2 Aprilie 2023
Și pe orice făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe toate cele din ele le-am auzit spunând: „A Celui care șade pe tron și a Mielului fie binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, în vecii vecilor!”.
Apocalipsa 5.13
Această magnifică scenă de adorare ne prezintă acea zi viitoare când orice făptură – cerească, pământească și diabolică – va da onoarea cuvenită Dumnezeului etern slăvit și Mielului. Chiar și cei pierduți pentru totdeauna vor face acest lucru, deși nu din inimă.
Măreția minunată a Celui care șade pe tron este de natură să miște adâncul sufletelor noastre. Tronul Său de glorie și de autoritate Îl arată ca fiind sfânt în mod perfect și deasupra tuturor celor din jurul Său. Cuvântul Său este pur, adevărat și absolut. El niciodată nu-Și va împărți slava cu vreun altul.
Vedem însă, într-un contrast la fel de minunat și de prețios, smerirea Mielului de jertfă, a binecuvântatului nostru Domn Isus Hristos. El este arătat astfel ca fiind Cel care, într-un har nespus, S-a dat pe Sine pentru a purta povara cumplită a păcatelor și a vinovăției noastre, luând locul cel mai de jos, pentru a-i răscumpăra pe păcătoși pentru Dumnezeu, prin vărsarea sângelui Său scump.
Aceste două teme stârnesc adorarea întregului univers. Binecuvântarea, onoarea, gloria și puterea sunt atribuite lui Dumnezeu și Domnului Isus, în vecii vecilor. Cei credincioși au încă de pe acum bucuria anticipativă a acelei zile viitoare și aduc din inimă închinare Tatălui și Fiului Său preaiubit.
L. M. Grant
Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată și fiecare zicea: „Cine este acesta?”.
Matei 21.10
„Cine este Acesta?”
Ierusalimul fremăta. Domnul Isus intrase în cetate călare pe un măgăruș. Pentru că Îl însoțeau așa mulți oameni, locuitorii cetății întrebau cu nedumerire: „Cine este Acesta?”. Dar iată că evenimentele care au avut loc în zilele care au urmat aveau să aducă răspunsul:
El este Înțelepciunea în persoană. Când conducătorii religioși au căutat să-L prindă cu vorba, El i-a adus pe toți la tăcere cu răspunsurile Lui.
El este Omul ascultător. În grădina Ghetsimani, El S-a rugat: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26.39).
El este Omul drept. Cu toate că Isus a fost învinovățit cu înverșunare în fața guvernatorului, judecătorul roman a trebuit să depună de mai multe ori mărturie despre nevinovăția acuzatului.
El este Împăratul iudeilor. Așa era scris pe inscripția pe care Pilat a pus-o sus pe cruce, astfel că toți cei care treceau pe acolo puteau vedea că poporul Îl respinsese pe Mesia.
El este Mântuitorul nostru. În timpul celor trei ore de întuneric, El a suferit în locul nostru judecata divină. După aceea El a murit, luând asupra Lui plata păcatului nostru.
El este Fiul lui Dumnezeu. Când a văzut cum Și-a dat Isus viața, sutașul a rămas foarte impresionat și a exclamat: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27.54).
Citirea Bibliei: Ieremia 14.1-22 · Luca 22.47-65
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DOMNUL ISUS ÎȚI CUNOAȘTE POTENȚIALUL! – Fundația S.E.E.R. România
„Eu am venit ca oile să aibă viaţă…” (Ioan 10:10)
Oare experiențele prin care ai trecut te-au făcut să fii diferit de persoana care a intenționat Dumnezeu să fii? Oamenii, idealurile sau plăcerile pentru care ai optat au produs dezamăgire sau deznădejde în ce privește viitorul tău? Când îți pierzi sentimentul valorii, e greu să crezi că Dumnezeu te-ar mai putea iubi – și totuși El te iubește.
El știe că înlăuntrul tău este cineva care poate face lucruri mari pentru El. De aceea El îți cercetează inima și Se oferă să schimbe lucrurile din viața ta. Așa că răspunde-I prin credință! Îndrăznește să crezi că El te poate face „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17).
Mută-ți încrederea de la propriile-ți slăbiciuni pe puterea Lui. Încrede-te în El și nu în tine însuți. Fie că rănile tale au fost cauzate de tine însuți sau de alții, Domnul Isus te va vindeca și te va ridica iarăși.
Tu spui: „Dar tu nu știi lucrurile pe care le-am făcut și persoanele pe care le-am rănit!” Domnul Isus le știe! Și El dorește să îndrepte părțile strâmbe din viața ta și să te facă desăvârșit. Însă trebuie să Îi permiți accesul în toate domeniile din viața ta. Când El vine în inima ta, nu vei mai fi aceeași persoană zdrobită.
Păcatele împăratului David au fost cunoscute de toată țara, dar când Dumnezeu l-a iertat și l-a restaurat, el a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.” (Psalmul 103:2-5).
Așadar, acestea sunt beneficiile unei vieți trăite cu Hristos: iertare, vindecare, eliberare de obiceiuri distrugătoare, milă și mulțumire. Îți dorești o astfel de viață? Astăzi, vino la Hristos!
de Jean Koechlin
Eclesiastul 2:1-11
Eclesiastul şi–a pus inima întâi să cunoască. Şi câte lucruri pasionante a descoperit el în toate domeniile: în arte, în ştiinţe, în turism, în arheologie! Astăzi, acestea sunt puse la îndemâna tineretului prin mijloace moderne. Cu cât mai mult înaintează însă Înţeleptul în cercetările sale, cu atât mai arzătoare îi devin problemele şi cu atât mai descurajat ajunge. Spiritul omenesc este prizonier între zidurile propriilor raţionamente. Singur Cuvântul lui Dumnezeu eliberează gândirea şi comunică adevărata cunoştinţă. Preocupare neplăcută, chinuitoare, obositoare! ~ aceasta a fost trista concluzie a Înţeleptului (cap. 1.13,18; 12.12)!
Atunci să nu ne mai gândim la altceva ~ vorbeşte el cu sine ~ decât la plăcerile vieţii (cap. 2.1‑3)! Însă şi acolo experienţa lui se întoarce în loc; deşertăciune şi nesăbuinţă sunt cuvintele care o rezumă de astă dată. Orice bucurie omenească este alterată din start de sentimentul că nu este durabilă (Proverbe 14.13).
Ar putea atunci abundenţa de bunuri pământeşti să dea satisfacţie? Cine oare avea oportunităţi mai mari decât Solomon să acumuleze şi să administreze bogăţii, desăvârşind „lucruri mari”, pe care ambiţia omenească nu încetează să şi le propună? (2 Cronici 9.22). Să ascultăm însă cum le apreciază el în final: „deşertăciune şi goană după vânt” (v. 11).
Mana Zilnica 