Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar sunt deosebiri ale darurilor, însă este același Duh; și sunt deosebiri ale slujbelor, și același Domn; și sunt deosebiri ale lucrărilor, dar este același Dumnezeu, care lucrează toate în toți.
1 Corinteni 12.4-6

Găsim exemple cu privire la aceste versete mai devreme în această epistolă. În capitolul 2.1-5 vedem cum Duhul Sfânt este puterea din spatele diferitelor daruri spirituale. Pavel venise în multă slăbiciune, cu teamă și tremur, la Corint. Totuși, le vorbise cu „dovada Duhului și a puterii”. Ce contrast! Când nu ne bazăm pe înțelepciunea și pe puterea noastră, Duhul Sfânt ne va da putere și ne va folosi ca instrumente pentru glorificarea lui Hristos (Ioan 16.14). Atunci când realizăm că suntem slabi, suntem puternici (2 Corinteni 12.10).

În capitolul 3 avem un exemplu despre faptul că Domnul este Cel care reglementează lucrările slujitorilor Săi. El îi încredințează fiecărui slujitor lucrarea sa. Lui Pavel, El îi dăduse lucrarea de a sădi în Corint, iar lui Apolo îi dăduse lucrarea de a uda ceea ce fusese sădit (versetele 5 și 6).

Tot în capitolul 3 vedem un exemplu despre cum Dumnezeu lucrează totul în toți. Pavel sădise, Apolo udase, însă doar Dumnezeu putea face să crească (versetele 6 și 7). Ca slujitori, noi trebuie să ne împlinim lucrarea încredințată și să lăsăm și altora loc de a împlini ceea ce Domnul le-a dat lor. Trebuie să știm însă că noi nu putem produce rezultate în inimi. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, pentru gloria Sa, iar El nu-Și va împărți gloria cu nimeni. Acest lucru elimină orice temei de laudă a omului. Fiecare își are slujirea sa, iar noi trebuie să-i apreciem pe toți cei care lucrează și se ostenesc (1 Tesaloniceni 5.12,13). Toată slava este însă a lui Dumnezeu. „Cine se laudă să se laude în Domnul” (1 Corinteni 1.31).

K Quartell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

O inimă liniștită este viața trupului, dar invidia este putrezirea oaselor.
Proverbe 14.30

Invidia atletului

O istorisire din Grecia antică ne spune cum a murit un atlet invidios. Se spune că în orașul său, concetățenii lui au hotărât să ridice o statuie unui alt atlet. Atletul din poveste, invidios pe cel căruia i s-a ridicat statuia, în fiecare noapte se ducea și cioplea câte puțin din soclul acesteia. Spera ca odată să reușească să sape destul de mult, încât statuia să cadă de pe soclu. În cele din urmă a reușit. Statuia a căzut de pe soclu, dar… a căzut pe el și a fost prea târziu să se ferească în momentul când statuia a început să se clatine. Astfel, atletul a fost victima propriei sale invidii.

Invidia este acel sentiment de necaz și de ciudă provocat de avantajele de care se bucură altcineva, însoțit de dorința de a le avea și tu în aceeași măsură. Dacă ne pierdem energia și timpul invidiindu-i pe alții, nu vom reuși să ne îndeplinim rolul stabilit de Dumnezeu. Oasele noastre vor putrezi, adică voința și puterea fizică ne vor slăbi, și nu vom mai face binele pe care l-am fi putut face, pur și simplu pentru că suntem plini de invidie. Invidia este un păcat alături de alte păcate. Însă nu trebuie să uităm că există o cale de îndreptare: Mântuitorul ne poate da o inimă liniștită, dacă ne încredințăm viața în mâinile Sale.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU MAI FI ATÂT DE ABSORBIT DE SINE!

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:4)

     Vrei să păstrezi respectul pe care îl au ceilalți pentru tine? Când ceilalți îți împărtășesc zbaterile și reușitele, nu spune: „Asta nu e nimic; stai să vezi cum am făcut eu!”

Haman, căpetenia din regatul persan, menționat în cartea Esterei, a fost lăudăroșenia întruchipată. El „le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie, şi despre locul pe care i-l dăduse mai presus de căpeteniile şi slujitorii împăratului” (Estera 5:11). Nu citim nici măcar o dată despre exprimarea interesului său față de altcineva decât față de propria lui persoană. Într-adevăr, el a fost deranjat atât de tare de favoarea pe care i-a arătat-o regele lui Mardoheu, un evreu, încât a ridicat o spânzurătoare pe care să-l spânzure. Cum s-a terminat această povestire? Regele l-a spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care a construit-o pentru Mardoheu. Așadar, dacă nu vrei să ai soarta lui Haman, nu mai vorbi atât de mult despre tine!

Se poate ca nici măcar să nu fi conștient de acest defect al caracterului tău în materie de comunicare. Auto-centrismul moare încet, așa că începe cu pași mărunți. Încearcă să trăiești o singură zi fără să faci din problemele tale centrul fiecărei conversații. Acordă toată atenția ta persoanelor cu care te întâlnești – și vei vedea cum se înmulțesc prietenii și cum se adâncesc relațiile.

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Fapte 24:1-21

Pavel se înfăţişează înaintea lui Felix în prezenţa acuzatorilor. Aceştia au nevoie de un avocat cu atât mai elocvent, cu cât cauza lor este mai rea. Ce contrast izbitor între linguşirile (v. 3), apoi calomniile impertinente (v. 5; comp. cu Luca 23:2) ale oratorului Tertul şi demnitatea lui Pavel în mărturisirea sa de credinţă însoţită de o prezentare sinceră a faptelor!

O sectă (v. 5 şi 14) este o grupare religioasă care face apel la un lider sau la o doctrină particulară, ori creştinul nu poate face apel decât la Hristos. Lumea religioasă însă etichetează ca fiind secte şi adunările copiilor lui Dumnezeu care sau despărţit de ea, dând ascultare Cuvântului. Ce contează!? Această expresie (ca multe altele) face parte din ocara pentru Hristos (Evrei 11:26). Ca şi Pavel, credinciosul fidel are privilegiul de a fi asociat, în dispreţul lumii, cu Cel care a fost Nazarineanul (v. 5b). Spre deosebire de lume, ceea ce căuta apostolul şi ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi era să aibă întotdeauna o conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni (v. 16). El se gândea la ziua învierii, când avea să dea socoteală Domnului de umblarea şi de slujirea sa. Un adevăr cunoscut trebuie întotdeauna să aibă un efect moral. Cu cât mai impunător este motivul pe care-l aduce perspectiva scaunului de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5:9-10)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: