Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine”. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.
Ioan 21.3

Simon Petru – Misiunea sa

Cu puțin timp înainte de răstignirea Sa, Domnul Isus îl avertizase pe Simon Petru că acesta urma să se lepede de El de trei ori, însă l-a încurajat, spunându-i că urma să-i susțină credința și că, după restabilirea sa, avea să-i întărească pe frații săi (Luca 22.32). Petru urma nu doar să fie restabilit, ci să fie făcut mai folositor ca niciodată în lucrarea Domnului. Cât de minunat este harul Dumnezeului nostru!

Primul indiciu despre lucrarea de restabilire a lui Petru îl avem atunci când îngerii aflați la mormânt, în ziua învierii, le spun femeilor să ducă un mesaj ucenicilor și „lui Petru” (Marcu 16.7). Faptul că fusese menționat separat era de natură să mângâie inima ucenicului zdrobit, făcându-l să înțeleagă că Domnul Se gândea în mod special la el. De asemenea, în seara zilei de înviere, ucenicii au menționat că Domnul i Se arătase „lui Simon” (Luca 24.34). Domnul Isus avusese o întâlnire personală cu Petru, în care îl asigurase de iertarea Sa pentru păcatul de care se făcuse vinovat.

Poate că Simon credea că, deși fusese iertat, își pierduse orice utilitate în lucrare. Prin urmare, s-a întors la vechea lui îndeletnicire de pescar, din care Domnul îl scosese mai înainte. În Ioan 21, puterea naturală de conducere a lui Petru este evidentă, atunci când alți șase ucenici îl urmează în această acțiune. Iată o lecție solemnă pentru toți cei care sunt conducători în poporul lui Dumnezeu: ei ai o putere mare de influență, fie spre bine, fie spre rău. Simon avea să afle în curând că Domnul nu numai că îl iertase, dar și că avea planuri mari cu el, ca apostol: avea să-i dea în grijă oile Sale prețioase.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este datoria noastră dar … să lucrăm împreună cu adevărul.
3 Ioan 8

Doi colaboratori

Dumnezeu i-a dat reformatorului Martin Luther un colaborator de o valoare care nu se poate prețui în persoana lui Philipp Melanchthon (1497-1560). De timpuriu, acești doi prieteni au simțit câtă nevoie au unul de altul în colaborarea lor pentru o cauză dreaptă. Melanchthon avea cele mai frumoase calități spirituale. Dumnezeu îi dăruise o inteligență vie, o mare ușurință de a înțelege, putea minunat de bine să comunice altuia lucrurile pe care le știa. El era dintre cei care au „un duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3.4) și în felul acesta el câștiga inimile. Aceasta nu-l împiedica deloc să nu se bucure de o mare autoritate asupra tuturor, prin profunzimea cunoștințelor sale. Cuvântul lui Dumnezeu era studiul lui preferat; din tinerețe i-a dat o atenție deosebită. El înlătura toate raționamentele omenești cu privire la Cuvânt și se ținea în mod literal de declarațiile Bibliei, din care avea totdeauna un exemplar la el.

Luther a caracterizat colaborarea lor în acești termeni pitorești: „Eu sunt desțelenitorul aspru care deschide și netezește calea. Maestrul Philipp vine după mine; el plantează, seamănă potrivit bogatelor daruri pe care i le-a hărăzit Dumnezeu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ-I VEZI PE OAMENI ASA CUM ÎI VEDE DUMNEZEU

„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos (2 Corinteni 3:3)

     Când ne gândim la unii dintre cei pe care Domnul Isus i-a numit ucenici, ne vine în minte cuvântul „nepotriviți.” Însă Domnul Isus nu s-a lăsat influențat. La fel ca în situația în care cauți o comoară în gunoi, El a reușit să le vadă potențialul, să-l aducă la lumină și să-l dezvolte. Aceasta e și istoria ta, nu-i așa?

Pavel scrie: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă … nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” Nu alții îți scriu istoria. Nici măcar tu nu ți-o scrii. „Duhul Dumnezeului celui viu” o scrie. Asta înseamnă că cele mai bune zile ale tale încă nu au sosit! Pe o tejghea se afla o Biblie veche, alături de alte sute de cărți jerpelite. Mulți oameni au luat-o și i-au răsfoit paginile. Nu era într-o stare foarte bună – firește, nu merita nici doi lei – așa că era dată la o parte. Apoi a luat-o un om, care a scos un strigăt de uimire și grăbindu-se s-o plătească a plecat cu ea acasă. A dat pe ea o sumă derizorie. S-a dovedit a fi un Gutenberg original a cărui valoare s-a estimat la peste un milion de lire sterline! Prin câte mâini a trecut acea veche carte înainte de a fi răscumpărată? De câte ori a fost aruncată la o parte de oameni care nu erau conștienți de valoarea ei? De fapt cu toții am fost dați la o parte până când Domnul Isus a văzut valoare în noi. Dar în loc să plătească un preț de nimic, El a plătit cel mai mare preț posibil. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8).

Așadar, atunci când ai o zi proastă, uită-te în oglindă și amintește-ți: „Dumnezeu mă iubește prin valoarea pe care mi-a dat-o la Calvar!” Apoi du-te și încearcă să-i vezi pe ceilalți ca pe niște comori fără de care Dumnezeu nu a putut trăi; păcătoși pentru care a murit Hristos, ca noi să fim răscumpărați.



SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 16:1-15

Pavel se întoarce la Derbe şi la Listra, unde se formaseră adunări în urma primei lui călătorii. Acolo facem cunoştinţă cu tânărul Timotei, al cărui nume înseamnă onorat de Dumnezeu. El fusese crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi de o mamă şi de o bunică evlavioase (2 Timotei 1:5 şi 3:15).

Ce fericită pregătire pentru serviciul pe carel va împlini de acum încolo împreună cu apostolul, ca un copil pentru tatăl său (Filipeni 2:22)!

Exprimarea folosind persoana întâi plural, începând cu versetul 10, ne ajută să înţelegem că Luca, autorul cărţii, este de acum cu ei. Privind harta, înţelegem că, după ce au încercat să meargă în stânga provinciei Asiei (zona Efesului), apoi în dreapta, în Bitinia, apostolul şi însoţitorii săi au fost chemaţi de Duhul drept înaintea lor, în Macedonia, de cealaltă parte a Mării Egee. În faţa uşilor închise, slujitorul ascultător trebuie să se ferească de a insista şi să aştepte îndrumări de sus.

Filipi este deci prima cetate din Europa care a auzit Evanghelia; iar prima întoarcere la Dumnezeu menţionată este cea a Lidiei. Domnul îi deschisese inima ca să ia aminte

Să cerem Domnului să o deschidă şi pe a noastră şi să ne păzească de tot ce ne-ar abate atenţia, ori de câte ori ne este prezentat Cuvântul.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: