Mana Zilnica

Mana Zilnica

1 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Totuși cei mai mulți dintre ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, pentru că au fost uciși în pustie.
1 Corinteni 10.5

Orice suflet născut din nou are capacitatea și dorința de a-I fi plăcut lui Dumnezeu. Însă „fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți” (Evrei 11.6).

Enoh a fost un credincios din Vechiul Testament care a fost plăcut lui Dumnezeu, prin faptul că s-a păzit de întinarea și de nelegiuirea veacului în care trăia (Evrei 11.5); apoi Dumnezeu l-a luat din acel veac, fără să vadă moartea. El este o imagine frumoasă a speranței pe care creștinii o au de a fi eliberați de mânia viitoare.

Dumnezeu însă nu Și-a găsit plăcerea în mulți dintre fiii lui Israel. Ei au fost caracterizați de poftă, de idolatrie, de curvie, de ispitire a lui Hristos și de cârtire. Drept urmare, Dumnezeu i-a făcut să cadă în pustie. Acestea au fost scrise pentru învățătura noastră, ca să nu cădem în aceleași capcane.

O viață plăcută lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra vieții noastre de rugăciune, fiindcă Ioan scrie: „Orice cerem primim de la El, pentru că ținem poruncile Lui și practicăm cele plăcute înaintea Lui” (1 Ioan 3.22). Doar un singur Om a putut spune: „Eu fac totdeauna lucrurile plăcute Lui” (Ioan 8.29). El este, prin urmare, exemplul perfect pentru noi. Chiar dacă nu facem întotdeauna lucrurile plăcute lui Dumnezeu, din cauza cărnii care locuiește în noi, trebuie să ne aducem aminte că izbăvirea noastră a fost împlinită prin Hristos și că avem puterea de a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu, prin Duhul care locuiește în noi (Romani 8.13).

Să punem la inimă îndemnul care spune: „Încolo deci, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus ca, după cum ați primit de la noi cum trebuie să umblați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, cum și umblați, să prisosiți și mai mult” (1 Tesaloniceni 4.1).

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat … păcatul lui îl apasă …
Isaia 24.19-20

Ne mirăm?

O româncă se afla în Japonia în martie 2011 când s-a produs marele cutremur de pământ. Ea a declarat unui reporter că a trecut prin cel mai groaznic moment din viață. Cutremurul a prins-o în apartamentul ei de la etajul zece. „Se zguduia totul în jurul meu. Ușile se închideau și se deschideau. Vesela cădea de pe rafturi, tablourile de pe pereți”, își amintea cu emoție femeia. „Doar gândul la Dumnezeu m-a ajutat să trec prin catastrofă”, a fost concluzia acestei femei.

Ne aflăm pe un pământ al nesiguranței, pe un pământ pe care s-a înfăptuit cea mai mare crimă din istoria universului: omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ne aflăm pe un pământ în care răutatea crește din zi în zi, iar întocmirile din inima oamenilor sunt îndreptate numai spre rău. Păcatul apasă asupra pământului și asupra locuitorilor lui. Ne mirăm că Dumnezeu vorbește locuitorilor pământului? Ceea ce este mai trist stă în faptul că ne aducem aminte de Dumnezeu numai în astfel de împrejurări tragice. Gândim că dacă ne facem semnul crucii sau spunem un „Doamne ajută” de formă scăpăm de consecințele păcatului nostru. Dumnezeu așteaptă de la noi realitatea: recunoașterea stării noastre rele și acceptarea lui Hristos ca unicul Salvator.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU RENUNTA!

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Pavel scrie: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc., iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățat, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat.

Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care poate numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea – nu slăbiciunea – Evangheliei. E o diferență uriașă între răceala unei inimi răzvrătite și strigătul unei inimi frământate care spune : „Doamne, scapă-mă de mine însumi.”

O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi!  Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.”

Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 5:1-16

Capitolul 4 începea printro conjuncţie adversativă (dar) care anunţa intervenţia vrăjmaşului împotriva adevărului începând de afară. Capitolul 5 se deschide printr-un alt dar, care introduce lucrarea sa înăuntru, pentru coruperea Adunării. Şi ştim că de atunci Satan n-a încetat să fie activ în aceste două feluri. Duhul de imitaţie şi dorinţa de a părea evlavioşi i-au antrenat la minciună pe Anania şi pe Safira. Petru îi mustră cu o sfântă indignare, iar ei sunt loviţi imediat de mâna lui Dumnezeu. Soarta lor veşnică nu este aici în discuţie. Este vorba de o manifestare a guvernării lui Dumnezeu. Sub pretext că suntem obiecte ale harului Său, să nu ne gândim cumva că Dumnezeu ar avea mai puţin dezgust faţă de păcat; El este sfânt şi astfel trebuie să fie copiii Săi (1 Petru 1:15-17).

Şi mare frică ia cuprins pe toţi cei care au auzit (v. 5). Este un sentiment pe care trebuie să-l cultivăm şi noi faţă de Acela care ne citeşte gândurile cele mai tainice.

Versetele 12-16 ne vorbesc despre minunile dragostei înfăptuite prin mâinile apostolilor
şi, de asemenea, ne arată că nu este suficient să-i admirăm pe cei credincioşi; trebuie făcut pasul cu îndrăzneală pentru a ne alătura Domnului (v. 13,14).

În Apocalipsa 21:8, fricoşii sunt cei dintâi numiţi printre cei pierduţi veşnic.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: