Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și fiii lui Israel au așezat tabăra în Ghilgal și au sărbătorit Paștele în ziua a paisprezecea a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului. Și a doua zi după Paști, în aceeași zi, au mâncat din grâul țării azime și boabe prăjite.
Iosua 5.10,11

Acest Paște din Canaan este aceeași sărbătoare pe care poporul o ținuse în Egipt, însă cât de diferite sunt aceste două împrejurări! În Egipt, israeliții erau conștienți de vina lor, gata să plece, puși la adăpost de judecată, prin sângele mielului. În Canaan, israeliții erau în siguranță în țara promisă, eliberați de ocara Egiptului, trecuți prin moarte și înviați și care, acum, cu o pace perfectă, priveau înapoi la aducerea-aminte de un Hristos care fusese dat morții pentru ei. Paștele din Canaan corespunde Cinei Domnului, pentru creștin. Este o hrană permanentă, care nu va înceta în glorie, doar că acolo nu va mai fi o aducere-aminte de moartea Domnului, fiindcă ochii noștri Îl vor vedea, în mijlocul scaunului de domnie, pe Mielul Însuși.

Mai avem însă un lucru aici. Dumnezeu le-a dat o hrană necunoscută în Egipt, grâul vechi al țării Canaanului, care simbolizează un Hristos ceresc, glorificat, însă care, ca Om, a fost în această lume plină de păcat, având o umanitate complet sfântă, simbolizată de azime, și care a trecut prin focul judecății, lucru simbolizat de boabele de grâu prăjite.

Mai mult, El Se află acolo nu doar ca Avocat al nostru la Tatăl, ci și ca Cel în care ne aflăm, fiind acceptați în El. Privesc la acest Om glorificat și spun: «Acolo este locul meu; eu sunt în El. Pentru mine ai venit aici, în lume; pentru mine ai murit pe cruce; ai fost înălțat în glorie și m-ai adus și pe mine deja acolo, în Persoana Ta, mai înainte să fiu cu Tine și ca Tine acolo, pentru totdeauna». Ce bucurie minunată și ce putere oferă preocuparea cu un astfel de Hristos!

H Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20

Dragostea Mântuitorului

Cine ar putea cuprinde mărimea lucrării dragostei Mântuitorului față de lumea păcătoasă? Numai veșnicia va face cunoscut în totalitate rezultatele lucrării Domnului. Deși oamenii au neglijat dragostea Mântuitorului și i-au răspuns cu ură, El nu a încetat să practice binele față de dușmanii Săi! Chiar și în Ghetsimani, când au venit să-L prindă și Petru a tăiat urechea slujitorului marelui preot, Domnul l-a vindecat pe acel om. Când a fost răstignit pe cruce și chinuit groaznic, auzim cuvintele mișcătoare ale Domnului: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”.

Dar a venit clipa, când dragostea Mântuitorului a fost pusă la marea încercare, și anume când Domnul a fost atârnat pe cruce fiind înconjurat de întuneric dens, când a suferit acolo pentru vinovăția noastră. Toate acestea nu i-au zdruncinat dragostea. Chiar și valurile și talazurile judecății divine asupra păcatelor noastre, care L-au lovit pe Mântuitorul acolo cu toată greutatea, n-au putut să-i stingă dragostea. În acele clipe, ea s-a dovedit mai tare ca moartea.

Domnul și Mântuitorul nostru Și-a dat viața din dragoste pentru Dumnezeu și din dragoste pentru cei pe care i-a câștigat ca moștenire a Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„Credinţa vine în urma auzirii” (Romani 10:17)

     Poți avea dubii în ceea ce privește propriile tale abilități, dar nu te îndoi niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința lui de a le îndeplini. Psalmistul a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a pus deasupra Numelui Său este Cuvântul Său. Așa că umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării.

Îndoiala își are deseori originea în înclinația noastră de a ne încrede în forțele proprii. Încrederea în sine este un concept cu mare priză la public; el ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități. Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe 28:26). După cum spune și versetul din inima sau centrul Bibliei: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, pune-L pe Dumnezeu în centrul încrederii tale, nu pe tine însuți sau pe oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare?

Îți pui la îndoială abilitatea de a-ți dezvolta cariera? Îți pui la îndoială abilitatea de a lega prietenii sănătoase? În ciuda faptului că a trăit alături de Domnul Isus aproape trei ani și i-a auzit promisiunea că va învia dintre cei morți, Toma a spus totuși: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25).

Domnul Isus i-a întors spatele lui Toma din cauza necredinței lui? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră. Domnul Isus s-a arătat în persoană și a rezolvat toate îndoielile lui Toma. Și pe măsură ce citești cuvântul Său și Îi cauți Fața, El îți va ușura povara slăbiciunilor și a necredinței.

Când încetezi să mai trăiești în lumea „simțurilor” și înveți să umbli prin credință, îndoielile tale vor începe să dispară una câte una.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 16:16-40

Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia!

Ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca să ajute (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: Bucuraţivă totdeauna în Domnul (Filipeni 4:4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberândui pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: Crede în Domnul Isus (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou pe fraţi.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: