Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Septembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și ei mi-au zis: „Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc”. Și a fost așa: când am auzit cuvintele acestea, m-am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
Neemia 1.3,4

După captivitatea babiloniană – Rugăciunea lui Neemia

Neemia, paharnicul împăratului Persiei, avea o poziție înaltă, fiindcă era responsabil cu buna dispoziție a împăratului și cu siguranța lui. Inima sa însă era îndreptată către poporul său și către Ierusalim, locul unde Domnul Își așezase Numele și unde era templul Său. Când a auzit despre zidurile dărâmate ale cetății, despre porțile ei arse și despre starea nenorocită a poporului, Neemia a plâns, a postit și s-a rugat.

Rugăciunea lui a fost reală, de mărturisire și de smerire, nu de acuzație. Deși Neemia, personal, era un om evlavios, el s-a identificat cu păcatele poporului său și cu rugăciunile altor slujitori ai lui Dumnezeu. El I-a reamintit lui Dumnezeu de ceea ce El promisese, cerându-I să capete îndurare înaintea împăratului, după care a continuat să postească și să se roage multe zile înaintea Dumnezeului cerului.

„Inima împăratului în mâna Domnului este ca niște izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). A venit ziua când împăratul a observat că Neemia era trist. A fi trist în prezența împăratului putea fi un lucru fatal, căci acești monarhi persani adesea insistau să fie tratați ca dumnezei. Doar despre Dumnezeu se poate spune cu adevărat: „Fața Ta este belșug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna” (Psalmul 16.11). Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lui Neemia, făcându-l pe împărat să-l trimită la Ierusalim, ca guvernator, pentru a rezidi cetatea ruinată.

E P Vedder, Jr

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?
Ieremia 23.29

Puterea unei Cărți

„Mesia”, cel mai măreț oratoriu scris vreodată, a luat naștere în urma unei experiențe pricinuită de puterea unei cărți – Biblia. Compozitorul Georg Friedrich Haendel a spus cu această ocazie: „Credeam că văd tot cerul în fața mea și pe Însuși mărețul Dumnezeu”. Nu este de mirare că regele George al II-lea a fost așa de uimit, când oratoriul a fost interpretat pentru prima dată în fața sa la Londra, încât, la începutul corului „Aleluia”, s-a ridicat în picioare dintr-o dată și toată mulțimea împreună cu el! Nu este de mirare că oamenii se mai ridică în picioare de fiecare dată când se cântă corul „Aleluia”.

„Mesia” este singura operă muzicală rămasă în conștiința ascultătorilor, care evocă viața Mântuitorului folosind multe fragmente din Biblie. Cât de minunat lucrează Dumnezeu! Cât de mare este puterea Cuvântului Său! Dacă n-am avea Cuvântul lui Dumnezeu, am fi privați de singura temelie solidă, pe care se pot odihni sufletele noastre. Dacă n-am avea Scriptura, am fi ca un vapor fără busolă. Cuvântul lui Dumnezeu este ca un ciocan care sfărâmă inimi împietrite, un foc care mistuie neadevărul vieților noastre. Să lăsăm acest Cuvânt să-și facă lucrarea în inima noastră și atunci ne vom putea uni cu mulțimea care laudă lucrarea Mântuitorului.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ RĂMÂNETI ÎMPREUNĂ

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri …  Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Coloseni 3:18-19)                   

     Să ne imaginăm două bărci cu vâsle care plutesc pe un lac agitat. Într-una se află un bărbat, iar în cealaltă o femeie. Au toate intențiile să vâslească unul lângă altul, dar cu toate acestea încep să o ia în direcții opuse până nu se mai pot nici auzi din cauza vântului. În scurt timp, bărbatul se trezește într-un capăt al lacului, iar femeia în celălalt. Nici unul dintre ei nu știe cum au ajuns să se despartă sau cum s-ar putea reîntâlni.

Acum să ne imaginăm doi proaspăt căsătoriți. Stau în fața altarului și jură că vor trăi în dragoste și armonie. Din nefericire, în jumătate din cazuri, nu e așa. Dacă relația lor nu este păstrată și cultivată, se vor îndepărta unul de altul. Acesta e motivul pentru care cele două bărci romantice se depărtează una de cealaltă ajungând în părți diferite ale lacului. Așadar, cum pot soții și soțiile să rămână îndrăgostiți și împreună toată viața? Vâslind din greu!

Puneți timp deoparte pentru activități romantice. Gândiți-vă unul la celălalt pe parcursul zilei. Evită ceea ce dă naștere certurilor și resentimentului. Îngrijește-te de dorințele și nevoile celuilalt. Acestea sunt căile ce duc la armonie și prietenie. Da, e greu să ții două bărci împreună, dar este posibil dacă fiecare partener este hotărât să vâslească. Nimic nu poate învinge o căsnicie bună, dar trebuie să te străduiești să ai parte de așa ceva, deoarece curenții culturii și stresul vieții vă pot face să vă desparțiți.

De aceea spune Biblia: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele.”

Așa că, astăzi fă ceva special pentru soțul sau soția ta.

/embed/YH6tXXfTg-M” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Fapte 15:1-21

Credincioşii de origine iudaică care compuneau adunările de la Ierusalim şi din Iudeea sau arătat foarte bucuroşi când au aflat de convertirea naţiunilor; unii însă credeau că, pentru a deveni cineva creştin, mai întâi trebuia să se facă iudeu: adică să fie circumcis şi să se supună legii. Pavel şi Barnaba înţeleg imediat pericolul acestui raţionament; este acelaşi cu acela care, mai târziu, îl va obliga pe apostol să le trimită galatenilor o scrisoare severă.

Întoarcerea la robia legii le spune el nu înseamnă altceva decât a fi căzut din har (Galateni 5:1-6). Această chestiune risca să producă dezbinare la Ierusalim şi la Antiohia. Dumnezeu însă conduce totul pentru ca ea să fie dezbătută la Ierusalim şi astfel să fie păstrată unitatea adunării. Petru şi apoi Iacov iau cuvântul şi confirmă că naţiunile şi iudeii sunt mântuiţi într-unul şi acelaşi fel: prin harul Domnului Isus (v. 11).

Trebuie să se păzească fie înrobiţi sau tulburaţi de cunoştinţe elementare slabe şi sărăcăcioase (Galateni 4:9). Există totuşi porunci pe care Domnul le menţine, pentru că ele sunt anterioare poporului Israel; sunt valabile pentru toate timpurile şi pentru toate creaturile. Astfel, abţinerea de la sânge datează de la potop (Geneza 9:4), iar respectarea căsătoriei, de la creaţie (Matei 19:4-8).


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: