Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

La întâia mea apărare, nimeni n-a stat cu mine, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în seamă! Dar Domnul a stat lângă mine și m-a întărit, pentru ca, prin mine, să fie împlinită predicarea și toate națiunile să audă; și am fost scăpat din gura leului. Domnul mă va scăpa de orice lucrare rea și mă va păstra pentru Împărăția Sa cerească. A Lui fie gloria în vecii vecilor! Amin.
2 Timotei 4.16-18

Pavel nu și-a petrecut zilele din urmă într-o stare de disperare, în așteptarea martirajului. Nu, ci el i-a încurajat și i-a instruit pe alții și a continuat să citească și să scrie (versetul 13). În această epistolă găsim ultimele sale cuvinte către Timotei, adevăratul său „copil în credință” (1 Timotei 1.2). Această epistolă are un caracter foarte personal și, deși conține instrucțiuni pentru cei așezați în poziții de responsabilitate, lecții pentru tineri credincioși, doxologii și binecuvântări, ea este plină de încurajări, în ciuda situației dificile în care Pavel se afla. El își trăgea puterea din multe resurse divine, întotdeauna aflate la dispoziția credinței. Pavel spune, cu alte cuvinte: «Timotei, mergi înainte! Rămâi credincios, fii tare, veghează și fii cu băgare de seamă!». Pavel i-a cerut lui Timotei să-l viziteze în închisoare, în timpul celei de-a doua întemnițări a lui, însă nu avem dovezi că Timotei ar fi ajuns acolo înainte ca Pavel să fie executat.

Cum stau lucrurile cu noi? Care sunt ultimele cuvinte pe care le-am scrie celor dragi și prietenilor? Cuvintele lui Pavel izvorau dintr-o viață de credință și de adânc devotament față de Domnul său. Ce putem spune noi pentru încurajarea altora? Și am fi fost și noi gata să-l căutăm pe Pavel, așa cum a făcut Onisifor? Sau să stăm împreună cu el, ca Luca? Îndemnurile adresate lui Timotei sunt și pentru noi astăzi. Suntem noi gata să fim instrumente pe care Domnul să le folosească așa cum Îi place?

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine din cer este mai presus de toți …
Ioan 3.30-31

Hristos este totul

Într-o seară, celebrul dirijor italian Toscanini a condus Orchestra Simfonică din Philadelphia dirijând simfonia a IX-a de Beethoven. Muzica a fost atât de maiestuoasă, încât publicul a aplaudat în picioare timp de zece minute. Toscanini a spus orchestrei: „Doamnelor și domnilor, eu nu sunt nimic, voi nu sunteți nimic. Beethoven este totul”.

Avem în fața noastră o lecție interesantă. Suntem chemați să învățăm că valoarea cea mai mare o are cel care a creat. Ioan Botezătorul a înțeles bine acest adevăr. De aceea a spus despre Mântuitorul: „Cel ce vine din cer este mai presus de toți”. Ioan Botezătorul putea vorbi despre lucrurile lui Dumnezeu în legătură cu pământul, locul său de origine, în timp ce Mântuitorul, fiind ceresc și veșnic, vorbea din perspectiva cerească. Din firea sa, omul preferă să aibă un univers fără Dumnezeu, și în acest univers să se laude cu lucrările pe care le face. Natura veche a omului se prezintă deseori sub o aparență frumoasă însușindu-și merite care nu sunt ale sale. Însă cine ascultă chemarea Mântuitorului la viața veșnică și se încrede în acest Inițiator al mântuirii, primește o natură nouă care gândește ca și Ioan Botezătorul: Trebuie ca Mântuitorul să crească și eu să mă micșorez. Un astfel de om va spune sincer: Hristos este totul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂGĂDUINTELE LUI DUMNEZEU

„Făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”” (2 Corinteni 1:20)

     Noi putm remarca faptul că în Vechiul Testament promisiunile lui Dumnezeu se împlineau cu respectarea anumitor condiții. Cu alte cuvinte, trebuia să faci ceva: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19). Pentru a beneficia de promisiunea lui Dumnezeu, exista un preț de plătit, condiții de respectat și anumite lucruri care trebuiau făcute de persoana în cauză. Însă toate acestea s-au schimbat la cruce.

Când Domnul Isus a zis: „S-a isprăvit”, textul grecesc s-ar fi putut traduce literal cu „a fost plătit pe de-a-ntregul.” De aceea Pavel scrie: ” În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; iar atunci când rostim „Amin”, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” Ești tu un copil răscumpărat al lui Dumnezeu? Ești tu „în Hristos”? Atunci Dumnezeu spune: „Da, îți voi împlini nevoile, voi împlini față de tine promisiunile pe care ți le-am făcut.” Așa cum de la bancă ți se va spune că: „întrunești condițiile pentru acordarea creditului”, în calitate de credincios „întrunești condițiile pentru promisiunile pe care Dumnezeu ți le-a făcut în Cuvântul Său.

În legea Vechiului Testament, Dumnezeu a zis: „Dacă.” Însă celor ce sunt în Hristos și care sunt în harul Său, El le spune: „Da.” Care trebuie să fie răspunsul tău? „Amin”, care înseamnă „așa să fie”. Acesta e un adevăr care schimbă vieți! Acum înțelegi de ce Pavel a putut scrie plin de încredere: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).

Dumnezeu nu numai că poate să-ți împlinească nevoile, ci El caută și oportunități de-a o face.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 12:7-25

Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nul pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nuL împiedică pe Domnul săl elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea aşteptarea criminală a poporului iudeilor (v. 11), dar ascultase şi rugăciunile stăruitoare ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare. Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru al recunoaşte! Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! De câte ori încă ne îndoim, deşi răspunsul este deja la uşă!

Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregăti o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilă, în timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspândeşte mai mult ca niciodată (v. 24).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: