeași nebunie ca la omul bogat, despre care vorbește versetul de astăzi! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit să-i avertizeze pe oameni să nu-și planifice și să nu-și trăiască viața fără Dumnezeu (Luca 12.16-21). Dar majoritatea consideră că se descurcă destul de bine fără El. Vor să-și împingă cât se poate de departe sfârșitul vieții. Uită că Atotputernicul Dumnezeu i-a creat ca ființe responsabile și, prin urmare, îi va trage la răspundere pentru viața lor.

    Din fericire, oricine dorește să renunțe la viața dusă până acum fără Dumnezeu, poate să înceapă o viață nouă cu El.

    Citirea Bibliei: Ieremia 16.1-21 · Luca 23.1-12


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI GRIJĂ DE MINTEA TA! – Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet!…” (Proverbele 23:7)


    Când suntem tineri, ni se spune: „Ai grijă cum te porți!”

    Când ne lansăm într-o carieră, ni se spune: „Ai grijă de afacerea ta!”

    Ei bine, iată un sfat înțelept valabil în orice moment, toată viața: „Ai grijă de mintea ta!” Când pierzi în acest domeniu, pierzi în toate celelalte lucruri! În Proverbele, capitolul 23, înțeleptul Solomon scoate în evidență șase principii despre gândire, după care să trăiești:

    1) Gândurile îți determină caracterul. „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” Înainte să spui o minciună, mai întâi o fabrici și apoi gândești ca un mincinos. Înainte să comiți adulter, mai întâi întreții o fantezie. Deci dacă nu vrei să faci ceva, nu te mai gândi la lucrul acela!

    2) Nu-ți irosi gândurile bune pe oamenii care nu le prețuiesc. „Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte” (Proverbele 23:9).

    3) Prima persoană pe care trebuie să înveți s-o conduci ești tu însuți. „Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.” (Proverbele 23:12). Câtă vreme crești, tu poți să fii model pentru alții.

    4) Asigură-te că modelele tale sunt oameni cu principii și integri. „Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi” (Proverbele 23:17).

    5) Fii încrezător că viziunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu se va împlini. „Să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbele 23:17-18).

    6) Fii neclintit în convingerea că ceea ce știi este corect. Nu te lăsa amăgit! „Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă” (Proverbele 23:19).

    În concluzie, ai grijă de mintea ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 3:1-22


    Dumnezeu rânduieşte „timpul” tuturor făpturilor Sale. Astfel, El a determinat data naşterii noastre şi pe cea a tuturor evenimentelor din viaţa noastră. Asemeni psalmistului, creştinul poate spune cu încredere: Doamne, „zilele mele sunt în mâna Ta” (Psalmul 31.15). La ceea ce El a făcut, „nu este nimic de adăugat şi nimic de scăzut” (v. 14). „El a făcut orice lucru frumos la timpul său” (v. 11); creaţia a ieşit perfectă din mâinile lui Dumnezeu.

    Însă oricare-ar fi minunile încă vizibile astăzi în natură, noi tot nu o putem admira în splendoarea şi în prospeţimea ei străveche. Omul a întinat–o şi a degradat–o prin răutatea lui (v. 16); a supus–o deşertăciunii (Romani 8.20). Spinii şi pălămida îi aduc aminte de căderea lui (Geneza 3.8).

    În plus, în mijlocul naufragiului produs de păcat, omul însuşi nu subzistă decât ca o tristă epavă a binecuvântărilor sale trecute. Şi versetul 20 evocă, în cele din urmă, sentinţa din Geneza 3.19: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”. Acest „un timp pentru a muri” (v. 2) expiră pentru fiecare, adesea mult prea curând decât ne–am închipui. Drag cititor, dacă încă nu eşti mântuit, să ştii că de asemenea există un timp pentru a te întoarce la Dumnezeu, şi acesta este astăzi!

  • 3 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când a văzut Atalia, mama lui Ahazia, că fiul ei a murit, s-a ridicat și a nimicit toată sămânța împărătească. Dar Ioșeba, fiica împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, și l-a furat din mijlocul fiilor împăratului care au fost omorâți.

    2 Împărați 11.1,2


    Vedem în această întâmplare două femei, ca personaje principale. Una este Atalia, fiica lui Ahab și a Izabelei, a celor mai nelegiuiți conducători ai împărăției lui Israel. Ca soție a lui Ioram, împărat al lui Iuda, ea a adus în această împărăție toată nelegiuirea părinților ei. Fiul ei, Ahazia, n-a fost cu nimic mai bun. La moartea acestuia, Atalia i-a ucis pe toți nepoții ei care ar fi avut dreptul la domnie și a luat tronul în stăpânire.

    Unul dintre moștenitorii la tron a fost însă salvat. Ioșeba, o femeie care se distinge prin curajul și prin virtuțile ei la fel cum Atalia se distinge prin nelegiuirea ei, l-a ascuns pe micuțul Ioas de împărăteasa ucigașă. Să privim puțin la caracterul ei.

    Ioșeba și Ahazia erau amândoi copii ai lui Ioram și erau probabil apropiați ca vârstă. Totuși Ioșeba a refuzat în mod clar căile rele ale tatălui și fratelui ei. De asemenea, soțul ei era Iehoiada, un preot evlavios, lucru care arată care erau prioritățile ei. De fapt, când Ioșeba avea în jur de douăzeci de ani, Iehoiada avea în jur de nouăzeci de ani (2 Cronici 24.1,15). Căsătoria ei deci nu a fost făcută pe principii pur omenești, ci a fost unirea a doi oameni care împărtășeau același interes adânc pentru mărturia lui Dumnezeu, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei.

    Prin curajul și inițiativa acestei femei, Dumnezeu a păstrat linia împărătească a lui David, iar copilul pe care ea l-a salvat a fost legătura prin care promisiunile lui Dumnezeu cu privire la Mesia au supraviețuit. Când cei credincioși imită curajul, virtuțile și inițiativa pe care Ioșeba le-a avut, Dumnezeu realizează lucruri mărețe pentru poporul Său.

    S. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre.

    Evrei 12.2


    Isus Hristos este Modelul desăvârșit

    Predicatorul Spurgeon i-a întrebat odată pe ascultătorii săi: „Ați observat că scrisul elevilor care abia învață să scrie este urât pe ultimele rânduri ale paginii? Pe primul rând, învățătorul scrie cu multă atenție cu mâna lui cuvintele. Elevii se uită la acest scris original când încep să scrie pe rândul al doilea. Pentru cel de-al treilea, de cele mai multe ori ei se uită la rândul al doilea, deci la rândul scris de ei, și la al patrulea se uită la al treilea și așa mai departe. În acest fel, scrisul devine tot mai urât până la finalul paginii”.

    Tot așa s-a întâmplat în creștinism: apostolii L-au urmat pe Domnul Isus Hristos și L-au imitat. Primii „părinți ai Bisericii” i-au urmat pe apostoli, iar următorii părinți s-au orientat după acești strămoși. Astfel, copierea sau transmiterea a devenit în decursul timpului tot mai rea.

    Versetul de astăzi ne spune că cea mai bună „imitare” este întotdeauna după original. De aceea suntem îndemnați să privim direct la Isus, „Căpetenia și Desăvârșitorul credinței”. Destinatarii Epistolei către Evrei aveau unde privi: înapoi, la acel „nor mare de martori”, la acel număr impresionant de oameni ai credinței. Au fost încurajați să învețe mult de la ei pentru viața de credință (Evrei 11) și totuși să nu se oprească la exemplele omenești, capabile să greșească, ci să privească la Hristos. Numai El este „originalul”, arhetipul. Umblarea Sa pe acest pământ a fost desăvârșită – spre onoarea și spre bucuria lui Dumnezeu, dar și spre binele oamenilor.

    Citirea Bibliei: Ieremia 15.1-21 · Luca 22.66-71


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NĂDĂJDUIEȘTE ÎN DOMNUL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)


    Când devenim nerăbdători și reacționăm fără să ne gândim, putem să ne facem rău nouă, dar și altora. Uneori, când ne rugăm și ni se pare că Dumnezeu nu răspunde suficient de rapid, luăm problema în propriile noastre mâini – și drept rezultat, lucrurile se înrăutățesc.

    Când Dumnezeu ne spune să nădăjduim, El vrea să zică: „Ai încredere în Mine în privința momentului, a căilor și a modalităților – și vei obține un rezultat mai bun!”

    Împăratul David a scris: „O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:13-14).

    Uneori e greu să nădăjduiești în Domnul. E mult mai simplu ca în toiul evenimentelor să-ți pierzi cumpătul! Oprește-te și privește înapoi. Ce rezultate au avut deciziile tale din trecut, luate în grabă și fără să te rogi pentru ele? Crezi că această situație este diferită? Câtuși de puțin! Ce-ți dorești? Ușurare temporară sau o soluție permanentă? Graba strică treaba! Când acționezi pripit, faci lucruri pe care ajungi să le regreți, și pentru care trebuie să-ți ceri iertare. Sau mai rău, pe care trebuie să le justifici! Caracterul impulsiv l-a dus pe regele Saul la necazuri serioase: în loc să aștepte până la sosirea profetului Samuel, sau până când preoții vor aduce jertfa de ispășire, pentru a obține victoria asupra filistenilor, Saul a devenit agitat, a uzurpat rolul preotului și a adus el însuși jertfa. Când Samuel l-a întrebat de ce, el a răspuns: „am îndrăznit ” (1 Samuel 13:12). Și rezultatul? Samuel i-a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun… domnia ta nu va dăinui” (1 Samuel 13:13-14).

    Așadar, tu să nădăjduiește în Dumnezeu întotdeauna!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 2:12-26


    „Ce folos are omul din toată truda”? era prima întrebare pusă de Eclesiast (cap. 1.3). „Niciun folos” a răspuns versetul 11. În ce priveşte prezentul, se frământă, zilele lui sunt durere, iar îndeletnicirea lui, trudă; nici noaptea nu are odihnă (v. 22, 23). Iar cât despre viitor, realizează că nimic nu este stabil.

    În faţa acestui tablou disperant (v. 20), ce va face copilul lui Dumnezeu? Lui nu-i este interzis să iubească viaţa şi să vadă zile fericite aici, pe pământ. Aceasta însă nu va fi străbătând lumea în căutarea unei fericiri iluzorii. Partea lui este să împlinească aceste cerinţe: „să-şi păzească limba de rău, să facă binele, să caute pacea” (1 Petru 3.10,11; când nu suntem fericiţi, îi acuzăm atât de liber pe alţii!).

    Pe de altă parte, munca este necesară, dar ea trebuie făcută paşnic, împlinită pentru Domnul, nu pentru a ne servi propria ambiţie (2 Tesaloniceni 3.12; Coloseni 3.23‑25). Dragi prieteni, fie ca nimeni să nu se întrebe: Care este scopul muncii mele? Pentru că lucrurile nu au nicidecum aceeaşi înfăţişare atunci când sunt privite în lumina soarelui ca atunci când sunt privite în lumina eternităţii. Numai veşnicia va arăta ce este cu adevărat de folos.

  • 2 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și pe orice făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe toate cele din ele le-am auzit spunând: „A Celui care șade pe tron și a Mielului fie binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, în vecii vecilor!”.

    Apocalipsa 5.13


    Această magnifică scenă de adorare ne prezintă acea zi viitoare când orice făptură – cerească, pământească și diabolică – va da onoarea cuvenită Dumnezeului etern slăvit și Mielului. Chiar și cei pierduți pentru totdeauna vor face acest lucru, deși nu din inimă.

    Măreția minunată a Celui care șade pe tron este de natură să miște adâncul sufletelor noastre. Tronul Său de glorie și de autoritate Îl arată ca fiind sfânt în mod perfect și deasupra tuturor celor din jurul Său. Cuvântul Său este pur, adevărat și absolut. El niciodată nu-Și va împărți slava cu vreun altul.

    Vedem însă, într-un contrast la fel de minunat și de prețios, smerirea Mielului de jertfă, a binecuvântatului nostru Domn Isus Hristos. El este arătat astfel ca fiind Cel care, într-un har nespus, S-a dat pe Sine pentru a purta povara cumplită a păcatelor și a vinovăției noastre, luând locul cel mai de jos, pentru a-i răscumpăra pe păcătoși pentru Dumnezeu, prin vărsarea sângelui Său scump.

    Aceste două teme stârnesc adorarea întregului univers. Binecuvântarea, onoarea, gloria și puterea sunt atribuite lui Dumnezeu și Domnului Isus, în vecii vecilor. Cei credincioși au încă de pe acum bucuria anticipativă a acelei zile viitoare și aduc din inimă închinare Tatălui și Fiului Său preaiubit.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată și fiecare zicea: „Cine este acesta?”.

    Matei 21.10


    „Cine este Acesta?”

    Ierusalimul fremăta. Domnul Isus intrase în cetate călare pe un măgăruș. Pentru că Îl însoțeau așa mulți oameni, locuitorii cetății întrebau cu nedumerire: „Cine este Acesta?”. Dar iată că evenimentele care au avut loc în zilele care au urmat aveau să aducă răspunsul:

    El este Înțelepciunea în persoană. Când conducătorii religioși au căutat să-L prindă cu vorba, El i-a adus pe toți la tăcere cu răspunsurile Lui.

    El este Omul ascultător. În grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26.39).

    El este Omul drept. Cu toate că Isus a fost învinovățit cu înverșunare în fața guvernatorului, judecătorul roman a trebuit să depună de mai multe ori mărturie despre nevinovăția acuzatului.

    El este Împăratul iudeilor. Așa era scris pe inscripția pe care Pilat a pus-o sus pe cruce, astfel că toți cei care treceau pe acolo puteau vedea că poporul Îl respinsese pe Mesia.

    El este Mântuitorul nostru. În timpul celor trei ore de întuneric, El a suferit în locul nostru judecata divină. După aceea El a murit, luând asupra Lui plata păcatului nostru.

    El este Fiul lui Dumnezeu. Când a văzut cum Și-a dat Isus viața, sutașul a rămas foarte impresionat și a exclamat: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27.54).

    Citirea Bibliei: Ieremia 14.1-22 · Luca 22.47-65


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DOMNUL ISUS ÎȚI CUNOAȘTE POTENȚIALUL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu am venit ca oile să aibă viaţă…” (Ioan 10:10)


    Oare experiențele prin care ai trecut te-au făcut să fii diferit de persoana care a intenționat Dumnezeu să fii? Oamenii, idealurile sau plăcerile pentru care ai optat au produs dezamăgire sau deznădejde în ce privește viitorul tău? Când îți pierzi sentimentul valorii, e greu să crezi că Dumnezeu te-ar mai putea iubi – și totuși El te iubește.

    El știe că înlăuntrul tău este cineva care poate face lucruri mari pentru El. De aceea El îți cercetează inima și Se oferă să schimbe lucrurile din viața ta. Așa că răspunde-I prin credință! Îndrăznește să crezi că El te poate face „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17).

    Mută-ți încrederea de la propriile-ți slăbiciuni pe puterea Lui. Încrede-te în El și nu în tine însuți. Fie că rănile tale au fost cauzate de tine însuți sau de alții, Domnul Isus te va vindeca și te va ridica iarăși.

    Tu spui: „Dar tu nu știi lucrurile pe care le-am făcut și persoanele pe care le-am rănit!” Domnul Isus le știe! Și El dorește să îndrepte părțile strâmbe din viața ta și să te facă desăvârșit. Însă trebuie să Îi permiți accesul în toate domeniile din viața ta. Când El vine în inima ta, nu vei mai fi aceeași persoană zdrobită.

    Păcatele împăratului David au fost cunoscute de toată țara, dar când Dumnezeu l-a iertat și l-a restaurat, el a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.” (Psalmul 103:2-5).

    Așadar, acestea sunt beneficiile unei vieți trăite cu Hristos: iertare, vindecare, eliberare de obiceiuri distrugătoare, milă și mulțumire. Îți dorești o astfel de viață? Astăzi, vino la Hristos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 2:1-11


    Eclesiastul şi–a pus inima întâi să cunoască. Şi câte lucruri pasionante a descoperit el în toate domeniile: în arte, în ştiinţe, în turism, în arheologie! Astăzi, acestea sunt puse la îndemâna tineretului prin mijloace moderne. Cu cât mai mult înaintează însă Înţeleptul în cercetările sale, cu atât mai arzătoare îi devin problemele şi cu atât mai descurajat ajunge. Spiritul omenesc este prizonier între zidurile propriilor raţionamente. Singur Cuvântul lui Dumnezeu eliberează gândirea şi comunică adevărata cunoştinţă. Preocupare neplăcută, chinuitoare, obositoare! ~ aceasta a fost trista concluzie a Înţeleptului (cap. 1.13,18; 12.12)!

    Atunci să nu ne mai gândim la altceva ~ vorbeşte el cu sine ~ decât la plăcerile vieţii (cap. 2.1‑3)! Însă şi acolo experienţa lui se întoarce în loc; deşertăciune şi nesăbuinţă sunt cuvintele care o rezumă de astă dată. Orice bucurie omenească este alterată din start de sentimentul că nu este durabilă (Proverbe 14.13).

    Ar putea atunci abundenţa de bunuri pământeşti să dea satisfacţie? Cine oare avea oportunităţi mai mari decât Solomon să acumuleze şi să administreze bogăţii, desăvârşind „lucruri mari”, pe care ambiţia omenească nu încetează să şi le propună? (2 Cronici 9.22). Să ascultăm însă cum le apreciază el în final: „deşertăciune şi goană după vânt” (v. 11).

  • 1 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și în Damasc era un ucenic cu numele Anania. Și Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!”. Și el a spus: „Iată-mă, Doamne!”. Și Domnul i-a zis: „Ridică-te și mergi pe strada care se cheamă «Dreaptă» și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă; și a văzut într-o viziune pe un om cu numele Anania intrând și punându-și mâna peste el, ca să vadă din nou”.

    Fapte 9.10-12


    Anania (1) – „Un ucenic”

    Anania este descris aici ca fiind „un ucenic”. Ce titlu minunat! El nu este numit apostol, nici profet, nici diacon, nici bătrân, nici evanghelist, nici păstor și nici învățător. Nu are importanță care era darul sau poziția lui în adunarea din Damasc. Domnul nu-l trimitea pentru a împlini o slujbă oficială. El era „un ucenic”, unul care Îl urma pe Domnul Isus Hristos.

    Ani mai târziu, Pavel, în Ierusalim, și-a rostit mărturia înaintea unei mulțimi furioase de iudei care tocmai încercaseră să-l omoare. Vorbind despre Anania, el spune: „Un oarecare Anania, om evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, în Damasc”. Din nou nu este menționat niciun titlu, ci auzim o recomandare cu privire la viața acestui om, care era respectat de conaționalii săi iudei, acolo unde trăia.

    Pe acest ucenic a dorit Domnul să-l folosească. Lui i S-a arătat într-o viziune, chemându-l pe nume. El îi cunoaște pe toți cei ai Săi pe nume, așa cum El Însuși ne-a spus. De asemenea, El dorește ca noi să fim atenți la glasul Lui și să răspundem la fel ca Anania: „Iată-mă, Doamne!”. N-avem nevoie de daruri pentru a fi ascultători. „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele”, ne spune El (Ioan 14.15). Dacă Îi aparținem Lui, dacă-L iubim și dacă dorim să-I facem pe plac, cu siguranță că El va avea o lucrare pe care s-o facem pentru El.

    E. P. Vedder, Jr.


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El face să crească iarba pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea pâine.

    Psalmul 104.14


    Fără sămânță nu există dezvoltare!

    Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, susținându-i cu hrană! Astăzi, din ce în ce mai puțini oameni mai au contact cu agricultura, astfel că mulți nu mai sunt conștienți că hrana depinde de natură. În ziua de astăzi putem fi, bineînțeles, foarte creativi cu plantele și, astfel, să le rafinăm: putem să le schimbăm forma, culoarea și gustul, le putem face rezistente la insecte și boli, mai tolerabile, chiar să le falsificăm.

    Dar ceva totuși nu putem face: nu putem crea hrana! Putem cultiva, selecta și modifica genetic – dar ca materie primă avem nevoie întotdeauna de o sămânță. Fără sămânță nu există creștere! Iar sămânța vine de la Dumnezeu, care a spus la creație: „Pământul să producă vegetație [sau legume, cereale], plante cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după specia lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ” (Geneza 1.11).

    Așadar, Dumnezeu este Acela care Se îngrijește de mine zilnic să am pâine, fructe, legume, carne și pește. Indiferent dacă sunt sau nu conștient de acest fapt, eu sunt dependent în fiecare zi de Dumnezeu. El îmi dă de mâncare, fără El nu pot trăi! În fiecare an, după iarnă vine o primăvară și în fiecare an Dumnezeu dă seminței putere să germineze, să încolțească, să crească și să rodească.

    Dumnezeu m-a făcut și tot El mă ține în viață. De ce? Pentru că mă iubește. Pentru ce? Ca să-L onorez, să-L laud, să-I mulțumesc: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103.2).

    Citirea Bibliei: Ieremia 13.1-27 · Luca 22.39-46


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DOMNUL ISUS MIJLOCEȘTE PENTRU TINE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu M-am rugat pentru tine…” (Luca 22:32)


    Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32).

    Ai fost vreodată implicat în lucruri pe care niciodată n-ai fi crezut că vei fi în stare să le faci? Nu ți-a trecut niciodată prin cap că ai putea avea o relație extraconjugală… nu ai crezut niciodată că vei înșela, că vei fura și că vei minți ca să mergi înainte, nu-i așa? Nu ai crezut niciodată că vei fi gelos și plin de ură pentru succesul altcuiva… N-ai fi crezut niciodată că îți vei neglija sau că te vei purta urât cu familia ta… Ai crezut vreodată că ai putea cădea în patima jocurilor de noroc? Și nici nu ți-a trecut vreodată prin minte că ai putea fi dependent de alcool, nu-i așa?

    Nu ești singurul! Și totuși, unele din acestea ți s-au întâmplat și ție.

    Apostolul Petru s-a jurat că nu se va lepăda niciodată de Domnul Isus, dar a făcut-o. Și nu doar o dată, ci în trei rânduri. Îl iubea Petru pe Domnul? Categoric. Dar pentru că a fost slab, I-a întors spatele Domnului. Ce povară de vinovăție! Nu e de mirare că „a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:62). Dar Isus știa dinainte ce avea să se întâmple, și i-a spus lui Petru că Se roagă pentru el. Un gând uimitor: când păcătuiești, Isus mijlocește pentru tine! „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25).

    Imaginează-ți că te lupți cu un obicei păcătos, și în același timp Domnul Isus Se prezintă în fața Tatălui și Îi cere ajutor și milă pentru tine. Vor fi ascultate rugăciunile lui Isus pentru tine? Absolut! Și ca în cazul lui Petru, El va lucra cu tine până când vei fi restaurat, indiferent cât durează!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 31:10-31


    Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete” (Ioan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa” de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13).

    Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri” (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare” (v. 9). Multe lucruri, fără‑ndoială, şi–au schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat” (v. 15).

  • 31 Martie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și pieirea lui Ahazia a fost de la Dumnezeu, întrucât a venit la Ioram.

    2 Cronici 22.7


    Lecții din viața lui Ahazia (3) – Nevoia de a avea mintea înnoită

    De la cine a primit Ahazia sfatul de a se duce la Ioram? De la casa lui Ahab (2 Cronici 22.5), nu de la Dumnezeu. Și care a fost rezultatul? Pieirea lui!

    În lumea în care trăim există o mulțime de influențe rele. De fapt, apostolul Ioan ne spune că „lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5.19). Acest lucru are consecințe practice: dacă nu sunt atent, lumea îmi va influența gândurile, afecțiunile și acțiunile. Avem însă nevoie să fim nu doar atenți, ci și să luăm inițiativa în a combate aceste capcane și influențe rele. Dar cum putem face acest lucru? Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă punctul de pornire în Romani 12.2: „Nu vă conformați veacului acestuia, ci fiți transformați, prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită”. Trebuie să ne înnoim continuu mințile, adică felul de gândire. Suntem deja influențați, fără să ne dăm seama, de ceea ce ne înconjoară și de cultura în care trăim. Doar prin înnoirea minții putem discerne, pe de-o parte ceea ce este rău, iar pe de altă parte ceea ce este bine, plăcut și desăvârșit în ce privește voia lui Dumnezeu.

    Care sunt mijloacele prin care mintea poate fi înnoită? Ele sunt foarte simple, însă absolut necesare. Primul este citirea Cuvântului lui Dumnezeu și preocuparea permanentă cu el (1 Timotei 4.13,15). Al doilea este timpul petrecut în rugăciune în prezența lui Dumnezeu (Coloseni 4.2); un astfel de timp ne va influența întreaga atitudine față de tot ceea ce ne înconjoară. Al treilea mijloc este părtășia cu copiii lui Dumnezeu, nu doar pentru activitățile sociale, ci mai ales pentru citirea Cuvântului și pentru rugăciune, pentru a ne încuraja și ajuta unii pe alții (Evrei 10.24,25).

    Avem tendința să neglijăm lucrurile simple, de aceea să luăm seama astăzi și să facem ceea ce trebuie pentru înnoirea minților noastre!

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Poruncește celor bogați în veacul de acum să nu se îngâmfe și să nu-și pună încrederea în nesiguranța bogățiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belșug, ca să ne bucurăm de ele; să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici.

    1 Timotei 6.17,18


    John Pierpont Morgan

    Antreprenorul american John Pierpont Morgan (1837-1913) a fost considerat cel mai influent bancher al timpului său. El înființase o bancă și dobândise o avere uriașă, în principal prin preluarea și renovarea liniilor de cale ferată degradate. Se știa despre el că refuza orice fel de afacere speculativă.

    Când Morgan a murit, pe 31 martie 1913, a lăsat un testament având 37 de articole. Acesta a fost tipărit integral, trei săptămâni mai târziu, în „New York Times”. Cel mai important dintre ele este articolul 1, în care scrisese: „Îmi predau sufletul în mâinile Mântuitorului meu, cu deplina siguranță că Acela care m-a mântuit și m-a spălat în sângele Său prețios mă va prezenta fără pată în fața tronului Tatălui meu ceresc. Și îi rog insistent pe copiii mei să țină și să apere, în toate situațiile și cu orice preț, învățătura divină că există ispășire deplină pentru păcat prin sângele și jertfa lui Isus Hristos și numai prin acestea”.

    Morgan își pusese speranța nu „în nesiguranța bogățiilor”, ci în Dumnezeu și în moartea de ispășire a Fiului Său.

    „Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care l-ați moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1.18,19).

    Citirea Bibliei: Ieremia 12.1-17 · Luca 22.31-38


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE ÎNGRIJORA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Uitați-vă la păsările cerului… Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” (Matei 6:26)


    Domnul Isus ne spune: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:26-33).

    Dacă ai nevoie și de alte promisiuni biblice pe care să te bazezi, iată-le: „Temeţi-vă de Domnul voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” (Psalmul 34:9). „Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” (Psalmul 112:1-7).

    Dumnezeu a menționat aceste promisiuni în Cuvântul Său ca să le putem citi ori de câte ori dorim, și citindu-le, să ne ridicăm deasupra îngrijorării și să ne trăim viața cu bucurie și încredere. Amin?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 31:10-31


    Acest admirabil portret al femeii virtuoase ne arată cum Înţelepciunea (însăşi viaţa lui Hristos) poate şi trebuie să fie pusă în practică în toate detaliile vieţii de zi cu zi şi de familie. Tinere creştine, fie ca Domnul să vă dea dorinţa de a-I fi Lui plăcute, asemănându-vă cu această femeie curajoasă, cinstită, cutezătoare! Ce anume o caracterizează? ~ ea este activă, veselă, energică, miloasă, înţeleaptă, binevoitoare. Câmpul ei de lucru este casa (citiţi Tit 2.4,5); podoaba ei: puterea şi demnitatea (v. 17, 25; comp. cu 1 Petru 3.3); scopul ei: să‑şi onoreze soţul, obiectul fericitului ei devotament (v. 23), şi să aducă roade pentru el (v. 16); secretul ei ~ acesta ne este dezvăluit abia în versetul 30: ea se teme de Domnul. Cu adevărat, o soţie atât de înzestrată, „cine poate găsi?”. O soţie înţeleaptă vine de la Domnul, răspunde capitolul 19.14.

    Tot astfel şi voi, tinerilor, nu vă încredeţi într–o judecată făcută în pripă, nici într–una după aparenţe! „Farmecul este înşelător” şi a înşelat pe mulţi. Gingăşia trecătoare a unui chip este departe de a fi întotdeauna o reflectare a adevăratelor calităţi creştine. Şi nu uitaţi, la încheierea acestei cărţi, de îndemnul din capitolul 4.23: „Păzeşte–ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte”. Pentru că ea aparţine în primul rând Domnului!

  • 30 Martie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl, plin de har și de adevăr.

    Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

    Ioan 1.14; Luca 2.52


    Gloriile Domnului Isus sunt trei la număr: cea personală, cea oficială și cea morală. Gloria personală Și-a învăluit-o, cu excepția cazurilor când credința a putut-o descoperi sau când ocazia o cerea. El Și-a acoperit și gloria oficială – n-a umblat prin țară ca Fiul divin din sânul Tatălui, nici ca Fiul lui David, având autoritatea deplină. Astfel de glorii au fost ascunse, pe măsură ce El a trecut prin împrejurările vieții de zi cu zi.

    Gloria Lui morală însă n-a putut fi ascunsă. El nu putea fi mai puțin decât perfect în orice lucru – această perfecțiune Îi aparținea, El Însuși fiind perfecțiunea. Ea era prea strălucitoare pentru ochiul omenesc, iar omul a fost supus constant mustrării din partea ei. Însă ea a strălucit, indiferent dacă omul o putea suporta sau nu, și strălucește și acum pe fiecare pagină a celor patru Evanghelii.

    S-a spus despre Domnul că umanitatea Sa fost perfect naturală în dezvoltarea ei. Acest lucru este foarte frumos și foarte adevărat, iar Luca 2.52 ni-l certifică. Nu a existat niciun progres nenatural în El – totul a fost o creștere într-o manieră și o rânduială perfectă. Înțelepciunea Sa a ținut pasul cu statura sau cu vârsta Sa. El a fost mai întâi Copil, apoi Bărbat. Mai târziu, ca Bărbat al lui Dumnezeu în lume, El a mărturisit despre lume că lucrările ei sunt rele (Ioan 7.7) și că lumea Îl ura. În astfel de circumstanțe a crescut El în har înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Însă, deși a existat progres în El, totuși n-a existat niciun nor, niciun lucru nepotrivit, nicio greșeală – în acest aspect, El S-a deosebit de toți oamenii.

    J. G. Bellett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căutați în cartea Domnului și citiți!

    Isaia 34.16


    Cum începem citirea Bibliei

    Simon deschide la întâmplare Biblia pe care tocmai o primise în dar. Cartea Ezechiel! Pare a fi captivantă. Reușește să citească un capitol. Dar renunță, pentru că nu înțelege niciun cuvânt.

    Martin, prietenul lui, află de problema lui Simon. „Profetul Ezechiel nu este ușor de înțeles, pentru că folosește un limbaj plin de simboluri. Trebuie să cunoști puțin istoria poporului Israel pentru a înțelege ce scrie acest profet. Începe mai bine să citești una dintre cele patru evanghelii. Aceste cărți ale Bibliei sunt mai ușor de înțeles de către un începător. Ele sunt chiar la începutul Noului Testament.”

    Martin îi mai spune că este important ca, înainte să înceapă să citească Biblia, să-L roage pe Dumnezeu să îl ajute să înțeleagă ceea ce citește. Simon vrea să urmeze sfatul prietenului său.

    Martin îi mai dă câteva detalii despre Biblie: „Cele cinci cărți ale lui Moise prezintă istoria de demult a oamenilor; de exemplu relatează despre Avraam, din care se trage poporul Israel. În Vechiul Testament, poporul Israel este un subiect important. A doua parte a Bibliei, Noul Testament, relatează despre urmașul cel mai important al lui Israel, care este totodată și Fiul lui Dumnezeu: Domnul Isus Hristos. În Noul Testament avem descrise: viața Lui, faptele Lui, moartea Lui, învierea Lui și înălțarea Lui la cer. Tot aici citim și despre răpirea Adunării (Bisericii). Epistolele Noului Testament ne arată cum putem trăi ca și creștini”.

    Citirea Bibliei: Ieremia 11.1-23 · Luca 22.14-30


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TESTUL CREDINȚEI – Fundația S.E.E.R. România

    „Pentru că… n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta…” (Geneza 22:16-17)


    Dumnezeu nu-ți va cere ce nu ai, ci îți va cere poate vreodată tocmai ceea ce ai vrea atât de mult să păstrezi. De ce? Pentru a vedea dacă există ceva ce prețuiești sau de care depinzi mai mult decât de El.

    Avraam a fost pus la încercare mai mult decât oricine din istorie. Însă el a trecut testul – și a fost atât de binecuvântat, cum foarte puțini alți oameni din istorie au fost. Și dacă crezi că și tu poți fi la fel ca Avraam, imaginează-ți că Dumnezeu îți spune: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.” (Geneza 22:2) Îți poți închipui întrebările care ți-ar bombarda mintea? Sentimentele și emoțiile care o vor lua razna? Nu e de mirare că Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23) și „tatăl tuturor celor care cred” (Romani 4:11). Și, după ce a trecut testul, Dumnezeu i-a spus următoarele: „Pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (Geneza 22:16-18).

    Așadar, dacă vrei să fii binecuvântat, trebuie să treci testul credinței!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 31:1-19


    Cine era împăratul Lemuel? Nu-l mai găsim menţionat în nicio altă parte; tot ce cunoaştem despre acest tânăr prinţ sunt recomandările mamei sale, precum şi faptul că numele lui semnifică: „dat lui Dumnezeu”. „Ce (să-ţi spun) fiul promisiunilor mele!”, exclamă această femeie evlavioasă. Ca şi Ana cu privire la micul Samuel, şi ea îşi închină copilul Domnului, Celui care are toate drepturile asupra lui. În această calitate, ea s–a simţit apoi responsabilă de a-l instrui ca pe un adevărat nazireu. Istoria lui Israel a arătat unde-l pot târî femeile şi băutura pe un împărat (1 Împăraţi 11; 16.8,9). Lemuel este pus în gardă cu privire la aceste rele ameninţătoare (Eclesiastul 10.17; Osea 4.11). Apoi el primeşte îndemnuri pozitive: să fie susţinătorul tuturor celor dezmoşteniţi, purtătorul de cuvânt al celor muţi! Am putea cota acest rol ca fiind prea modest pentru un împărat. Aceste instrucţiuni însă conţin esenţa slujbei religioase, potrivit cu Iacov 1.27: să se păstreze neîntinat de lume (de zăpăceala ei, de murdăriile ei) şi să se ocupe de cei năpăstuiţi.

    Tânărul Lemuel şi–a amintit cuvânt cu cuvânt de „profeţia cu care mama lui îl învăţa” (v. 1). Dacă şi voi aţi avut privilegiul de a fi educaţi de o mamă evlavioasă, fiţi atenţi să nu uitaţi niciodată învăţăturile din copilărie (cap. 1.8; 6.20,22)!

  • 29 Martie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vă rugăm dar, fraților, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră împreună la El.

    2 Tesaloniceni 2.1


    Îi mulțumim lui Dumnezeu că noi, creștinii, nu trebuie să facem speculații cu privire la viitor. De exemplu, a fixa o dată pentru venirea Domnului este un lucru deopotrivă fantezist și iresponsabil. Mulți au încercat așa ceva și n-au făcut altceva decât să se discrediteze. Cuvântul lui Dumnezeu este singura noastră sursă sigură pentru cunoașterea viitorului. 2 Tesaloniceni 2 ne oferă o ordine inteligibilă a evenimentelor, potrivit cu precunoașterea și cu scopul lui Dumnezeu. Satan a căutat să zdruncine credința și să tulbure pacea credincioșilor din Tesalonic printr-o epistolă ca venind de la Pavel, în care era scris că persecuțiile și necazurile prin care ei treceau erau rezultatul direct al venirii Zilei Domnului, care ar fi fost prezentă atunci.

    Dacă Ziua Domnului ar fi venit într-adevăr, atunci acești sfinți ar fi ratat răpirea. Pavel a scris această epistolă pentru a risipi norul înșelăciunii lui Satan și pentru a le oferi o schiță a evenimentelor viitoare. Mai întâi trebuia să aibă loc „venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă la El” (versetul 1). Apoi, după ce Adunarea avea să fie răpită, urma apostazia celor care mărturisiseră credința în Dumnezeu și în Cuvântul Său (versetul 3). Această apostazie va pregăti calea pentru un al treilea eveniment, care este manifestarea și primirea omului păcatului, „care se împotrivește și se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare, încât el însuși se așază în templul lui Dumnezeu, prezentându-se pe sine că este Dumnezeu” (versetul 4).

    Ultimul stadiu al creștinătății, după ce ea se va depărta complet de Dumnezeu, va fi acela de a se închina înaintea acestui om al păcatului, aducând astfel asupra ei judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Această taină a fărădelegii este deja la lucru, pregătind calea pentru acest «super-om», pe care lumea îl va admira și de care se va minuna. Toată această stare de lucruri va avea însă un sfârșit cumplit și înfricoșător. Aceste evenimente sunt detaliate în Apocalipsa, ultima carte a Bibliei.

    R. A. Barnett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine dintre voi este înțelept și înțelegător? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii.

    Iacov 3.13


    Încurajările antrenorului (2)

    Atitudinea încurajatoare a antrenorului, despre care am vorbit ieri, face trimitere la încurajările lui Dumnezeu. Optimismul și încurajările vin de la Dumnezeu. Noi, oamenii, facem adesea greșeli, ne împiedicăm și ne oprim din mers. Dacă ne îndreptăm ochii spre oameni, vom gusta amarul eșecului. Psalmistul putea spune: „Îmi ridic ochii spre munți … De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul” (Psalmul 121.1,2). Chiar acum putem face ce a spus psalmistul.

    Unii oameni gândesc că, dacă au greșit, trebuie să stea într-un colț plângându-și de milă. Când însă cineva este atent la încurajările Domnului scrise în Sfânta Scriptură și se ocupă cu ele, atunci totul se schimbă. Un astfel de om nu privește la partea negativă a lucrurilor, ci la partea pozitivă; el nu privește la spini, ci la trandafiri; el nu privește la nori, ci la Cel care este mai sus de nori și care a promis celor ce se încred în El că nu-i va părăsi niciodată.

    Să ne încredem cu toții în Dumnezeu și în harul care a fost arătat în Fiul Său la cruce! Încurajările lui Dumnezeu ne vor ajuta să mergem mai departe pe calea vieții; ele sunt cel mai bun medicament pentru bunul nostru mers prin viață.

    „V-am spus acestea ca să aveți pace în Mine. În lume aveți necaz, dar îndrăzniți: Eu am biruit lumea” (Ioan 16.33).

    Citirea Bibliei: Ieremia 10.1-25 · Luca 22.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VREI SĂ AI SIGURANȚĂ FINANCIARĂ? – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel neprihănit este milos, şi dă.” (Psalmul 37:21)

    Dorința ta de a avea siguranță financiară te poate descuraja să dăruiești. De ce? Pentru că fiecare bănuț pe care îl oferi te face să crezi că nu va mai contribui la protecția ta. Dar tocmai opusul este adevărat. Sentimentul nostru de libertate și siguranță crește când dăruim, deoarece dărnicia este o declarație a faptului că siguranța noastră financiară vine de altundeva, nu de la bancă sau din propria noastră vrednicie de a câștiga bani. Dărnicia este un act de încredere în Dumnezeu și este singura prin care putem învinge nesiguranța financiară. Gândește-te la toate lucrurile din viață asupra cărora exercităm un mic control, sau niciun control: boală, accidente, pierderea locului de muncă, situația economică… Nu e de mirare că ne simțim nesiguri!

    Biblia spune: „Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească.” (Proverbele 11:24) Pentru un om cu gândirea rațională pare un paradox, dar pentru oamenii care fac parte din Împărăția lui Dumnezeu pare perfect normal. Apostolul Pavel a lăsat scris: „cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:6-8)

    În mâna ta, un leu nu valorează decât… un leu! Dar când îl semeni în Împărăția lui Dumnezeu, el poate da naștere unei recolte bogate, de care poți beneficia atunci când ai o nevoie. Dărnicia este cu adevărat cheia siguranței financiare!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Proverbe 30:15-33


    Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: „Dă, dă”! Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a–i devora viaţa (v. 15, 16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 Ioan 2.16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. În paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.

    Versetele 21–23 enumeră patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţa, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24‑28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29–31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! (1 Corinteni 1.26‑29; 2.12,13; 8.2).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne