Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 4 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și a fost că, pe când se despărțeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine ca noi să fim aici și să facem trei corturi: unul pentru Tine și unul pentru Moise și unul pentru Ilie”, neștiind ce spune.
    Luca 9.33

    Simon Petru – Eroarea sa

    Simon Petru a fost numit „fericit” de către Domnul Isus, pentru mărturisirea sa: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16-18). Totuși, impulsivitatea lui Petru, lipsa de autocunoaștere și ignoranța cu privire la scopurile lui Dumnezeu l-au făcut să greșească de multe ori.

    La scurt timp după mărturisirea sa, Simon L-a mustrat pe Domnul, atunci când Acesta a vorbit despre moartea Sa pe cruce (Matei 16.21-23). Hristos l-a mustrat, numindu-l „o piatră de poticnire”. Cât de scurt a fost drumul de la „o piatră fericită” la „o piatră de poticnire”! Acest incident a fost doar un precursor al incidentelor care aveau să urmeze.

    Când Petru, Iacov și Ioan au fost pe „muntele cel sfânt”, ei au avut privilegiul de a vedea o imagine a gloriei mileniale a lui Hristos, însă Petru a înțeles semnificația acestui eveniment mult mai târziu. Reacția lui imediată a fost să facă un comentariu cu totul eronat. El a sugerat să se construiască trei corturi, unul pentru Domnul, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. Simon a făcut eroarea de a-L pune pe Domnul pe aceeași treaptă cu Moise și cu Ilie. Cu alte cuvinte, el a spus: «Doamne, ar trebui să fii impresionat că ești în prezența unor oameni atât de venerați și de prețuiți, precum Moise și Ilie. Este o mare onoare pentru Tine». Cel care spusese mai înainte: „Tu ești Fiul Dumnezeului celui viu”, Îl punea acum pe Domnul Isus pe aceeași treaptă cu acești oameni onorabili, însă supuși căderii. Tatăl însă îl corectează îndată prin declarația Sa. Cât de des vorbim și noi cu nebăgare de seamă, însă cât de grav este când vorbirea noastră greșită afectează gloria Domnului Isus!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Își taie cedri, goruni și stejari … Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol și îngenunchează înaintea lui!
    Isaia 44.14-15

    Statueta

    O familie din insula Madagascar a dat comandă unui meșter să le confecționeze o statuetă la care să se închine. La termenul stabilit au mers la meșter să ia statueta, dar acesta nu se apucase de lucru. Meșterul a luat imediat o creangă dintr-un copac și până oaspeții au stat la masă, el a cioplit statueta. Resturile de lemn le-a pus pe foc. Cei doi au plătit statueta și au plecat acasă. După scurt timp au fost vizitați de un creștin care le-a citit din Biblie versetele de astăzi. Descrierea atât de potrivită cu ceea ce au văzut ei la meșter când le-a făcut statueta a uimit-o pe femeie. Ea s-a lăsat convinsă de adevărul Bibliei și a aruncat zeitatea fără nicio valoare în foc și a devenit o creștină credincioasă Mântuitorului ei. Aceasta a însemnat pentru ea dispreț și suferințe, dar pentru femeie a devenit clar că adevărul Evangheliei are întâietate față de acei idoli ai religiei moștenite.

    Iată un exemplu care trebuie să dea de gândit fiecărui închinător creștin și să se întrebe: să mă închin înaintea unei bucăți de lemn sau nu? Dumnezeu dorește ca închinarea noastră să fie în duh și adevăr potrivit cerințelor Sale exprimate în Biblie.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVATĂ SĂ TE ÎNCURAJEZI SINGUR

    „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul” (1 Samuel 30:6)

         David tocmai a câștigat o serie de victorii militare spectaculoase. Însă când s-a întors de pe câmpul de luptă, găsindu-și casa distrusă de amaleciți și familia luată prizonieră, inima i s-a frânt. El și oamenii săi au căzut la pământ și au plâns până nu au mai avut lacrimi. Însă el nu a rămas la pământ. „David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” (v. 8). Auto-încurajarea lui David, bazată pe călăuzirea lui Dumnezeu, l-a condus spre următoarea victorie.

    Este o lecție importantă și pentru noi. Trebuie să învățăm cum să vorbim cu noi înșine, cum să invocăm promisiunile lui Dumnezeu și cum să ne rugăm pentru noi înșine. Iată și o promisiune din Psalmi pe care ne putem baza: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Bucuria ta va reveni. Dumnezeu a promis așa! Deci, uită-te în oglindă astăzi și declară: „Și asta va trece. Ce nu mă distruge mă face mai puternic. Între timp, voi lăsa ca situația aceasta să mă apropie mai mult de Tine, Doamne.” Începe să te încurajezi singur!

    Cele mai aprigi lupte aduc cele mai mari victorii. Slăbiciunile tale pot deveni surse ale unor calități pe care nu știai că le ai. Amintindu-și de cele mai dificile clipe din viața sa, Iosif a spus: „Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20). El face la fel și astăzi! Nu ceilalți îți controlează destinul, ci Dumnezeu și El nu este ca oamenii. El îți poate transforma durerea în câștig, iar cicatricile în binecuvântări.

    Regăsește-te, restabilește-ți prioritățile și hotărăște-te să mergi înainte.

    Cuvântul pentru tine astăzi este: Învață să te încurajezi singur.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 6:1-15

    Tabloul armonios din capitolele 2:42 şi 4:32 este deja umbrit. Un murmur (o reclamaţie pe care nu îndrăznim să o formulăm cu glas tare) se înalţă din mijlocul ucenicilor. Să veghem încât să facem să tacă în noi astfel de murmure de nemulţumire sau de invidie, pentru că, prin ele, nimicitorul vrea să tulbure comuniunea copiilor lui Dumnezeu (citiţi 1 Corinteni 10:10).

    Pentru a îndrepta lucrurile ajunse în această stare, sunt aleşi slujitori. Noi nu ne-am fi gândit că, până şi pentru a sluji la mese, se cuvine să fim plini de Duh Sfânt (v. 3). Şi totuşi, aceasta este starea normală a creştinului şi ea ar putea fi şi a noastră, dacă o dorim. Însă nu aşa cum cred unii, cerând ca Duhul Sfânt să mai vină o dată, pentru că El este deja în cel credincios, ci lăsându-L în deplină libertate în tot templul inimii noastre.

    În special la Ştefan, Duhul străluceşte sub trei caractere: de putere, de dragoste şi de chibzuinţă (sau de înţelepciune: v. 8 şi 10; comp. cu 2 Timotei 1:7). Lucrările (v. 8) şi cuvintele (v. 10) acestui om al lui Dumnezeu închid gura vrăjmaşilor lui, care nu pot face altceva decât să tocmească martori mincinoşi împotriva lui (comp. cu Matei 26:59). Faţa lui însă străluceşte deja de o frumuseţe cerească (v. 15).

  • 3 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Ne vom veseli și ne vom bucura de tine. Ne vom aminti de iubirea ta mai mult decât de vin.
    Cântarea Cântărilor 1.4

    Când venim prima oară la Domnul Isus și dobândim acea siguranță minunată a iertării și a acceptării noastre perfecte în El, prospețimea credinței aduce o bucurie atât de profundă, încât suntem ridicați deasupra împrejurărilor noastre. Totul în jurul nostru pare că Îi dă laudă lui Dumnezeu.

    Totuși, această bucurie, atât de efervescentă și de reală, nu ține la nesfârșit, după cum ne-am fi așteptat, ci începe să pălească, spre nedumerirea noastră.

    Răspunsul îl găsim în versetul citat mai sus. Bucuria este o parte foarte importantă a vieții creștine, însă nu se poate susține pe ea însăși. Dacă facem un scop din ea, o vom pierde. Bucuria nu poate hrăni sufletele noastre. Ea nu poate fi decât rezultatul unui lucru mai important decât ea însăși – „Ne vom veseli și ne vom bucura de Tine„. Fiul lui Dumnezeu, care a murit și a înviat pentru noi, este Obiectul care poate umple cu adevărat inimile noastre cu o bucurie solidă și durabilă. Trebuie să ne hrănim cu El și cu hrana tare a Cuvântului Său. Astfel, putem spune împreună cu Ieremia: „Cuvintele Tale au fost găsite și eu le-am mâncat; și cuvântul Tău a fost pentru mine veselia și bucuria inimii mele!” (Ieremia 15.16).

    Versetul nostru spune: „Ne vom aminti de iubirea ta mai mult decât de vin”. Vinul este un simbol al bucuriei, însă cu cât mai important este să ne amintim de dragostea Domnului Isus, decât de bucuriile acestei vieți! Dragostea Lui, Cuvântul Lui și El Însuși rămân pentru totdeauna la fel, în timp ce bucuria noastră fluctuează; ea nu poate rămâne constantă. Să facem din dragostea Lui, din Cuvântul Lui și din Persoana Lui subiecte ale meditației noastre, iar rezultatul va fi o bucurie pură și prețioasă.

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.
    1 Timotei 2.5

    Unicul Mijlocitor

    În Faptele Apostolilor 4.12 citim despre Isus Hristos: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. Acest Nume salvator este traducerea cuvintelor ebraice: Cel Veșnic este Mântuitorul. Numai El singur, nu instituțiile religioase, nu eforturile noastre ne salvează sufletele de la pedeapsa veșnică.

    Peste toate părerile oamenilor rămâne valabil ce este scris: „Este un singur mijlocitor„. Nimeni nu pune avocat la avocatul său. În 1 Ioan 2.1 citim: „… Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor [sau Avocat], pe Isus Hristos, Cel neprihănit”. În Evrei 7.25 este scris: „De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei”. Un mijlocitor este un intermediar, o persoană care mijlocește sau stă la mijloc între doi oameni, comunicând cu amândoi. Prin Hristos, Dumnezeu Se apropie de oameni cu iertarea păcatelor. În consecință, să reținem că orice păcătos sărman se poate apropia de El fiind sigur că nu va fi respins. Să ne încredem și noi în lucrarea acestui unic Mijlocitor: Isus Hristos!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TESTEAZĂ APELE (2)

    „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui” (Galateni 6:4)

         Un pastor scrie: „Când eram tânăr, aș fi putut participa la o sută de teste despre daruri și abilități și nu aș fi descoperit niciodată că am darul învățării, pentru că nu am desfășurat niciodată această activitate. Numai după ce am început să accept oportunitățile de a vorbi și am văzut rezultatele, am primit confirmarea din partea altora și mi-am dat seama că Dumnezeu m-a înzestrat să fac lucrul acesta.”

    Dacă nu ești dispus să-ți asumi riscul implicării, nu vei știi niciodată la ce te pricepi. Cu siguranță că vei face greșeli – și unele te vor descuraja atât de tare că vei dori să renunți și să nu mai încerci niciodată. Dacă însă transformi greșelile în experiențe din care ai ceva de învățat, nu numai că vei descoperi ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci, dar vei crește și vei deveni expert.

    Pavel scrie: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.” (v. 4-5). Apoi adaugă: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi” (v. 9-10).

    Astăzi, te invit să privești cu mare atenție la zilele care ți-au mai rămas și să iei hotărârea de-a le transforma în ceva semnificativ. Cele mai triste cuvinte din lume se găsesc pe o piatră funerară pe care scrie: „Când am realizat că mor, am descoperit că nu am trăit.”

    Nu lăsa să se spună asta despre tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 5:33-42

    De data aceasta, pentru a-i elibera pe ai Săi, Dumnezeu nu Se mai foloseşte de un înger, ci de un renumit fariseu (sectă opusă celei a saducheilor), numit Gamaliel. Era un învăţător cunoscut şi respectat printre iudei. Cu moderaţie, servindu-se de exemple pe care fiecare le cunoştea, el îi îndeamnă pe colegii lui la a avea răbdare, pentru că sfârşitul urma să arate dacă această lucrare era de la oameni sau de la Dumnezeu. De altfel, niciodată nu este greu să distingi de ce parte se află cei care pretind a fi cineva (v. 36). Nu tot aşa era însă cu apostolii. Recunoscând că prin ei înşişi nu erau nimic, ei dădeau toată gloria Numelui lui Isus, pe care nu încetau să-L vestească (cap. 3:12; 4:10).

    Domnul îi prevenise altădată pe ucenici că se va pune mâna pe ei, că vor fi persecutaţi, predaţi sinagogilor şi închişi (Luca 21:12). Într-adevăr, toate aceste încercări nu întârzie să vină (v. 17-32), iar de atunci, ele n-au încetat să fie partea celor credincioşi, aici sau acolo. Noi Îi mulţumim adesea Domnului că ne-a cruţat de persecuţiile care fac ravagii în alte ţări. Să nu uităm însă că a suferi pentru Numele Său este o onoare. Apostolii se bucură că au fost socotiţi vrednici de aceasta (v. 41; comp. cu 1 Petru 4:19; Matei 5:11,12).

  • 2 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Isus spunea: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”.
    Luca 23.34

    Mântuitorul nostru, în ultimele Sale clipe de viață, a găsit timp să mijlocească pentru vrăjmașii Săi. El a făcut această cerere, la apogeul suferințelor Sale din partea oamenilor nerecunoscători. Celui care întrebase: „De câte ori să iert pe fratele meu?”, El i-a răspuns: „Nu zic de șapte ori, ci de șaptezeci de ori șapte” (Matei 18.21,22).

    Natura sfântă a Domnului Isus L-a făcut foarte sensibil la insultele și la nerecunoștința oamenilor, însă inima Lui a fost întotdeauna dispusă să-i ierte atât pe cei care I se împotriveau fățiș, cât și pe cei care o făceau cu viclenie.

    Să remarcăm cum S-a comportat El față de ucenicii Săi, care L-au părăsit exact atunci când avea mai multă nevoie de compasiunea lor! De îndată ce a înviat dintre cei morți, El S-a grăbit să risipească temerile ucenicilor și să-i asigure de dragostea Sa neschimbătoare. I-a întâmpinat cu o binecuvântare (Ioan 20.20,21) și S-a despărțit de ei, la înălțarea Sa, tot cu o binecuvântare (Luca 24.50).

    Trebuie să căutăm să găsim circumstanțe atenuante celor care greșesc și să nu facem comentarii răutăcioase, nici insinuări. Când suntem tentați să avem un duh neiertător, să ne gândim unde am fi acum, dacă Domnul S-ar fi purtat la fel cu noi. Să ne aducem aminte de îndemnul: „După cum și Hristos v-a iertat, așa și voi” (Coloseni 3.13)!

    J R MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”.
    Ioan 8.12

    Urme

    Misionarul și exploratorul britanic David Livingstone (1813-1873) a trăit mulți ani în Africa și a lăsat după el urme de lumină. Indiferent încotro l-au dus pașii, prin jungla sau prin stepele marelui continent, în urma lui a rămas amintirea dragostei Mântuitorului. Băștinașii, a căror limbă n-a reușit niciodată s-o învețe, își mai aminteau după mulți ani de bărbatul blajin, a cărui bunătate îl însoțise toate zilele vieții lui. Livingstone învățase lecția bunătății în școala Mântuitorului, despre care citim că umbla din loc în loc făcând bine.

    Cugetând la viața Mântuitorului așa cum ne-o descriu Evangheliile, suntem impresionați că faptele bunătății Sale erau totdeauna amestecate cu îndurare și erau făcute cu scopul ca Dumnezeu să fie glorificat prin ele. Atunci când de atâtea ori comportările omenești erau marcate de asprime, duritate, spirit de răzbunare, mila și dragostea Mântuitorului erau totdeauna arătate. Chiar și cei mai mari păcătoși au găsit la El iertare.

    Cine pășește pe calea credinței va găsi urmele Mântuitorului, va primi lumina vieții și el însuși va putea lăsa pe unde trece un exemplu pentru semenii săi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TESTEAZĂ APELE (1)

    „Fiecare în parte, suntem mădulare unii altora” (Romani 12:5)

         Bob Buford a fost un om de afaceri de succes care a simțit că Dumnezeu îl cheamă în lucrare. Însă nu era sigur care este acea lucrare, așa că s-a hotărât să testeze apele. A adunat mai mulți pastori din biserici mari pentru a vedea dacă îi poate ajuta prin experiența sa organizatorică. Costul acestui demers era suficient de scăzut așa încât, chiar dacă nu ar fi dus nicăieri, și-ar fi putut continua căutările în altă parte. Dacă din impuls ar fi renunțat la funcția sa de director executiv și ar fi acceptat o poziție în conducerea vreunei biserici, și-ar fi putut rata chemarea și ar fi pus în pericol șansa lui de a continua cercetările. Prin urmare, astăzi Bob Buford este cunoscut în lume prin modelul promovat de el în domeniul organizării lucrării bisericii.

    Când te hotărăști să „testezi apele” trbuie să ții cont de angajamentele luate în trecut și să ți le onorezi.

    Amos a devenit profet în timp ce avea de îndeplinit în continuare datoria de păstor.

    Pavel nu a încetat să se ocupe de facerea corturilor când s-a apucat de plantarea de biserici.

    E nevoie de timp și de răbdare pentru a înțelege care este voia lui Dumnezeu și majoritatea dintre noi avem facturi de plătit și familii de îngrijit.

    Așadar, ce ar trebui să facem? Să ne păstrăm activitatea curentă – dar să testăm apele! Și să nu uităm că nu suntem singuri.

    Dumnezeu este mai preocupat de succesul nostru decât suntem noi. Când simțim că am primit undă verde de la El, să apăsăm ușor accelerația și să mergem înainte.

    Dramaturgul Arthur Miller a spus: „E greșit să rămâi într-o lucrare despre care știi că nu ți se potrivește. Dumnezeu nu  te-a pus pe pământ pentru a-ți irosi anii într-o activitate în care planul Său sau scopul Său pentru viața ta nu sunt incluse, indiferent cu cât ești plătit pentru asta.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Faptele Ap. 5:17-32

    Marele preot şi cei împreună cu el sunt plini de invidie văzând că nişte oameni fără carte şi care nu făceau parte din cler au un asemenea succes asupra mulţimilor. Mai ales saducheii, negând învierea, sunt deosebit de înverşunaţi împotriva apostolilor care o vestesc pe cea a Domnului Isus (v. 17; cap. 4:1,2). Neputând să-şi impună autoritatea în alt mod, ei îi aruncă în închisoare pe aceşti oameni pe care nu ajung să-i facă să tacă. Domnul însă trimite un înger pentru a-i elibera pe slujitorii Săi, care imediat se întorc să dea învăţătură în templu. Mai-marii sunt informaţi şi îi fac să se înfăţişeze înaintea sinedriului.

    Vreţi să aduceţi asupra noastră sângele Omului acestuia, le spun ei, deşi, în faţa lui Pilat, ei înşişi împreună cu tot poporul au cerut ca sângele Lui să fie asupra lor şi asupra copiilor lor (Matei 27:25). Apoi le ordonă încă o dată să tacă.

    Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni, răspund Petru şi apostolii (v. 29; vezi cap. 4:19). Şi încă o dată dau o şi mai strălucită mărturie despre glorioasa înviere a lui Isus, Domn şi Mântuitor, ca şi despre iertarea de păcate prin El.

  • 1 Septembrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Totuși cei mai mulți dintre ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, pentru că au fost uciși în pustie.
    1 Corinteni 10.5

    Orice suflet născut din nou are capacitatea și dorința de a-I fi plăcut lui Dumnezeu. Însă „fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți” (Evrei 11.6).

    Enoh a fost un credincios din Vechiul Testament care a fost plăcut lui Dumnezeu, prin faptul că s-a păzit de întinarea și de nelegiuirea veacului în care trăia (Evrei 11.5); apoi Dumnezeu l-a luat din acel veac, fără să vadă moartea. El este o imagine frumoasă a speranței pe care creștinii o au de a fi eliberați de mânia viitoare.

    Dumnezeu însă nu Și-a găsit plăcerea în mulți dintre fiii lui Israel. Ei au fost caracterizați de poftă, de idolatrie, de curvie, de ispitire a lui Hristos și de cârtire. Drept urmare, Dumnezeu i-a făcut să cadă în pustie. Acestea au fost scrise pentru învățătura noastră, ca să nu cădem în aceleași capcane.

    O viață plăcută lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra vieții noastre de rugăciune, fiindcă Ioan scrie: „Orice cerem primim de la El, pentru că ținem poruncile Lui și practicăm cele plăcute înaintea Lui” (1 Ioan 3.22). Doar un singur Om a putut spune: „Eu fac totdeauna lucrurile plăcute Lui” (Ioan 8.29). El este, prin urmare, exemplul perfect pentru noi. Chiar dacă nu facem întotdeauna lucrurile plăcute lui Dumnezeu, din cauza cărnii care locuiește în noi, trebuie să ne aducem aminte că izbăvirea noastră a fost împlinită prin Hristos și că avem puterea de a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu, prin Duhul care locuiește în noi (Romani 8.13).

    Să punem la inimă îndemnul care spune: „Încolo deci, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus ca, după cum ați primit de la noi cum trebuie să umblați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, cum și umblați, să prisosiți și mai mult” (1 Tesaloniceni 4.1).

    R A Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat … păcatul lui îl apasă …
    Isaia 24.19-20

    Ne mirăm?

    O româncă se afla în Japonia în martie 2011 când s-a produs marele cutremur de pământ. Ea a declarat unui reporter că a trecut prin cel mai groaznic moment din viață. Cutremurul a prins-o în apartamentul ei de la etajul zece. „Se zguduia totul în jurul meu. Ușile se închideau și se deschideau. Vesela cădea de pe rafturi, tablourile de pe pereți”, își amintea cu emoție femeia. „Doar gândul la Dumnezeu m-a ajutat să trec prin catastrofă”, a fost concluzia acestei femei.

    Ne aflăm pe un pământ al nesiguranței, pe un pământ pe care s-a înfăptuit cea mai mare crimă din istoria universului: omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ne aflăm pe un pământ în care răutatea crește din zi în zi, iar întocmirile din inima oamenilor sunt îndreptate numai spre rău. Păcatul apasă asupra pământului și asupra locuitorilor lui. Ne mirăm că Dumnezeu vorbește locuitorilor pământului? Ceea ce este mai trist stă în faptul că ne aducem aminte de Dumnezeu numai în astfel de împrejurări tragice. Gândim că dacă ne facem semnul crucii sau spunem un „Doamne ajută” de formă scăpăm de consecințele păcatului nostru. Dumnezeu așteaptă de la noi realitatea: recunoașterea stării noastre rele și acceptarea lui Hristos ca unicul Salvator.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU RENUNTA!

    „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

         Pavel scrie: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc., iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățat, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat.

    Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care poate numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea – nu slăbiciunea – Evangheliei. E o diferență uriașă între răceala unei inimi răzvrătite și strigătul unei inimi frământate care spune : „Doamne, scapă-mă de mine însumi.”

    O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

    Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi!  Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.”

    Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 5:1-16

    Capitolul 4 începea printro conjuncţie adversativă (dar) care anunţa intervenţia vrăjmaşului împotriva adevărului începând de afară. Capitolul 5 se deschide printr-un alt dar, care introduce lucrarea sa înăuntru, pentru coruperea Adunării. Şi ştim că de atunci Satan n-a încetat să fie activ în aceste două feluri. Duhul de imitaţie şi dorinţa de a părea evlavioşi i-au antrenat la minciună pe Anania şi pe Safira. Petru îi mustră cu o sfântă indignare, iar ei sunt loviţi imediat de mâna lui Dumnezeu. Soarta lor veşnică nu este aici în discuţie. Este vorba de o manifestare a guvernării lui Dumnezeu. Sub pretext că suntem obiecte ale harului Său, să nu ne gândim cumva că Dumnezeu ar avea mai puţin dezgust faţă de păcat; El este sfânt şi astfel trebuie să fie copiii Săi (1 Petru 1:15-17).

    Şi mare frică ia cuprins pe toţi cei care au auzit (v. 5). Este un sentiment pe care trebuie să-l cultivăm şi noi faţă de Acela care ne citeşte gândurile cele mai tainice.

    Versetele 12-16 ne vorbesc despre minunile dragostei înfăptuite prin mâinile apostolilor
    şi, de asemenea, ne arată că nu este suficient să-i admirăm pe cei credincioşi; trebuie făcut pasul cu îndrăzneală pentru a ne alătura Domnului (v. 13,14).

    În Apocalipsa 21:8, fricoşii sunt cei dintâi numiţi printre cei pierduţi veşnic.

  • 31 August 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Căpeteniile s-au apropiat de mine, zicând: „Poporul lui Israel și preoții și leviții nu s-au despărțit de popoarele țărilor, făcând după urâciunile lor, ale canaaniților, ale hetiților, ale fereziților, ale iebusiților, ale amoniților, ale moabiților, ale egiptenilor și ale amoriților, pentru că au luat dintre fiicele lor pentru ei înșiși și pentru fiii lor și au amestecat sămânța sfântă cu popoarele țărilor; și mâna mai-marilor și a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioșia aceasta”. Și, când am auzit acest lucru, mi-am sfâșiat haina și mantaua și mi-am smuls perii capului și barba și am stat jos uimit.
    Ezra 9.1-3

    După captivitatea babiloniană – Vești tulburătoare

    Ezra și tovarășii săi ajunseseră în Ierusalim doar de câteva zile când au primit vestea că mulți israeliți, chiar preoți și leviți printre ei, se căsătoriseră cu femei din popoarele țărilor din jur, iar mai-marii și căpeteniile fuseseră cei dintâi în necredincioșia aceasta. Ezra, la auzul acestor lucruri, și-a sfâșiat hainele, și-a smuls perii capului și barba și s-a aruncat la pământ, rămânând acolo până în clipa când se aducea jertfa de seară.

    În clipa când se aducea jertfa de seară – timpul când, mai târziu, Domnul nostru Isus murea pe cruce pentru păcatele noastre – Ezra a îngenuncheat, cu rușine și cu umilință, și a început să se roage, mărturisind acest mare păcat al neascultării, comis prin amestecarea cu popoarele din jur. El s-a identificat cu cei care păcătuiseră și I-a dat dreptate lui Dumnezeu, cu toată smerenia. A folosit mereu cuvântul „noi” și niciodată cuvântul „ei”. Mulți dintre israeliți, bărbați, femei și copii, i s-au alăturat, plângând cu amar.

    Atunci când păcatul este dat pe față, tendința noastră naturală este să-i blamăm pe cei care au păcătuit, făcându-ne pe noi înșine să părem buni, prin contrast. Înaintea lui Dumnezeu însă, nu suntem doar persoane individuale, ci facem de asemenea parte dintr-o colectivitate, cu care suntem asociați, fie că vorbim de adunare, de o comunitate sau de un popor. El să ne ajute să ne luăm locul cu umilință înaintea Lui! Ezra nu a întors spatele celor din popor și nici nu a plecat înapoi în Babilon, pentru a găsi oameni mai buni. A fost însă necesară nu doar mărturisirea, ci și abandonarea păcatului, pentru ca ei să beneficieze de binecuvântare (Proverbe 28.13).

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției …
    Daniel 6.4

    Tactica vrăjmașului

    Daniel întrecea pe toate căpeteniile și dregătorii, pentru că în el era un duh înalt. Vrăjmașul oricărui bine, diavolul, a lucrat în așa fel prin oamenii săi, ca Daniel să devină ținta invidiei și urii tuturor acelora care râvneau după acel post însemnat. Îi întindeau tot felul de curse lui Daniel. Intenția acestora era de a găsi un motiv, pentru care să-l poată acuza pe Daniel înaintea împăratului. Dar orice încercare a vrăjmașilor lui Daniel s-a dovedit zadarnică.

    Cugetând la viața Mântuitorului pe pământ, recunoaștem că El era, în mod cu totul deosebit, ținta atacurilor vrăjmașului cel vechi, diavolul, și a oamenilor inspirați de acesta. Tot timpul, acest pârâș al oamenilor – diavolul – a căutat să găsească ceva în Omul Isus Hristos, dar nu a putut găsi, fiindcă în Domnul totul era desăvârșit. Cine ar putea scoate la lumină, din cercetarea Evangheliilor, vreun fapt din activitatea Domnului Isus, care ar fi avut alt obiectiv decât gloria lui Dumnezeu și binecuvântarea omului? Forța spirituală a personalității Mântuitorului se exprima în afirmațiile și faptele pe care le făcea. Astfel, nu trebuie să fim surprinși citind despre impresia deosebită, pe care o făcea pretutindeni: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Dușmanii Domnului nu găseau motive de acuzare.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    INTEGRITATEA

    „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte…” (Proverbe 11:3)

         Cuvântul „integritate” derivă de la cuvântul „întreg”, termenul matematic ce desemnează numărul întreg în opoziție cu fracția. Așadar, când umbli în integritate sau neprihănire înseamnă că spui întregul adevăr, nu numai o parte din el. De aceea când depunem jurământ la tribunal ne angajăm că vom spune „adevărul și numai adevărul și nimic altceva decât adevărul.”

    Oare de ce denaturăm adevărul? De ce îl înfrumusețăm sau spunem jumătăți de adevăr? Uneori o facem pentru câștiguri bănești, alteori pentru a obține avantaje sociale. Uneori pentru a ne ascunde faptele, alteori pentru a ne apropia anumite beneficii. Iacov, al cărui nume înseamnă „înșelătorul”, a conspirat cu mama sa înșelându-și tatăl pentru a primi dreptul de întâi născut – o moștenire de două ori mai mare, care aparținea de drept lui Esau, fratele său mai mare. Și Iacov a plătit scump!

    Și-a irosit paisprezece ani din viață ca fugar, muncind pentru socrul său… care a fost un înșelător mai mare și mai priceput decât Iacov! În cele din urmă, în disperare, Iacov a avut o întâlnire cu Dumnezeu, de la care a auzit aceste cuvinte: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15). În acea zi, sistemul de valori al lui Iacov s-a schimbat, și „cel ce a luat” a devenit „cel ce a dat”. El i-a spus lui Dumnezeu: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:22). Iar după aceea, Dumnezeu l-a binecuvântat mai mult decât visase el vreodată: Iacov s-a întors acasă după mulți ani, alături de o familie frumoasă, mari bogății și un nou nume: Israel.

    Adevărul este că integritatea îți aduce beneficii de fiecare dată. De ce? Fiindcă Dumnezeu garantează asta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 4:23-27

    Petru şi Ioan îi regăsesc pe ceilalţi ucenici (numiţi ai lor, în v. 23), le spun şi lor hotărârea mai-marilor poporului, după care, în loc să se hotărască cu privire la ce au de făcut, apelează la resursa lor comună: rugăciunea (vezi şi cap. 6:4; 12:5,12; 14:23). Ei recunosc, în revolta iudeilor şi a naţiunilor împotriva lui Dumnezeu şi a Sfântului Său Slujitor, Isus (v. 27), împlinirea Scripturilor (încă parţială, ceea ce i-a făcut pe apostoli să omită să citeze, din Psalmul 2, înfricoşătorul răspuns divin la aceste provocări ale oamenilor).

    Îndrăzneala este un cuvânt caracteristic acestui capitol (v. 13,29,31) şi al cărţii în ansamblu, care se încheie aproximativ tot cu acest cuvânt (cap. 28:31). Aceasta nu are nimic dea face cu energia cărnii, care cândva îl împinsese pe Petru înainte şi care apoi îl părăsise. Ucenicii o obţin ca răspuns la rugăciunile lor. Să-i imităm şi noi, atunci când simţim că ne părăseşte curajul!

    Ca urmare, în versetele 32-37 avem o nouă descriere minunată a Adunării în prospeţimea dragostei dintâi. Fără pretenţia de a reveni la acest fericit început, să ne străduim să trăim în spiritul său, lăsând deoparte egoismul nostru şi prinzând toate ocaziile de a ne dedica fraţilor noştri.


  • 30 August 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    În anul morții împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron, înalt și ridicat; și poalele Lui umpleau templul.
    Isaia 6.1

    Ce efect puternic a avut această viziune asupra tânărului profet! El L-a văzut pe Domnul în măreția Sa, „șezând pe un tron, înalt și ridicat”, în sfințenia Sa, proclamată de serafimi, „sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor”, și în gloria Sa, „tot pământul este plin de gloria Lui”. Nu este de mirare că templul s-a cutremurat și s-a umplut de fum.

    Cred că Isaia s-a cutremurat și el. În capitolul precedent, el rostise șase vai-uri binemeritate asupra celor din Israel care Îl dezonorau pe Dumnezeu prin atitudinea și prin faptele lor. Însă, când L-a văzut pe Domnul, a strigat: „Vai de mine!”. Acesta este întotdeauna efectul prezenței lui Dumnezeu asupra sufletelor oamenilor. În acel loc sfânt nu ne mai gândim la „buzele necurate” ale altora, fiindcă descoperim că propriile noastre buze sunt necurate.

    Domnul însă avea un remediu pentru Isaia. Cărbunele luat de pe altar de unul dintre serafimi i-a atins buzele și necurăția lor a fost îndepărtată. Ce imagine minunată avem aici cu privire la efectul curățitor al lucrării lui Hristos asupra celor care recunosc că au nevoie de această curățire! Așa cum ne spune 1 Ioan 1.7, „sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat”.

    A urmat trimiterea profetului, care, după ce a fost curățit de chiar Dumnezeul a Cărui sfințenie o încălcase, răspunde la chemarea Domnului, „Pe cine să trimit?”, cu minunatele cuvinte: „Iată-mă, trimite-mă!”. Înțelegerea sfințeniei lui Dumnezeu și a curățirii făcute de El ne face capabili să proclamăm mesajul Lui.

    G W Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, și să trăiască …
    Ezechiel 33.1

    Tânărul și peștera

    Chiar dacă starea lui fizică a rămas neschimbată, s-a hotărât să meargă târându-se în continuare cât îl vor ține puterile. Curând a simțit o frânghie de care s-a agățat cu o mare speranță. Dumnezeu, care nu dorește moartea păcătosului, era acolo, ca să salveze sufletul și trupul acestui fiu neascultător, dar care și-a încredințat viața în mâinile Salvatorului ceresc. A continuat să înainteze până ce a apărut o rază slabă de lumină, care a crescut treptat până când a putut vedea o deschizătură. În cele din urmă a ieșit din peșteră. Echipa de căutare l-a găsit cu hainele zdrențuite, sângerând, dar cu inima plină de pace că a găsit pe Cel care este Lumina lumii.

    Dragi tineri, și nu numai, nu suntem obligați să nu respectăm indicațiile Bibliei. Nu trebuie să cădem așa de adânc în „peștera” păcatului, ca să fim salvați de acolo. Dar dacă cineva este deja căzut în acel loc îngrozitor, dorim să-i spunem, prin aceste rânduri, că Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului. Dragostea lui Dumnezeu este așa de mare față de omul căzut în păcat, încât a pregătit o cale de scăpare. Această cale de salvare este Însuși Fiul Său. Cine se încrede în Mântuitorul va fi condus de la întuneric la lumină, de la moarte la viață.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CAUTĂ MODALITĂTI DE SLUJIRE

    „Să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16)

         Când Ronald Reagan era guvernatorul Californiei, a plecat odată din biroul său mai devreme, spunându-i administratorului său, Michael Deaver: „Am câteva lucruri de rezolvat.” Curios, Deaver a frunzărit dosarul cu chestiuni curente de pe biroul guvernatorului. Deasupra se afla o scrisoare mototolită din partea cuiva care fusese trimis în Vietnam. Soldatul îi scrisese lui Reagan, povestindu-i despre viața sa în sud-estul Asiei și despre cât de dor îi era de soția sa. În acea zi era aniversarea căsătoriei lor și dorea să-i spună soției cât de mult o iubește și cât de mult tânjea să fie cu ea. Deși îi trimisese deja soției o felicitare, soldatul îl rugase pe guvernator să-i dea un telefon să vadă dacă este bine și să-i transmită dragostea sa, în caz că nu primește felicitarea.

    A doua zi, Deaver a descoperit că Reagan făcuse mult mai mult decât îl rugase soldatul: cumpărase un buchet de trandafiri roșii și–l dusese soției soldatului. Dale Rowlee, șoferul guvernatorului, i-a spus lui Deaver că Reagan se apropiase de femeie cu o atitudine foarte umilă și–i oferise buchetul din partea soțului iubitor, aflat în jungla teribilă de la celălalt capăt al lumii. Apoi stătuse peste o oră cu ea la o cafea, ascultându-i poveștile despre familia ei. Smerenia lui Reagan a fost de fapt, unul din secretele popularității sale.

    Cineva a spus: „A fi smerit față de superiori este o datorie; față de egali, curtoazie; iar față de inferiori, noblețe.” Nu faptele mari de bunătate, ci acelea mărunte ne fac mari, după măsura pe care o are Dumnezeu despre bunătate. „Lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 4:1-22

    O lucrare atât de puternică nu poate să nu stârnească împotrivirea lui Satan. Instrumentele lui ne sunt cunoscute: Ana, Caiafa, preoţii, bătrânii şi cărturarii, pe scurt, principalii responsabili de condamnarea Domnului. Dacă iar fi cruţat pe ucenici, prin însuşi faptul acesta ar fi recunoscut că au fost nedrepţi când Lau omorât pe Învăţătorul. Orgoliul îi împiedică să o facă. Ei perseverează în ura lor împotriva Numelui lui Isus. El Însuşi devenea de atunci încolo piatra de încercare în cel mai înalt grad: pentru unii, Piatra cap de unghi, aleasă, preţioasă, iar pentru alţii, o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere (comp. v. 11 cu 1 Petru 2:4-8). Versetul 12 este fundamental; el afirmă valoarea unică şi necesitatea Numelui lui Isus pentru a fi salvaţi.

    Ucenicii sunt recunoscuţi că fuseseră împreună cu Isus (v. 13). Dacă vom trăi în mod obişnuit în comuniune cu Domnul, acest fapt va fi remarcat şi despre noi.

    Toată împotrivirea maimarilor iudeilor nu poate împiedica lucrarea evangheliei (v. 4), nici închide gura apostolilor, pentru că aceştia au primit de la Dumnezeu Însuşi chemarea şi misiunea lor (v. 19). Şi Cuvântul este în ei ca un foc mistuitor (v. 20; Ieremia 20:9).

  • 29 August 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, cum a fost în zilele lui Noe, tot astfel va fi și în zilele Fiului Omului.
    Luca 17.26

    În zilele lui Noe, nelegiuirea domnea peste tot pământul. Oamenii comiteau răul intenționat și continuu. Pământul era plin de violență, până acolo încât Dumnezeu l-a declarat în întregime stricat (Geneza 6.1-12).

    Totuși Noe a găsit har înaintea Domnului (versetul 8). Este semnificativ faptul că Noe și familia lui sunt un exemplu în concordanță cu întreaga Scriptură cu privire la principiul că nimeni nu poate obține favoarea lui Dumnezeu prin fapte. În același timp observăm că respectul lui Noe pentru Domnul a produs trăsăturile evlavioase ale vieții sale (versetul 9). Întâi de toate, el era drept. Acest lucru înseamnă că el se comporta în mod onorabil cu oricine. Nu făcea diferențe între oameni, ci dorea să se poarte drept în fiecare situație. Noe era de asemenea integru, adică fără vină în fiecare aspect al vieții sale publice. Mai mult, Noe umbla cu Dumnezeu, ceea ce sugerează că el căuta căile lui Dumnezeu și dorea să meargă în direcția în care duceau ele.

    Aceste trăsături sunt cu atât mai luminoase cu cât ele au strălucit într-o lume extrem de întunecată. Ele sunt de asemenea un model pentru noi, creștinii, fiindcă trăim într-o lume care se îndreaptă și ea cu repeziciune către o altă zi a judecății. Nu trebuie să disperăm atunci când întunericul pare atât de gros și nu trebuie să uităm de păcătoșii care au nevoie să dea răspuns chemării lui Dumnezeu la pocăință, ci trebuie să manifestăm trăsăturile lui Hristos, la fel cum Noe a făcut. Duhul Sfânt ne va da putere să trăim în integritate, să iubim dreptatea și să facem ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Astfel, vom umbla cu Dumnezeu, mergând pe o cale evlavioasă și strălucind ca lumini în mijlocul acestei lumi.

    S J Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă.
    Ieremia 10.23

    Tânărul și peștera

    Când tânărul și-a recăpătat cunoștința, era lovit și avea dureri, însă din fericire nu avea răni majore. Lanterna zăcea spartă în bucăți, iar el era cufundat în întunericul gros. A găsit în buzunar câteva chibrituri pe care le-a aprins pe rând doar ca să lumineze puțin. Cu toate că lumina lor a fost mică, și-a dat seama de adâncimea prăpastiei unde a căzut și că era imposibil să urce înapoi. Tremurând de frig și de groază, cu greu a îndrăznit să se miște, îngrozit că ar putea cădea din nou. În cele din urmă, s-a târât atent pe mâini și genunchi. I se părea că ar fi fost îngropat de viu, simțea că moartea este pe aproape. În disperarea și agonia în care se afla, i-au trecut prin fața ochilor păcatele vieții și a început să strige la Dumnezeu pentru îndurare, nu pentru salvarea trupului, întrucât știa că acest lucru era imposibil, ci pentru mântuirea sufletului său.

    Dar soarta omului nu este în puterea lui; Dumnezeu a ascultat suspinul acestui suflet. Amintindu-și unele cuvinte din Biblie, tânărul și-a încredințat sufletul în mâinile Mântuitorului. Acele adevăruri de preț i-au luminat inima rece și întunecată. Și același lucru se va întâmpla cu oricine se ocupă cu citirea cuvintelor Scripturii.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TINE SEAMA DE AVERTIZĂRI

    „Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.” (Proverbe 29:1)

         În revista oficială a Institutului Naval, Frank Koch a scris un articol despre un conflict maritim neobișnuit. O navă de luptă se pregătea de manevre pe o vreme grea. Puțin după apusul soarelui, marinarul de cart a raportat o lumină în depărtare. Căpitanul i-a comunicat să trimită un mesaj: „Pericol de impact. Vă rugăm să schimbați cursul cu douăzeci de grade.” Câteva minute mai târziu, a venit înapoi răspunsul: „Rugăm schimbați voi cursul!” Căpitanul, nervos, a ordonat trimiterea unui nou mesaj: „Aici căpitanul. Schimbați cursul cu douăzeci de grade.” Din nou a sosit răspunsul: „Aici un marinar, clasa a doua. Ar fi bine să vă schimbați voi cursul.” Furios deja, căpitanul a lansat o ultimă amenințare: „Aici navă de luptă. Schimbați-vă cursul!” Și a primit de îndată următorul mesaj: „Aici farul. Schimbați voi cursul!” Și abia atunci căpitanul a schimbat cursul navei!

    E o nesăbuință să ignori semnalele care te avertizează că ești în pericol. Ele pot lua diferite forme: simptomele unei probleme de sănătate, conflict marital prelungit, copii răzvrătiți, datorii excesive, obiceiuri ce distrug sufletul, stresul care te leagă de mâini și de picioare… Lista poate continua. Nu contează dacă ai succes, dacă ești influent și ocupat, când Dumnezeu îți trimite o avertizare și îți spune să-ți schimbi direcția, dacă ești înțelept, nu te vei tocmi… ci vei face lucrul acela degrabă. Haide să punem problema într-un mod mai personal.

    Te-a confruntat Dumnezeu în ultima vreme cu privire la vreun aspect greșit din viața ta, însă tu te opui în continuare? Sau amâni rezolvarea? Să știi că lucrurile îți vor merge bine când te întorci spre El, nu când Îi întorci spatele!

    Așa că, ține seama de avertizările Lui!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 3:12-26

    Aflând de vindecarea omului neputincios, mulţimea curioasă dă buzna. Toţi sunt plini de uimire şi de admiraţie (v. 10). Petru însă le abate imediat atenţia de la sine însuşi şi de la Ioan, punând minunea în dreptul puterii Numelui Isus. Această lucrare demonstra în mod strălucit viaţa şi puterea în înviere a Celui pe care ei Îl dăduseră morţii. Laţi tăgăduit pe Cel Sfânt şi Drept, le declară apostolul, nu pentru ai condamna, ci ca unul care a înţeles din experienţă ruşinea acestui păcat (v. 14; Luca 22:57). Ştiu că în neştiinţă aţi făcut aşa (v. 17), adaugă el, confirmând cuvântul Mântuitorului de pe cruce: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac (Luca 23:34). Şi astfel, ocazia dată aici din nou iudeilor de a auzi Evanghelia şi de a se pocăi răspunde la această rugăciune a Domnului. Au în mijlocul lor mărturia Duhului Sfânt rostită prin gura lui Petru şi văzută în adunare (cap.2:44-47). Dacă naţiunea, recunoscându-şi păcatul, se întoarce acum la Dumnezeu, Domnul va putea reveni; dacă nu, ea nu va mai putea fi scuzată de acum încolo de neştiinţă.

  • 28 August 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și ați murmurat în corturile voastre și ați zis: „Pentru că Domnul ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriților, ca să ne nimicească. Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiii anachimilor»”.
    Deuteronom 1.27,28

    Ciudată dovadă a urii! Cât de absurde sunt argumentele necredinței! Cu siguranță că, dacă i-ar fi urât, nu era nimic mai ușor decât să-i lase să moară în Egipt, sub biciul ispravnicilor lui faraon. De ce să Se mai obosească cu ei? De ce să mai trimită cele zece plăgi asupra celor ce-i asupreau? De ce, dacă îi ura, nu făcuse ca apele Mării Roșii să se prăvălească asupra lor, așa cum se întâmplase vrăjmașilor lor? Într-un cuvânt, de ce toate aceste minunate triumfuri ale harului în beneficiul lor, dacă îi ura?

    Dacă israeliții n-ar fi fost guvernați de duhul întunecat al necredinței, astfel de dovezi i-ar fi condus către o concluzie complet opusă celei căreia i-au dat glas. Nu există nimic sub ceruri atât de irațional ca necredința. Și, de cealaltă parte, nu este nimic atât de sănătos, de clar și de logic precum argumentele credinței.

    Necredința conduce nu doar la concluzii complet greșite, ci și la murmure și la cârtire. Ea nu vede niciodată latura dreaptă a lucrurilor, nici pe cea luminoasă, ci este întotdeauna în întuneric, întotdeauna greșită, din simplul motiv că Îl scoate pe Dumnezeu din calcul și privește doar la împrejurări. Dacă ar fi avut credință, israeliții ar fi spus: «Chiar dacă cetățile au ziduri până la nori, Dumnezeul nostru este deasupra lor, căci El locuiește în cer. Dacă țara ar fi plină de uriași, ei vor fi ca pleava vânturată înaintea Aceluia care a făgăduit că va da țara Canaanului seminței lui Avraam, pentru o stăpânire veșnică».

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ascultă sfaturile și primește învățătura ca să fii înțelept pe viitor!
    Proverbe 19.20

    Tânărul și peștera

    În călătoria sa pe munte, tânărul excursionist ajunse la o peșteră a cărei intrare era blocată de niște scânduri pe care scria: „Pericol! Nu intrați!”. Cum neascultarea este o caracteristică a naturii noastre păcătoase, tânărul nu a ținut cont de avertizarea scrisă și a intrat în peșteră. La început, lumina slabă a lanternei străpungea cu greu întunericul dens. Dar pe măsură ce ochii i s-au obișnuit cu întunericul, a putut vedea stâncile ascuțite și o cărare pe care a început să meargă cu grijă. Toate păreau să decurgă bine un timp. Dar la un moment dat, tânărul a pășit în gol și a căzut într-o prăpastie, unde a zăcut inconștient câtva timp.

    Mântuitorul a spus: „Cine umblă în întuneric nu știe unde merge” (Ioan 12.35). Iată marele adevăr care se repetă în viața oamenilor! O mulțime de oameni merg pe bâjbâite în întunericul păcatului: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14.12). O altă mulțime merge pe bâjbâite la „lumina” slabă a unei religii, a unei tradiții, a unei datini…, iar la moarte cad în întunericul veșnic. Iată de ce Mântuitorul, care este Lumina lumii, ne cheamă să mergem la El și astfel vom putea umbla pe cărarea vieții ca unii care avem lumina dumnezeiască.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    POTI S-O FACI !

    „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

         Una din strategiile preferate ale lui Satan este să te facă să te simți incapabil de-a duce la bun sfârșit un lucru vrednic de laudă. El îți va aduce aminte de greșelile din trecut, așa încât, chiar dacă te străduiești, teama de eșec să te sâcâie… De regulă, toate acestea poartă denumirea de „sindromul eșecului.” Satan dorește să ai o părere atât de nefavorabilă despre tine, încât să nu mai ai deloc încredere.

    În realitate, tu nu ai nevoie de încredere în tine însuți – ci în Dumnezeul care trăiește în tine! Fără lucrul acesta, ești ca un avion fără combustibil, care stă pe pistă: arăți bine, însă nu ai nicio putere. Prin Hristos, tu ai puterea de a face ceea ce nu ai face singur! Odată ce-ți însușești acest adevăr, de fiecare dată când Satan îți va zice „nu ești în stare de nimic bun”, răspunsul tău va fi: „Poate… dar Isus care locuiește în mine e în stare! Și o va face, pentru că mă bazez pe El, nu pe mine însumi. Cuvântul Său spune că voi „izbuti în tot ce voi face.” (vezi Iosua 1:7).

    Când vrăjmașul îți spune: „Nu ești în stare să faci asta, așa că nici nu-ncerca – vei eșua din nou așa cum ai făcut și în trecut!”, răspunsul tău trebuie să fie: „E adevărat; fără Isus nu pot face nici măcar un singur lucru. Dar cu El și în El, pot face tot ce trebuie să fac.” Rostește  cuvintele  următoare, așează-le în inima ta și bazează-te pe ele astăzi: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Sunt gata pentru orice și sunt pregătit să fac totul prin El, care-mi insuflă putere lăuntrică; sunt mai mult decât suficient în suficiența lui Hristos. Amin”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 2:42-47; 3:1-11

    Capitolul 2 se încheie cu un minunat tablou al adunării la începuturile ei. Ca şi astăzi, erau adunări pentru zidire, pentru închinare şi pentru rugăciune (v. 42). Noi însă limităm adesea viaţa adunării doar la aceste manifestări, când ea ar trebui extinsă şi în casele celor care o compun (v. 46).

    Fiecare suflet a fost cuprins de teamă, afirmă versetul 43. Sobrietatea şi seriozitatea se pot armoniza în mod deplin cu bucuria semnalată la sfârşitul versetului 46.

    În capitolul 3 vedem cum puterea Duhului Sfânt se manifestă nu numai în cuvintele apostolilor, ci şi în lucrările lor.

    Cerând milostenie de la Petru şi de la Ioan, sărmanul olog aşezat la poarta Frumoasă a templului nu se aştepta nici pe departe la darul pe care avea săl primească: o vindecare miraculoasă prin credinţa în singurul Nume, al lui Isus. Ce am, aceasta îţi dau spune Petru (v. 6). Când este vorba de dat, noi ne gândim, în general, mai întâi la bani (v. 6) şi prea rar la inepuizabila comoară cerească, adică la cunoaşterea Mântuitorului, de care avem totuşi privilegiul să le facem parte celor din jurul nostru.

    Ce schimbare pentru acest biet olog! Până atunci, el era la poartă, cu alte cuvinte, afară. Acum intră
    în prezenţa lui Dumnezeu pentru aL lăuda (v. 8). Va mai sta vreunul dintre cititorii noştri încă la poartă?

  • 27 August 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Isus deci, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine. Și a spus: „Unde l-ați pus?”. Ei I-au spus: „Doamne, vino și vezi”. Isus plângea. Iudeii deci spuneau: „Iată cât îl iubea!”. Ioan 11:33-36

    Îl vedem aici pe Fiul lui Dumnezeu, stând la mormântul lui Lazăr și plângând. El fusese adesea oaspete în casa din Betania, unde domnea o atmosferă cerească și plină de dragoste. Domnul găsise acolo odihnă, în mijlocul trudei Sale și a agitației din jurul Său. Acum lucrurile se schimbaseră, fiindcă un alt vizitator intrase în acel cămin: moartea, oaspetele nedorit, care adusese durere și întristare. În aceste împrejurări triste sosea acum Domnul Isus.

    În Isaia 63.9 citim: „În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat”. Aceste cuvinte profetice și-au găsit de bună-seamă împlinirea aici. El a pătruns în toată durerea lor și a simțit întristarea lor așa cum nimeni altul nu o putea face. Nu doar că a fost cuprins de o neasemuită compasiune, însă a putut aduce speranță în această scenă a durerii și a morții. Acesta a fost de fapt scopul venirii Sale pe pământ. La apariția Sa, vrăjmașii trebuie să se risipească; El îi va birui pe toți și va triumfa asupra lor.

    Hristos a venit ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa. A venit pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe diavolul, care avea puterea morții. Mai mult, El a venit ca să aducă la lumină viața și neputrezirea, în această lume în care domneau păcatul și moartea. Scumpul nostru Mântuitor nu numai că a plâns cu cei care plângeau și nu numai că a simțit din plin durerea lor, ci a purtat toată povara păcatului și judecata dreaptă a lui Dumnezeu în trupul Său, pe lemn. Hristos a biruit și biruința Lui este a noastră. „Moartea a fost înghițită de victorie … Unde îți este boldul, moarte? … Mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 15.54,55,57).

    J Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga și-i zicea: „Dacă vrei, poți să mă cureți”.
    Marcu 1.40

    Vindecarea unui lepros

    Lepra este o boală incurabilă; în Biblie, ea caracterizează păcatul și efectele sale în viața oamenilor. Leprosul, care a venit la Isus, a aflat în Mântuitorul nu numai voința și puterea, ci și toată mila produsă de iubirea desăvârșită. Această iubire s-a arătat în Mântuitorul, a cărui sfințenie perfectă Îi permitea să atingă cea mai gravă boală fără să-i cauzeze ceva.

    Lepra, simbol al păcatului, contamina pe oricine intra în contact cu ea. Prin Isus Hristos, din contră, leprosul a fost curățit. În această vindecare observăm perfecțiunile divine și umane ale Mântuitorului, Slujitorul desăvârșit, iubirea care a coborât pentru a împlini această slujbă, puritatea desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu care îl ridică pe păcătos, smerenia care vrea să evite manifestările publicului mirat de minuni și devotamentul care caută satisfacția în împlinirea voii Tatălui ceresc și nu aclamațiile mulțimii. Toate lucrările Domnului au avut acest caracter și această țintă.

    Punând semnul egal între lepră și păcat, putem să înțelegem că Mântuitorul este singurul care ne poate ierta de orice păcat. Să acceptăm iertarea Lui!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PREGĂTIREA PENTRU SLUJIRE

    „Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” (Exod 4:13)

         Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise și i-a spus să se ducă la palatul lui Faraon să-i zică: „Lasă pe poporul Meu să plece”, Moise I-a răspuns: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Simți și tu la fel, astăzi? Dacă e așa, amintește-ți ce i-a spus Dumnezeu lui Moise: „Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” (Exod 4:12). Când te cheamă Dumnezeu, El te și echipează, dar nu o face neapărat dinainte. Uneori pregătirea ta se desfășoară în timpul în care faci ceea ce a spus Dumnezeu, chiar dacă pare un lucru înfricoșător.

    Poate că în ultima vreme i-ai spus lui Dumnezeu: „Mi-e teamă să vorbesc în public – de ce dorești ca eu să conduc această adunare?” Sau: „De ce vrei să candidez pentru acest post, dacă nu sunt pregătit?” Nu te poți baza pe propria ta perspectivă. Singurele calificări de care ai nevoie, pentru a face oricare din lucrările la care te cheamă Dumnezeu, sunt tăria și abilitatea Sa! Restul e calificare la locul de muncă. Trebuie numai să te încrezi în Dumnezeu și să treci la acțiune la îndemnul Său. Asta nu înseamnă că nu-ți va fi teamă niciodată. Teama va exista! Însă atunci va trebui să pui în practică credința – pentru a te dezvolta și pentru a crește mai mult decât îți poți imagina, și să începi să faci ceea ce trebuie pe baza a ceea ce știi deja. Lucrul acesta poate fi umilitor.

    Vei descoperi că ești mai dependent de Dumnezeu decât ai fost vreodată! Probabil va trebui să pui o grămadă de întrebări despre cei din jurul tău – și uneori nu numai o dată. Însă nu-ți fie teamă să întrebi, să faci greșeli, să cauți asistență sau să faci lucrurile altfel decât cei dinaintea ta. Dacă Dumnezeu te-a chemat – ești persoana potrivită pentru această lucrare. Nu pierde niciodată din vedere lucrul acesta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 2:22-41

    Pornind de la un text din profetul Ioel, Petru le-a demonstrat iudeilor că puterea care acţiona în mijlocul lor era de origine divină. Ori de câte ori auzim o lectură biblică, oricare ar fi ea, să nu uităm niciodată că Dumnezeu ne vorbeşte. Acum Petru le aminteşte de drumul minunat al lui Hristos aici, jos, de moartea şi de învierea Sa, anunţate în mai multe pasaje din Scripturi şi atestate de apostoli.

    Astfel, pe acest Isus, pe care poporul Îl răstignise, Dumnezeu L-a pus să şadă la dreapta Sa, făcându-L şi Domn şi Hristos.

    Ce subiect înspăimântător pentru ucigaşii Lui, convinşi de o astfel de crimă! Străpunşi în conştiinţă, auditorii sunt cuprinşi de căinţă, am putea spune de teamă şi de confuzie deopotrivă. Cum să-L liniştească pe Dumnezeu după o asemenea crimă?

    În primul rând prin pocăinţă, răspunde Petru. Aceasta nu este un simplu regret al unei purtări rele, ci o judecată pe care o facem împreună cu Dumnezeu asupra faptelor comise şi o abandonare a vechii comportări; ea este deja o primă manifestare a credinţei (iată de ce apostolul nu mai are nevoie să-i invite să creadă).

    Trei mii de persoane sunt convertite şi botezate ca urmare a acestei prime predicări.


  • 26 August 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Iată, vom intra în țară; să legi funia aceasta de fir stacojiu la fereastra prin care ne-ai coborât și să aduni la tine în casă pe tatăl tău și pe mama ta și pe frații tăi și toată casa tatălui tău. Și va fi așa: oricine va ieși în stradă dincolo de ușile casei tale, sângele său va fi asupra capului său, și noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele său va fi asupra capului nostru, dacă cineva pune mâna pe el.
    Iosua 2:18,19

    Ce imagine frumoasă a mântuirii lui Dumnezeu! Rahav trebuia să lege funia la fereastră, așa încât toți o puteau vedea. Poporul țării, privind-o, nu avea nicio idee cu privire la rostul ei.

    Rahav a primit porunca să-i aducă în casă pe tatăl ei, pe mama ei, pe frații ei și pe celelalte rude ale ei. Toți erau la adăpostul funiei roșii și aveau să fie în siguranță atunci când judecata avea să cadă asupra Ierihonului.

    Toți cei care sunt în Hristos sunt la adăpostul prețiosului Său sânge. Acesta este adevăratul semn, căci Tatăl la el privește. Hristos a murit pentru mine, prin urmare sufletul meu este în siguranță. Cu alte cuvinte, ei au spus: «Rahav, noi vom fi garanții tăi, iar tu și casa ta veți fi mântuiți, dacă veți fi la adăpostul funiei roșii». Hristos este Garantul tuturor celor care și-au pus încrederea în sângele Său scump. Dar, dacă Rahav sau altcineva din casă ieșea de sub protecția funiei roșii, era spre pierzarea lor.

    Dacă cineva refuză să se încreadă în Domnul Isus Hristos, dacă refuză să-și găsească adăpost în sângele Său, în ziua judecății va suferi pierzarea, fiindcă a disprețuit jertfa Domnului Isus.

    H A Ironside

    Tu ai fost înălțat pe cruce, scump Isus, scump Isus,

    Să aibă cei ce cred salvare, scump Isus, scump Isus,

    În suferințe cufundat, prin judecata ce-ai purtat,

    Tu viața pentru noi Ți-ai dat, scump Isus, scump Isus!

    H Rossier

    A Ladrierre

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce! Primim de la Dumnezeu binele, și să nu primim și răul?
    Iov 2.10

    De ce permite Dumnezeu toate acestea?

    Această întrebare se pune adesea. Și cei mai mulți se gândesc atunci la războaie, catastrofe cauzate de secetă, terorism și alte evenimente groaznice. Dar să-mi permiteți o întrebare: De ce gândim de fapt așa de „negativ”? Ne-am gândit vreodată de ce permite Dumnezeu atâta bine? De exemplu sănătate, familie intactă, loc de muncă, frigidere pline la refuz și multe altele. Este Dumnezeu obligat ca să ne dea toate acestea? Sau ni le dă din bunătate?

    Să ne imaginăm viața într-un mare oraș. Câtă minciună, corupție, desfrâu sexual, furt, brutalitate a trebuit să vadă Dumnezeu acolo în ultimele 24 de ore! Nu a fost puțin. Cum a reacționat Dumnezeu? A lăsat să cadă foc din cer? S-a închis ușa harului, a împăcării și a iertării? Nu! Locuitorii acelui oraș au trăit mai departe cu darurile lui Dumnezeu. Ca și noi. Dar cine Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ele? Cine „irosește” măcar un gând către Dăruitorul tuturor darurilor bune? Dar când apare durere în viața noastră, deodată Dumnezeu se aude din toate gurile. Atunci se ivește întrebarea „de ce”, la care adesea nu putem răspunde. Iov a cunoscut această întrebare. Dar el a luat binele cu mulțumire de la Dumnezeu. Și el nu L-a renegat nici în durere, nici atunci când nu a primit niciun răspuns. – Aceasta contează: să ai o privire pentru bunătatea lui Dumnezeu și tot ce ne-a dăruit El. Și darul Său cel mai mare este Fiul Său iubit, Isus Hristos, care a mers la moarte pentru oameni păcătoși. El este răspunsul la toate întrebările.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI GRIJĂ LA CE TE UITI!

    „Să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului… dacă s-ar întâmpla să cadă cineva…” (Deuteronom 22:8)

         În prezent, există pe Internet sute și mii de site-uri pornografice, iar ideea este să fii expus la ele accidental printr-un marketing deștept. Asta explică de ce copiii ajung să fie dependenți de pornografie și de site-uri care o promovează, la miezul nopții, când părinții dorm. Însă aceste website-uri sunt vizitate și de adolescenți și de adulți. Așadar, protecția nu este necesară numai din partea părinților, ci și din partea celor aflați în linia întâi a luptei pentru puritate morală.

    În cartea sa: „Getting Through the Tough Stuff” (Cum s-o scoatem la capăt în situații dificile – n.tr.), Chuck Swindoll scrie: „Una din două persoane care merg la biserică este implicată activ în așa ceva pe Internet. Ești șocat? Nouă din zece copii au fost expuși la ea – majoritatea dintre ei din greșeală, în timp ce își făceau temele online. Treizeci și șapte la sută din pastori spun că pornografia de pe Internet este o luptă în viața lor prezentă. Majoritatea dintre ei sunt expuși prin ferestre care se deschid automat, prin e-mailuri nesolicitate și prin linkuri către website-uri cu denumiri ce par inocente. Când apare o imagine ademenitoare, ispita e greu de stăpânit, mai ales în cazul bărbaților. Internetul a devenit parte integrantă din viața noastră. În general e un lucru bun, dar într-o proporție la fel de mare este și aducător de moarte. Acesta e motivul pentru care noi, creștinii, avem responsabilitatea de a ne proteja de pericolele care fac parte din utilizarea Internetului!”

    Dumnezeu le-a poruncit iudeilor: „Să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului… dacă s-ar întâmpla să cadă cineva…” Chiar și apostolul Pavel a recunoscut că era posibil să se „descalifice” ca lider în lucrarea lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 9:27).

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: Ai grijă la ce te uiți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte
    2.121

    Câteva zile sau scurs de la înălţarea Domnului. Promisiunea Sa, care este şi a Tatălui, se va împlini (cap. 1.4). Sub formă de limbi împărţite, ca de foc (v. 3), Duhul Sfânt, Persoană divină, coboară pe pământ şi rămâne peste ucenici. Imediat, puterea Lui se arată în ei: devin capabili să vorbească în limbi pe care nu le cunoscuseră. Dumnezeu remediază astfel, în har, blestemul de la Babel şi le confirmă tuturor că binecuvântarea divină se va întinde peste tot pământul (Geneza 11:1-9).

    Sărbătoarea iudaică de la Cincizecime strângea an de an la Ierusalim o mulţime considerabilă dintre israeliţii risipiţi printre naţiuni. Şi această afluenţă va fi ocazia celei dintâi mari reuniuni de evanghelizare. Ce subiecte de uimire însă pentru această mulţime! Fiecare poate auzi, în propria sa limbă, lucrurile minunate ale lui Dumnezeu (v. 11). Şi cei care le vorbesc sunt nişte galileeni fără carte (comp. cu cap. 4.13 şi cu Ioan 7.15). Nu este necesar să faci parte dintr-o elită, nici să fi făcut anumite studii, pentru a deveni lucrător al Domnului. Dependenţa de El şi supunerea faţă de acţiunea Duhului Său, acestea sunt singurele condiţii necesare. De am putea fiecare în parte să le împlinim!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne