De Domnul sunt întăriți pașii omului.
Psalmul 37.23
Se spune că nu putem să ne așteptăm să găsim un text în Scriptură pentru a ne călăuzi în fiecare dintre miile de detalii ale vieții de zi cu zi. Poate că nu, însă cu siguranță există principii importante în Biblie, care, dacă sunt aplicate cum trebuie, ne vor oferi călăuzire, chiar dacă nu vom găsi un anume text pentru fiecare situație. Nu numai atât, ci avem și deplina siguranță că Dumnezeul nostru poate și vrea să-i călăuzească pe copiii Săi în toate lucrurile. „De Domnul sunt întăriți pașii omului.” „El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa” (Psalmul 25.9). „Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta” (Psalmul 32.8). El ne poate face cunoscut gândul Său cu privire la orice lucru din viața noastră.
El poate, în felul Său desăvârșit, să ne ofere certitudinea gândului Său în orice situație; de fapt, fără această certitudine nu ar trebui să facem nici măcar un pas. Domnul nostru Isus îl poate face conștient pe slujitorul Său cu privire la unde trebuie să meargă și la ce trebuie să facă pentru El. N-ar trebui să facem nimic cu incertitudine. Dacă încă nu suntem siguri cu privire la o anumită acțiune, să stăm liniștiți și să așteptăm! Cineva i-a spus prietenului său: «N-am nicio idee încotro să o apuc». «Atunci n-o apuca în nicio direcție», a fost răspunsul înțelept al prietenului.
Aici intervine însă o chestiune morală foarte importantă, anume starea sufletului nostru. Să fim siguri că ea are foarte mult de-a face cu călăuzirea! După cum am văzut, „El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa”. Să nu uităm niciodată acest lucru! Dacă suntem smeriți și nu ne încredem în noi înșine, dacă așteptăm toate de la Dumnezeu, cu o inimă sinceră, El cu siguranță ne va călăuzi. Însă niciodată nu vom primi călăuzire, dacă suntem deja hotărâți într-o direcție sau dacă voința noastră este la lucru.
Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui …”.
Ieremia 9.23
Pregătindu-se pentru un curs pe care trebuia să-l țină, ori de câte ori dădea peste vreun paragraf dintr-o carte care părea să vorbească despre starea lui, îl copia imediat într-un caiet. Spera ca aceste citate, pe care le scria cu mare grijă, să-l scape de frică și să-i ofere, în cele din urmă, bucuria și fericirea de care avea atâta nevoie. A venit și ultima zi în care a făcut corecturile finale la cartea sa care „trebuia să-l înțeleagă”. S-a dus într-un loc liniștit, s-a așezat sub un copac și a deschis prețioasa sa lucrare. A început să citească, dar în loc de liniște sufletească și bucurie, a fost copleșit de deznădejde, pentru că toate acele pasaje nu făceau altceva decât să-i aducă aminte de motivul pentru care le-a adunat. A priceput foarte repede că întregul său demers era sortit eșecului, așa că, dezgustat, a închis cartea. Însă Dumnezeu veghea asupra acestui om așa cum o face cu toți oamenii. Lucrurile au luat o altă întorsătură în ziua aceea. Soția lui, fără să știe ceva despre această carte secretă, a ieșit în după-masa acelei zile să se plimbe prin sătucul în care locuiau și s-a oprit în fața unei capele creștine. A intrat și, văzând o Biblie, s-a hotărât să ceară una. Pastorul, un om în vârstă, i-a oferit una cu multă plăcere.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ACELASI LUCRU ÎTI SPUNE SI TIE
„A venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)
Unul din primele lucruri pe care le-a făcut Domnul Isus după ce a înviat a fost să-Și caute ucenicii care-L abandonaseră jalnic. „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:19-21)
Printre ei se afla Petru, care a umblat pe ape, care a participat la minunea înmulțirii pâinilor pentru cei cinci mii de oameni flămânzi, și care i-a văzut pe Moise și pe Ilie stând lângă Domnul Isus pe Muntele Schimbării la Față. Marele, îndrăznețul și curajosul Petru care spusese: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35) Și „Toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.”
Cu toate acestea, Scriptura spune: „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.” (Marcu 14:50). Sfântul Ioan, Sfântul Andrei și Sfântul Iacov – cu toții zugrăviți pe vitraliile bisericilor din lumea întreagă – L-au lăsat singur pe Domnul Isus, când S-a aflat în cea mai mare încercare. Totuși, când a înviat din morți, El nu a adus vorba despre asta nici măcar o dată! În schimb, „le-a arătat mâinile…” (Ioan 20:20). De ce? Pentru a-i asigura că îi iubește în ciuda eșecurilor lor.
În loc să-i renege, El le-a zis: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
Astăzi, El îți spune același lucru și ție!
Volumul IV de Jean Koechlin
Ioan 18:12-27
Stând acolo
şi încălzinduse cu cei careL luaseră şiL legaseră pe Învăţătorul său, Petru practic deja Îl tăgăduise. Alegândune de bunăvoie tovărăşia celor din lumea care La răstignit pe Isus şi împărtăşind relaxările ei, ne expunem, întrun fel sau altul, la aL dezonora pe Domnul. Pentru că nu putem conta pe faptul că vom fi păziţi (ca răspuns la rugăciunea Lui din cap. 17:1517), dacă nu realizăm separarea de care ne vorbeşte El în aceleaşi versete! Prin infidelitatea lui, Petru scapă pe moment de ruşine şi de persecuţie ca şi cum ar fi fost mai mare decât Stăpânul său (cap. 15:20), care întâmpină fără rezerve ura şi dispreţul oamenilor. La interogatoriul ipocrit al marelui preot, Isus nu are nimic de răspuns. El Îşi dăduse mărturia în mod public. Judecătorilor Lui le revenea acum săL dovedească vinovat, dacă ar fi putut!
Această evanghelie subliniază mai mult decât celelalte trei demnitatea şi autoritatea Fiului lui Dumnezeu. În ciuda umilinţelor pe care trebuie să le cunoască şi a modului în care este tratat, El domină întrun mod absolut aceste scene, ca Cel care Sa dat pe Sine Însuşi lui Dumnezeu, ca arderedetot desăvârşită (Efeseni 5.2).
Mana Zilnica 