Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 13 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    „Adevărat, adevărat îți spun: Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești”. Dar a spus aceasta, arătând cu ce moarte Îl va glorifica el pe Dumnezeu.
    Ioan 21.18,19

    Simon Petru – Crucificarea sa

    Aceste cuvinte ale Domnului Isus către Simon Petru pot părea enigmatice pentru cititorul superficial. Totuși, dacă studiem cu atenție semnificația lor, vom înțelege ceea ce Domnul a vrut să spună. La începutul uceniciei sale, Petru se lăudase cu devotamentul său față de Domnul, spunând că era gata să moară pentru El. Petru se bazase pe puterea lui și nu luase aminte la atenționarea Domnului. Aceasta este semnificația cuvintelor: „Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai”.

    Apoi Domnul îi descoperă că, atunci când avea să îmbătrânească, urma să-și întindă mâinile, aceasta fiind o referire clară la moartea prin răstignire. Istoria ne spune că Simon Petru a fost crucificat cu capul în jos; acest lucru nu poate fi afirmat cu siguranță. Este însă clar, din cuvintele Domnului, că Petru avea să moară ca martir, prin răstignire. Domnul Isus îi mai spune că, spre deosebire de anii tinereții sale, Petru, la bătrânețe, urma să nu mai aibă dorința de a fi martirizat. Nu avea să mai existe laudă în fața morții, ci Dumnezeu avea să-i dea har pentru a face față acelei încercări – altul urma să-l încingă atunci când avea să stea înaintea execuției.

    Peste ani, Petru avea să le scrie creștinilor: „Dezbrăcarea de cortul meu este grabnică, după cum mi-a arătat și Domnul nostru Isus Hristos” (2 Petru 1.14). Fără nicio urmă de laudă și cu o siguranță deplină, el le vorbește credincioșilor despre apropiatul său martiraj, despre care Domnul îi vorbise cu mult timp în urmă. Cum stau lucrurile cu noi? Suntem conștienți că Dumnezeu ne va încinge cu puterea Sa atunci când vom avea de trecut prin încercare? Să ne ferim de încrederea în noi înșine și să ne bazăm doar pe harul și pe puterea Sa!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga … cum făcea și mai înainte.
    Daniel 6.1

    Rugăciunea zilnică

    Daniel se ruga pe față, așa că toți știau atitudinea sa. Ferestrele sale erau deschise spre Ierusalim de unde trebuia să vină Domnul. Merită să fie subliniat faptul că pentru Daniel rugăciunea și închinarea înaintea lui Dumnezeu deveniseră nu numai o prioritate, ci și un obicei demn de urmat. Pentru aceasta, el își fixase anumite momente din zi când, lăsând la o parte totul, se retrăgea pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu. Nu avea nicio importanță cât de însemnate erau răspunderile funcției sale și cât de înaltă era poziția pe care el o ocupa în conducerea țării. Daniel nu a lăsat nimic să se interpună între el și Dumnezeu. Chiar și atunci când a aflat despre interdicția poruncii împărătești, Daniel a intrat în odaia sa de rugăciune și de trei ori pe zi a îngenuncheat și s-a rugat, lăudând pe Dumnezeul lui cum făcea și mai înainte.

    Necesitatea rugăciunii creștinului trebuie să devină un obicei spiritual. Nu este vorba de a face din rugăciune un fel de ceremonie obligatorie, care ne cere să ne oprim periodic câteva momente pe parcursul zilei pentru a bolborosi sau recita câteva cuvinte, fără ca inima și interesele noastre lăuntrice să fie prezente acolo. Obiceiul bun de a ne ruga trebuie să fie practicarea acelui fel de rugăciune în care se recunoaște totala noastră dependență față de Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TE CONFRUNTI CU DEPRESIA (3)

    „Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împărați 19:4)

         O altă cauză a depresiei este faptul că ne comparăm cu alții. Noi ne gândim: „Dacă aș fi la fel ca și cutare, aș fi fericit.” Când te compari cu alții, cauți necazul cu lumânarea (vezi 2 Corinteni 10:12). Există o singură persoană cu care trebuie să te străduiești să semeni – cu tine însuți. Când încerci să imiți pe cineva și să te comporți ca acea persoană, invariabil ajungi să fii deprimat. Trebuie să fii sincer cu tine însuți și să fii ceea ce ești. E tot ce vrea Dumnezeu. E tot ce așteaptă El. Când începem să ne comparăm cu alții, cădem într-o altă capcană: ne comparăm defectele cu calitățile lor. Uităm că poate acele persoane sunt slabe acolo unde noi suntem puternici. Mai mult, încercăm să ne motivăm prin auto-critică și condamnare. Și facem asta spunându-ne „ar trebui să”: „Ar trebui să pot fi ca acea persoană. Ar trebui să mă pot comporta mai bine. Ar trebui să pot îndeplini lucrul acesta. Ar trebui să mă pot opri” – ca și cum faptul că ne biciuim cu vorbe ar schimba lucrurile! Cicăleala altcuiva nu dă rezultate, dar nici cicălirea propriei noastre persoane.

    Așadar, care este soluția? Încearcă să-ți reprogramezi gândirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:3-4).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 26:19-32

    Chemat de Isus Hristos la o lucrare de excepţie printre naţiuni, Pavel nu a fost neascultător (v. 19). Să nu fim nici noi, când este să împlinim slujbe mult mai modeste şi mai simple, pe care Domnul ni le-a încredinţat!

    Pentru Festus, om fără nevoi spirituale, vorbele lui Pavel sunt adevărate nebunii (v. 24). Întradevăr, omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el (1 Corinteni 2:14). Atunci apostolul se adresează direct împăratului, plin de respect, dar în acelaşi timp cu autoritatea pe care i-o dă Cuvântul (Psalmul 119:46). Agripa îşi ascunde stânjeneala, schimbând vorba (v. 28). Ce trist este că a fi aproape convins, aproape creştin, înseamnă totuşi a fi în totul pierdut!

    Cine era de invidiat? Împăratul, sau sărmanul captiv? Conştient de înalta sa poziţie înaintea lui Dumnezeu, Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, nu se gândeşte la coroana omului dinaintea lui, ci la sufletul acelui om. Să nu ne oprim nici noi la înfăţişarea oamenilor, ci să ne gândim la soarta lor veşnică!

    Apostolul a apărut ca inculpat succesiv înaintea sinedriului, a lui Felix, a lui Festus şi a lui Agripa. Mai trebuie să se înfăţişeze înaintea Cezarului care, în această vreme, nu este altul decât sângerosul Nero.

  • 12 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Poarta Peștilor au reconstruit-o fiii lui Hasenaa; i-au pus grinzile și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele … Și lângă ei au reparat cei din Tecoa; dar mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor … După el a reparat cu sârguință Baruc, fiul lui Zabai, o altă bucată, din unghi până la intrarea casei lui Eliașib, marele preot … După el au reparat cei din Tecoa o altă bucată … Deasupra Porții Cailor au reparat preoții, fiecare în dreptul casei lui.
    Neemia 3.3,5,20,27,28

    După captivitatea babiloniană – Cei care au zidit

    Neemia 3 ne oferă multe detalii interesante cu privire la reconstruirea zidului. Vedem de asemenea precizia cu care Dumnezeu consemnează lucrarea celor ai Săi. El privește nu doar la ce se face, ci și la cum se face. Lui Îi place să-i vadă pe ai Săi lucrând împreună. Apar des aceste expresii: „Lângă el”, „după el” etc. Fiecare își avea lucrarea personală de făcut, însă toți lucrau împreună.

    Dumnezeu i-a consemnat pe cei care au lucrat, făcând mențiuni speciale cu privire la unii dintre ei. Fiicele unui conducător au lucrat împreună cu tatăl lor. Făcătorii de parfumuri, bijutierii și negustorii au ajutat la lucrare, deși, prin natura meseriilor lor, nu erau obișnuiți cu o astfel de activitate. Mulți au lucrat, însă un om numit Baruc a reparat cu grijă (sârguință) o porțiune a zidului. Tecoiții au lucrat și ei, deși mai-marii lor au refuzat să se înjuge la lucrarea Domnului lor. Câțiva au reparat bucata de zid dinaintea casei lor. Doi oameni sunt menționați în legătură cu casa lui Eliașib, marele preot care era înrudit cu Tobia, unul dintre vrăjmașii poporului (Neemia 13.4-9). Eliașib nu a pus zăvoare și încuietori la poarta pe care o zidise. Cât de important este să accentuăm nevoia de separare și, de asemenea, să practicăm acest principiu în familiile noastre!

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze …
    Proverbe 22.6

    Metodă de educare

    În fața unui bloc de locuit, un copil de câțiva anișori striga cât îl țineau plămânii la mama sa, care stătea de vorbă cu o vecină. Obosit de atâta strigat, copilul și-a lovit mama și i-a zis: „Tu nu auzi, proasto, că te strig?”. Vecinii știau că sunt o familie de scandalagii. Urletele lor se încheiau târziu în noapte și nu de puține ori țipetele copilului răzbăteau până la parterul blocului.

    Acum știți de unde a învățat copilul un limbaj așa de vulgar. Însă cazul acestui copil nu este unul singular. Fiecare părinte trebuie să știe că cea mai eficientă metodă de educare este de a fi noi înșine ceea ce așteptăm de la copii. Marele secret stă în faptul că educația nu constă doar în cuvinte, sfaturi, porunci, ci și în exemple, climat de afecțiune, precum și în dezvoltarea raporturilor de frumoasă conviețuire plină de respect și credință. Marele moment al educației este copilăria, căreia îi sunt specifice timpul încrederii, al ascultării, al formării primelor deprinderi, timpul în care se imprimă amintiri de neșters. Pentru a crea un climat de bună creștere a copiilor, este nevoie însă de răbdare, iubire, blândețe, bunătate fără margini, jertfire. De unde toate acestea? Mântuitorul ne cheamă să mergem la El și să ne recunoaștem neștiința noastră. Numai Hristos poate să ne dea călăuzirea de care avem nevoie și în familie.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TE CONFRUNTI CU DEPRESIA (2)

    „El…a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară” (1 Împărați 19:4)

         Biblia spune: „Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa.  A ajuns la Beer-Şeba, … şi şi-a lăsat slujitorul acolo. El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară” (v. 3-4). Care a fost greșeala lui Ilie? Aceeași pe care o facem unii dintre noi când suntem deprimați; ne concentrăm pe sentimentele noastre, în loc să ne concentrăm pe miezul problemei. Lucrul acesta se întâmplă când suntem secătuiți. Ilie s-a prăbușit din cauza unui incident care l-a intimidat. S-a gândit în sinea lui: „Ce laș sunt – de ce fug?” Și pentru că se simțea ca un ratat, el chiar a crezut că este așa.

    Sentimentele ne induc adeseori în eroare; iar atunci când ne concentrăm pe ceea ce simțim și nu pe realitate, vom da de necaz. De exemplu, când comitem o greșeală într-un anumit domeniu, avem tendința să ne simțim incapabili în toate domeniile vieții. E o părere greșită. Fiecare are dreptul să greșească. Se poate să greșești în anumite domenii, dar asta nu te face un ratat.

    Experții în sănătate mentală ne încurajează să ne descărcăm sufletul și să dăm afară sentimentele. Acesta nu e răspunsul complet, pentru că se știe că nu ne putem baza pe sentimente. Dumnezeu nu ne spune să ne conectăm la sentimentele omenești, ci la adevărul Cuvântului Său (vezi Ioan 8:32). Pentru a învinge depresia, trebuie să studiezi Cuvântul Său și să faci ca sentimentele să se alinieze la ceea ce spune Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 26:1-18

    Pavel, chemat să dea mărturie înaintea împăratului Agripa, îşi întinde cu solemnitate braţele înlănţuite. Ca şi în capitolul 22, el istoriseşte întâlnirea lui cu Domnul şi condiţiile în care i-a fost încredinţată slujba pe care o avea. După ce i-au fost deschişi propriii săi ochi, el primeşte misiunea să-i deschidă pe cei ai oamenilor dintre naţiuni, pentru ca şi aceştia să aibă acces, prin credinţă, la lumina, libertatea, iertarea păcatelor şi partea cerească a sfinţilor (v. 18; comp. cu Coloseni 1:12-13).

    Împrejurările întoarcerii la Dumnezeu diferă între ele. Petru era în barca sa când şi-a recunoscut starea de păcat; Levi era la biroul lui, iar Zacheu era într-un copac atunci când l-a chemat Domnul (Luca 5:10-27; 19:5). Etiopianul s-a întors la Dumnezeu când era în carul lui, iar temnicerul, în închisoare, la miezul nopţii (cap. 8:27; 16:29). Pentru Pavel, dimpotrivă, era miezul zilei, în timp ce se afla pe drum (v. 13). Esenţial este că fiecare poate spune unde şi când L-a întâlnit pe Isus. Să nu ne sfiim, atunci când se iveşte ocazia, să povestim despre întoarcerea noastră la Dumnezeu; aceasta nu-i o laudă, din moment ce trebuie în acelaşi timp să vorbim despre starea tristă în care am fost găsiţi! Dimpotrivă, aceasta înseamnă să preamărim harul suveran care a vrut să ne smulgă de acolo.

  • 11 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Hristos Isus, Domnul nostru, în care avem îndrăzneală și intrare cu încredere, prin credința în El.
    Efeseni 3.11,12

    Adevărul acestor versete poate fi ilustrat printr-un contrast cu o întâmplare care a avut loc în Vechiul Testament. Împărăteasa Estera a trebuit să meargă înaintea împăratului Persiei, pentru a mijloci în favoarea poporului ei. Accesul la împărat era limitat în mod sever. El ședea pe tronul său împărătesc, în casa împărătească, și, prin lege, oricine venea în prezența lui fără să fi fost chemat putea fi condamnat la moarte, dacă împăratul nu întindea sceptrul de aur către el, ca semn al favorii.

    Deși împăratul o iubea pe Estera, nu era lucru sigur că, dacă ea avea să vină în prezența lui fără să fi fost chemată, urma să rămână în viață. De fapt, ea nu mai fusese chemată la împărat de o lună, iar a intra în prezența lui fără o invitație putea însemna moarte pentru ea (Estera 4.11-16).

    Ce contrast cu pasajul nostru din Efeseni! În acest timp de har, orice credincios, prin credința în Hristos Isus, Domnul nostru, are intrare liberă în prezența lui Dumnezeu. Venim cu îndrăzneală înaintea tronului de har, pentru a căpăta ajutor, și venim cu siguranța că Dumnezeu Își găsește plăcerea să ne vadă acolo. Împărăteasa Estera nu putea decât să spere că împăratul îi va întinde sceptrul, ceea ce indica favoarea lui pentru moment. Creștinul însă Îl vede pe Hristos Însuși în prezența lui Dumnezeu și știe că este primit în El acolo. „Și aceasta este îndrăzneala pe care o avem la El, că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5.14). Astfel de versete din Noul Testament sunt precum sceptrul de aur al lui Dumnezeu, întins în har către noi, nu doar pentru un moment, ci pentru totdeauna.

    S J Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice lucru El [Dumnezeu] îl face frumos la vremea lui …
    Eclesiastul 3.11

    Gutenberg și tiparul

    Întotdeauna, Dumnezeu S-a folosit de bărbați și femei a căror inimă a fost deschisă ca să facă voia divină. Unul dintre aceștia a fost Johann Gutenberg (1400-1468). Credința în Dumnezeu l-a ajutat pe Gutenberg să cerceteze pământul cel mai bun pentru plantarea unei semințe sigure, a cărei roadă consta în mii de boabe de grâu. Meritul apariției tiparului se datorează lui Dumnezeu și nu industriei. Credința în Dumnezeu care dă și voința, și înfăptuirea, merită aprecierea noastră pentru nașterea tiparului. În anul 1436, Gutenberg s-a gândit să folosească o metodă prin care să pregătească un „bloc” pentru tipărit.

    Gutenberg a lucrat mulți ani pentru a perfecționa acest sistem. Toate literele, presa pentru tipărit, hârtia, cerneala își aveau rolul lor în tipărirea unei cărți. În anul 1454 a avut loc unul dintre cele mai mari evenimente în istoria tiparului. Gutenberg s-a apucat să tipărească Biblia în întregime. Gutenberg a încercat să tipărească o Biblie la fel de frumoasă ca și Biblia copiată de mână. Biblia lui Gutenberg a fost nu numai prima carte tipărită, dar după părerea multor experți și cea mai frumoasă carte. La capătul vieții sale pe acest pământ, Gutenberg a explicat succesul său astfel: „Cel Preaînalt deseori Își descoperă secretele Sale celui umil, dar le ține ascunse de cei înțelepți”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TE CONFRUNTI CU DEPRESIA (1)

    „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi” (Iacov 5:17)

         Ilie, care fusese neînfricat timp de trei ani, a început să se teamă când Izabela i-a amenințat viața. Așa că a fugit în deșert iar acolo l-a cuprins depresia și a spus: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul” (1 Împărați 19:4). Ilie a creat un cadru propice pentru depresie fiind istovit fizic, secătuit emoțional și plin de frică. Era copleșit de problemele emoționale: teamă, resentiment, vinovăție, mânie, singurătate și îngrijorare. Și Biblia spune: „Ilie era un om … ca și noi.” El s-a luptat cu aceleași probleme cu care ne luptăm și noi. El a devenit atât de deprimat încât a dorit să moară!

    De ce ajungem la tulburări emoționale atât de mari? De multe ori din cauza lucrurilor care ni se întâmplă – împrejurări cumplite care apar în viețile noastre. Dar cel mai adesea cauza este o gândire defectuoasă. În realitate, emoțiile noastre sunt generate de gândurile noastre și când punem răul în față, ne vom simți deprimați. Emoțiile noastre țâșnesc din modul în care ne interpretăm viața și dacă vedem mereu lucrurile dintr-o perspectivă negativă, vom fi doborâți.

    Pentru a scăpa de emoții dăunătoare, trebuie să învățăm să ne schimbăm modul de a gândi. De aceea Biblia vorbește despre „prefacere, prin înnoirea minții” (Romani 12:2).

    Pentru a birui depresia trebuie să înveți să-ți corectezi gândurile și atitudinea despre viață.

    Domnul Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul … adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Calea spre înfrângerea depresiei este: Privește lucrurile din perspectiva corectă și aceasta este perspectiva lui Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 25:13-27

    Agripa şi Berenice (ca şi Drusila, soţia lui Felix cap. 24:24) erau copiii lui Irod al IIIlea (cap. 12:1), constituind cea de-a patra generaţie a acestei dinastii criminale. Vizita de complezenţă pe care o fac noului guvernator va fi pentru ei ocazia de a afla despre ciudatul său întemniţat. Înţelegem, din felul în care Festus rezumă problema, puţinul interes pe care îl prezintă pentru el chestiunile religioase. Era vorba de un oarecare Isus, mort (v. 19). Astăzi, Hristos nu este nimic mai mult pentru mulţime. Pavel însă afirma că Isus era viu şi exact aceasta era, într-adevăr, ceea ce făcea toată diferenţa.

    Apostolul este deci introdus în mijlocul acestei curţi întrunite cu mare fast. Potrivit cuvântului Domnului către Anania, el trebuia să fie un vas ales, care să-I poarte Numele înaintea împăraţilor (cap. 9:15). El era însă ambasadorul unui Împărat cu mult mai mare decât aceia înaintea cărora a fost chemat să se înfăţişeze, un ambasador în lanţuri, cum se va numi el mai târziu, totuşi uzând de îndrăzneală pentru a vorbi despre Domnul său, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu era legat (Efeseni 6:20; 2 Timotei 2:9).

  • 10 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Veniți și să ne întoarcem la Domnul! Pentru că El a sfâșiat, și El ne va vindeca; El a lovit, și El ne va lega rana … Pentru că bunătatea Îmi place, și nu jertfa; și cunoștința lui Dumnezeu, mai mult decât arderile-de-tot!
    Osea 6.1,6

    Acest capitol începe într-o notă mai fericită decât cel precedent. Lucrarea lui Dumnezeu cu privire la Israel a avut rezultatul scontat: o întoarcere adevărată la Dumnezeu. Ei au ajuns să se încreadă în Cel care, în ciuda falimentului lor, le va lega rănile, datorită bunătății Sale. Ei Îl cunosc acum pe Dumnezeul lor, iar El îi va binecuvânta.

    Dumnezeu le-a spus că nu dorea jertfe și arderi-de-tot, însă de ce le ceruse acestea? Avem aici o lecție pentru noi, o lecție pe care David a înțeles-o după căderea lui (Psalmul 51.16,17). Dumnezeu dorește doar acele jertfe însoțite de un duh de ascultare, de zdrobire de inimă, de bunătate și de cunoaștere a Lui.

    Creștinii își pot împlini lucrările cu meticulozitate și într-un fel perfect; ei pot, ca și fariseii, să fie scripturali în tot ce fac, însă toate acestea nu au nicio valoare, dacă ei nu manifestă caracterul lui Dumnezeu. Când călcăm în picioare conștiințele fraților noștri și nu lăsăm loc pentru exercițiile lor de inimă și de conștiință, jertfele noastre, cu care ne mândrim, vor fi o urâciune înaintea lui Dumnezeu, căci astfel eșuăm în a manifesta caracterul Domnului nostru în faptele noastre, oricât de scripturale ar fi ele. Există un mare pericol pentru toți cei care caută să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu: duhul mândriei legaliste. Domnul să ne păzească de el!

    J van Dijk

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vai de cei ce numesc răul bine, și binele, rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina, întuneric …
    Isaia 5.20

    Falsificatorul

    Se spune că într-o noapte, unul dintre cele mai mari magazine a fost spart. Un hoț a intrat în magazin, dar nu a furat nimic, ci doar a făcut un lucru neobișnuit: a schimbat prețurile. Astfel, pentru lucruri extrem de valoroase trebuia să plătești un preț aproape de nimic, iar pentru lucruri cu o valoare foarte mică trebuia să plătești sume mari de tot. În ziua următoare, hoțul a venit la magazin și a făcut cumpărături.

    Aceasta este o asemănare cu ceea ce face diavolul; el a intrat în lume și a schimbat valorile: a pus preț mare pe lucruri de nimic și prețuri mici pe lucruri valoroase. Mai exact spus: pe Hristos, credință, biserică, rugăciune etc. a pus prețuri mici, iar pe distracție, plăcerile păcatului, aroganță, modă etc. a pus prețuri mari. Lumea, fiind lipsită de înțelepciunea pe care o dă credința, consideră valoarea în funcție de preț. Așa că, acolo unde vede un preț mare, crede că este valoarea. Așa se explică faptul că mulțimile de oameni dau năvală la plăcerile păcatului.

    Însă creștinii adevărați pot distinge prin credință adevărata valoare, fără să fie influențați de prețul afișat de „hoț” sau de înghesuiala de oameni la raftul cu diferite articole. Credinciosul caută pe Hristos, rugăciunea, biserica, Scripturile și tot ceea ce lumea disprețuiește.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTELEGE-TI COPILUL

    „Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută” (1 Împărați 3:9)

         Îți mai aduci aminte de „măscăriciul clasei” de pe vremea când erai la școală? Îi făcea pe toți să pufnească în râs în momentele cele mai nepotrivite. Pentru profesori era o pacoste, pentru părinți era o rușine și o încântare adevărată pentru toți copiii care doreau să scape de plictiseala de la școală. Probabil profesorii se întreabă dacă nu cumva Inspectoratul școlar  desemnează cel puțin un clovn în fiecare clasă pentru a se asigură că își merită fiecare bănuț din salariu. Acești mici perturbatori pricepuți sunt de obicei băieți. Adeseori ei se confruntă cu dificultăți de citire sau de altă natură. Pot fi mici de statură, dar nu întotdeauna și sunt în stare de orice pentru un hohot de râs. Părinții și profesorii nu-și dau seama că deseori în spatele acestui comportament gălăgios se găsește suferința inferiorității. Umorul este un răspuns clasic la sentimentul de stimă de sine scăzută. De aceea în rândul multor comedianți de succes există amintirea unei copilării dureroase.

    Părinții lui Jonathan Winters au divorțat când el avea șapte ani și el obișnuia să plângă când era singur întrucât ceilalți copii îl luau peste picior pentru că nu avea tată. Joan Rivers glumea deseori despre înfățișarea ei neatrăgătoare când era mică. Ea spunea că arăta ca un „câine”, încât tatăl ei a trebuit să-i arunce un os pe culoarul din biserică pentru a o căsători. Acești comedianți celebri și-au făcut antrenamentul în timpul copilăriei, folosind umorul ca apărare. Tot aceasta este și sursa de inspirație a măscăriciului clasei. Făcând o glumă uriașă din orice, el ascunde deseori îndoiala care fierbe în lăuntrul lui cu privire la propria lui persoană.

    Când înțelegi lucrul acesta, vei reuși să-l ajuți în împlinirea nevoilor și să îi faci față într-un mod mai eficient. „Dă, deci, robului Tău o inimă pricepută” este rugăciunea pe care toți părinții și profesorii ar trebui s-o rostească.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 24:22-27; 25:1-12

    În ciuda nevinovăţiei evidente a lui Pavel şi a relei credinţe a acuzatorilor săi, Felix, pentru a nu-i supăra pe aceştia, a amânat cu laşitate hotărârea (v. 22). Dar el va amâna o hotărâre de altfel mult mai importantă: cea cu privire la sufletul său. Chemat pentru a discuta despre credinţa în Hristos (v. 24), Pavel prezintă un aspect al adevărului la care Felix nu se aştepta (v. 25). Cuvântul fără ai pătrunde în inimă îi îngrozeşte conştiinţa împietrită prin iubirea de bani (v. 26). Ne vom ocupa de acestea mai târziu, răspunde el evaziv (sau ocolind), lăsând să-i scape, poate pentru totdeauna, ocazia pe care i-o oferea Dumnezeu. În ciuda numelui său care înseamnă fericit, Felix a trecut deci pe lângă adevărata fericire. Să nu uităm niciodată că vremea potrivită este acum (2 Corinteni 6:2)!

    Doi ani se scurg; apostolul este încă în închisoare. Ura iudeilor însă nu s-a potolit. De abia a fost înlocuit Felix cu Festus, că un nou complot este urzit, din care Domnul îl va scăpa pe martorul Său. Ca şi la Felix (cap. 24:27) şi la Pilat odinioară (Marcu 15:15), grija de căpetenie a lui Festus era să câştige favoarea iudeilor (v. 9). Pavel se vede din nou obligat să invoce dreptul său de cetăţean roman, făcând apel la a fi judecat de împărat.

  • 9 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Dar sunt deosebiri ale darurilor, însă este același Duh; și sunt deosebiri ale slujbelor, și același Domn; și sunt deosebiri ale lucrărilor, dar este același Dumnezeu, care lucrează toate în toți.
    1 Corinteni 12.4-6

    Găsim exemple cu privire la aceste versete mai devreme în această epistolă. În capitolul 2.1-5 vedem cum Duhul Sfânt este puterea din spatele diferitelor daruri spirituale. Pavel venise în multă slăbiciune, cu teamă și tremur, la Corint. Totuși, le vorbise cu „dovada Duhului și a puterii”. Ce contrast! Când nu ne bazăm pe înțelepciunea și pe puterea noastră, Duhul Sfânt ne va da putere și ne va folosi ca instrumente pentru glorificarea lui Hristos (Ioan 16.14). Atunci când realizăm că suntem slabi, suntem puternici (2 Corinteni 12.10).

    În capitolul 3 avem un exemplu despre faptul că Domnul este Cel care reglementează lucrările slujitorilor Săi. El îi încredințează fiecărui slujitor lucrarea sa. Lui Pavel, El îi dăduse lucrarea de a sădi în Corint, iar lui Apolo îi dăduse lucrarea de a uda ceea ce fusese sădit (versetele 5 și 6).

    Tot în capitolul 3 vedem un exemplu despre cum Dumnezeu lucrează totul în toți. Pavel sădise, Apolo udase, însă doar Dumnezeu putea face să crească (versetele 6 și 7). Ca slujitori, noi trebuie să ne împlinim lucrarea încredințată și să lăsăm și altora loc de a împlini ceea ce Domnul le-a dat lor. Trebuie să știm însă că noi nu putem produce rezultate în inimi. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, pentru gloria Sa, iar El nu-Și va împărți gloria cu nimeni. Acest lucru elimină orice temei de laudă a omului. Fiecare își are slujirea sa, iar noi trebuie să-i apreciem pe toți cei care lucrează și se ostenesc (1 Tesaloniceni 5.12,13). Toată slava este însă a lui Dumnezeu. „Cine se laudă să se laude în Domnul” (1 Corinteni 1.31).

    K Quartell

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    O inimă liniștită este viața trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.
    Proverbe 14.30

    Invidia atletului

    O istorisire din Grecia antică ne spune cum a murit un atlet invidios. Se spune că în orașul său, concetățenii lui au hotărât să ridice o statuie unui alt atlet. Atletul din poveste, invidios pe cel căruia i s-a ridicat statuia, în fiecare noapte se ducea și cioplea câte puțin din soclul acesteia. Spera ca odată să reușească să sape destul de mult, încât statuia să cadă de pe soclu. În cele din urmă a reușit. Statuia a căzut de pe soclu, dar… a căzut pe el și a fost prea târziu să se ferească în momentul când statuia a început să se clatine. Astfel, atletul a fost victima propriei sale invidii.

    Invidia este acel sentiment de necaz și de ciudă provocat de avantajele de care se bucură altcineva, însoțit de dorința de a le avea și tu în aceeași măsură. Dacă ne pierdem energia și timpul invidiindu-i pe alții, nu vom reuși să ne îndeplinim rolul stabilit de Dumnezeu. Oasele noastre vor putrezi, adică voința și puterea fizică ne vor slăbi, și nu vom mai face binele pe care l-am fi putut face, pur și simplu pentru că suntem plini de invidie. Invidia este un păcat alături de alte păcate. Însă nu trebuie să uităm că există o cale de îndreptare: Mântuitorul ne poate da o inimă liniștită, dacă ne încredințăm viața în mâinile Sale.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    NU MAI FI ATÂT DE ABSORBIT DE SINE!

    „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:4)

         Vrei să păstrezi respectul pe care îl au ceilalți pentru tine? Când ceilalți îți împărtășesc zbaterile și reușitele, nu spune: „Asta nu e nimic; stai să vezi cum am făcut eu!”

    Haman, căpetenia din regatul persan, menționat în cartea Esterei, a fost lăudăroșenia întruchipată. El „le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie, şi despre locul pe care i-l dăduse mai presus de căpeteniile şi slujitorii împăratului” (Estera 5:11). Nu citim nici măcar o dată despre exprimarea interesului său față de altcineva decât față de propria lui persoană. Într-adevăr, el a fost deranjat atât de tare de favoarea pe care i-a arătat-o regele lui Mardoheu, un evreu, încât a ridicat o spânzurătoare pe care să-l spânzure. Cum s-a terminat această povestire? Regele l-a spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care a construit-o pentru Mardoheu. Așadar, dacă nu vrei să ai soarta lui Haman, nu mai vorbi atât de mult despre tine!

    Se poate ca nici măcar să nu fi conștient de acest defect al caracterului tău în materie de comunicare. Auto-centrismul moare încet, așa că începe cu pași mărunți. Încearcă să trăiești o singură zi fără să faci din problemele tale centrul fiecărei conversații. Acordă toată atenția ta persoanelor cu care te întâlnești – și vei vedea cum se înmulțesc prietenii și cum se adâncesc relațiile.

    Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

     

    Fapte 24:1-21

    Pavel se înfăţişează înaintea lui Felix în prezenţa acuzatorilor. Aceştia au nevoie de un avocat cu atât mai elocvent, cu cât cauza lor este mai rea. Ce contrast izbitor între linguşirile (v. 3), apoi calomniile impertinente (v. 5; comp. cu Luca 23:2) ale oratorului Tertul şi demnitatea lui Pavel în mărturisirea sa de credinţă însoţită de o prezentare sinceră a faptelor!

    O sectă (v. 5 şi 14) este o grupare religioasă care face apel la un lider sau la o doctrină particulară, ori creştinul nu poate face apel decât la Hristos. Lumea religioasă însă etichetează ca fiind secte şi adunările copiilor lui Dumnezeu care sau despărţit de ea, dând ascultare Cuvântului. Ce contează!? Această expresie (ca multe altele) face parte din ocara pentru Hristos (Evrei 11:26). Ca şi Pavel, credinciosul fidel are privilegiul de a fi asociat, în dispreţul lumii, cu Cel care a fost Nazarineanul (v. 5b). Spre deosebire de lume, ceea ce căuta apostolul şi ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi era să aibă întotdeauna o conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni (v. 16). El se gândea la ziua învierii, când avea să dea socoteală Domnului de umblarea şi de slujirea sa. Un adevăr cunoscut trebuie întotdeauna să aibă un efect moral. Cu cât mai impunător este motivul pe care-l aduce perspectiva scaunului de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5:9-10)!

  • 8 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Sale? El nu-Și ține mânia pentru totdeauna, pentru că Îi place îndurarea. El va avea din nou milă de noi, va călca sub picioare nelegiuirile noastre; și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării.
    Mica 7.18,19

    Aceste cuvinte vor țâșni din inima rămășiței lui Israel, după ce va trece prin necazul cel mare. Toți cei din această rămășiță se for simți nevrednici de harul arătat lor de Dumnezeu, fiindcă își vor vedea păcatele mai clar ca niciodată, mai ales atunci când Îl vor vedea pe Mesia venind cu putere și cu mare glorie și își vor da seama că El este același Isus pe care ei L-au crucificat. Atunci își vor da seama că El este marele lor Dumnezeu și vor exclama cu uimire: „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”.

    Mulți au spus că Israel, fiindcă L-a lepădat pe Mesia, nu va mai fi niciodată restabilit. Cu siguranță că Israel se va simți nevrednic de orice restabilire, însă care om dintre națiuni va spune că este mai vrednic de harul lui Dumnezeu, decât sunt iudeii? Nu a spus Domnul Isus pe cruce: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”? Dumnezeu este mare și iartă nelegiuirea. Nelegiuirea nu este doar păcat, ci un păcat comis cu încăpățânare, în ciuda oricărei atenționări. Israel este vinovat de secole de nelegiuire. Pot spune națiunile că sunt mai bune?

    De asemenea, Dumnezeu iartă călcarea de lege – neascultarea de porunci bine definite. Israel a călcat legea, iar noi nu suntem cu nimic mai buni. Însă El iartă călcările de lege, datorită lucrării de la cruce. Minunat este harul care L-a condus la suferință și la moarte, pentru a face posibilă iertarea lui Israel și a oricărui credincios astăzi! „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca”.
    Marcu 8.1-2

    Purtarea de grijă

    Să ne gândim astăzi la lucrarea iubirii nemărginite a Domnului, care a luat cunoștință de toate împrejurările celor care L-au înconjurat. Mântuitorul a arătat că lucrează față de poporul Său după inima Sa plină de îndurare. Compătimirea Domnului nu a întâlnit la ucenicii Săi decât expresia îndoielii și a neștiinței lor cu privire la puterea și la Persoana Sa. Neștiință vinovată, căci ei fuseseră deja martori la ceea ce făcuse Învățătorul într-o împrejurare asemănătoare! „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia, acolo, într-un loc pustiu?” Vai! Nu ne asemănăm și noi adesea cu ucenicii? De câte ori, în greutățile noastre, când privim în jur, nu găsim decât pustiul sau insuficiența posibilităților de a face un lucru? De unde va veni ajutorul? „… Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6.32). „Îmi ridic ochii spre munți … De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul” (Psalmul 121.1,2). În fața greutăților și a nevoilor noastre, Domnul este Același ca atunci când S-a aflat în lumea aceasta. Dacă El găsește cu cale să nu răspundă totdeauna imediat la cererile noastre, nici după dorințele noastre, este ca noi să ne încredem în El, ca această lume să ne apară ca un pustiu în care nu găsim nimic pentru suflet.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TE ROGI

    „Pe când Se ruga, s-a deschis cerul” (Luca 3:21)

         Când a fost botezat Domnul Isus, Biblia spune: „şi pe când Se ruga … Duhul Sfânt S-a pogorât peste El … Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (v. 21-22).

    După răstignire, ucenicii „stăruiau cu un cuget în rugăciune” (Faptele Apostolilor 1:14), iar când s-au rugat: „s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Faptele Apostolilor 4:31).

    Nu vei greși crezând că rugăciunea poate fi o muncă asiduă, dar clipele care îți aduc cea mai mare răsplată vor veni în urma timpului petrecut pe genunchi. Dumnezeu folosește rugăciunea pentru a duce la îndeplinire lucrurile care nu se vor întâmpla pe nici o altă cale.

    Henry Blackaby spune: „Când ne rugăm, atenția noastră se întoarce spre Dumnezeu și devenim mai receptivi ca să ne aliniem viețile noastre la voia Sa. El nu ne va echipa cu puterea Sa în timp ce alergăm spre următoarea programare! Duhul Său nu ne va da putere dacă nu dăm ascultare cuvintelor Sale. El pretinde întreaga noastră atenție. „Isus le-a spus … că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase” (Luca 18:1).

    Dacă îți iei angajamentul de a petrece timp susținut în rugăciune, Dumnezeu va lucra în viața ta la fel cum a făcut-o în viața lui Isus și a ucenicilor Săi. Rugăciunea înfocată a oamenilor la Cincizecime nu a făcut ca Duhul Sfânt să coboare peste ei, ci i-a adus pe ei în punctul în care au fost gata să participe la lucrarea plină de putere pe care Dumnezeu o avea în plan.” Biblia spune: „pe când era încă întuneric de tot, Isus … S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Și înainte de a-și alege ucenicii, „a petrecut toată noaptea în rugăciune” (Luca 6:12).

    Dacă lui Isus i-a trebuit o noapte întreagă ca să înțeleagă voia Tatălui Său, crezi că tu o poți înțelege printr-o rugăciune făcută în grabă?

    Deci, fă-ți timp să te rogi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 23:16-35

    De astă dată nu-L mai vedem pe Domnul intervenind în mod miraculos, ca la Filipi (cap. 16:26) sau ca în cazul lui Petru (cap. 12:7), pentru a-Şi elibera slujitorul. El conduce evenimentele folosindu-Se de tânărul nepot al apostolului, de calitatea de cetăţean roman a lui Pavel, precum şi de dispreţul orgolios al comandantului roman faţă de iudei cărora, fără îndoială, era mulţumit să le joace o farsă. Domnul promisese slujitorului Său că el va da mărturie la Roma (v. 11). Toate uneltirile vrăjmaşilor lui nu-l vor putea deci împiedica; mai degrabă vor contribui la aceasta, pentru că, într-adevăr, ameninţările lor îl vor determina pe Lisias să-l trimită pe Pavel sub bună escortă la Cezareea (portul în care apostolul debarcase cu puţin înainte) salvându-l astfel de comploturile iudeilor fanatici.

    Odată cu prizonierul, Lisias trimite şi o scrisoare către guvernatorul Felix. Observăm cum expune cazul întrun mod avantajos pentru el, ascunzând greşeala pe care era pe cale s-o comită (v. 27; cap. 22:25). Cu toate acestea, vina păgânilor aproape că păleşte alături de vinovăţia grozavă a iudeilor. Cei patruzeci de asasini legaţi cu blestem nu şi-au putut ţine, evident, jurământul şi, prin aceasta, au chemat asupra capetelor lor acest blestem cu care se blestemaseră (v. 14).

  • 7 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa îndurare.
    Tit 3.5

    Faptele împlinite în dreptate pe care le-am făcut noi înainte de convertire sunt ca niște „haine mânjite” înaintea lui Dumnezeu. Pavel se încrezuse în astfel de fapte până să-L întâlnească pe Domnul, pe drumul Damascului. După convertirea sa, el a scris: „Dar cele care îmi erau câștig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos. Dar, într-adevăr, și socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos; și să fiu găsit în El nu având ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe aceea care este prin credința în Hristos, dreptatea de la Dumnezeu, prin credință” (Filipeni 3.7-9). El a făcut minunata descoperire că dreptatea pe care o căuta fusese deja pusă de Dumnezeu la dispoziția tuturor celor care cred în Domnul Isus Hristos.

    Avraam a crezut în Dumnezeu și aceasta i-a fost socotită ca dreptate. De altă parte, israeliții, „necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu” (Romani 10.3). Fie iudei, fie națiuni, „Dumnezeu i-a închis împreună pe toți în necredință, ca să arate îndurare tuturor” (Romani 11.32).

    Toți cei care își fac veșminte din faptele lor vor descoperi la sfârșit că acestea sunt la fel de nefolositoare ca șorțurile din frunze de smochin cu care Adam și Eva au încercat să-și acopere goliciunea. Mântuirea nu este prin fapte, pentru ca nimeni să nu se laude, de aceea trebuie să-i implorăm pe oameni să renunțe la eforturile lor inutile și să se bazeze doar pe îndurarea Domnului. „Să-și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el – și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând” (Isaia 55.7).

    R A Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră …
    Marcu 16.14

    Oferta unui lector

    În pauza de după ora de filozofie, lectorul vorbea cu studenții pe coridor. Printre altele afirma:

    — Predicatorii sunt deosebit de înțelepți, ca să exploateze crizele ivite în viața oamenilor. Dacă moare cineva drag în familie, acești predicatori vin și oferă credința în Dumnezeu ca suport moral în astfel de clipe grele.

    — Domnule lector, zise un student credincios, fiecare dintre noi vom avea astfel de momente grele în viață. Dacă noi am fi atei, ce ne-ați oferi în asemenea momente de criză din viață?

    — Nu am nimic de oferit în locul lui Dumnezeu, răspunse lectorul și plecă imediat dintre studenți.

    La astfel de oameni ca și lectorul din întâmplarea de astăzi, le putem spune: nu ne luați ceea ce nu ne puteți da! În spatele necredinței stă vrăjmașul sufletelor, diavolul, care dorește să-i ducă pe oameni în pierzarea veșnică. Acest vrăjmaș îi inspiră pe oameni să vorbească despre creație fără Creator, de mântuire fără Mântuitor. Însă Dumnezeu oferă iertarea Sa prin credința în Fiul Său. Și tot Dumnezeu oferă suport moral în orice situație a omului. Dumnezeu oferă viața veșnică celor care L-au primit pe Mântuitorul. Dumnezeu este marele Dăruitor. Să ne încredem în El!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UMBLATI ÎN LUMINĂ!

    „Judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume…” (Ioan 3:19)

         Iată câteva observații utile despre „umblarea în lumină.”

    1) Păcatul este vrăjmașul lui Dumnezeu și al tău. Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte” (Luca 11:23). Neutralitatea și pasivitatea nu sunt opțiuni; trebuie să tratezi păcatul ca pe un  vrăjmaș.

    2) Fii cinstit cu tine însuți și cu Dumnezeu. Nu-ți scuza păcatul ca fiind „o stare” sau „o tendință.” Tu nu ai făcut doar o judecată greșită – ai păcătuit. Poate ai avut un trecut zbuciumat, însă astăzi ai ocazia să te schimbi.

    3) Nu tolera auto-condamnarea. Tu nu trebuie să te bălăcești în condamnare înainte de a-ți recunoaște păcatul. Faptul că te simți nefericit nu înseamnă că meriți iertarea. Ea vine numai prin har și prin credință. Fiecare secundă petrecută în auto-condamnare reprezintă timp pe care ți l-a furat Satan. Clipa care aduce recunoașterea păcatului aduce și curățirea de păcat.

    4) Mărturisește-ți păcatul de fiecare dată. „Dar Dumnezeu nu obosește să tot vin la El?” întrebi tu. Nu. Dumnezeu l-a acceptat pe Domnul Isus ca substitut pentru toate păcatele tale pentru totdeauna, așa încât El nu te va respinge niciodată. Isaia a spus poporului lui Dumnezeu: „Să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55:7).

    Mai presus de toate, ai răbdare cu tine însuți. Dă-i timp Duhului Sfânt să dezvolte în tine puterea de care ai nevoie pentru a transcende vechea ta fire și pentru a învinge obiceiurile tale păcătoase și fii sigur ca așa se va întâmpla (vezi Filipeni 1:6).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 23:1-15

    Comandantul tot nu-şi explică furia iudeilor împotriva unui om căruia nu-i găseşte nimic de reproşat. Pentru a se lămuri, aduce prizonierul înaintea sinedriului. Un cuvânt abil al lui Pavel (dar oare era el rostit prin Duhul?) atrage de partea sa partida fariseilor. Învierea lui Isus Hristos era fundamentul doctrinei sale şi, indirect, cauza împotrivirii iudeilor. Pavel însă nici nu mai are ocazia să pronunţe numele Mântuitorului său; a aruncat acest măr al discordiei între adversarii tradiţionali fariseii şi saducheii şi o mare tulburare se şi stârneşte în sinedriu. Încă o dată, comandantul trebuie să-l pună pe Pavel în siguranţă.

    După toate aceste evenimente însă, apostolul, singur şi descurajat, are nevoie de reconfortare. Domnul Însuşi îi face o vizită şi stă lângă slujitorul Său (v. 11). Fără niciun reproş dimpotrivă, recunoaşte mărturia curajoasă pe care Pavel tocmai a dat-o la Ierusalim. El îl mângâie şi îi aduce aminte de adevărata lui misiune: de a vesti mântuirea nu iudeilor, ci naţiunilor. Va pleca la Roma cu această ţintă.

    De am putea face şi noi neîntrerupt experienţa că Domnul este aproape şi că nu trebuie să ne îngrijorăm de nimic (Filipeni 4:5-6; 2 Timotei 4:17)!

  • 6 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și Domnul mi-a zis: „Spune-le: Nu vă suiți, nici nu vă luptați, pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți dinaintea vrăjmașilor voștri”. Și v-am spus, dar n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-ați semețit și v-ați suit în ținutul muntos.
    Deuteronom 1.42,43

    Era imposibil ca Domnul să-i însoțească pe drumul voinței proprii și al răzvrătirii; și, cu siguranță, fără prezența Domnului, Israel nu avea nicio șansă împotriva amoriților. Dacă Dumnezeu este pentru noi și cu noi, nu poate exista altceva decât biruință. Este culmea nebuniei să ne închipuim că Îl putem avea pe Dumnezeu cu noi dacă faptele și căile noastre nu sunt drepte. „Numele Domnului este un turn tare: cel drept aleargă în el” (Proverbe 18.10). Dacă nu umblăm într-o dreptate practică, este o îngâmfare să vorbim despre Domnul ca despre turnul nostru tare.

    El ne poate veni în ajutor în cele mai mari adâncimi ale slăbiciunii și falimentului nostru, dacă ne mărturisim starea cu sinceritate. Însă, a afirma că Îl avem pe Domnul cu noi, în timp ce ne împlinim propria voie și umblăm în nedreptate, nu este altceva decât ticăloșie și împietrire a inimii. „Încrede-te în Domnul și fă binele” (Psalmul 37.3). Aceasta este ordinea divină; însă a spune că ne încredem în Domnul în timp ce facem răul înseamnă să schimbăm harul lui Dumnezeu în desfrânare și să ne așezăm în brațele diavolului, care nu caută decât să ne ruineze moral. „Ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El” (2 Cronici 16.9).

    Având o conștiință bună, putem ține capul ridicat atunci când trecem prin tot felul de dificultăți; însă a încerca să umblăm pe un drum al credinței cu o conștiință rea este cel mai periculos lucru din lume. Putem ține sus scutul credinței doar atâta vreme cât mijlocul ne este încins cu adevărul și pieptul ne este acoperit de platoșa dreptății.

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    … a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim …
    Daniel 6.10

    Locul rugăciunii

    Să observăm ceva foarte important în felul în care Daniel se ruga. El avea o țintă precisă în actul rugăciunii. El ținea ferestrele odăii de rugăciune deschise spre Ierusalim. El își aducea mereu aminte că era un captiv într-o țară străină. El își aducea mereu aminte de legământul lui Dumnezeu cu poporul Său și de făgăduințele divine pentru oamenii credincioși. Din locul tainic al rugăciunii personale, Daniel, așa cum se rugase Solomon pe vremuri la sfințirea templului, chema Numele Domnului în rugăciune, se smerea înaintea Celui Sfânt, căuta fața Sa, își mărturisea păcatele și cerea ca Domnul să se îndure de el și de poporul său și să-i întoarcă în țara promisă. Daniel recunoștea că se găsea acolo în captivitate din cauza păcatelor tuturor, însă se ruga fierbinte ca Domnul să salveze pe poporul Său.

    O țintă hotărâtă în rugăciune și un loc hotărât pentru rugăciune, iată ceea ce ar face bucurie lui Dumnezeu să găsească în viața noastră de comuniune cu El! În gestul lui Daniel de a deschide ferestrele spre Ierusalim nu era nimic tendențios, nimic care să ofenseze religia sau convingerile altora. El se ruga acolo în taină. Odaia sa de rugăciune era un loc personal, era locul întâlnirii sale cu Dumnezeu. Dar deși în ascuns, rugăciunea sa nu a rămas mult timp o taină pentru vrăjmașii săi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUTEREA RUGĂCIUNII DE MIJLOCIRE

    „Moise, alesul său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui” (Psalmul 106:23)

         Uneori, Dumnezeu acționează în mod suveran, fără să-ți dea de știre și fără să-ți dea explicații. Alteori, El acționează numai ca răspuns la rugăciune. Rugăciunile lui Rees Howells, „mijlocitorul scoțian” au fost atât de puternice încât au primit credit pentru dejucarea planurilor naziste și influențarea anumitor evenimente din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru pricepere și înzestrări, dar unele lucruri se întâmplă numai când „vom stărui necurmat în rugăciune” (Faptele Apostolilor 6:4). Biblia spune că Dumnezeu ar fi nimicit Israelul dacă „Moise, alesul său, nu ar fi stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui.” Înaintea celor mai mari treziri spirituale din istorie, a existat o forță nevăzută, nelăudată și cunoscută sub numele de „putere mijlocitoare.”

    Multe din victoriile pe care le celebrăm în mod deschis sunt mai întâi câștigate de astfel de oameni aflați în locurile tainice ale rugăciunii. Este o lucrare deosebită și s-ar putea ca Dumnezeu să te cheme și pe tine s-o practici. Chiar dacă picioarele nu te pot duce dincolo de ușa casei tale, prin rugăciune tu poți limita acțiunile lui Satan și poți învinge cele mai bine ticluite planuri ale sale. Prin rugăciune poți chema forțele cerului în orice situație, oriunde, în orice moment, pentru oricine. Nu e de mirare că Satan dejoacă puterea rugăciunii de mijlocire și ar face orice pentru a ne împiedica să ne dăruim în întregime acestei lucrări. În rugăciune nu există distanță.

    Dumnezeu a spus: „Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!” (Psalmul 2:8). E timpul să renunțăm la rugăciunile de tipul „Doamne, binecuvântează-mă” și să începi să ceri lucruri mai mari de la Dumnezeu. Când ceea ce rostim pe pământ se aliniază la ceea ce a decretat Dumnezeu în cer – lucrul acela se va face! (vezi Matei 18:18).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 22:12-30

    Noul convertit a pus două întrebări care se completau una pe alta: Cine eşti, Doamne? (v. 8) şi Ce să fac, Doamne? (v. 10). Cel de-al doilea răspuns îi este dat prin Anania, care adaugă: Şi acum, ce zăboveşti? (v. 16).

    Trei ani mai târziu, la Ierusalim, Pavel are privilegiul de a-L vedea pe Cel Drept şi de a primi porunci din gura Sa (v. 17). El însuşi dorise să lucreze printre iudei, socotind că mărturia lui ar fi fost cu atât mai puternică, cu cât era cunoscut anterior ca un duşman înverşunat al adevărului (v. 19:20). El însă fusese pus deoparte pentru lucrarea printre naţiuni (Galateni 1:15-16).

    Versetul 18 este de netăgăduit. Iudeii n-au primit niciodată mărturia apostolului. Comandantul este nevoit să-l scape din nou pe Pavel de furia gloatei. În momentul când va fi supus torturilor, Pavel declară, ca şi în capitolul 16:37, că este născut cetăţean roman. În Filipeni 3, considerând toate lucrurile ca o pierdere (Filipeni 3:7-8), avea să pună în valoare un alt drept de cetăţenie: cerească (Filipeni 3:20). Pe aceasta nimeni nu o are prin naştere. Şi nici nu poate fi cumpărată cu bani (v. 28). Această cetăţenie o au numai aceia care au fost născuţi din nou (Ioan 3:3).

  • 5 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.
    Luca 5.28

    Subiectul uceniciei este vast și provocator. Dacă aplicăm la noi înșine chemarea la ucenicie din Luca 5, suntem copleșiți de măreția Celui care ne cheamă. Cum Îi răspundem noi lui Hristos? Levi (numit și Matei) a răspuns așa cum trebuia: s-a ridicat și L-a urmat. Cuvinte simple, însă ce schimbare a vieții implică ele! În loc să slujească propriilor pofte, lăcomiei și lui Satan, el Îl urma acum pe Domnul Isus. În ziua următoare, Levi și-a folosit casa pentru Hristos, invitând pe mulți oameni la un ospăț. Astfel L-a slujit el pe noul său Stăpân, care a putut să folosească acea ocazie pentru gloria lui Dumnezeu, pentru încurajarea lui Levi, pentru mântuirea păcătoșilor și pentru instruirea celorlalți ucenici ai Săi.

    Cuvântul „ucenic” este folosit, în diferite forme, de aproximativ două sute șaptezeci de ori în Noul Testament; așa cum am spus, acest subiect este vast. Un ateu a spus odată că doar două feluri de oameni contează în această lume: adevărații creștini și adevărații comuniști. Dar ce diferență! Aceste două categorii reprezintă două lumi distincte, doi stăpâni complet diferiți! Categoria creștinilor reprezintă crucea și lumea învierii. Ei Îl recunosc pe Domnul Isus drept Cap. Lumea și categoriile ei îl reprezintă pe Satan și împărăția lui. Dumnezeu însă ne-a scos din împărăția întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui. Tatăl ne-a dat o minunată parte, legată de Fiul dragostei Sale. Acest lucru ne determină să reprezentăm această Împărăție în viața de zi cu zi, ca adevărați ambasadori și supuși ai Împăratului, Domnul nostru. În Matei 10.24, Domnul spune că ucenicul trebuie să fie ca Stăpânul său; el trebuie să stea la picioarele Stăpânului său și să învețe de la El, să pună învățătura Lui în practică și să-L urmeze, reprezentându-L în lume prin umblare și prin cuvânt.

    A E Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra.
    Psalmul 37.5

    Billy și capul de pește

    Mama și băiatul au deschis gura peștelui, dar n-au găsit nimic. Dezamăgit, Billy s-a pus pe pat plângând până când adormi. Între timp, mama se uită în grabă prin ziarul în care fusese învelit capul de pește. Mare i-a fost mirarea să-și vadă numele într-un anunț scris de notar. Deoarece notarul nu cunoștea adresa mamei lui Billy, dăduse acel anunț în ziar. Acolo era scris că trebuia să ia legătura cu notarul în legătură cu o moștenire. Una din prietenele mamei lăsase prin testament o frumoasă moștenire în bani. Când Billy află vestea cea frumoasă, fața i se lumină.

    — Așa, deci Domnul Isus mi-a ascultat rugăciunea. Fără capul de pește nu am fi aflat niciodată despre acești bani.

    Această povestire adevărată ne arată cum Dumnezeu răspunde la o rugăciune făcută cu credință. Chiar dacă nu întotdeauna lucrurile se desfășoară ca în întâmplarea descrisă aici, să nu uităm că întotdeauna Dumnezeu ascultă rugăciunea făcută cu credință. Partea noastră este să ne încredințăm viața în mâna Domnului și El va lucra așa cum consideră că este de folos pentru binele nostru vremelnic și veșnic.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REGULA DE AUR (3)

    „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39)

         Pentru a face ca Regula de Aur să devină parte a vieții tale zilnice, trebuie să încerci să faci următoarele trei lucruri pentru ceilalți:

    1) Să ai încrederea în ei. Fără încredere nu poate exista relație adevărată. Secretarul de Stat al Statelor Unite, Henry L. Stimson a spus: „Cea mai mare lecție pe care am învățat-o din îndelungata mea viață este că singura cale prin care poți face pe cineva demn de încredere este să ai încredere în el; și că cea mai sigură cale prin care îl poți face pe cineva nedemn de încredere este să nu ai încredere în el și să-ți faci vizibilă neîncrederea.” Oare întotdeauna este ușor? Nu, mai ales când e vorba de o persoană pe care nu o cunoști foarte bine. Cu toate acestea, asta spune Regula de Aur a lui Hristos. Când te străduiești să-ți investești încrederea în alții la fel cum ai vrea ca alții s-o investească în tine, adu-ți aminte că persoana care se încrede în alții întotdeauna va pierde mai puțin decât cea care nu are încredere în ei.

    2) Să le mulțumești. Expertul în relații interumane, Donald Laird a spus: „Ajută-i întotdeauna pe oameni să-și sporească stima de sine. Nu cred că există vreun compliment mai mare pe care îl poți face cuiva decât să-l ajuți să fie util și să-și găsească împlinirea în această utilitate.” Cum putem face asta? Spunându-le că le apreciem eforturile. Lăudându-i în prezența persoanelor apropiate lor. Așa cum a remarcat producătorul de pe Broadway, Billy Rose: „Trebuie să renunți la grade sau blazoane dacă vrei să te închini!”

    3) Să-i prețuiești. Studiile confirmă că 70 la sută dintre angajații care-și părăsesc locul de muncă o fac pentru că nu se simt prețuiți. Aceasta este o acuzație la adresa modului îi care angajatorii își tratează angajații! Nu există nici o persoană în lume care să nu-și dorească să fie apreciat. Nu-i așa că și tu?

    Așadar, fă-ți un obicei din practicarea Regulii de Aur.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 21:33-40; 22:1-11

    Pavel a fost smuls din violenţa mulţimii prin intervenţia comandantului garnizoanei romane. Acesta, după ce mai întâi l-a confundat cu un răufăcător vestit, s-a mai domolit, auzindu-l vorbind greceşte, şi i-a permis să se adreseze poporului. În faţa poporului care păstra o linişte solemnă, Pavel aminteşte că el avea, într-adevăr, un trecut foarte vinovat, dar într-un sens cu totul opus celui la care se gândeau iudeii. Înzestrat cu calităţi şi cu avantaje puţin întâlnite, evreu din evrei; după lege, fariseu (Filipeni 3:5), reputaţia sa era a unui om pios şi fără pată. Însă zelul său religios, asemănător celui care-i anima pe capii acestei mulţimi, l-a condus, în ciuda avertismentelor învăţătorului său Gamaliel, la a lupta împotriva lui Dumnezeu (v. 3; cap. 5:39).

    Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu Îl persecuţi (v. 8) este răspunsul cutremurător pe care l-a auzit din cer. Atingându-se de aceşti sărmani creştini, persecutându-i până la moarte, el de fapt lupta împotriva Fiului lui Dumnezeu. Dar, în loc să-l pedepsească pentru îndrăzneala lui nelegiuită, Domnul, în acelaşi timp în care îi reda vederea, îi deschidea şi ochii inimii (Efeseni 1:18), făcând din acest om pus deoparte încă de la naştere un instrument credincios pentru El.

  • 4 Octombrie 2017

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.
    Efeseni 4.30

    Duhul Sfânt Își face locuința în cel credincios și astfel sunt împlinite cuvintele Domnului către ucenicii Săi: „El va fi în voi” (Ioan 14.17). După aceasta, Duhul Sfânt nu mai părăsește niciodată această locuință a Lui. Este adevărat că David s-a rugat: „Nu lua Duhul Tău cel Sfânt de la mine” (Psalmul 51.11), însă, în acea perioadă, Duhul Sfânt nu fusese trimis de Tatăl pe pământ ca să locuiască în cei credincioși. „Duhul Sfânt încă nu era, pentru că Isus nu era încă glorificat” (Ioan 7.39). Învierea și înălțarea lui Hristos sunt motivele pentru care noi, în această perioadă a harului, avem Duhul Sfânt locuind în noi. Privilegiile noastre sunt întemeiate pe lucrarea împlinită a lui Hristos și decurg din glorificarea Lui.

    Prin urmare, Duhul lui Dumnezeu nu-l părăsește pe credinciosul din al cărui trup a binevoit să-Și facă templul. Însă, dacă cel credincios îngăduie cărnii să acționeze, Duhul lui Dumnezeu este întristat și, în loc ca El să ne comunice lucrurile lui Hristos, trebuie să ne mustre.

    Un tată nu părăsește casa din cauză că fiul său este neascultător, însă, până când fiul nu-și mărturisește starea, este trist și nu-și poate manifesta simțămintele de dragoste față de el. Adevărata dragoste față de el nu poate acționa altfel, iar fiul, în loc de zâmbete, vede tristețe pe chipul tatălui său. Tot așa, copiii lui Dumnezeu, în loc să se bucure de manifestările Duhului Sfânt înăuntrul lor, trebuie să aibă parte, din cauza purtării lor rele și neascultătoare, de mustrările Lui. De aceea suntem îndemnați: „Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării”.

    H F Witherby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul …
    Psalmul 40.4

    Billy și capul de pește

    Billy se întorcea spre casă gânditor. Povestirea pe care o auzise la școala duminicală era într-adevăr interesantă. Din povestire, Billy reținuse că trebuia plătită o taxă și Domnul Isus i-a spus lui Petru să meargă la mare, să arunce undița și va prinde un pește, în gura căruia se va găsi banul necesar. Petru a ascultat fără șovăire și lucrurile s-au întâmplat întocmai cum spusese Domnul (Matei 17.24-27).

    Mama lui Billy era o văduvă foarte săracă. Billy s-a tot gândit în mintea sa de copil și i s-a părut normal ca Domnul să o ajute pe mama lui. De atunci înainte, Billy s-a rugat și a pus deoparte orice bănuț până a strâns cinci franci. Cu acești bani, Billy merse la magazin.

    „Cu ce te pot ajuta?”, întrebă vânzătorul. — „Aș dori un pește mare”, zise Billy. — „Un pește mare costă mai mult de cinci franci.” — „Atunci dați-mi un cap de pește.”

    Vânzătorul căută un cap mare de pește, pe care îl înveli într-un ziar. Plin de încredere, Billy merse bucuros spre casă și din pragul casei zise: „Mamă, uite ce am cumpărat”. — „Dar de ce?” — „Pentru ca să avem cu ce să ne plătim datoriile. Așa s-a întâmplat și cu Petru.”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REGULA DE AUR (2)

    „Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7:2)

         În cartea sa: „Alergând cu uriașii,” John Maxwell povestește despre un pastor care a împărtășit adunării sale următoarele reguli când a preluat păstorirea bisericii:

    1) Dacă aveți o problemă cu mine, veniți să ne întâlnim în privat. La fel voi face și eu.

    2) Dacă altcineva are o problemă cu mine și vine la voi, trimiteți-l la mine. Și eu voi face la fel.

    3) Dacă cineva nu vine la mine, spuneți: „Să mergem să-l vedem împreună.” Și eu voi face la fel.

    4) Aveți grijă cum mă interpretați – prefer să mă interpretez singur. Ne vine prea ușor să interpretăm greșit intențiile. De asemenea, voi avea grijă la modul în care vă interpretez pe voi.

    5) Dacă e confidențial, nu spuneți mai departe. Dacă voi sau oricine altcineva mi se confesează, nu voi spune altora decât dacă acea persoană își va face rău singură, dacă va răni pe altcineva sau dacă un copil a fost abuzat fizic. Aștept același lucru din partea voastră.

    6) Nu citesc scrisori nesemnate.

    7) Nu manipulez. Nu voi fi manipulat. Nu-i lăsa pe alții să te manipuleze. Și nu lăsa ca alții să încerce să mă manipuleze prin tine.

    8) Când aveți îndoieli, spuneți. Dacă pot răspunde fără să interpretez ceva greșit sau fără să înșel încrederea cuiva, o voi face.

    Aceste opt reguli se pot reduce la una singură: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel”. Căsniciile bune, relații bune de afaceri și de prietenie își au temelia pe Regula de Aur pe care ne-a dat-o Domnul Isus.

    Un ultim gând: „Feriţi-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22). Dacă oamenii și-ar putea forma părerea că profiți de pe urma lor chiar și după ce ai avut ocazia să le explici motivele, atunci trebuie să-ți schimbi ideile sau să le reformulezi.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    Fapte 21:15-32

    Pentru a ajunge din Grecia la Roma, apostolul îşi propusese să treacă prin Ierusalim! (cap. 19:21). În pofida acestei abateri inoportune, voia Domnului se va împlini (v. 14). Doar calea pe care ne-o alegem singuri nu este niciodată simplă; ne putem aştepta să întâlnim pe ea tot felul de complicaţii. Pavel este invitat de bătrânii de la Ierusalim să iudaizeze pentru a-i linişti pe credincioşii iudei, şi astfel se găseşte antrenat întrun mod contrar învăţăturii sale. Ce încurcătură penibilă pentru el! Încă o dată vedem cât de mult erau legaţi creştinii de la Ierusalim de religia lor iudaică. Ei încercau să pună vinul nou în burdufuri vechi (Matei 9:17). Acestor israeliţi zeloşi pentru lege, Iacov, menţionat în versetul 18, le vorbeşte despre o lege a libertăţii şi despre religia curată şi neîntinată (Iacov 1:27; 2:12) care constă nu într-o curăţire a trupului (v. 24), ci în a se păstra neîntinat de lume şi în a-i cerceta pe cei necăjiţi în necazul lor.

    Pavel este aici ca prins într-un angrenaj. Frecventează templul şi se supune ritualurilor cultului pentru a fi pe placul fraţilor. În zadar, de altfel, pentru că iudeii iau aceasta drept o provocare şi caută să-l omoare, punând în mişcare toată cetatea (v. 30)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne