Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa îndurare.
Tit 3.5

Faptele împlinite în dreptate pe care le-am făcut noi înainte de convertire sunt ca niște „haine mânjite” înaintea lui Dumnezeu. Pavel se încrezuse în astfel de fapte până să-L întâlnească pe Domnul, pe drumul Damascului. După convertirea sa, el a scris: „Dar cele care îmi erau câștig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos. Dar, într-adevăr, și socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos; și să fiu găsit în El nu având ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe aceea care este prin credința în Hristos, dreptatea de la Dumnezeu, prin credință” (Filipeni 3.7-9). El a făcut minunata descoperire că dreptatea pe care o căuta fusese deja pusă de Dumnezeu la dispoziția tuturor celor care cred în Domnul Isus Hristos.

Avraam a crezut în Dumnezeu și aceasta i-a fost socotită ca dreptate. De altă parte, israeliții, „necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu” (Romani 10.3). Fie iudei, fie națiuni, „Dumnezeu i-a închis împreună pe toți în necredință, ca să arate îndurare tuturor” (Romani 11.32).

Toți cei care își fac veșminte din faptele lor vor descoperi la sfârșit că acestea sunt la fel de nefolositoare ca șorțurile din frunze de smochin cu care Adam și Eva au încercat să-și acopere goliciunea. Mântuirea nu este prin fapte, pentru ca nimeni să nu se laude, de aceea trebuie să-i implorăm pe oameni să renunțe la eforturile lor inutile și să se bazeze doar pe îndurarea Domnului. „Să-și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el – și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând” (Isaia 55.7).

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

… i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră …
Marcu 16.14

Oferta unui lector

În pauza de după ora de filozofie, lectorul vorbea cu studenții pe coridor. Printre altele afirma:

— Predicatorii sunt deosebit de înțelepți, ca să exploateze crizele ivite în viața oamenilor. Dacă moare cineva drag în familie, acești predicatori vin și oferă credința în Dumnezeu ca suport moral în astfel de clipe grele.

— Domnule lector, zise un student credincios, fiecare dintre noi vom avea astfel de momente grele în viață. Dacă noi am fi atei, ce ne-ați oferi în asemenea momente de criză din viață?

— Nu am nimic de oferit în locul lui Dumnezeu, răspunse lectorul și plecă imediat dintre studenți.

La astfel de oameni ca și lectorul din întâmplarea de astăzi, le putem spune: nu ne luați ceea ce nu ne puteți da! În spatele necredinței stă vrăjmașul sufletelor, diavolul, care dorește să-i ducă pe oameni în pierzarea veșnică. Acest vrăjmaș îi inspiră pe oameni să vorbească despre creație fără Creator, de mântuire fără Mântuitor. Însă Dumnezeu oferă iertarea Sa prin credința în Fiul Său. Și tot Dumnezeu oferă suport moral în orice situație a omului. Dumnezeu oferă viața veșnică celor care L-au primit pe Mântuitorul. Dumnezeu este marele Dăruitor. Să ne încredem în El!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLATI ÎN LUMINĂ!

„Judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume…” (Ioan 3:19)

     Iată câteva observații utile despre „umblarea în lumină.”

1) Păcatul este vrăjmașul lui Dumnezeu și al tău. Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte” (Luca 11:23). Neutralitatea și pasivitatea nu sunt opțiuni; trebuie să tratezi păcatul ca pe un  vrăjmaș.

2) Fii cinstit cu tine însuți și cu Dumnezeu. Nu-ți scuza păcatul ca fiind „o stare” sau „o tendință.” Tu nu ai făcut doar o judecată greșită – ai păcătuit. Poate ai avut un trecut zbuciumat, însă astăzi ai ocazia să te schimbi.

3) Nu tolera auto-condamnarea. Tu nu trebuie să te bălăcești în condamnare înainte de a-ți recunoaște păcatul. Faptul că te simți nefericit nu înseamnă că meriți iertarea. Ea vine numai prin har și prin credință. Fiecare secundă petrecută în auto-condamnare reprezintă timp pe care ți l-a furat Satan. Clipa care aduce recunoașterea păcatului aduce și curățirea de păcat.

4) Mărturisește-ți păcatul de fiecare dată. „Dar Dumnezeu nu obosește să tot vin la El?” întrebi tu. Nu. Dumnezeu l-a acceptat pe Domnul Isus ca substitut pentru toate păcatele tale pentru totdeauna, așa încât El nu te va respinge niciodată. Isaia a spus poporului lui Dumnezeu: „Să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55:7).

Mai presus de toate, ai răbdare cu tine însuți. Dă-i timp Duhului Sfânt să dezvolte în tine puterea de care ai nevoie pentru a transcende vechea ta fire și pentru a învinge obiceiurile tale păcătoase și fii sigur ca așa se va întâmpla (vezi Filipeni 1:6).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 23:1-15

Comandantul tot nu-şi explică furia iudeilor împotriva unui om căruia nu-i găseşte nimic de reproşat. Pentru a se lămuri, aduce prizonierul înaintea sinedriului. Un cuvânt abil al lui Pavel (dar oare era el rostit prin Duhul?) atrage de partea sa partida fariseilor. Învierea lui Isus Hristos era fundamentul doctrinei sale şi, indirect, cauza împotrivirii iudeilor. Pavel însă nici nu mai are ocazia să pronunţe numele Mântuitorului său; a aruncat acest măr al discordiei între adversarii tradiţionali fariseii şi saducheii şi o mare tulburare se şi stârneşte în sinedriu. Încă o dată, comandantul trebuie să-l pună pe Pavel în siguranţă.

După toate aceste evenimente însă, apostolul, singur şi descurajat, are nevoie de reconfortare. Domnul Însuşi îi face o vizită şi stă lângă slujitorul Său (v. 11). Fără niciun reproş dimpotrivă, recunoaşte mărturia curajoasă pe care Pavel tocmai a dat-o la Ierusalim. El îl mângâie şi îi aduce aminte de adevărata lui misiune: de a vesti mântuirea nu iudeilor, ci naţiunilor. Va pleca la Roma cu această ţintă.

De am putea face şi noi neîntrerupt experienţa că Domnul este aproape şi că nu trebuie să ne îngrijorăm de nimic (Filipeni 4:5-6; 2 Timotei 4:17)!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: