Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Sale? El nu-Și ține mânia pentru totdeauna, pentru că Îi place îndurarea. El va avea din nou milă de noi, va călca sub picioare nelegiuirile noastre; și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării.
Mica 7.18,19

Aceste cuvinte vor țâșni din inima rămășiței lui Israel, după ce va trece prin necazul cel mare. Toți cei din această rămășiță se for simți nevrednici de harul arătat lor de Dumnezeu, fiindcă își vor vedea păcatele mai clar ca niciodată, mai ales atunci când Îl vor vedea pe Mesia venind cu putere și cu mare glorie și își vor da seama că El este același Isus pe care ei L-au crucificat. Atunci își vor da seama că El este marele lor Dumnezeu și vor exclama cu uimire: „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”.

Mulți au spus că Israel, fiindcă L-a lepădat pe Mesia, nu va mai fi niciodată restabilit. Cu siguranță că Israel se va simți nevrednic de orice restabilire, însă care om dintre națiuni va spune că este mai vrednic de harul lui Dumnezeu, decât sunt iudeii? Nu a spus Domnul Isus pe cruce: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”? Dumnezeu este mare și iartă nelegiuirea. Nelegiuirea nu este doar păcat, ci un păcat comis cu încăpățânare, în ciuda oricărei atenționări. Israel este vinovat de secole de nelegiuire. Pot spune națiunile că sunt mai bune?

De asemenea, Dumnezeu iartă călcarea de lege – neascultarea de porunci bine definite. Israel a călcat legea, iar noi nu suntem cu nimic mai buni. Însă El iartă călcările de lege, datorită lucrării de la cruce. Minunat este harul care L-a condus la suferință și la moarte, pentru a face posibilă iertarea lui Israel și a oricărui credincios astăzi! „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată de trei zile stau lângă Mine și n-au ce mânca”.
Marcu 8.1-2

Purtarea de grijă

Să ne gândim astăzi la lucrarea iubirii nemărginite a Domnului, care a luat cunoștință de toate împrejurările celor care L-au înconjurat. Mântuitorul a arătat că lucrează față de poporul Său după inima Sa plină de îndurare. Compătimirea Domnului nu a întâlnit la ucenicii Săi decât expresia îndoielii și a neștiinței lor cu privire la puterea și la Persoana Sa. Neștiință vinovată, căci ei fuseseră deja martori la ceea ce făcuse Învățătorul într-o împrejurare asemănătoare! „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceștia, acolo, într-un loc pustiu?” Vai! Nu ne asemănăm și noi adesea cu ucenicii? De câte ori, în greutățile noastre, când privim în jur, nu găsim decât pustiul sau insuficiența posibilităților de a face un lucru? De unde va veni ajutorul? „… Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6.32). „Îmi ridic ochii spre munți … De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul” (Psalmul 121.1,2). În fața greutăților și a nevoilor noastre, Domnul este Același ca atunci când S-a aflat în lumea aceasta. Dacă El găsește cu cale să nu răspundă totdeauna imediat la cererile noastre, nici după dorințele noastre, este ca noi să ne încredem în El, ca această lume să ne apară ca un pustiu în care nu găsim nimic pentru suflet.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TE ROGI

„Pe când Se ruga, s-a deschis cerul” (Luca 3:21)

     Când a fost botezat Domnul Isus, Biblia spune: „şi pe când Se ruga … Duhul Sfânt S-a pogorât peste El … Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (v. 21-22).

După răstignire, ucenicii „stăruiau cu un cuget în rugăciune” (Faptele Apostolilor 1:14), iar când s-au rugat: „s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Faptele Apostolilor 4:31).

Nu vei greși crezând că rugăciunea poate fi o muncă asiduă, dar clipele care îți aduc cea mai mare răsplată vor veni în urma timpului petrecut pe genunchi. Dumnezeu folosește rugăciunea pentru a duce la îndeplinire lucrurile care nu se vor întâmpla pe nici o altă cale.

Henry Blackaby spune: „Când ne rugăm, atenția noastră se întoarce spre Dumnezeu și devenim mai receptivi ca să ne aliniem viețile noastre la voia Sa. El nu ne va echipa cu puterea Sa în timp ce alergăm spre următoarea programare! Duhul Său nu ne va da putere dacă nu dăm ascultare cuvintelor Sale. El pretinde întreaga noastră atenție. „Isus le-a spus … că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase” (Luca 18:1).

Dacă îți iei angajamentul de a petrece timp susținut în rugăciune, Dumnezeu va lucra în viața ta la fel cum a făcut-o în viața lui Isus și a ucenicilor Săi. Rugăciunea înfocată a oamenilor la Cincizecime nu a făcut ca Duhul Sfânt să coboare peste ei, ci i-a adus pe ei în punctul în care au fost gata să participe la lucrarea plină de putere pe care Dumnezeu o avea în plan.” Biblia spune: „pe când era încă întuneric de tot, Isus … S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). Și înainte de a-și alege ucenicii, „a petrecut toată noaptea în rugăciune” (Luca 6:12).

Dacă lui Isus i-a trebuit o noapte întreagă ca să înțeleagă voia Tatălui Său, crezi că tu o poți înțelege printr-o rugăciune făcută în grabă?

Deci, fă-ți timp să te rogi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 23:16-35

De astă dată nu-L mai vedem pe Domnul intervenind în mod miraculos, ca la Filipi (cap. 16:26) sau ca în cazul lui Petru (cap. 12:7), pentru a-Şi elibera slujitorul. El conduce evenimentele folosindu-Se de tânărul nepot al apostolului, de calitatea de cetăţean roman a lui Pavel, precum şi de dispreţul orgolios al comandantului roman faţă de iudei cărora, fără îndoială, era mulţumit să le joace o farsă. Domnul promisese slujitorului Său că el va da mărturie la Roma (v. 11). Toate uneltirile vrăjmaşilor lui nu-l vor putea deci împiedica; mai degrabă vor contribui la aceasta, pentru că, într-adevăr, ameninţările lor îl vor determina pe Lisias să-l trimită pe Pavel sub bună escortă la Cezareea (portul în care apostolul debarcase cu puţin înainte) salvându-l astfel de comploturile iudeilor fanatici.

Odată cu prizonierul, Lisias trimite şi o scrisoare către guvernatorul Felix. Observăm cum expune cazul întrun mod avantajos pentru el, ascunzând greşeala pe care era pe cale s-o comită (v. 27; cap. 22:25). Cu toate acestea, vina păgânilor aproape că păleşte alături de vinovăţia grozavă a iudeilor. Cei patruzeci de asasini legaţi cu blestem nu şi-au putut ţine, evident, jurământul şi, prin aceasta, au chemat asupra capetelor lor acest blestem cu care se blestemaseră (v. 14).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: