Mana Zilnica

Mana Zilnica

31 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Căpeteniile s-au apropiat de mine, zicând: „Poporul lui Israel și preoții și leviții nu s-au despărțit de popoarele țărilor, făcând după urâciunile lor, ale canaaniților, ale hetiților, ale fereziților, ale iebusiților, ale amoniților, ale moabiților, ale egiptenilor și ale amoriților, pentru că au luat dintre fiicele lor pentru ei înșiși și pentru fiii lor și au amestecat sămânța sfântă cu popoarele țărilor; și mâna mai-marilor și a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioșia aceasta”. Și, când am auzit acest lucru, mi-am sfâșiat haina și mantaua și mi-am smuls perii capului și barba și am stat jos uimit.
Ezra 9.1-3

După captivitatea babiloniană – Vești tulburătoare

Ezra și tovarășii săi ajunseseră în Ierusalim doar de câteva zile când au primit vestea că mulți israeliți, chiar preoți și leviți printre ei, se căsătoriseră cu femei din popoarele țărilor din jur, iar mai-marii și căpeteniile fuseseră cei dintâi în necredincioșia aceasta. Ezra, la auzul acestor lucruri, și-a sfâșiat hainele, și-a smuls perii capului și barba și s-a aruncat la pământ, rămânând acolo până în clipa când se aducea jertfa de seară.

În clipa când se aducea jertfa de seară – timpul când, mai târziu, Domnul nostru Isus murea pe cruce pentru păcatele noastre – Ezra a îngenuncheat, cu rușine și cu umilință, și a început să se roage, mărturisind acest mare păcat al neascultării, comis prin amestecarea cu popoarele din jur. El s-a identificat cu cei care păcătuiseră și I-a dat dreptate lui Dumnezeu, cu toată smerenia. A folosit mereu cuvântul „noi” și niciodată cuvântul „ei”. Mulți dintre israeliți, bărbați, femei și copii, i s-au alăturat, plângând cu amar.

Atunci când păcatul este dat pe față, tendința noastră naturală este să-i blamăm pe cei care au păcătuit, făcându-ne pe noi înșine să părem buni, prin contrast. Înaintea lui Dumnezeu însă, nu suntem doar persoane individuale, ci facem de asemenea parte dintr-o colectivitate, cu care suntem asociați, fie că vorbim de adunare, de o comunitate sau de un popor. El să ne ajute să ne luăm locul cu umilință înaintea Lui! Ezra nu a întors spatele celor din popor și nici nu a plecat înapoi în Babilon, pentru a găsi oameni mai buni. A fost însă necesară nu doar mărturisirea, ci și abandonarea păcatului, pentru ca ei să beneficieze de binecuvântare (Proverbe 28.13).

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției …
Daniel 6.4

Tactica vrăjmașului

Daniel întrecea pe toate căpeteniile și dregătorii, pentru că în el era un duh înalt. Vrăjmașul oricărui bine, diavolul, a lucrat în așa fel prin oamenii săi, ca Daniel să devină ținta invidiei și urii tuturor acelora care râvneau după acel post însemnat. Îi întindeau tot felul de curse lui Daniel. Intenția acestora era de a găsi un motiv, pentru care să-l poată acuza pe Daniel înaintea împăratului. Dar orice încercare a vrăjmașilor lui Daniel s-a dovedit zadarnică.

Cugetând la viața Mântuitorului pe pământ, recunoaștem că El era, în mod cu totul deosebit, ținta atacurilor vrăjmașului cel vechi, diavolul, și a oamenilor inspirați de acesta. Tot timpul, acest pârâș al oamenilor – diavolul – a căutat să găsească ceva în Omul Isus Hristos, dar nu a putut găsi, fiindcă în Domnul totul era desăvârșit. Cine ar putea scoate la lumină, din cercetarea Evangheliilor, vreun fapt din activitatea Domnului Isus, care ar fi avut alt obiectiv decât gloria lui Dumnezeu și binecuvântarea omului? Forța spirituală a personalității Mântuitorului se exprima în afirmațiile și faptele pe care le făcea. Astfel, nu trebuie să fim surprinși citind despre impresia deosebită, pe care o făcea pretutindeni: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Dușmanii Domnului nu găseau motive de acuzare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INTEGRITATEA

„Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte…” (Proverbe 11:3)

     Cuvântul „integritate” derivă de la cuvântul „întreg”, termenul matematic ce desemnează numărul întreg în opoziție cu fracția. Așadar, când umbli în integritate sau neprihănire înseamnă că spui întregul adevăr, nu numai o parte din el. De aceea când depunem jurământ la tribunal ne angajăm că vom spune „adevărul și numai adevărul și nimic altceva decât adevărul.”

Oare de ce denaturăm adevărul? De ce îl înfrumusețăm sau spunem jumătăți de adevăr? Uneori o facem pentru câștiguri bănești, alteori pentru a obține avantaje sociale. Uneori pentru a ne ascunde faptele, alteori pentru a ne apropia anumite beneficii. Iacov, al cărui nume înseamnă „înșelătorul”, a conspirat cu mama sa înșelându-și tatăl pentru a primi dreptul de întâi născut – o moștenire de două ori mai mare, care aparținea de drept lui Esau, fratele său mai mare. Și Iacov a plătit scump!

Și-a irosit paisprezece ani din viață ca fugar, muncind pentru socrul său… care a fost un înșelător mai mare și mai priceput decât Iacov! În cele din urmă, în disperare, Iacov a avut o întâlnire cu Dumnezeu, de la care a auzit aceste cuvinte: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge… căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28:15). În acea zi, sistemul de valori al lui Iacov s-a schimbat, și „cel ce a luat” a devenit „cel ce a dat”. El i-a spus lui Dumnezeu: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.” (Geneza 28:22). Iar după aceea, Dumnezeu l-a binecuvântat mai mult decât visase el vreodată: Iacov s-a întors acasă după mulți ani, alături de o familie frumoasă, mari bogății și un nou nume: Israel.

Adevărul este că integritatea îți aduce beneficii de fiecare dată. De ce? Fiindcă Dumnezeu garantează asta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 4:23-27

Petru şi Ioan îi regăsesc pe ceilalţi ucenici (numiţi ai lor, în v. 23), le spun şi lor hotărârea mai-marilor poporului, după care, în loc să se hotărască cu privire la ce au de făcut, apelează la resursa lor comună: rugăciunea (vezi şi cap. 6:4; 12:5,12; 14:23). Ei recunosc, în revolta iudeilor şi a naţiunilor împotriva lui Dumnezeu şi a Sfântului Său Slujitor, Isus (v. 27), împlinirea Scripturilor (încă parţială, ceea ce i-a făcut pe apostoli să omită să citeze, din Psalmul 2, înfricoşătorul răspuns divin la aceste provocări ale oamenilor).

Îndrăzneala este un cuvânt caracteristic acestui capitol (v. 13,29,31) şi al cărţii în ansamblu, care se încheie aproximativ tot cu acest cuvânt (cap. 28:31). Aceasta nu are nimic dea face cu energia cărnii, care cândva îl împinsese pe Petru înainte şi care apoi îl părăsise. Ucenicii o obţin ca răspuns la rugăciunile lor. Să-i imităm şi noi, atunci când simţim că ne părăseşte curajul!

Ca urmare, în versetele 32-37 avem o nouă descriere minunată a Adunării în prospeţimea dragostei dintâi. Fără pretenţia de a reveni la acest fericit început, să ne străduim să trăim în spiritul său, lăsând deoparte egoismul nostru şi prinzând toate ocaziile de a ne dedica fraţilor noştri.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: