Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Octombrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Poarta Peștilor au reconstruit-o fiii lui Hasenaa; i-au pus grinzile și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele … Și lângă ei au reparat cei din Tecoa; dar mai-marii lor nu și-au pus umărul la lucrarea Domnului lor … După el a reparat cu sârguință Baruc, fiul lui Zabai, o altă bucată, din unghi până la intrarea casei lui Eliașib, marele preot … După el au reparat cei din Tecoa o altă bucată … Deasupra Porții Cailor au reparat preoții, fiecare în dreptul casei lui.
Neemia 3.3,5,20,27,28

După captivitatea babiloniană – Cei care au zidit

Neemia 3 ne oferă multe detalii interesante cu privire la reconstruirea zidului. Vedem de asemenea precizia cu care Dumnezeu consemnează lucrarea celor ai Săi. El privește nu doar la ce se face, ci și la cum se face. Lui Îi place să-i vadă pe ai Săi lucrând împreună. Apar des aceste expresii: „Lângă el”, „după el” etc. Fiecare își avea lucrarea personală de făcut, însă toți lucrau împreună.

Dumnezeu i-a consemnat pe cei care au lucrat, făcând mențiuni speciale cu privire la unii dintre ei. Fiicele unui conducător au lucrat împreună cu tatăl lor. Făcătorii de parfumuri, bijutierii și negustorii au ajutat la lucrare, deși, prin natura meseriilor lor, nu erau obișnuiți cu o astfel de activitate. Mulți au lucrat, însă un om numit Baruc a reparat cu grijă (sârguință) o porțiune a zidului. Tecoiții au lucrat și ei, deși mai-marii lor au refuzat să se înjuge la lucrarea Domnului lor. Câțiva au reparat bucata de zid dinaintea casei lor. Doi oameni sunt menționați în legătură cu casa lui Eliașib, marele preot care era înrudit cu Tobia, unul dintre vrăjmașii poporului (Neemia 13.4-9). Eliașib nu a pus zăvoare și încuietori la poarta pe care o zidise. Cât de important este să accentuăm nevoia de separare și, de asemenea, să practicăm acest principiu în familiile noastre!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze …
Proverbe 22.6

Metodă de educare

În fața unui bloc de locuit, un copil de câțiva anișori striga cât îl țineau plămânii la mama sa, care stătea de vorbă cu o vecină. Obosit de atâta strigat, copilul și-a lovit mama și i-a zis: „Tu nu auzi, proasto, că te strig?”. Vecinii știau că sunt o familie de scandalagii. Urletele lor se încheiau târziu în noapte și nu de puține ori țipetele copilului răzbăteau până la parterul blocului.

Acum știți de unde a învățat copilul un limbaj așa de vulgar. Însă cazul acestui copil nu este unul singular. Fiecare părinte trebuie să știe că cea mai eficientă metodă de educare este de a fi noi înșine ceea ce așteptăm de la copii. Marele secret stă în faptul că educația nu constă doar în cuvinte, sfaturi, porunci, ci și în exemple, climat de afecțiune, precum și în dezvoltarea raporturilor de frumoasă conviețuire plină de respect și credință. Marele moment al educației este copilăria, căreia îi sunt specifice timpul încrederii, al ascultării, al formării primelor deprinderi, timpul în care se imprimă amintiri de neșters. Pentru a crea un climat de bună creștere a copiilor, este nevoie însă de răbdare, iubire, blândețe, bunătate fără margini, jertfire. De unde toate acestea? Mântuitorul ne cheamă să mergem la El și să ne recunoaștem neștiința noastră. Numai Hristos poate să ne dea călăuzirea de care avem nevoie și în familie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND TE CONFRUNTI CU DEPRESIA (2)

„El…a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară” (1 Împărați 19:4)

     Biblia spune: „Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa.  A ajuns la Beer-Şeba, … şi şi-a lăsat slujitorul acolo. El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară” (v. 3-4). Care a fost greșeala lui Ilie? Aceeași pe care o facem unii dintre noi când suntem deprimați; ne concentrăm pe sentimentele noastre, în loc să ne concentrăm pe miezul problemei. Lucrul acesta se întâmplă când suntem secătuiți. Ilie s-a prăbușit din cauza unui incident care l-a intimidat. S-a gândit în sinea lui: „Ce laș sunt – de ce fug?” Și pentru că se simțea ca un ratat, el chiar a crezut că este așa.

Sentimentele ne induc adeseori în eroare; iar atunci când ne concentrăm pe ceea ce simțim și nu pe realitate, vom da de necaz. De exemplu, când comitem o greșeală într-un anumit domeniu, avem tendința să ne simțim incapabili în toate domeniile vieții. E o părere greșită. Fiecare are dreptul să greșească. Se poate să greșești în anumite domenii, dar asta nu te face un ratat.

Experții în sănătate mentală ne încurajează să ne descărcăm sufletul și să dăm afară sentimentele. Acesta nu e răspunsul complet, pentru că se știe că nu ne putem baza pe sentimente. Dumnezeu nu ne spune să ne conectăm la sentimentele omenești, ci la adevărul Cuvântului Său (vezi Ioan 8:32). Pentru a învinge depresia, trebuie să studiezi Cuvântul Său și să faci ca sentimentele să se alinieze la ceea ce spune Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 26:1-18

Pavel, chemat să dea mărturie înaintea împăratului Agripa, îşi întinde cu solemnitate braţele înlănţuite. Ca şi în capitolul 22, el istoriseşte întâlnirea lui cu Domnul şi condiţiile în care i-a fost încredinţată slujba pe care o avea. După ce i-au fost deschişi propriii săi ochi, el primeşte misiunea să-i deschidă pe cei ai oamenilor dintre naţiuni, pentru ca şi aceştia să aibă acces, prin credinţă, la lumina, libertatea, iertarea păcatelor şi partea cerească a sfinţilor (v. 18; comp. cu Coloseni 1:12-13).

Împrejurările întoarcerii la Dumnezeu diferă între ele. Petru era în barca sa când şi-a recunoscut starea de păcat; Levi era la biroul lui, iar Zacheu era într-un copac atunci când l-a chemat Domnul (Luca 5:10-27; 19:5). Etiopianul s-a întors la Dumnezeu când era în carul lui, iar temnicerul, în închisoare, la miezul nopţii (cap. 8:27; 16:29). Pentru Pavel, dimpotrivă, era miezul zilei, în timp ce se afla pe drum (v. 13). Esenţial este că fiecare poate spune unde şi când L-a întâlnit pe Isus. Să nu ne sfiim, atunci când se iveşte ocazia, să povestim despre întoarcerea noastră la Dumnezeu; aceasta nu-i o laudă, din moment ce trebuie în acelaşi timp să vorbim despre starea tristă în care am fost găsiţi! Dimpotrivă, aceasta înseamnă să preamărim harul suveran care a vrut să ne smulgă de acolo.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: