Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 August 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și ați murmurat în corturile voastre și ați zis: „Pentru că Domnul ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului, ca să ne dea în mâna amoriților, ca să ne nimicească. Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și cu ziduri până la ceruri; ba am văzut acolo și pe fiii anachimilor»”.
Deuteronom 1.27,28

Ciudată dovadă a urii! Cât de absurde sunt argumentele necredinței! Cu siguranță că, dacă i-ar fi urât, nu era nimic mai ușor decât să-i lase să moară în Egipt, sub biciul ispravnicilor lui faraon. De ce să Se mai obosească cu ei? De ce să mai trimită cele zece plăgi asupra celor ce-i asupreau? De ce, dacă îi ura, nu făcuse ca apele Mării Roșii să se prăvălească asupra lor, așa cum se întâmplase vrăjmașilor lor? Într-un cuvânt, de ce toate aceste minunate triumfuri ale harului în beneficiul lor, dacă îi ura?

Dacă israeliții n-ar fi fost guvernați de duhul întunecat al necredinței, astfel de dovezi i-ar fi condus către o concluzie complet opusă celei căreia i-au dat glas. Nu există nimic sub ceruri atât de irațional ca necredința. Și, de cealaltă parte, nu este nimic atât de sănătos, de clar și de logic precum argumentele credinței.

Necredința conduce nu doar la concluzii complet greșite, ci și la murmure și la cârtire. Ea nu vede niciodată latura dreaptă a lucrurilor, nici pe cea luminoasă, ci este întotdeauna în întuneric, întotdeauna greșită, din simplul motiv că Îl scoate pe Dumnezeu din calcul și privește doar la împrejurări. Dacă ar fi avut credință, israeliții ar fi spus: «Chiar dacă cetățile au ziduri până la nori, Dumnezeul nostru este deasupra lor, căci El locuiește în cer. Dacă țara ar fi plină de uriași, ei vor fi ca pleava vânturată înaintea Aceluia care a făgăduit că va da țara Canaanului seminței lui Avraam, pentru o stăpânire veșnică».

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ascultă sfaturile și primește învățătura ca să fii înțelept pe viitor!
Proverbe 19.20

Tânărul și peștera

În călătoria sa pe munte, tânărul excursionist ajunse la o peșteră a cărei intrare era blocată de niște scânduri pe care scria: „Pericol! Nu intrați!”. Cum neascultarea este o caracteristică a naturii noastre păcătoase, tânărul nu a ținut cont de avertizarea scrisă și a intrat în peșteră. La început, lumina slabă a lanternei străpungea cu greu întunericul dens. Dar pe măsură ce ochii i s-au obișnuit cu întunericul, a putut vedea stâncile ascuțite și o cărare pe care a început să meargă cu grijă. Toate păreau să decurgă bine un timp. Dar la un moment dat, tânărul a pășit în gol și a căzut într-o prăpastie, unde a zăcut inconștient câtva timp.

Mântuitorul a spus: „Cine umblă în întuneric nu știe unde merge” (Ioan 12.35). Iată marele adevăr care se repetă în viața oamenilor! O mulțime de oameni merg pe bâjbâite în întunericul păcatului: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14.12). O altă mulțime merge pe bâjbâite la „lumina” slabă a unei religii, a unei tradiții, a unei datini…, iar la moarte cad în întunericul veșnic. Iată de ce Mântuitorul, care este Lumina lumii, ne cheamă să mergem la El și astfel vom putea umbla pe cărarea vieții ca unii care avem lumina dumnezeiască.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

POTI S-O FACI !

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Una din strategiile preferate ale lui Satan este să te facă să te simți incapabil de-a duce la bun sfârșit un lucru vrednic de laudă. El îți va aduce aminte de greșelile din trecut, așa încât, chiar dacă te străduiești, teama de eșec să te sâcâie… De regulă, toate acestea poartă denumirea de „sindromul eșecului.” Satan dorește să ai o părere atât de nefavorabilă despre tine, încât să nu mai ai deloc încredere.

În realitate, tu nu ai nevoie de încredere în tine însuți – ci în Dumnezeul care trăiește în tine! Fără lucrul acesta, ești ca un avion fără combustibil, care stă pe pistă: arăți bine, însă nu ai nicio putere. Prin Hristos, tu ai puterea de a face ceea ce nu ai face singur! Odată ce-ți însușești acest adevăr, de fiecare dată când Satan îți va zice „nu ești în stare de nimic bun”, răspunsul tău va fi: „Poate… dar Isus care locuiește în mine e în stare! Și o va face, pentru că mă bazez pe El, nu pe mine însumi. Cuvântul Său spune că voi „izbuti în tot ce voi face.” (vezi Iosua 1:7).

Când vrăjmașul îți spune: „Nu ești în stare să faci asta, așa că nici nu-ncerca – vei eșua din nou așa cum ai făcut și în trecut!”, răspunsul tău trebuie să fie: „E adevărat; fără Isus nu pot face nici măcar un singur lucru. Dar cu El și în El, pot face tot ce trebuie să fac.” Rostește  cuvintele  următoare, așează-le în inima ta și bazează-te pe ele astăzi: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Sunt gata pentru orice și sunt pregătit să fac totul prin El, care-mi insuflă putere lăuntrică; sunt mai mult decât suficient în suficiența lui Hristos. Amin”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 2:42-47; 3:1-11

Capitolul 2 se încheie cu un minunat tablou al adunării la începuturile ei. Ca şi astăzi, erau adunări pentru zidire, pentru închinare şi pentru rugăciune (v. 42). Noi însă limităm adesea viaţa adunării doar la aceste manifestări, când ea ar trebui extinsă şi în casele celor care o compun (v. 46).

Fiecare suflet a fost cuprins de teamă, afirmă versetul 43. Sobrietatea şi seriozitatea se pot armoniza în mod deplin cu bucuria semnalată la sfârşitul versetului 46.

În capitolul 3 vedem cum puterea Duhului Sfânt se manifestă nu numai în cuvintele apostolilor, ci şi în lucrările lor.

Cerând milostenie de la Petru şi de la Ioan, sărmanul olog aşezat la poarta Frumoasă a templului nu se aştepta nici pe departe la darul pe care avea săl primească: o vindecare miraculoasă prin credinţa în singurul Nume, al lui Isus. Ce am, aceasta îţi dau spune Petru (v. 6). Când este vorba de dat, noi ne gândim, în general, mai întâi la bani (v. 6) şi prea rar la inepuizabila comoară cerească, adică la cunoaşterea Mântuitorului, de care avem totuşi privilegiul să le facem parte celor din jurul nostru.

Ce schimbare pentru acest biet olog! Până atunci, el era la poartă, cu alte cuvinte, afară. Acum intră
în prezenţa lui Dumnezeu pentru aL lăuda (v. 8). Va mai sta vreunul dintre cititorii noştri încă la poartă?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: