Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 23 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine”. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.
    Ioan 21.3

    Simon Petru – Misiunea sa

    Cu puțin timp înainte de răstignirea Sa, Domnul Isus îl avertizase pe Simon Petru că acesta urma să se lepede de El de trei ori, însă l-a încurajat, spunându-i că urma să-i susțină credința și că, după restabilirea sa, avea să-i întărească pe frații săi (Luca 22.32). Petru urma nu doar să fie restabilit, ci să fie făcut mai folositor ca niciodată în lucrarea Domnului. Cât de minunat este harul Dumnezeului nostru!

    Primul indiciu despre lucrarea de restabilire a lui Petru îl avem atunci când îngerii aflați la mormânt, în ziua învierii, le spun femeilor să ducă un mesaj ucenicilor și „lui Petru” (Marcu 16.7). Faptul că fusese menționat separat era de natură să mângâie inima ucenicului zdrobit, făcându-l să înțeleagă că Domnul Se gândea în mod special la el. De asemenea, în seara zilei de înviere, ucenicii au menționat că Domnul i Se arătase „lui Simon” (Luca 24.34). Domnul Isus avusese o întâlnire personală cu Petru, în care îl asigurase de iertarea Sa pentru păcatul de care se făcuse vinovat.

    Poate că Simon credea că, deși fusese iertat, își pierduse orice utilitate în lucrare. Prin urmare, s-a întors la vechea lui îndeletnicire de pescar, din care Domnul îl scosese mai înainte. În Ioan 21, puterea naturală de conducere a lui Petru este evidentă, atunci când alți șase ucenici îl urmează în această acțiune. Iată o lecție solemnă pentru toți cei care sunt conducători în poporul lui Dumnezeu: ei ai o putere mare de influență, fie spre bine, fie spre rău. Simon avea să afle în curând că Domnul nu numai că îl iertase, dar și că avea planuri mari cu el, ca apostol: avea să-i dea în grijă oile Sale prețioase.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este datoria noastră dar … să lucrăm împreună cu adevărul.
    3 Ioan 8

    Doi colaboratori

    Dumnezeu i-a dat reformatorului Martin Luther un colaborator de o valoare care nu se poate prețui în persoana lui Philipp Melanchthon (1497-1560). De timpuriu, acești doi prieteni au simțit câtă nevoie au unul de altul în colaborarea lor pentru o cauză dreaptă. Melanchthon avea cele mai frumoase calități spirituale. Dumnezeu îi dăruise o inteligență vie, o mare ușurință de a înțelege, putea minunat de bine să comunice altuia lucrurile pe care le știa. El era dintre cei care au „un duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3.4) și în felul acesta el câștiga inimile. Aceasta nu-l împiedica deloc să nu se bucure de o mare autoritate asupra tuturor, prin profunzimea cunoștințelor sale. Cuvântul lui Dumnezeu era studiul lui preferat; din tinerețe i-a dat o atenție deosebită. El înlătura toate raționamentele omenești cu privire la Cuvânt și se ținea în mod literal de declarațiile Bibliei, din care avea totdeauna un exemplar la el.

    Luther a caracterizat colaborarea lor în acești termeni pitorești: „Eu sunt desțelenitorul aspru care deschide și netezește calea. Maestrul Philipp vine după mine; el plantează, seamănă potrivit bogatelor daruri pe care i le-a hărăzit Dumnezeu”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEARCĂ SĂ-I VEZI PE OAMENI ASA CUM ÎI VEDE DUMNEZEU

    „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos (2 Corinteni 3:3)

         Când ne gândim la unii dintre cei pe care Domnul Isus i-a numit ucenici, ne vine în minte cuvântul „nepotriviți.” Însă Domnul Isus nu s-a lăsat influențat. La fel ca în situația în care cauți o comoară în gunoi, El a reușit să le vadă potențialul, să-l aducă la lumină și să-l dezvolte. Aceasta e și istoria ta, nu-i așa?

    Pavel scrie: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă … nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” Nu alții îți scriu istoria. Nici măcar tu nu ți-o scrii. „Duhul Dumnezeului celui viu” o scrie. Asta înseamnă că cele mai bune zile ale tale încă nu au sosit! Pe o tejghea se afla o Biblie veche, alături de alte sute de cărți jerpelite. Mulți oameni au luat-o și i-au răsfoit paginile. Nu era într-o stare foarte bună – firește, nu merita nici doi lei – așa că era dată la o parte. Apoi a luat-o un om, care a scos un strigăt de uimire și grăbindu-se s-o plătească a plecat cu ea acasă. A dat pe ea o sumă derizorie. S-a dovedit a fi un Gutenberg original a cărui valoare s-a estimat la peste un milion de lire sterline! Prin câte mâini a trecut acea veche carte înainte de a fi răscumpărată? De câte ori a fost aruncată la o parte de oameni care nu erau conștienți de valoarea ei? De fapt cu toții am fost dați la o parte până când Domnul Isus a văzut valoare în noi. Dar în loc să plătească un preț de nimic, El a plătit cel mai mare preț posibil. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8).

    Așadar, atunci când ai o zi proastă, uită-te în oglindă și amintește-ți: „Dumnezeu mă iubește prin valoarea pe care mi-a dat-o la Calvar!” Apoi du-te și încearcă să-i vezi pe ceilalți ca pe niște comori fără de care Dumnezeu nu a putut trăi; păcătoși pentru care a murit Hristos, ca noi să fim răscumpărați.



    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 16:1-15

    Pavel se întoarce la Derbe şi la Listra, unde se formaseră adunări în urma primei lui călătorii. Acolo facem cunoştinţă cu tânărul Timotei, al cărui nume înseamnă onorat de Dumnezeu. El fusese crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi de o mamă şi de o bunică evlavioase (2 Timotei 1:5 şi 3:15).

    Ce fericită pregătire pentru serviciul pe carel va împlini de acum încolo împreună cu apostolul, ca un copil pentru tatăl său (Filipeni 2:22)!

    Exprimarea folosind persoana întâi plural, începând cu versetul 10, ne ajută să înţelegem că Luca, autorul cărţii, este de acum cu ei. Privind harta, înţelegem că, după ce au încercat să meargă în stânga provinciei Asiei (zona Efesului), apoi în dreapta, în Bitinia, apostolul şi însoţitorii săi au fost chemaţi de Duhul drept înaintea lor, în Macedonia, de cealaltă parte a Mării Egee. În faţa uşilor închise, slujitorul ascultător trebuie să se ferească de a insista şi să aştepte îndrumări de sus.

    Filipi este deci prima cetate din Europa care a auzit Evanghelia; iar prima întoarcere la Dumnezeu menţionată este cea a Lidiei. Domnul îi deschisese inima ca să ia aminte

    Să cerem Domnului să o deschidă şi pe a noastră şi să ne păzească de tot ce ne-ar abate atenţia, ori de câte ori ne este prezentat Cuvântul.

  • 22 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei? … Și S-a mirat de necredința lor.
    Marcu 6.3,6

    Îl vedem pe Domnul în slujirea Lui de dragoste asociindu-Se cu cei umili din ținutul Său și din casa Sa. El vine în mijlocul lor cu o înțelepciune și cu o putere divină, învățându-i pe cei sărmani din țară și vindecându-i pe cei bolnavi. El însă nu face nimic pentru a satisface vanitatea firii omenești, care iubește ceea ce este înălțat și respinge ceea ce este smerit. Slujirea de har a Domnului dă pe față starea morală joasă a poporului. Ei sunt uimiți de învățătura și de înțelepciunea Lui, ca și de minunile Sale, însă se poticnesc de El.

    Carnea rămâne întotdeauna aceeași, astfel că și noi suntem astăzi în pericol de a împiedica lucrarea lui Dumnezeu prin mândria și prin vanitatea cărnii, care disprețuiește lucrarea unui slujitor al lui Dumnezeu, din cauza originilor lui umile. La Domnul, totul a fost perfect, astfel că poporul era în întregime vinovat fiindcă găsea o pricină de poticnire în El. Acești oameni au disprețuit înțelepciunea Domnului și minunile Sale, spunând: „Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei?”. Ei n-au perceput gloria Persoanei Sale, nici harul inimii Sale, prin care, deși bogat, Se făcuse sărac pentru noi.

    Astfel, Creatorul devenise Tâmplarul, iar Fiul lui Dumnezeu devenise Fiul Mariei. Domnul le reamintește celor care Îl respingeau din cauza stării Sale smerite că niciun profet nu este prețuit în țara lui. Aceasta nu înseamnă că Domnul era respins în țara Lui din cauza slăbiciunii și falimentului Său, așa cum ni se întâmplă nouă adesea, ci că familiarizarea cu El în lucrurile acestei vieți este folosită pentru a respinge misiunea Lui divină de la Dumnezeu. Rezultatul a fost că nu a putut face multe minuni acolo, din cauza necredinței lor. Acesta este un lucru solemn; în zilele noastre, de asemenea, necredința poate împiedica lucrarea lui Dumnezeu.

    H Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca … împăratul Dariu a scris porunca și oprirea.
    Daniel 6.8-9

    Porunca și oprirea

    Despre Dariu nu se poate spune nicidecum că era un om lipsit de înțelepciune și experiență de viață. Aproape că nu ne-am fi așteptat, ca un om ca el să cadă în plasa urzelilor murdare ale supușilor săi. Cu siguranță, în spatele acțiunii era vrăjmașul cel vechi, diavolul. Cu cât un om ajunge mai sus pe treptele piramidei sociale prin propriile sale puteri, cu atât mai mult va depinde de sfaturile și intervențiile celor ce-l înconjoară. Vrăjmașii lui Daniel, prin acel decret împărătesc de interzicere a oricărui fel de închinare personală, căutau nu onoarea și slava împăratului, ci să-l așeze pe Daniel într-o situație atât de critică, atât de periculoasă, încât condamnarea lui la moarte să fie semnată chiar de împăratul Dariu, care, cel puțin în mintea lor, părea că făcuse din Daniel un protejat al tronului. Ei știau bine despre Daniel că nu va înceta să se închine Dumnezeului său așa cum făcea și mai înainte. Ei știau că Daniel ar fi fost în stare să renunțe la orice, dar nu și la credința lui. Ei știau că mai presus de credincioșia sa față de împăratul stătea credincioșia sa față de Dumnezeu. Dacă până aici corectitudinea și credincioșia lui Daniel față de stăpânul său pământesc i-au fost un fel de pavăză și i-au ocrotit viața, rămânea acum să se facă dovada dacă, așezând mai presus de toate și toți pe Dumnezeu, este un lucru înțelept, în stare să-i asigure și izbăvirea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCURAJEAZĂ-TI PASTORUL!

    „A pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului” (2 Cronici 35:2)

         Biblia spune că regele Iosia „a pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.” Iosia a făcut două lucruri: i-a instruit și i-a încurajat. De ce? Pentru că una fără alta nu sunt de folos! De câte ori ai plecat de la biserică simțind că ai fost înălțat, încurajat și inspirat de predică?

    Întrebare: Te-ai gândit vreodată să-i spui pastorului cât de mult a însemnat pentru tine sau i-ai trimis un e-mail ca să-i spui că îi apreciezi lucrarea? Pastorii sunt mai mult blamați decât apreciați. Aproximativ 37% dintre ei renunță la lucrare din cauza descurajării.

    Pavel a fost și el descurajat de aceea scrie: „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” (2 Corinteni 7:5-7).

    Tit l-a încurajat pe Pavel în două feluri:

    1) Vizitându-l.   „Ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” Fie că-ți convine, fie că nu, atunci când nu mergi la biserică, tu spui: „Frate pastor, nu meriți să vin să te ascult.”

    2) Îmbărbătându-l. „El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” Săptămâna aceasta, încurajează-ți pastorul.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 15:22-41

    Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11:18).

    Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel pentru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea cum se află fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11:28). De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnaba. Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi folositor pentru slujbă (Coloseni 4:10; 2 Timotei 4:11).

  • 21 Septembrie 2017

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Și ei mi-au zis: „Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc”. Și a fost așa: când am auzit cuvintele acestea, m-am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
    Neemia 1.3,4

    După captivitatea babiloniană – Rugăciunea lui Neemia

    Neemia, paharnicul împăratului Persiei, avea o poziție înaltă, fiindcă era responsabil cu buna dispoziție a împăratului și cu siguranța lui. Inima sa însă era îndreptată către poporul său și către Ierusalim, locul unde Domnul Își așezase Numele și unde era templul Său. Când a auzit despre zidurile dărâmate ale cetății, despre porțile ei arse și despre starea nenorocită a poporului, Neemia a plâns, a postit și s-a rugat.

    Rugăciunea lui a fost reală, de mărturisire și de smerire, nu de acuzație. Deși Neemia, personal, era un om evlavios, el s-a identificat cu păcatele poporului său și cu rugăciunile altor slujitori ai lui Dumnezeu. El I-a reamintit lui Dumnezeu de ceea ce El promisese, cerându-I să capete îndurare înaintea împăratului, după care a continuat să postească și să se roage multe zile înaintea Dumnezeului cerului.

    „Inima împăratului în mâna Domnului este ca niște izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). A venit ziua când împăratul a observat că Neemia era trist. A fi trist în prezența împăratului putea fi un lucru fatal, căci acești monarhi persani adesea insistau să fie tratați ca dumnezei. Doar despre Dumnezeu se poate spune cu adevărat: „Fața Ta este belșug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna” (Psalmul 16.11). Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lui Neemia, făcându-l pe împărat să-l trimită la Ierusalim, ca guvernator, pentru a rezidi cetatea ruinată.

    E P Vedder, Jr

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?
    Ieremia 23.29

    Puterea unei Cărți

    „Mesia”, cel mai măreț oratoriu scris vreodată, a luat naștere în urma unei experiențe pricinuită de puterea unei cărți – Biblia. Compozitorul Georg Friedrich Haendel a spus cu această ocazie: „Credeam că văd tot cerul în fața mea și pe Însuși mărețul Dumnezeu”. Nu este de mirare că regele George al II-lea a fost așa de uimit, când oratoriul a fost interpretat pentru prima dată în fața sa la Londra, încât, la începutul corului „Aleluia”, s-a ridicat în picioare dintr-o dată și toată mulțimea împreună cu el! Nu este de mirare că oamenii se mai ridică în picioare de fiecare dată când se cântă corul „Aleluia”.

    „Mesia” este singura operă muzicală rămasă în conștiința ascultătorilor, care evocă viața Mântuitorului folosind multe fragmente din Biblie. Cât de minunat lucrează Dumnezeu! Cât de mare este puterea Cuvântului Său! Dacă n-am avea Cuvântul lui Dumnezeu, am fi privați de singura temelie solidă, pe care se pot odihni sufletele noastre. Dacă n-am avea Scriptura, am fi ca un vapor fără busolă. Cuvântul lui Dumnezeu este ca un ciocan care sfărâmă inimi împietrite, un foc care mistuie neadevărul vieților noastre. Să lăsăm acest Cuvânt să-și facă lucrarea în inima noastră și atunci ne vom putea uni cu mulțimea care laudă lucrarea Mântuitorului.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ RĂMÂNETI ÎMPREUNĂ

    „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri …  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Coloseni 3:18-19)                   

         Să ne imaginăm două bărci cu vâsle care plutesc pe un lac agitat. Într-una se află un bărbat, iar în cealaltă o femeie. Au toate intențiile să vâslească unul lângă altul, dar cu toate acestea încep să o ia în direcții opuse până nu se mai pot nici auzi din cauza vântului. În scurt timp, bărbatul se trezește într-un capăt al lacului, iar femeia în celălalt. Nici unul dintre ei nu știe cum au ajuns să se despartă sau cum s-ar putea reîntâlni.

    Acum să ne imaginăm doi proaspăt căsătoriți. Stau în fața altarului și jură că vor trăi în dragoste și armonie. Din nefericire, în jumătate din cazuri, nu e așa. Dacă relația lor nu este păstrată și cultivată, se vor îndepărta unul de altul. Acesta e motivul pentru care cele două bărci romantice se depărtează una de cealaltă ajungând în părți diferite ale lacului. Așadar, cum pot soții și soțiile să rămână îndrăgostiți și împreună toată viața? Vâslind din greu!

    Puneți timp deoparte pentru activități romantice. Gândiți-vă unul la celălalt pe parcursul zilei. Evită ceea ce dă naștere certurilor și resentimentului. Îngrijește-te de dorințele și nevoile celuilalt. Acestea sunt căile ce duc la armonie și prietenie. Da, e greu să ții două bărci împreună, dar este posibil dacă fiecare partener este hotărât să vâslească. Nimic nu poate învinge o căsnicie bună, dar trebuie să te străduiești să ai parte de așa ceva, deoarece curenții culturii și stresul vieții vă pot face să vă desparțiți.

    De aceea spune Biblia: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele.”

    Așa că, astăzi fă ceva special pentru soțul sau soția ta.

    /embed/YH6tXXfTg-M” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

     

    Fapte 15:1-21

    Credincioşii de origine iudaică care compuneau adunările de la Ierusalim şi din Iudeea sau arătat foarte bucuroşi când au aflat de convertirea naţiunilor; unii însă credeau că, pentru a deveni cineva creştin, mai întâi trebuia să se facă iudeu: adică să fie circumcis şi să se supună legii. Pavel şi Barnaba înţeleg imediat pericolul acestui raţionament; este acelaşi cu acela care, mai târziu, îl va obliga pe apostol să le trimită galatenilor o scrisoare severă.

    Întoarcerea la robia legii le spune el nu înseamnă altceva decât a fi căzut din har (Galateni 5:1-6). Această chestiune risca să producă dezbinare la Ierusalim şi la Antiohia. Dumnezeu însă conduce totul pentru ca ea să fie dezbătută la Ierusalim şi astfel să fie păstrată unitatea adunării. Petru şi apoi Iacov iau cuvântul şi confirmă că naţiunile şi iudeii sunt mântuiţi într-unul şi acelaşi fel: prin harul Domnului Isus (v. 11).

    Trebuie să se păzească fie înrobiţi sau tulburaţi de cunoştinţe elementare slabe şi sărăcăcioase (Galateni 4:9). Există totuşi porunci pe care Domnul le menţine, pentru că ele sunt anterioare poporului Israel; sunt valabile pentru toate timpurile şi pentru toate creaturile. Astfel, abţinerea de la sânge datează de la potop (Geneza 9:4), iar respectarea căsătoriei, de la creaţie (Matei 19:4-8).


     

  • UPDATE – Fratele VASILE AILENEI… s-a dus … ACASA…

    La revedere bunicu!!!

    Avatarul lui petricamoisucPetrica Moisuc

    UPDATE: 

    Serviciul de Priveghere – VINERI 22 septembrie 2017, ora 19.00, in Biserica Baptista HARUL Bucuresti, str. Liviu Rebreanu 50-54

    Serviciul de Inmormantare –  Sambata 23 septembrie 2017, ora 13:00, in Biserica Baptista „HARUL”, Bucuresti, str. Liviu Rebreanu 50-54

    Serviciul de Inhumare – va fi in Cimitirul Uzuru 

    –––––––––––––––––––––––––––

    VIATA ofera multe surprize… Nu stii niciodata ce poate aduce o zi…

    Patriarhul Iov era cel mai bogat om din zona si …. intr-o singura zi a devenit cel mai NENOROCIT om din zona…. Totusi a terminat acea zi DEZASTRUOASA pentru familia si afacerile sale spunand …. „DOMNUL A DAT, DOMNUL A LUAT, NUMELE LUI FIE BINECUVANTAT!”…

    Darabani - 19 iunie 2005 (12)

    IUBEA PE DOMNUL SI LUCRAREA DOMNULUI…

    Era vremea comunismului cand nu aveam carti de cantari pe note la biserica. Am fost binecuvantat sa-mi imprumute cartile lui cu note sa studiez si sa aduc la cor cantarile care le cred eu de cuviinta…

    L-am avut…

    Vezi articolul original 425 de cuvinte mai mult

  • DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    De aceea, fraților, căutați șapte bărbați dintre voi, cu mărturie bună, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune… Și au ales pe Ștefan.
    Fapte 6.3,5

    Ca o cometă pe cer, apariția lui Ștefan în Biblie este scurtă, însă strălucitoare. În doar câteva versete, Duhul Sfânt ne oferă o imagine minunată a unui om plin de Duh Sfânt.

    Mai întâi, ni se spune despre el că avea o bună mărturie din partea fraților. Când adunarea din Ierusalim a avut nevoie de câțiva bărbați pentru o lucrare importantă, Ștefan a fost unul dintre cei aleși. A fi plin de Duh Sfânt ne aduce, în general, o bună mărturie din partea fraților.

    Apoi Scriptura spune că era plin de credință și de putere. El s-a dedicat lucrării Domnului, dincolo de lucrarea pentru care fusese ales. A fost în totul la dispoziția lui Dumnezeu, pentru ca El să lucreze ceea ce voia în el și prin el.

    De asemenea, Ștefan a fost sensibil la convingerile celor pe care căuta să-i aducă la Domnul. Ei l-au acuzat de blasfemie împotriva lui Moise, a lui Dumnezeu, a templului și a legii. Atunci când a răspuns, Ștefan a vorbit cu respect și cu putere spirituală despre aceste patru subiecte cu privire la care era acuzat.

    Ștefan a fost un om care cunoștea Cuvântul. Cuvântarea lui din Fapte 7 reflectă un studiu atent al Scripturii și o aplicare corectă a ei. El a prezentat cu măiestrie o istorie scurtă a lui Israel, luând elemente din Geneza, Exod și din cărțile lui Samuel, concluzionând cu citate puternice din Deuteronom, Amos și Isaia.

    Cel mai important lucru, Ștefan era preocupat cu Hristos. Aceasta este ceea ce înseamnă să fii plin de Duh. Privindu-L pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, Ștefan a putut suferi în tăcere mânia și violența celor care respingeau mesajul său și pe Mântuitorul. Apropierea lui de Hristos a atins apogeul în rugăciunea sa: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!”. Facă Domnul să existe cât mai mulți oameni ca Ștefan în Adunarea lui Dumnezeu astăzi!

    G W Steidl

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus …
    Coloseni 3.17

    Răsplata faptelor

    În cercuri largi ale creștinătății se învață că omul trebuie să contribuie prin faptele sale la primirea mântuirii. Conform acestor învățături, faptele bune ar fi mijlocul prin care s-ar câștiga fericirea veșnică. Cât de mare este numărul celor care, fiind neliniștiți cu privire la mântuirea sufletului, au ajuns la această așa-zisă îndreptățire prin fapte și la o activitate febrilă!

    Dar ce spune Biblia? Dumnezeu „ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3.5). Cei care acceptă voia lui Dumnezeu în viața lor sunt eliberați de învățături greșite cu privire la mântuirea lor veșnică și, ca niște ființe înnoite de Duhul Sfânt, fac fapte prin care Mântuitorul este cinstit. Numai o persoană care Îl are pe Isus ca Mântuitor al lui personal, poate face o faptă bună în Numele Domnului. O astfel de persoană va auzi vocea Mântuitorului prin Scriptură: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”. Să reținem: nimeni nu este mântuit pentru faptele făcute în dreptatea proprie. Orice om mântuit care face o faptă bună în Numele Domnului, își va primi răsplătirea din partea Lui, indiferent de părerile oamenilor.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    EXPRIMĂ-TI DRAGOSTEA!

    „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39)

         Când vorbeși despre dragostea față de ceilalți trebuie să faci două lucruri:

    1) Trebuie s-o rostești. Un bătrân pescar care era căsătorit cu răbdătoarea și suferinda lui soție, rareori își lua timp ca să-și exprime afecțiunea. În cele din urmă, frustrată, aceasta i-a zis: „Cum se face că nu-mi spui niciodată că mă iubești?” Fără să clipească, el a declarat: „Ți-am spus că te iubesc când m-am căsătorit cu tine și dacă mă voi răzgândi vreodată îți voi da de știre!” E o istorioară drăguță, dar nu e la fel de drăguță când e realitate. Soțul sau soția ta poate știu că îl/o iubești, dar tot trebuie să te audă spunând. La fel și copiii tăi, prietenii tăi și persoanele din cercul tău de influență. De fapt, tu poți spune „te iubesc” de multe ori dar nimeni nu-ți va spune să te oprești!

    2) Trebuie s-o arăți. Toți au nevoie de o bătaie pe umăr. Dr. Dolores Krieger, profesor de asistență medicală la Universitatea din New York, care a desfășurat numeroase studii despre puterea atingerii umane, a descoperit că atât cel care atinge, cât și cel atins experimentează un mare beneficiu fiziologic în urma contactului cu o ființă umană. Funcționează în felul următor: Celulele roșii poartă hemoglobina, o substanță care transportă oxigenul la țesutul corpului. Dr. Krieger a descoperit că atunci când o persoană atinge o altă persoană, nivelul hemoglobinei din fluxul de sânge al ambelor persoane crește. În acel moment, țesuturile din corp primesc mai mult oxigen, ceea ce revigorează corpul și poate contribui la procesul de vindecare. Ceea ce se vede este puterea efectivă a dragostei în acțiune.

    Îți face bine să iubești! Nimic nu-ți aduce o răsplată mai mare, nimic nu te mulțumește și nu te încurajează mai mult decât dragostea față de alții prin vorbe și prin fapte.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

     

    Fapte 14:1-28

    La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. În cei priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor?

    Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindule cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16:20). Vindecarea făcută la Listra după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. În ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12:22-23).

    Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită. Această primă călătorie pentru evanghelie se încheie.

    Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.

  • 19 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Ca să nu dăm câștig lui Satan asupra noastră; pentru că nu suntem necunoscători ai planurilor lui.
    2 Corinteni 2.11

    Când vorbește de Satan, Petru spune: „Fiți treji, vegheați!” (1 Petru 5.8). Cu siguranță, pentru a fi treji este suficient să ni se spună că scopul lui Satan este să ne înghită. El vrea nu numai să ne strice bucuria și să ne împiedice slujirea, ci, dacă ar fi posibil, ar vrea chiar să ne distrugă complet. Bunul Păstor ne asigură însă că el nu va putea face așa ceva. Scopurile dragostei eterne nu pot fi zădărnicite de vrăjmaș!

    Diavolul nu poate ști ce este în inima omului – „Tu, numai Tu cunoști inima tuturor fiilor oamenilor” (1 Împărați 8.39). Satan nu are discernământ spiritual și nu poate înțelege scopurile lui Dumnezeu, nici exercițiile spirituale ale sfinților; însă el își poate forma o idee privind la acțiunile oamenilor, de aceea îi urmărește cu atenție. Dacă eșuează în a-l face pe un credincios să-și împlinească poftele cărnii, va încerca să-l înșele făcându-l să se îngâmfe din punct de vedere religios.

    Cât este deci de necesar să ne amintim că nici darurile, nici succesul în slujire, nici cunoștința biblică, nici experiența îndelungată și nici toate acestea laolaltă nu pot fi o barieră pentru acțiunile ispititorului. În toate acestea se poate strecura voința proprie, iar unde se strecoară voința proprie, vrăjmașul găsește întotdeauna o ușă deschisă. Iar dacă voința proprie deschide o ușă, încrederea în sine este cea care o ține deschisă. De cealaltă parte, putem avea încrederea că, acolo unde există o ascultare din inimă și o dependență reală, vrăjmașul nu poate face nimic. Ascultarea îi închide ușa, iar dependența o păstrează închisă.

    G Cutting

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!
    Tit 3.8

    Răsplata faptelor

    Profesoara și asistenta medicală Clara Barton (1821-1912) s-a oferit să meargă pe front în mod voluntar. Ea a ajuns la spitalul de campanie, unde a început imediat lucrul și nu s-a oprit nici în orele târzii de noapte. Oboseala n-a împiedicat-o de a curăți și pansa rănile unui soldat, în timp ce încuraja pe altul. Nesiguranța vieții n-a înspăimântat-o. Chiar și atunci când un grup de rebeli s-a apropiat de locul unde era spitalul, iar șuieratul gloanțelor din confruntare se auzea tot mai tare, Clara și-a continuat slujba. Ea nu s-a oprit din muncă, atunci când toți ceilalți medici au mers să apere spitalul. Când unul dintre ofițeri a anunțat că spitalul trebuie evacuat, deoarece sunt în nesiguranță, Clara a spus: „Eu pot să călăresc; de aceea voi rămâne încă o oră să pansez rănile celor ce nu se pot deplasa”. Văzând curajul și dedicarea acestei asistente, ofițerul a acceptat, ca ea să mai rămână o oră în plus în urma convoiului care s-a retras. Spirit dinamic, doamna Clara Barton a demonstrat adevărul cuvintelor înțeleptului Solomon: „Cine urmărește binele își câștigă bunăvoință, dar cine urmărește răul este atins de el” (Proverbe 11.27). Ca o răsplată a lucrărilor doamnei Barton, la înființarea Crucii Roșii Americane, ea a fost numită de către oameni primul președinte al organizației.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂSTREAZĂ-TI TIMP PENTRU ODIHNĂ

    „În ziua a şaptea să te odihneşti” (Exod 34:21)

         Una din cele mai bune metode de a-ți păstra perspectiva asupra lucrurilor cu adevărat importante este să incluzi în agenda ta timp de odihnă și de recreere. Cuvântul recreere înseamnă „a re-crea”: a-ți reîncărca bateriile din punct de vedere fizic, spiritual, emoțional și relațional. Odihna și recreerea îți refac creativitatea, îți hrănesc viziunea și aduc echilibru în universul tău.

    În realitate, unii dintre cei pe care îi admirăm cel mai mult sunt disfuncționali din perspectivă socială și relațională. De exemplu, dacă le-ai lua amvonul unora dintre predicatori și dacă le-ai lua funcția de directori executivi anumitor persoane, ar fi complet pierduți. Și dacă ești sincer, ai ajunge la concluzia că după toate probabilitățile ei au nevoie de consiliere. Vioara lor are o singură coardă – munca. Fără ea, ei nu știu să trăiască. Biblia spune: „Dumnezeu … S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Geneza 2:2).

    Întrucât Dumnezeu nu doarme și nu obosește niciodată, e limpede că El dorea să ne lase un exemplu de urmat. Oamenii conduși de scop pot deveni obsedați de muncă și cred că nu este timp pentru relaxare. Unii creștini consideră chiar că relaxarea este „lumească.” Domnul Isus, însă, le-a spus ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31).

    Dumnezeu, știe că timpul liber e atât de important încât l-a menționat în Biblie. El a spus: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:13-14).

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Păstrează-ți timp pentru odihnă.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 13.3252

    Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică, le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci săl auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru îndreptăţirea noastră (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, sigură şi tare (Evrei 6.18b20).

    Ce trist că Evanghelia (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).

    Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din casa tatălui.

  • 18 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui și le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul”.
    Geneza 9.1

    Noe a început să cultive pământul și a sădit o vie.
    Geneza 9.20

    Izbăvirea lui Noe prin intermediul potopului a demonstrat credința lui în Dumnezeu și este o ilustrație a binecuvântării venite în urma ascultării. Potopul este cea mai puternică dovadă cu privire la judecata asupra întregii lumi, judecată care va avea loc la sfârșitul zilelor. Corabia a fost un adăpost perfect pentru Noe și pentru familia sa, la fel cum Domnul Isus îi mântuiește în mod perfect de mânia lui Dumnezeu pe cei care cred. Noe a adus arderi-de-tot lui Dumnezeu, făcând să se înalțe spre El mireasma plăcută a lucrării perfecte de răscumpărare împlinite de Fiul Său. Aceasta este prima oară când este menționat un altar în Biblie – un răspuns sacru la dreptatea și la harul lui Dumnezeu. El i-a binecuvântat pe Noe și pe familia lui și a stabilit curcubeul ca semn al promisiunilor Sale făcute lor.

    Totuși, dreptul Noe, care umblase cu Dumnezeu atunci când era înconjurat de nelegiuire, trebuie să experimenteze acum falimentul propriei sale firi păcătoase. Când violența și corupția îl asaltau, Noe a rezistat prin credință; însă, după ce lumea a fost înnoită, el a trebuit să guste amărăciunea a ceea ce propria sa inimă adusese pe pământul cel nou. Agricultura și cultivarea viei sunt îndeletniciri onorabile, însă Noe a fost biruit de vinul făcut de el și a ajuns să se dezgolească în cortul său.

    Aceasta este o lecție pentru noi. Cele mai mari biruințe ale credinței nu ne fac imuni la cădere. Firea noastră păcătoasă rămâne întotdeauna un vrăjmaș și ne va conduce mereu la stări rușinoase. Scriptura ne dezvăluie falimentul lui Noe, însă acest faliment nu mai este niciodată pomenit în altă parte de-a lungul ei, așa că putem fi siguri că Noe și-a recunoscut păcatul, l-a mărturisit și s-a pocăit de el. „Pentru că cel drept cade de șapte ori și iarăși se ridică” (Proverbe 24.16).

    S J Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”.
    Evrei 13.5

    „Știam că nu vei uita…”

    În urma unui puternic cutremur de pământ în anul 1989 în Armenia au pierit zeci de mii de oameni. Imediat după cutremur, un tată se îndrepta spre școala unde învăța fiul său. Cu toate că școala era o ruină în urma cutremurului, tatăl nu a încetat să sape printre dărâmături. Lumea îi spunea că este o muncă în zadar. Nu putea să mai găsească supraviețuitori. Nimic și nimeni nu l-au putut opri pe tatăl copilului să sape mai departe și să nu-și piardă speranța. După 38 de ore de muncă continuă, tatăl încă nu încetase să-și strige pe nume copilul. Deodată veni și răspunsul: „Tată, sunt aici!”. Copilul scăpase ca prin minune împreună cu câțiva colegi de clasă. „Le-am spus colegilor mei să nu le fie frică, fiindcă tu vei veni să ne salvezi. Știam că nu vei uita promisiunea care mi-ai făcut-o.”

    Tatăl ceresc Își iubește copiii cu o dragoste veșnică. Datorită acestei iubiri infinite și cunoscând cât de mari, cât de multe, cât de variate și cât de nenumărate le sunt încercările, greutățile, durerile și ispitirile în această vale a lacrimilor, Dumnezeu, în harul Său, a pregătit resurse din belșug, a făcut promisiuni scumpe și încurajatoare. Tatăl ceresc nu uită promisiunile pentru aceia care prin credința în Mântuitorul au devenit copiii Săi. Se numără și cititorul printre acești oameni fericiți?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎMPUTERNICIT (2)

    „Îţi pun azi înainte viaţa şi binele” (Deuteronom 30:15)

         Dumnezeu a zis poporului Său: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze” (v. 15-16). O persoană care are dragostea lui Dumnezeu în inima sa poate îndrepta și schimba lucrurile. John Wilkes Booth a șocat lumea prin asasinarea președintelui Abraham Lincoln.

    La vremea aceea, fratele lui Booth, Edwin era considerat unul dintre cei mai mari actori din America. Crezând că numele familiei a fost făcut de rușine pentru totdeauna, el s-a retras din actorie și s-a izolat. Dar această moștenire s-a dovedit a fi una pentru viață și influență. Cu câțiva ani înainte de asasinarea lui Lincoln, Edwin se afla într-o gară din Jersey City, statul New Jersey. Se afla în apropiere când un tânăr s-a împiedicat pe peron și a căzut pe șina trenului pus în mișcare. Fără să ezite, Edwin l-a salvat pe tânăr aplecându-se și trăgându-l de guler.

    A existat un scurt schimb de mulțumiri, însă Edwin nu s-a gândit vreodată cât de însemnat va deveni acel moment. După câțiva ani, a primit o scrisoare din partea președintelui Ulysses Grant, mulțumindu-i pentru fapta sa eroică. De ce? Pentru că tânărul pe care l-a salvat era Robert Todd Lincoln, fiul lui Abraham Lincoln.

    Edwin Lincoln a dus scrisoarea cu el în mormânt; o aducere aminte a faptului că poate nu vom fi în stare să ne schimbăm trecutul, dar putem cu siguranță să ne schimbăm viitorul. Iar prin Harul lui Dumnezeu îl poți schimba și pe al tău!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 13.1331

    Apostolii, continuânduşi călătoria, ajung în Pamfilia. Acolo însă Ioan (numit şi Marcu: cap. 12.12) îi părăseşte şi se întoarce la Ierusalim. Credinţa lui nu era la înălţimea slujbei la care se angajase, nici pe măsura greutăţilor pe care le întrevedea. Nu este suficient să însoţeşti sau să imiţi un slujitor al lui Dumnezeu. Chiar şi întro lucrare comună, fiecare are responsabilitatea sa proprie înaintea Domnului şi nu poate merge decât însoţit de credinţa lui personală.

    Adresânduse iudeilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Pavel, ca şi Ştefan, aminteşte istoria lui Israel şi arată cum Dumnezeu a împlinit, în Isus, promisiunile făcute lui David (Psalmul 132.11). Nu fusese David un antetip preţios al Mântuitorului care trebuia să descindă din el? (v. 23). Pentru că, în antiteză cu Saul, împărat potrivit cărnii, Dumnezeu Îşi alesese în David un om după inima lui Dumnezeu, care împlinea toată voia Lui (v. 22)!

    Toate se potriveau de minune pentru aL desemna pe Isus ca Mesia: mărturia lui Ioan după cea a tuturor profeţilor; împlinirea Scripturilor în moartea Sa, deşi nicio vină de moarte nu fusese găsită în El (v. 28; Isaia 53.9) şi, mai presus de toate, învierea Sa (v. 30).

  • 17 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Atunci preoții de seamă și bătrânii poporului s-au adunat în curtea palatului marelui preot care se numea Caiafa; și au ținut sfat împreună, ca să-L prindă pe Isus prin viclenie și să-L omoare. Dar spuneau: „Nu în sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor”.
    Matei 26.3-5

    Toți mai-marii au ținut sfat pentru a-L da la moarte, însă le-a fost teamă să facă acest lucru în timpul săptămânii, pentru a nu provoca tulburare în popor. Însă, în ciuda acestei intenții a lor, Dumnezeu a făcut ca totul să aibă loc chiar în timpul săptămânii, fiindcă Scriptura trebuia împlinită și, în chiar momentul când israeliții sacrificau mielul pascal, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, adevăratul Miel pascal a fost jertfit. „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi” sunt cuvintele mișcătoare prin care apostolul Pavel descrie acest eveniment (1 Corinteni 5.7).

    Felul în care totul s-a întâmplat este foarte solemn, fiindcă el arată clar ce poate face inima omenească lăsată la latitudinea ei, deci sub puterea deplină a lui Satan. Domnul este trădat de unul care fusese tovarășul Său vreme de câțiva ani. Nu pot concepe ceva mai dureros pentru Domnul, decât evenimentele care au avut loc în acea noapte. Vedem trei oameni: pe Iuda, pe Petru și pe Domnul Isus. Iuda arată ticăloșia cărnii, Petru arată slăbiciunea cărnii, iar Domnul Isus este exemplul perfect cu privire la cum trebuie să se comporte un om în clipele cele mai dureroase și mai dificile.

    Prin urmare, Hristos este Modelul și Exemplul celor ai Săi. Când a fost supus la cea mai mare presiune, s-au manifestat toate perfecțiunile și excelențele naturii Sale sfinte. Cu cât suferințele Sale au fost mai adânci, cu atât s-au manifestat mai mult perfecțiunea și harul Său neschimbător.

    W T P Wolston

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Domnule, am vrea să vedem pe Isus.
    Ioan 12.21

    Vrem să-L vedem pe Isus

    Această dorință au avut-o acei greci care veniseră la Ierusalim să se închine. A fost o dorință binecuvântată. De-ar fi mereu și în inimile noastre! Ce ar putea fi mai prețios decât a-L privi pe Isus? Odată Îl vom privi în slavă; astăzi Îl putem vedea numai în duhul, prin credință. În acest sens, autorul Epistolei către Evrei a scris: „Dar pe Acela, care a fost făcut pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii, adică pe Isus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste”. Când ne strângem, avem dorința să-L vedem pe Isus? Sunt pline inimile noastre de Persoana Sa sau ne strângem numai din datorie și din obicei sau pentru liniștirea conștiinței noastre? Vrem să aflăm ceva despre El sau căutăm să savurăm darul deosebit al unui slujitor al Domnului? Dacă ne strângem cu dorința fierbinte să-L vedem pe El, Domnul slavei, care S-a dat pentru noi la moarte, dar care a înviat și este proslăvit, izvorul binecuvântărilor noastre, atunci nu vom fi dezamăgiți niciodată, ci vom fi mereu binecuvântați.

    Privește pe Isus jertfindu-Și viața Lui,

    Ca noi să fim acum iertați prin jertfa Lui!

    Prin moartea Sa a șters a noastră vină grea,

    Cumplitele Lui răni adus-au pacea mea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎMPUTERNICIT (1)

    „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai … oare nu te trimit Eu?” (Judecători 6:14)

         Ghedeon provenea dintr-o familie de oameni săraci, așa că el nu se gândea la un viitor strălucit. Însă Dumnezeu a fost de altă părere. El i-a spus lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” Astăzi, Ghedeon este ținut minte ca unul din cei mai mari lideri din Biblie. E ceea ce se înțelege prin „împuternicire”.

    Te îndoiești că o persoană poate schimba ceva? Winston Churchill a convins Anglia că pot supraviețui mașinii de război naziste. Lee Iacocca a răsturnat situația companiei Chrysler, salvând-o. Florence Nightingale a reorganizat sistemul medical prin accentuarea aspectului sanitar și igienic din spitale, practici care au rezistat în timp până în zilele noastre. Rosa Parks, o femeie de culoare a răsturnat două secole de discriminare rasială. Însă nu trebuie să fii un George Washington, un Abraham Lincoln sau o Maica Tereza ca să schimbi ceva. Poate influența ta nu va avea un impact atât de puternic ca al lor, dar „mila începe de acasă”, ceea ce înseamnă că poți crește și te poți dezvolta acolo unde ai fost pus.

    În cartea sa: „Un Psalm al vieții,” Henry Wadsworth Longfellow scrie: „Viețile marilor personalități ne aduc aminte că putem face ca viețile noastre să fie sublime; și atunci când vom pleca, să lăsăm după noi urme pe nisipul vremii.” La fel ca și Ghedeon, poate nu vei reuși să schimbi cursul istoriei familiei tale sau să repari greșelile tale din trecut, dar poți învăța din ele, poți crește și poți lăsa o moștenire care strălucește mai tare decât ceea ce ai primit la rândul tău de la înaintași. Nu știi sigur de unde să începi? Dedică-ți viața lui Hristos și începe să calci pe urmele Lui.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 13.112

    Aici începe o nouă diviziune a cărţii Faptele Apostolilor. Adunarea din Antiohia devine punctul de plecare al lucrării care se va împlini printre naţiuni. Barnaba şi Saul sunt chemaţi, puşi deoparte şi pleacă însoţiţi de rugăciunile adunării. Prima lor etapă este insula Cipru, de unde era originar Barnaba (cap. 4.36). Ajungând la Pafos, apostolii sunt convocaţi de proconsulul Sergius Paulus, cel mai înalt funcţionar roman din insulă. Acest om inteligent (v. 7) Îl cunoştea pe Dumnezeul iudeilor şi dorea să audă Cuvântul Său. El însă era sfătuit de un personaj îngrijorător, de Elima, un magician iudeu (practicând deci o activitate detestabilă în ochii lui Dumnezeu: vezi Deuteronom 18.9,10) care profita de nevoile spirituale ale lui Sergius Paulus pentru a exercita asupra lui o influenţă nefastă. Împotrivirea acestui om are ca efect tocmai ceea ce el căuta să împiedice. Ea îi oferă lui Pavel (numit aşa pentru prima dată) ocazia de ai da proconsulului, prin pedepsirea profetului mincinos, o dovadă despre puterea Domnului.

    Elima este o imagine a poporului iudeu care, din cauza împotrivirii faţă de Duhul lui Dumnezeu, a fost orbit spiritual până la un timp, în favoarea naţiunilor.

  • 16 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    La întâia mea apărare, nimeni n-a stat cu mine, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în seamă! Dar Domnul a stat lângă mine și m-a întărit, pentru ca, prin mine, să fie împlinită predicarea și toate națiunile să audă; și am fost scăpat din gura leului. Domnul mă va scăpa de orice lucrare rea și mă va păstra pentru Împărăția Sa cerească. A Lui fie gloria în vecii vecilor! Amin.
    2 Timotei 4.16-18

    Pavel nu și-a petrecut zilele din urmă într-o stare de disperare, în așteptarea martirajului. Nu, ci el i-a încurajat și i-a instruit pe alții și a continuat să citească și să scrie (versetul 13). În această epistolă găsim ultimele sale cuvinte către Timotei, adevăratul său „copil în credință” (1 Timotei 1.2). Această epistolă are un caracter foarte personal și, deși conține instrucțiuni pentru cei așezați în poziții de responsabilitate, lecții pentru tineri credincioși, doxologii și binecuvântări, ea este plină de încurajări, în ciuda situației dificile în care Pavel se afla. El își trăgea puterea din multe resurse divine, întotdeauna aflate la dispoziția credinței. Pavel spune, cu alte cuvinte: «Timotei, mergi înainte! Rămâi credincios, fii tare, veghează și fii cu băgare de seamă!». Pavel i-a cerut lui Timotei să-l viziteze în închisoare, în timpul celei de-a doua întemnițări a lui, însă nu avem dovezi că Timotei ar fi ajuns acolo înainte ca Pavel să fie executat.

    Cum stau lucrurile cu noi? Care sunt ultimele cuvinte pe care le-am scrie celor dragi și prietenilor? Cuvintele lui Pavel izvorau dintr-o viață de credință și de adânc devotament față de Domnul său. Ce putem spune noi pentru încurajarea altora? Și am fi fost și noi gata să-l căutăm pe Pavel, așa cum a făcut Onisifor? Sau să stăm împreună cu el, ca Luca? Îndemnurile adresate lui Timotei sunt și pentru noi astăzi. Suntem noi gata să fim instrumente pe care Domnul să le folosească așa cum Îi place?

    A E Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine din cer este mai presus de toți …
    Ioan 3.30-31

    Hristos este totul

    Într-o seară, celebrul dirijor italian Toscanini a condus Orchestra Simfonică din Philadelphia dirijând simfonia a IX-a de Beethoven. Muzica a fost atât de maiestuoasă, încât publicul a aplaudat în picioare timp de zece minute. Toscanini a spus orchestrei: „Doamnelor și domnilor, eu nu sunt nimic, voi nu sunteți nimic. Beethoven este totul”.

    Avem în fața noastră o lecție interesantă. Suntem chemați să învățăm că valoarea cea mai mare o are cel care a creat. Ioan Botezătorul a înțeles bine acest adevăr. De aceea a spus despre Mântuitorul: „Cel ce vine din cer este mai presus de toți”. Ioan Botezătorul putea vorbi despre lucrurile lui Dumnezeu în legătură cu pământul, locul său de origine, în timp ce Mântuitorul, fiind ceresc și veșnic, vorbea din perspectiva cerească. Din firea sa, omul preferă să aibă un univers fără Dumnezeu, și în acest univers să se laude cu lucrările pe care le face. Natura veche a omului se prezintă deseori sub o aparență frumoasă însușindu-și merite care nu sunt ale sale. Însă cine ascultă chemarea Mântuitorului la viața veșnică și se încrede în acest Inițiator al mântuirii, primește o natură nouă care gândește ca și Ioan Botezătorul: Trebuie ca Mântuitorul să crească și eu să mă micșorez. Un astfel de om va spune sincer: Hristos este totul!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂGĂDUINTELE LUI DUMNEZEU

    „Făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”” (2 Corinteni 1:20)

         Noi putm remarca faptul că în Vechiul Testament promisiunile lui Dumnezeu se împlineau cu respectarea anumitor condiții. Cu alte cuvinte, trebuia să faci ceva: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19). Pentru a beneficia de promisiunea lui Dumnezeu, exista un preț de plătit, condiții de respectat și anumite lucruri care trebuiau făcute de persoana în cauză. Însă toate acestea s-au schimbat la cruce.

    Când Domnul Isus a zis: „S-a isprăvit”, textul grecesc s-ar fi putut traduce literal cu „a fost plătit pe de-a-ntregul.” De aceea Pavel scrie: ” În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; iar atunci când rostim „Amin”, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” Ești tu un copil răscumpărat al lui Dumnezeu? Ești tu „în Hristos”? Atunci Dumnezeu spune: „Da, îți voi împlini nevoile, voi împlini față de tine promisiunile pe care ți le-am făcut.” Așa cum de la bancă ți se va spune că: „întrunești condițiile pentru acordarea creditului”, în calitate de credincios „întrunești condițiile pentru promisiunile pe care Dumnezeu ți le-a făcut în Cuvântul Său.

    În legea Vechiului Testament, Dumnezeu a zis: „Dacă.” Însă celor ce sunt în Hristos și care sunt în harul Său, El le spune: „Da.” Care trebuie să fie răspunsul tău? „Amin”, care înseamnă „așa să fie”. Acesta e un adevăr care schimbă vieți! Acum înțelegi de ce Pavel a putut scrie plin de încredere: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).

    Dumnezeu nu numai că poate să-ți împlinească nevoile, ci El caută și oportunități de-a o face.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 12:7-25

    Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nul pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nuL împiedică pe Domnul săl elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea aşteptarea criminală a poporului iudeilor (v. 11), dar ascultase şi rugăciunile stăruitoare ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare. Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru al recunoaşte! Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! De câte ori încă ne îndoim, deşi răspunsul este deja la uşă!

    Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregăti o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilă, în timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspândeşte mai mult ca niciodată (v. 24).

  • 15 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    „Feriți-vă de orice formă a răului.” 1 Tesaloniceni 5.22

    „Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă.” Ioan 7.24

    Trebuie să judecăm natura faptelor noastre după felul cum Dumnezeu le vede, nu după cum le consideră oamenii. Bineînțeles, nu vom dori să nesocotim punctele lor sensibile, însă de multe ori gândirea oamenilor este încețoșată de tradiția religioasă, de interpretarea eronată a Scripturii sau de alți factori. De aceea, în timp ce trebuie să avem grijă să nu rănim conștiința nimănui, principiul care trebuie să ne călăuzească este voia lui Dumnezeu.

    Purtarea noastră trebuie să urmeze exemplul Domnului Isus și să fie călăuzită de Cuvânt. Domnul nu a îngăduit niciodată să fie controlat de gândirea religioasă greșită a celor din jurul Lui. Să remarcăm că El a lăsat posibilitatea de a fi acuzat de favorizare a adulterului, atunci când a acționat cu har față de femeia prinsă în acel păcat (Ioan 8.4). De asemenea, El nu a îngăduit ca părerea fariseilor să-L determine să le spună ucenicilor să nu mai facă ceea ce fariseii credeau că nu trebuie făcut în Sabat (Matei 12.1-5).

    Criteriul după care trebuie să ne judecăm faptele se găsește în Scriptură: „Și totul, orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus” (Coloseni 3.17). Dacă aplicăm acest principiu, întrebarea noastră va fi întotdeauna: «Ce crede Domnul despre acest lucru?», nu: «Ce cred semenii mei despre acest lucru?».

    A H Crosby

    Tari în Domnul să fiți, în puterea slavei Lui!

    Întăriți la luptă pentru-al Său Cuvânt!

    Căci în frunte luptă El: nu vă temeți nicidecum!

    Să porniți la luptă, frați, cu avânt!

    Îndrăzniți și luptați, pentru Domnul Sfânt vă înarmați!

    Pentru slava lui Isus, pentru biruința Lui,

    V-angajați, îndrăzniți, nu-L trădați!

    D W Whittle

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    Toate căpeteniile împărăției … sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire …
    Daniel 6.7

    Glasul mulțimii

    Vrăjmașii lui Daniel, deghizați în slujbașii cei mai devotați și interesați de onoarea împăratului lor, s-au prezentat înaintea lui Dariu cerându-i să emită o poruncă prin care să se dea de știre tuturor oamenilor de pe întreg cuprinsul imperiului să înceteze închinarea la orice dumnezeu sau ființă omenească, afară de împăratul Dariu, timp de 30 de zile. Această poruncă era însoțită de amenințarea aruncării în groapa cu lei a oricăruia care ar fi îndrăznit să o încalce. Pentru ca porunca împărătească să fie de neocolit și de neschimbat, acești slujbași vicleni i-au cerut împăratului să iscălească și să sigileze acea poruncă împărătească. Glasul mulțimii conducătorilor a biruit asupra împăratului.

    Privind la cele întâmplate cu Mântuitorul, observăm că ura înspăimântătoare, împotrivirea fără margini le-a împins pe căpeteniile poporului să înduplece mulțimea să ceară eliberarea unui criminal, iar pe Isus Hristos să-L răstignească. Nu au putut spune niciun rău despre Mântuitorul, și cu toate acestea i-au cerut moartea. Vrăjmașul omenirii – diavolul – urla prin acei oameni pe care îi manevra cu ușurință. Mulțimea nu se sinchisea de adevăr sau de dreptate. Ei doreau crucificarea. În realitate, era vorba despre adevărul Bibliei, atât în cazul Mântuitorului, cât și în al lui Daniel: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele”.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    CINE SUNT ADEVĂRATII TĂI PRIETENII?

    „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24)

         Cine sunt adevărații tăi prieteni? Oprește-te și gândește-te o clipă la asta. Câți dintre cei pe care îi consideri prieteni țin cu adevărat la tine? Câți te încurajează în viziunile și visele tale și câți dintre ei îți sunt aproape când te izbești de un zid? Dacă suntem cinstiți, majoritatea dintre noi trebuie să recunoaștem că un număr semnificativ de așa-ziși prieteni și asociați nu ne stau alături la nevoie. În realitate, mulți dintre cei cu care ne petrecem timpul ne irosesc timpul, ne fură energia și ne năruie visele.

    În Vechiul Testament, David și Ionatan au fost gata să-și dea viața unul pentru celălalt. Iar Rut i-a spus soacrei ei, Naomi: „Încotro vei merge tu voi merge şi eu” (Rut 1:16).

    Ai asemenea prieteni? Dacă nu, petrece-ți timpul cultivând relații cu cei cărora le pasă cu adevărat de tine; cu persoane care nu se simt amenințate de succesul tău și care vor să te vadă reușind. Păstrează astfel de prietenii, dar petrece timp serios cu oameni maturi spiritual care cred în tine și care doresc să-ți atingi potențialul dat de Dumnezeu.

    Romanciera Elizabeth Jane Howard a spus: „Numește-o comunitate, legătură frățească, grupare sau familie. Oricum ai numi-o, oricine ai fi, ai nevoie de ea.”

    Iată un principiu sigur referitor la cultivarea unei prietenii strânse: Tot ceea ce dorești în propria ta viață trebuie mai întâi să le dăruiești celorlalți. Dacă îți dorești prieteni adevărați, trebuie să fii un prieten adevărat. Dacă îți dorești un seceriș bogat cu binecuvântări în viața ta, aruncă sămânța binecuvântării în viețile altora.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

     

    Fapte 11:19-30; 12:1-6

    Poarta harului, închisă pentru iudei ca popor al lui Dumnezeu prin moartea lui Ştefan, se afla deschisă pentru naţiuni. Dintre greci se întorc la Domnul în număr mare (v. 20,21). Isus văzuse mai dinainte acest rod al lucrării Sale atunci când nişte greci, în mod deosebit, doriseră săL vadă (Ioan 12:20). La Antiohia se înfiinţează în acest timp o adunare prosperă în care, timp de un an, îşi exercită slujba Barnaba şi Saul. Şi, văzând viaţa acestor credincioşi, li s-a dat numele Domnului lor: pentru prima dată ei sunt numiţi creştini. Este o onoare şi o responsabilitate să porţi chiar numele lui Hristos. Din mulţimea persoanelor botezate care-şi revendică frumosul nume de creştini, câţi sunt oare creştini cu adevărat?

    Dragostea de fraţi a acestor credincioşi din Antiohia se exprimă prin darurile trimise spre slujire, fraţilor din Iudeea, care erau pe punctul de a suferi din nou (v. 27-30). Cum Irod Agripa (cap. 12:1) este un demn succesor al lui Irod Antipa (Luca 13:31,32; 23:11 etc.) şi al bunicului său Irod cel Mare (Matei 2), cruzimea şi dorinţa de a fi plăcut (comp. v. 3 cu Marcu 6:26) îl incită la a-l ucide pe Iacov, fratele lui Ioan, apoi la a-l pune pe Petru în închisoare.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne