1 Aprilie 2023
Și în Damasc era un ucenic cu numele Anania. Și Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!”. Și el a spus: „Iată-mă, Doamne!”. Și Domnul i-a zis: „Ridică-te și mergi pe strada care se cheamă «Dreaptă» și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul, din Tars. Pentru că, iată, el se roagă; și a văzut într-o viziune pe un om cu numele Anania intrând și punându-și mâna peste el, ca să vadă din nou”.
Fapte 9.10-12
Anania (1) – „Un ucenic”
Anania este descris aici ca fiind „un ucenic”. Ce titlu minunat! El nu este numit apostol, nici profet, nici diacon, nici bătrân, nici evanghelist, nici păstor și nici învățător. Nu are importanță care era darul sau poziția lui în adunarea din Damasc. Domnul nu-l trimitea pentru a împlini o slujbă oficială. El era „un ucenic”, unul care Îl urma pe Domnul Isus Hristos.
Ani mai târziu, Pavel, în Ierusalim, și-a rostit mărturia înaintea unei mulțimi furioase de iudei care tocmai încercaseră să-l omoare. Vorbind despre Anania, el spune: „Un oarecare Anania, om evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, în Damasc”. Din nou nu este menționat niciun titlu, ci auzim o recomandare cu privire la viața acestui om, care era respectat de conaționalii săi iudei, acolo unde trăia.
Pe acest ucenic a dorit Domnul să-l folosească. Lui i S-a arătat într-o viziune, chemându-l pe nume. El îi cunoaște pe toți cei ai Săi pe nume, așa cum El Însuși ne-a spus. De asemenea, El dorește ca noi să fim atenți la glasul Lui și să răspundem la fel ca Anania: „Iată-mă, Doamne!”. N-avem nevoie de daruri pentru a fi ascultători. „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele”, ne spune El (Ioan 14.15). Dacă Îi aparținem Lui, dacă-L iubim și dacă dorim să-I facem pe plac, cu siguranță că El va avea o lucrare pe care s-o facem pentru El.
E. P. Vedder, Jr.
El face să crească iarba pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea pâine.
Psalmul 104.14
Fără sămânță nu există dezvoltare!
Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, susținându-i cu hrană! Astăzi, din ce în ce mai puțini oameni mai au contact cu agricultura, astfel că mulți nu mai sunt conștienți că hrana depinde de natură. În ziua de astăzi putem fi, bineînțeles, foarte creativi cu plantele și, astfel, să le rafinăm: putem să le schimbăm forma, culoarea și gustul, le putem face rezistente la insecte și boli, mai tolerabile, chiar să le falsificăm.
Dar ceva totuși nu putem face: nu putem crea hrana! Putem cultiva, selecta și modifica genetic – dar ca materie primă avem nevoie întotdeauna de o sămânță. Fără sămânță nu există creștere! Iar sămânța vine de la Dumnezeu, care a spus la creație: „Pământul să producă vegetație [sau legume, cereale], plante cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după specia lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ” (Geneza 1.11).
Așadar, Dumnezeu este Acela care Se îngrijește de mine zilnic să am pâine, fructe, legume, carne și pește. Indiferent dacă sunt sau nu conștient de acest fapt, eu sunt dependent în fiecare zi de Dumnezeu. El îmi dă de mâncare, fără El nu pot trăi! În fiecare an, după iarnă vine o primăvară și în fiecare an Dumnezeu dă seminței putere să germineze, să încolțească, să crească și să rodească.
Dumnezeu m-a făcut și tot El mă ține în viață. De ce? Pentru că mă iubește. Pentru ce? Ca să-L onorez, să-L laud, să-I mulțumesc: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103.2).
Citirea Bibliei: Ieremia 13.1-27 · Luca 22.39-46
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DOMNUL ISUS MIJLOCEȘTE PENTRU TINE! – Fundația S.E.E.R. România
„Eu M-am rugat pentru tine…” (Luca 22:32)
Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31-32).
Ai fost vreodată implicat în lucruri pe care niciodată n-ai fi crezut că vei fi în stare să le faci? Nu ți-a trecut niciodată prin cap că ai putea avea o relație extraconjugală… nu ai crezut niciodată că vei înșela, că vei fura și că vei minți ca să mergi înainte, nu-i așa? Nu ai crezut niciodată că vei fi gelos și plin de ură pentru succesul altcuiva… N-ai fi crezut niciodată că îți vei neglija sau că te vei purta urât cu familia ta… Ai crezut vreodată că ai putea cădea în patima jocurilor de noroc? Și nici nu ți-a trecut vreodată prin minte că ai putea fi dependent de alcool, nu-i așa?
Nu ești singurul! Și totuși, unele din acestea ți s-au întâmplat și ție.
Apostolul Petru s-a jurat că nu se va lepăda niciodată de Domnul Isus, dar a făcut-o. Și nu doar o dată, ci în trei rânduri. Îl iubea Petru pe Domnul? Categoric. Dar pentru că a fost slab, I-a întors spatele Domnului. Ce povară de vinovăție! Nu e de mirare că „a ieşit afară, şi a plâns cu amar.” (Luca 22:62). Dar Isus știa dinainte ce avea să se întâmple, și i-a spus lui Petru că Se roagă pentru el. Un gând uimitor: când păcătuiești, Isus mijlocește pentru tine! „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25).
Imaginează-ți că te lupți cu un obicei păcătos, și în același timp Domnul Isus Se prezintă în fața Tatălui și Îi cere ajutor și milă pentru tine. Vor fi ascultate rugăciunile lui Isus pentru tine? Absolut! Și ca în cazul lui Petru, El va lucra cu tine până când vei fi restaurat, indiferent cât durează!
de Jean Koechlin
Proverbe 31:10-31
Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete” (Ioan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa” de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13).
Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri” (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare” (v. 9). Multe lucruri, fără‑ndoială, şi–au schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat” (v. 15).
Mana Zilnica 