Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 21 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea.

    Proverbe 22.6


    «A educa» nu înseamnă doar a învăța sau a instrui, ci înseamnă a-l conduce pe copil într-o direcție clară sau a-l atrage pe o cale sigură; este vegherea continuă, atenția constantă și îngrijirea permanentă pentru a produce efectele dorite și pentru a atinge scopul. Aceasta este semnificația educației.

    Un copil poate avea mintea plină de sentimente religioase și poate memora versete și cântări și totuși inima lui să nu fie deloc interesată sau influențată de această instruire făcută la nivel intelectual. Oricât de importantă este această instruire, în ea însăși nu este altceva decât o instruire a minții. Inima trebuie să fie atinsă și exersată tot așa cum este și mintea.

    Mai mult, mamele își învață adesea copiii lucruri pe care ele nu le practică și nici nu își fac timp să constate dacă aceștia le aplică sau nu. Astfel că inimile copiilor nu sunt atrase pe calea învățăturii oferite de mamă și foarte curând ei ajung să vadă în acestea doar niște teorii goale și încep să-și piardă respectul față de părinți și față de religia lor.

    «A educa» înseamnă deci a conduce sau a atrage într-o direcție sigură, astfel că mamele trebuie să-și conducă și să-și atragă copiii pe calea Domnului prin propriul lor exemplu de evlavie și printr-o viață creștină consecventă. În acest fel, inima copiilor va fi atinsă și antrenată tot așa cum este mintea lor. Mamelor, dacă vreți să vă educați copiii, trebuie să practicați ceea ce îi învățați și, de asemenea, trebuie să le arătați cum să practice acele lucruri! Trebuie ca ei să aibă dovada că sunteți gata să plătiți orice preț, care poate fi necaz sau îngrijorări, înainte ca ei să facă ceea ce îi învățați!

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să știi că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, … având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.

    2 Timotei 3.1,2,5


    Forma de evlavie

    Un om se considera a fi un bun creștin. Se născuse din părinți creștini, care de asemenea credeau că sunt buni prin faptele lor. Prin educația creștină, prin frecventarea regulată a bisericii, precum și prin viața sa cinstită, cu multe fapte bune față de semenii săi, omul spera să intre cândva în cer.

    În timpul serviciului militar a locuit în aceeași cameră cu un ateu care vorbea deseori batjocoritor despre credință. Într-o zi, omul care se considera un bun creștin i-a spus: „În ce mă privește, eu cred în Dumnezeu”. Atunci celălalt i-a replicat: „Dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci slujește-I!”. Încurcat și atins în conștiință, omul a replicat: „Nu dovedesc oare faptele și formele religioase că un om Îi slujește lui Dumnezeu?”. Ateul i-a răspuns: „La tine nu se vede deloc că Îi slujești lui Dumnezeu”.

    Puternic atins de aceste cuvinte, nu a mai fost capabil de niciun răspuns. Simțea că purtarea sa îl condamna. Până atunci făcuse, desigur, multe lucruri rele și s-a neliniștit, deoarece conștiința îl acuza. Până la urmă s-a îndreptat spre Mântuitorul Isus Hristos și a recunoscut în fața Lui multele sale păcate. Dumnezeu a condus în așa fel lucrurile, încât el avea să-l întâlnească pe un om credincios care i-a arătat calea de întoarcere la Dumnezeu. Prin credința sinceră în lucrarea Domnului și Mântuitorului Isus Hristos a fost eliberat de sub puterea păcatului și de toate relele care până atunci la el fuseseră acoperite cu o formă de evlavie.

    Citirea Bibliei: Ieremia 28.1-17 · Romani 3.21-31


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTĂREȘTE-TE ÎN DOMNUL! – Fundația S.E.E.R. România

    „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)


    Iată cum sună tot acest pasaj biblic: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:10-18).

    Modalitatea prin care poți merge din nou pe cale este să te ridici și să mergi înainte. Victoria presupune să te ridici de mai multe ori decât ai fost doborât la pământ. Booker T. Washington, un mare educator și orator afro-american, a spus: „Succesul nu se măsoară după culmile pe care le atingi, ci după obstacolele pe care le depășești în drumul spre culme!” Dumnezeul pe care Îl slujești este mai mare decât toate obstacolele cu care te confrunți. Tăria pe care ți-o pune El la dispoziție este mai mare decât forțele care se ridică împotriva ta. Așa că, întărește-te în Domnul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 7:1-13


    Psalmul 45.11 îi declara Miresei pământeşti: „Împăratul va dori frumuseţea ta, pentru că este Domnul tău: adoră-L”; acum „Cântarea” conţine un fel de răspuns la această invitaţie: „Eu sunt a Preaiubitului meu”, spune logodnica Împăratului (v. 10). Ea este conştientă de legăturile care o unesc cu El: El este Domnul ei. Ea se mândreşte nu cu poziţia de regină, ci cu dragostea Soţului. Nu numai frumuseţea ei (descrisă în v. 1‑9) este ceea ce doreşte Împăratul. Ea afirmă plină de siguranţă: „dorinţa Lui este pentru mine” (v. 10). Am putea spune că acolo se află nota cea mai înaltă a Cântării ~ şi în acelaşi timp cea mai modestă. A fi siguri că Domnul ne iubeşte nu este o pretenţie, pentru că această dragoste nu este nicidecum fondată pe meritele noastre. Sufletul este statornicit în har. Şi sperăm că fiecare dintre cititorii noştri are această siguranţă, că este iubit personal de Domnul Isus.

    În via lui Israel, nepăzită şi atât de mult timp neroditoare, vom vedea în sfârşit muguri şi flori, promiţând o recoltă măreaţă (v. 12). Ei bine, fiecare răscumpărat este acum chemat să aducă închinare lui Dumnezeu prin Isus Hristos, oferind aceste fructe delicioase ale laudei păstrate pentru Preaiubitul (v. 13; Evrei 13.15; Deuteronom 26).

  • 20 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Femeia măritată este legată prin lege de soțul ei cât timp trăiește el; dar, dacă soțul ar muri, este dezlegată de legea soțului. Astfel deci, cât timp trăiește soțul, ea se va numi adulteră, dacă va fi a altui bărbat; dar, dacă soțul moare, ea este liberă față de lege, astfel că nu este adulteră, chiar dacă ar fi a altui bărbat. Astfel că și voi, frații mei, ați fost făcuți morți față de lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai Altuia, care a fost înviat dintre morți, ca să aducem rod lui Dumnezeu.

    Romani 7.2-4


    Să fim atenți la felul în care apostolul se întoarce la folosirea imaginii: nu vechiul soț, legea, a murit, pentru că aceasta era imposibil, ci noi suntem cei care am fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, adică prin moartea Sa. Ca morți împreună cu El, suntem eliberați de vechile noastre obligații și acum Îi aparținem numai Lui; aceasta nu este într-un duh legalist, prezent poate sub o altă formă, ci în supunere numai față de Hristos, încrezându-ne doar în El, privind la El, învățând de la El. Creștinul nu poate și nici nu are voie să slujească în vreun fel la doi stăpâni: și lui Hristos și păcatului (capitolul 6), sau și lui Hristos și legii (capitolul 7)! Pentru el, a trăi este doar Hristos (Filipeni 1.21). Doar astfel poate el aduce rod cu adevărat pentru Dumnezeu. Da! Umblând nu potrivit cărnii, ci potrivit Duhului, el face chiar mai mult decât cere legea (capitolul 8.4).

    Dar, am putea întreba (vedeți și întrebările din Romani 3.27), pe această cale nu este oare slăbit prestigiul legii și nu-i este negată autoritatea? În niciun caz! Pretențiile legii au fost împlinite pe deplin prin faptul că păcatul a fost pedepsit pe cruce în Hristos, iar eu, vinovatul, am fost omorât cu El în moartea Lui. Sentința legii a fost astfel pe deplin împlinită. După cum spune apostolul în Galateni 2.19, credinciosul, „prin lege, a murit față de lege”. Dumnezeu Însuși a pregătit acest drum drept pentru eliberarea de lege, un drum care ne-a scos pentru totdeauna și pe deplin de sub jurisdicția ei. Bineînțeles că legea rămâne, ca și până acum, intangibilă în dreptatea și sfințenia ei, dar noi nu mai existăm pentru ea.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și nu știți ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare.

    Iacov 4.14


    Obligațiile să aștepte

    În anul 378 î.Hr., domnitorul grec Archias a organizat o mare sărbătoare. El i-a răsfățat pe oaspeții lui cu mâncăruri alese, cu vin delicios, cu muzică și cu dans. În mijlocul petrecerii a primit o scrisoare prin care era informat despre conspirația lui Pelopidas. Dar nu a luat în serios atenționarea. A pus scrisoarea sub pernă și a spus: „Obligațiile trebuie să aștepte până mâine”. Pentru Archias însă nu a mai existat un mâine. Câteva ore mai târziu, soldații au dat buzna în sala de festivități și l-au omorât la ordinul trădătorului. La ce i-a folosit atenționarea? La nimic! Nepăsarea l-a costat viața.

    Cât de mulți oameni se comportă ca Archias! Nu vor să-și ia timp pentru a răspunde la întrebarea referitoare la mântuirea lor veșnică. Nechibzuiți, ei amână mereu răspunsul pe mâine. Își spun că viața este prea frumoasă pentru a o împovăra cu chestiuni așa de solemne. Ei vor să savureze viața din plin și se gândesc că mai târziu ar putea să cugete la relația lor cu Dumnezeu. „Mâine” este sloganul acestor oameni nesăbuiți. „Astăzi” este însă cuvântul pe care Dumnezeu îl pune înaintea inimii fiecărui om:

    „Chem azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege deci viața, ca să trăiești” (Deuteronom 30.19).

    „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15).

    Citirea Bibliei: Ieremia 27.12-22 · Romani 3.9-20


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ AI CUGETUL CURAT – Fundația S.E.E.R. România

    „De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Faptele apostolilor 24:16)


    După căderea omului în păcat, în Grădina Edenului, a apărut conștiința. Cu alte cuvinte, dorința noastră de a face diferența dintre bine și rău ne-a fost dată prin mecanismul pus de Dumnezeu în noi, cunoscut sub denumirea de conștiință. Așa că nu trebuie să-i ignorăm atenționările, s-o reducem la tăcere sau s-o lăsăm să se împietrească, deoarece este un sistem de avertizare înnăscut, care ne protejează de pericol și de suferință. Asta înseamnă că nu trebuie să te tulburi, când conștiința nu-ți dă pace; ar trebui să fii tulburat când nu o face!

    Iată 10 principii și sfaturi prin care poți să-ți păstrezi conștiința curată:

    1) Fii mereu atent la ghiontul care te face să te oprești și să-ți pui la îndoială deciziile.

    2) Gândește-te la conștiință ca la un filtru dat de Dumnezeu care te ajută să-ți păstrezi inima curată.

    3) Analizează-ți motivele în toate situațiile când trebuie să dăruiești.

    4) Dacă crezi că ai rănit sentimentele cuiva, cere-ți iertare.

    5) Invită-L pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima și să-ți descopere schimbările care trebuie făcute în atitudinile și faptele tale.

    6) În măsura posibilităților, nu te implica cu bună știință în situații compromițătoare.

    7) Pune-i pe ceilalți pe primul plan și onorează-i cu vorbele și cu faptele tale.

    8) Nu uita că ai, în conștiința ta, o adevărată busolă morală!

    9) Stabilește principii etice în toate domeniile tale de activitate.

    10) Când un gând te neliniștește, fă-ți timp să te rogi și discută despre asta cu o persoană de încredere.

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: păstrează-ți mereu conștiința trează și curată înaintea lui Dumnezeu.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 6:1-13


    Descrierea înflăcărată pe care Sulamita a ştiut să o facă despre Preaiubitul ei le–a atras şi pe altele să–L caute. Un astfel de rezultat trebuie să aibă şi mărturia noastră. Cei care ne înconjoară nu se înşală în această privinţă. Numai accente izbucnind din plinătatea inimilor noastre îi pot conduce la Isus. „Fiicele Ierusalimului” au auzit vorbindu–se din nou despre splendoarea Mirelui, dar cât priveşte frumuseţea Miresei, aceasta le este deja vizibilă. Ea este „cea mai frumoasă dintre femei” (v. 1, 13). Frumuseţea morală a Adunării, reflectare a celei a lui Isus, îi va pregăti pe cei neîntorşi la Dumnezeu să primească evanghelia.

    Dar, înainte de toate, această frumuseţe este apreciată de Domnul (v. 4). El de asemenea are ochii asupra aceleia pe care a iubit–o până la moarte. Şi ce vede în ea? Perfecţiunea cu care El Însuşi a înveşmântat–o (comp. cu Ezechiel 16.7–14). El poate din nou s–o numească „desăvârşita Mea” (v. 9), iertându–i indiferenţa şi nereţinând decât un lucru: că ea nu s–a ruşinat cu El; a mărturisit public numele Lui. La rândul Său, El o recunoaşte ca fiind a Lui înaintea lui Dumnezeu (Matei 10.32). Şi noi ne gândim la clipele apropiate în care Mirele divin Îşi va prezenta Lui Însuşi Adunarea Sa, fără pată, fără zbârcitură, fără nimic de felul acestora, ci sfântă şi fără cusur pentru eternitate (Efeseni 5.27; 1.4).

  • 19 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și preotul să ia din sângele jertfei pentru vină și preotul să pună pe lobul urechii drepte a celui care va fi curățit și pe degetul mare al mâinii lui drepte, și pe degetul mare al piciorului său drept.

    Levitic 14.14


    Creștinul nu trebuie să îngăduie ca urechea lui să asculte ceva care nu se potrivește cu sângele Mielului. Mâna dreaptă este simbolul acțiunii. Creștinul nu trebuie să facă nimic care ar dezonora sângele lui Hristos – tot ceea ce face în fiecare zi trebuie făcut în numele Domnului Isus. Nu trebuie să acționeze în niciun fel care să nu fie la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu cu privire la moartea lui Isus. Tot ceea ce în acțiunile noastre nu este la fel de sfânt ca sângele lui Hristos este păcat. Sângele de pe degetul mare de la picior este o imagine a sfințeniei în umblarea noastră. Gândurile, acțiunile și umblarea noastră sunt toate sub puterea sângelui lui Hristos, iar acest sânge este măsura a ceea ce sfințenia noastră ar trebui să fie.

    Cineva este fie sub acoperământul sângelui lui Hristos, fie în afara lui. Copilul lui Dumnezeu are asupra lui acest sânge, care nu poate fi îndepărtat și care nu-și poate pierde valoarea. În fiecare zi, sufletele noastre sunt reînnoite prin Duhul Sfânt și ne mărturisim păcatele înaintea Tatălui. Mai mult, sângele nu era singurul lucru necesar, ci era nevoie și de untdelemn. Acesta este o imagine a Duhului Sfânt și el era aplicat fiindcă sângele se afla acolo. Untdelemnul era pus nu după apă, ci după sânge (Levitic 14.15). Duhul Sfânt vine să locuiască în noi fiindcă sângele lui Hristos este asupra noastră. Sângele lui Hristos a îndepărtat toată mânia lui Dumnezeu împotriva noastră. Nu există nimic altceva decât dragoste pentru cei care sunt stropiți cu acest sânge. Duhul Sfânt este un Duh al cunoștinței, al bucuriei, al păcii și al dragostei. El este de asemenea un Duh de tărie și de putere, capabil să biruie toate obstacolele de pe calea noastră.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El te va acoperi cu penele Lui și vei avea un refugiu sub aripile Lui.

    Psalmul 91.4


    Puișorii de sub aripile cloștii

    Șura era în flăcări! Săteanul lupta cu disperare împotriva incendiului. Grajdul vacilor, cotețul găinilor și chiar casa erau toate amenințate de flăcări. Pompierii și mulți oameni din sat au venit în grabă ajutând toți cu ce puteau. În sfârșit, focul a ajuns sub control!

    Îngrijorat de animalele sale, omul a făcut un înconjur al curții. Nu li se întâmplase nimic. Ce ușurare! Dar unde era cloșca cu cei opt pui? Ah, a găsit-o stând la pământ, cu capul plecat și cu penele înnegrite: era moartă. I-a ridicat aripile inerte, de sub care au ieșit opt puișori piuind. Din cauza pericolului, cloșca și-a adunat puii sub aripile ei. Ea ar fi avut putere să fugă, dar puii ei nu puteau fugi odată cu ea. Așa că, pentru a-i salva, a rămas cu ei, dar a plătit cu viața.

    Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, Și-a dat viața Lui pentru a salva viața altora. El a purtat judecata pentru pedeapsa păcatelor noastre, a murit pe cruce, pentru ca noi să fim scăpați de focul mâniei lui Dumnezeu. Tuturor celor care cred în Domnul Isus, El le dă viața veșnică. Salvat pentru veșnicie, credinciosul cunoaște și un adăpost în fața diverselor pericole ale vieții. Biblia numește acest adăpost „aripile” Celui Atotputernic.

    Din cauza păcatelor noastre, merităm judecata lui Dumnezeu. De aceea, să nu respingem protecția sigură pe care o oferă Dumnezeu prin Domnul Isus! Un adăpost pentru acum și pentru veșnicie!

    Citirea Bibliei: Ieremia 27.1-11 · Romani 3.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂCATUL OMITERII – Fundația S.E.E.R. România

    „Deci cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17)


    Majoritatea suntem înclinați să ne concentrăm atenția asupra păcatelor de comitere – asupra răului pe care îl săvârșim. Cum rămâne, însă, cu păcatele de omitere – binele pe care nu reușim să-l facem? În pildele lui Hristos, când cineva era condamnat, lucrul acesta se întâmpla deseori din cauza unui păcat de omitere. Cineva a fost dat afară de la o nuntă pentru că nu avea haine de nuntă (vezi Matei 22:12). Cinci fecioare au fost excluse de la petrecerea de nuntă pentru că li se terminase uleiul din candelă (vezi Matei 25:3-11). Un slujitor care și-a îngropat talantul în pământ în loc să-l folosească, a pierdut totul (vezi Matei 25:25-28). Un bogat căruia nu i-a păsat de aproapele său a fost condamnat pentru asta (vezi Luca 16:19-24). Un smochin care nu a rodit a fost blestemat și s-a uscat (vezi Marcu 11:20-24).

    Poate că spui: „Pe mine mă interesează o viață spirituală mai profundă!” Ei bine, cea mai profundă viață spirituală este cea petrecută făcând bine altora! Și este baza după care vei fi judecat și răsplătit! Despre acel moment, Biblia spune: „Apoi va zice: …am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:41-45). Deci, dacă azi ai ocazia să faci binele – fă-l!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 5:2-16


    De câte ori nu ne putem recunoaşte şi pe noi în egoismul şi în nepăsarea vinovată a preaiubitei! Isus bate la uşa inimii noastre. Lipsa de ardoare spirituală însă, plăcerea pentru comoditate sau neglijarea de a ne judeca fac să găsim nenumărate scuze pentru a nu asculta de vocea Duhului Său. Cu tristeţe, Domnul „pleacă” (v. 6). Să ştim atunci pentru a regăsi comuniunea cu El să manifestăm înflăcărarea tinerei soţii! Pentru a–L descrie pe Preaiubitul ei, ea nu are termeni suficient de arzători, nici comparaţii suficient de convingătoare. Şi noi, dragi prieteni, ce-am avea de spus dacă ne-ar întreba cineva cu privire la Domnul Isus? (comp. cu Matei 16.15,16). Cu ce este El mai mult decât acesta sau acela? (v. 9). Am şti noi să vorbim despre dragostea şi puterea Lui, precum şi despre coborârea şi ascultarea Lui până la moarte de cruce? Am avea noi ceva de spus despre harul şi înţelepciunea Lui, despre perfecţiunile umblării şi lucrării Sale?

    „Nu are o înfăţişare care să ne facă să–L dorim”, spunea Israel prin gura profetului (Isaia 53.2). Frumuseţea gloriilor morale ale lui Mesia (ascunse poporului necredincios) o fac însă pe Soţie să strige: „Toată Fiinţa Lui este de dorit” (v. 16). Este cu adevărat Persoana Lui Obiectul tuturor dorinţelor noastre?

  • 18 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și un oarecare Anania, om evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, venind la mine și stând lângă mine, mi-a spus: „Frate Saul, primește-ți vederea!”. Și eu, în același ceas, am privit în sus la el. Și el a spus: „Dumnezeul părinților noștri te-a ales dinainte ca să cunoști voia Lui și să-L vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui; pentru că Îi vei fi martor către toți oamenii despre ceea ce ai văzut și ai auzit. Și acum, ce zăbovești? Ridică-te și fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui”.

    Fapte 22.12-16


    Anania (3) – Mesager ascultător

    Anania n-a pierdut timpul, ci s-a dus la Saul și i s-a adresat cu formula: „Frate Saul”. Frăția lor ca iudei era acum înlocuită cu cea a credincioșilor în Hristos, care sunt născuți din nou în familia lui Dumnezeu. Ce mângâietor trebuie să fi sunat aceste cuvinte în urechile celui care fusese până atunci un „fariseu dintre farisei” și un prigonitor al sfinților lui Dumnezeu!

    Pavel și-a continuat mărturia înaintea iudeilor din Ierusalim și le-a dezvăluit mesajul pe care Anania i-l adusese, în ascultare de Domnul. Dumnezeul părinților lor îl alesese pe Saul pentru patru scopuri speciale: de a cunoaște voia Lui; de a-L vedea pe Cel Drept; de a auzi un glas din gura Lui și de a fi martorul Său înaintea tuturor oamenilor. Așa că, după mesajul lui Anania, el a trebuit să se ridice și să fie botezat. Luând poziție pentru Domnul Isus prin botez – simbol al morții și al învierii la o viață nouă – păcatele sale, ca membru al națiunii care strigase: „Răstignește-L!”, „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”, aveau să fie spălate. Acum trebuia să-L cheme pe Isus ca Domn, în loc să hulească Persoana Sa.

    Anania și-a împlinit cu credincioșie misiunea primită de la Domnul. Să procedăm și noi la fel atunci când Domnul ne cere să facem ceva!

    E. P. Vedder, Jr.


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

    Ioan 14.6


    Scara era prea scurtă

    Într-un bloc aflat în construcție, în cartierul Brooklyn din New York, a izbucnit un incendiu. Deoarece focul se răspândea foarte repede, meseriașii abia au reușit să scape cu viață, urcând la ultimul etaj.

    Curând au venit și pompierii și doar când au extins scara culisantă au conștientizat că aceasta era prea scurtă. Lipsea doar puțin, dar suficient pentru ca bărbații de acolo, de sus, să nu poată fi salvați. Atunci unul dintre pompieri a făcut ceva neașteptat. El a urcat curajos pe ultima treaptă a scării și s-a prins cu brațele de balustradă. Apoi a strigat către muncitori: „Veniți, salvați-vă trecând pe spatele meu!”. Cei opt bărbați au îndrăznit și au trecut peste podul viu, fiind astfel toți salvați. Însă pompierul inimos nu a mai reușit să coboare și a murit.

    Dumnezeul nostru a văzut că toți oamenii sunt păcătoși pierduți, că se îndreaptă spre condamnare și că nicio „scară a propriilor eforturi” nu este îndeajuns de lungă pentru a-i salva. În dragostea Lui de nespus, L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Isus Hristos Și-a dat viața la cruce, pentru a pregăti o cale de salvare pentru toți oamenii. Cine se încrede în Răscumpărătorul trece peste acest „pod viu” și scapă astfel de judecata divină.

    Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că, prin Domnul Isus, a fost creat acest pod de legătură între păcătosul pierdut și Dumnezeul cel sfânt! În Ioan 14.6 citim: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Isus Hristos este singurul pod pe care putem trece pentru a ajunge în prezența Tatălui.

    Citirea Bibliei: Ieremia 26.1-24 · Romani 2.17-29


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VREI SĂ-ȚI FIE ASCULTATĂ RUGĂCIUNEA? – Fundația S.E.E.R. România

    „Iată postul plăcut Mie: dezleagă… deznoadă… dă drumul… rupe orice fel de jug”. (Isaia 58:6)


    Max Lucado scrie: „Generația noastră este cea mai înstărită generație de creștini care a existat vreodată. Suntem inteligenți, educați și experimentați. Putem călători în jurul lumii în 24 de ore sau putem trimite un mesaj într-o fracțiune de secundă. Avem cele mai sofisticate cercetări și tratamente medicale la îndemână. Avem resurse vaste. Doar 2% din producția mondială de grâu ar fi suficientă, dacă ar fi împărțită, pentru a eradica problemele foametei și a malnutriției de pe glob. Pe planetă există suficientă hrană pentru a oferi fiecărui individ 2500 de calorii necesare pentru o zi. Avem suficientă mâncare pentru a-i hrăni pe cei flămânzi.

    Și atunci vine întrebarea: Când nepoții tăi vor descoperi că ai trăit într-o epocă în care aproape două miliarde de oameni au fost flămânzi, cum îți vor judeca ei viața și lucrarea? Și, mai important de-atât, ce va spune Dumnezeu?” Când iudeii s-au plâns că Dumnezeu nu le răspunde la rugăciune, El le-a zis: „Iată postul plăcut Mie… împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!”… dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58:7-11).

    Așa că, în loc să te concentrezi doar pe propriile tale nevoi, uită-te în jur, vezi nevoile altora – și apucă-te de lucru! Și atunci, rugăciunea și postul tău vor fi primite!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 4:1-16; 5:1


    În timp ce Domnul contemplă cu încântare frumuseţea Soţiei Sale, spre ce se îndreaptă privirile acesteia? Prea adesea ne lăsăm orbiţi de atracţiile strălucitoare şi exaltante ale lumii (Libanul)! În inconştienţa în care ne aflăm, nu distingem acolo „vizuinile leilor”, nici leoparzii vicleni (v. 8). Domnul însă vede pericolele la care suntem expuşi în acest mediu fascinant şi caută cu blândeţe să ne detaşeze de acesta: „Vino cu mine din Liban” (v. 8). Iar ceea ce ar trebui să ne îndepărteze este dragostea pentru El, mai degrabă decât teama de pericol.

    „Sora Mea, mireaso”: aceste nume reprezintă tandrul apel spre a relua legătura cu El. Domnul are asupra sufletului pe care–l iubeşte drepturi exclusive. Ea este o „fântână pecetluită”, din care numai El are dreptul să bea, „o grădină închisă”, unde nimic străin nu are voie să intre şi ale cărei flori, fructe şi parfumuri sunt rezervate doar pentru El. Dar, „ca să-i picure miresmele”, trebuie uneori să sufle vântul încercării sau briza din sud (v. 16).

    În felul acesta, sentimentele pentru El se vor redeştepta, prezenţa Lui va fi dorită şi El Însuşi, răspunzând acestei invitaţii („să vină Preaiubitul”), va avea plăcerea să culeagă, să guste şi să împartă ceea ce slaba noastră dragoste Îi va fi pregătit (cap. 5.1).

  • 17 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort; pentru că trupurile acelor animale, al căror sânge este adus de marele preot în locurile sfinte, sunt arse afară din tabără.

    Evrei 13.10,11


    În Levitic 16, poporul se află în pustie. La începutul cărții Numeri îi vedem cum își așază tabăra. Ei erau un popor adunat laolaltă în pustie, despărțit de orice alt popor, singurul de pe pământ care a fost numit „poporul lui Dumnezeu”. În ce privește trupurile jertfei pentru păcat, acestea erau arse în afara taberei, în afara locului unde I se slujea lui Dumnezeu, după rânduiala pe care El o făcuse de la început. O tabără, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, are trei caracteristici: 1. slujirea organizată acolo pentru Dumnezeu nu are deschisă calea spre Locul Preasfânt – evreii nu aveau voie să intre; 2. cei prezenți acolo nu aveau o conștiință desăvârșită, pentru că ei nu știau că totul a fost înfăptuit; 3. fără preoție, ca mijlocire între Dumnezeu și oameni, omul nu poate să-I slujească acolo lui Dumnezeu. Tabăra este deci locul unde omul natural mai are un loc și unde se găsesc lucruri care nu au trecut prin judecata morții.

    Despre ce vorbește sângele? Sângele vorbește despre moarte, despre faptul că Domnul Isus a murit! În acest sânge vedem că Dumnezeu ne-a judecat. El ne vede ca morți, așa cum ne spune 2 Corinteni 5: „Dacă cineva este în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus, iată, toate s-au făcut noi”. Ceea ce trăim, trăim ca făpturi noi înaintea lui Dumnezeu, fiind morți împreună cu El și, potrivit cu Coloseni 2.11,12, înmormântați împreună cu El și înviați împreună cu El. Noi am fost deci așezați ca oameni credincioși într-o lume nouă. Această lume nouă vorbește despre trecerea prin moarte, unde omul cel vechi a rămas în urmă, așa că în Coloseni 3.9 se spune că ne-am dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și ne-am îmbrăcat cu cel nou. Și Efeseni 4.22-24 spune același lucru. Să facă Dumnezeu ca aceasta să fie o realitate practică pentru noi!

    H. L. Heijkoop

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și El Se va ridica la urmă pe pământ. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor.

    Iov 19.25,27


    Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu

    Pe scena unui teatru de operă se făceau repetiții la celebra operă „Messiah”, de Händel. O cântăreață din cor, deosebit de talentată, trebuia să interpreteze celebrul solo: „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu”. Ea a cântat până la prima probă cu atâta siguranță și perfecțiune interpretativă, încât orchestra, după ce a terminat, a așteptat plină de admirație și de nerăbdare complimentele dirijorului.

    „Doamnă”, a spus dirijorul, „dumneavoastră aveți o voce admirabilă, dar vă lipsește un singur lucru: nu știți că Răscumpărătorul este viu. Se simte aceasta din interpretare”.

    Cu tot talentul ei, cântăreața nu putea să exprime acest sentiment sublim, pentru că era străin de ea. Bucuria triumfală de a-L cunoaște pe Isus Hristos ca Răscumpărătorul care trăiește veșnic nu o poate simți nimeni care nu L-a cunoscut ca Mântuitor personal. Cântăreața nu-L cunoștea pe Isus. Nu-L întâlnise niciodată pe Acela care, după ce a învins moartea, a înviat și este acum în cer.

    Triumfător azi este Domnul, a-nviat, este viu,

    Deschis ne este de-acum drumul către cer, Domnu-i viu!

    Să fii mărit și lăudat în veșnicie, ne-ncetat,

    Căci Tu izbând’-ai câștigat, Doamne-n veci: fii slăvit!

    —H. Rossier

    Citirea Bibliei: Ieremia 25.15-38 · Romani 2.8-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUNE-ȚI ÎNCREDEREA ÎN HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Hristos… a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3-4)


    Apostolul Pavel este autorul acestor cuvinte pe care le citim în Biblie: „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (vezi 1 Corinteni 15:3-8).

    Câțiva dintre cei mai mari intelectuali ai lumii au început ca atei și au sfârșit prin a-și pune încrederea în Hristos. De ce? Ei au analizat dovezile! Dacă Hristos era Cine a pretins că este (Dumnezeu întrupat, care S-a îmbrăcat în trup omenesc, a murit pentru păcatele noastre și a înviat), atunci ei trebuiau să ia o hotărâre (care schimbă viața!): fie să-L accepte, fie să-L respingă. Și tu trebuie să iei aceeași hotărâre. Apostolul Petru le-a spus celor care l-au ascultat în ziua Cincizecimii: „Voi L-aţi răstignit… Dar Dumnezeu L-a înviat…” (Faptele Apostolilor 2:23-24). Iar ei au întrebat: „Ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru. (Faptele Apostolilor 2:37-38). Iar în acea zi au fost câștigate 3000 de suflete pentru Hristos.

    Așadar, Domnul Isus a murit pentru păcatele tale și a înviat ca să te reprezinte ca Mijlocitor înaintea tronului lui Dumnezeu. Dacă ești înțelept, Îl vei accepta ca Domn și Mântuitor, pentru că – fii sigur! – El îți va da viață din belșug acum, și viață veșnică în ceruri. Hristos e viu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 3:1-11


    Să nu ne mirăm dacă avem dificultăţi în a găsi prezenţa Domnului în patul nostru (v. 1; imagine a lenei) sau, prin contrast, în hărmălaia cetăţii (v. 2)! Dimpotrivă, pe genunchi şi în reculegere în camera noastră Îl putem întâlni întotdeauna pe Acela care ne iubeşte sufletul (comp. cu v. 4). Dar chiar şi acolo, să nu vină nimic să ne distragă şi să ne tulbure comuniunea (v. 5)!

    Din pustie, imagine a lumii aride, un parfum se poate înălţa până la Dumnezeu (v. 6). Cândva, Isus a traversat tot această lume şi întreaga Sa viaţă a fost doar „de bun miros” pentru Tatăl. Mirul vorbeşte despre suferinţele Sale (de la leagăn până la mormânt; Matei 2.11b; Ioan 19.39); tămâia, despre diversitatea perfecţiunilor Sale morale. În sfârşit, „toate felurile de pudre ale negustorilor” sugerează experienţele cotidiene în care Dumnezeu Se simte glorificat. Un astfel de parfum, cel al lui Isus, suntem şi noi chemaţi să-l facem să se înalţe către Dumnezeu.

    Curând, pentru Israel ca şi pentru Biserică, va fi sfârşitul pustiei (v. 6; comp. cu Numeri 21.19,20). Adevăratul Solomon va fi pregătit totul în vederea odihnei mileniale (v. 7‑10). Pe El Îl va împodobi coroana Sa, iar ziua aceea va fi cea a „veseliei inimii Lui” (v. 11; Psalmul 132.18).

  • 16 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul.

    Psalmul 104.34


    Miracolul unui Lăstar fraged, care iese dintr-un pământ uscat, a fost nebăgat în seamă de către om; nu era nicio măreție acolo, nicio înălțime impunătoare, nici ramuri întinse ca ale copacilor din grădina lui Dumnezeu (Ezechiel 31) și nici râuri de apă, lucruri pe care lumea le caută, mânată de Satan pe un drum care duce la pierzarea veșnică. Doar Dumnezeu a apreciat această minune, acel Lăstar plin de sevă, care era verde înaintea Lui, care nu-Și trăgea puterea din uscăciunea pământului din jur și care nu avea nevoie de apa pământului pentru a Se păstra verde. Puterea Lui era în Sine Însuși, o putere în întregime divină și totuși perfect omenească, o Rădăcină care a crescut dintr-un pământ uscat, în această lume sărmană, care nu este decât o pustie pentru ochii lui Dumnezeu.

    „Nimeni nu-L cunoaște pe Fiul, afară de Tatăl.” Omul caută grădina bine udată a Edenului, cu toată gloria, măreția, invidia, gelozia, zgomotul și forfota ei – lumea așa cum Satan a făcut-o pentru om, după ce acesta a fost alungat din paradisul lui Dumnezeu, lumea în care Dumnezeu nu are niciun drept și nicio parte. Însă, pentru a vedea Pomul minunat al lui Dumnezeu, mereu proaspăt în frumusețea Lui – care S-a coborât într-atât încât să poată fi înțeles și de către un copil, trăind cu o glorie morală tăcută – trebuie să mergem în pustie. Iar pentru a-L cunoaște, cu siguranță trebuie să trăim acolo. Ce adâncuri de învățături morale pentru noi! Ce bine explică acestea drumul pe pământ al lui Pavel, descris în Filipeni 2 și 3 și în 2 Corinteni 4!

    Iată o întrebare solemnă pentru sufletele noastre, în legătură cu Hristos: La ce privim, ce căutăm și de ce anume suntem interesați? De Edenul din Ezechiel 31, sau de pământul uscat din Isaia 53.2?

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A înviat Domnul cu adevărat!

    Luca 24.34


    Mărturii despre învierea Domnului Isus

    În Cuvântul lui Dumnezeu găsim o triplă mărturie despre învierea Domnului Isus:

    1. Mărturia îngerilor: Câteva femei au venit în prima zi a săptămânii la mormânt, dar l-au găsit deschis. Ele au intrat în mormânt și nu au găsit trupul Domnului Isus. În timp ce stăteau acolo uimite, au venit doi îngeri și le-au spus: „Pentru ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24.5,6).
    2. Mărturia profetică din Cartea Psalmilor: Deja în Vechiul Testament Îl auzim pe Isus Hristos spunând profetic – „Nu vei lăsa sufletul meu Locuinței Morților” (Psalmul 16.10). Și în Evanghelii, Mântuitorul a vorbit de mai multe ori despre învierea Sa: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi El va învia” (Matei 17.22,23).
    3. Mărturia ucenicilor Săi: Petru și Ioan, precum și femeile care merseseră mai înainte la mormânt, au fost martori oculari ai unui mormânt gol. În aceeași zi, ucenicii au avut o întâlnire cu Domnul înviat. Ei L-au putut vedea și atinge, au văzut cum El a mâncat o bucată de pește fript și un fagure de miere. Mai târziu, Petru a afirmat în ziua de Rusalii: „Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus și noi toți suntem martori ai Lui” (Fapte 2.32).


    Eu … simt mereu că-n viața ce mi-a dat

    Trăiește, trăiește, e viu, e viu cu-adevărat! —C. Ioanid

    Citirea Bibliei: Ieremia 25.1-14 · Romani 2.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVIEREA LUI HRISTOS – OPERAȚIUNEA „BOLDUL” – Fundația S.E.E.R. România

    „Unde îți este biruința moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55)


    În „Operațiunea Boldul”, agenții responsabili cu respectarea legii întind o capcană răufăcătorilor pentru a-i prinde. Asta i-a făcut Dumnezeu lui Satan la cruce. Timp de trei zile, a părut că Satan câștigase. Apoi Isus a înviat din morți, și i-a dejucat planurile! „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15) Și astfel, nașterea Bisericii lui Isus Hristos, care are puterea de a schimba lumea prin Evanghelie (lucrul de care se temea Satan cel mai mult), putea să se întâmple. Și s-a întâmplat!

    Tu ești parte a acestei lucrări a Bisericii. „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu… pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2:7-8). Dușmanii lui Hristos au încercat chiar să împiedice răspândirea adevărului despre Înviere: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani, şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”… Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat…” (Matei 28:12-15). În mod normal, ura față de o persoană ia sfârșit când aceasta moare. Atunci de ce unii continuă să Îl urască pe Isus? Pentru că Învierea este dovada supremă că El este Domn și trăiește! Firește, tu nu poți fi mântuit decât dacă crezi în mântuire.

    Biblia spune foarte clar cum poți fi mântuit: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Romani 10:9-10). „Operațiunea Boldul” a fost un succes răsunător, Hristos a înviat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 2:1-17


    Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.

    „Steagul Lui peste mine” este „dragostea” (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!

    Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând” (Apocalipsa 2.7,12,20). Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care-L iubesc! „Glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine” (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici” care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându-L pe Domnul de rodul care-I aparţine!

  • 15 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie”.

    1 Timotei 3.16


    El a fost înălțat în mod glorios și a fost înălțat în glorie. A intrat în lumina celor mai înălțate ceruri; însă a intrat acolo fiind El Însuși slăvit, și acolo este El acum, cu un trup de slavă, modelul a ceea ce vor fi și trupurile noastre. Umanitatea Sa reală este acolo, în cerurile preaînalte; dar este glorificată. Și, deși astfel glorificată, este aceeași natură umană reală.

    «Isus este în același trup în ceruri ca cel în care a trăit aici pe pământ. Acesta este acel „Lucru sfânt” care a fost format de către Duhul lui Dumnezeu în pântecele fecioarei. Acesta este „Sfântul” care, atunci când S-a aflat în mormânt, n-a văzut putrezirea. Acesta este acel „trup” care a fost dat pentru noi și în care El a purtat păcatele noastre pe lemn. Acea natură individuală în care El a suferit tot felul de ocări, de batjocuri și de insulte, este acum imuabil așezată într-o slavă care nu poate fi cuprinsă cu mintea. Trupul care a fost străpuns este acela pe care orice ochi îl va vedea, și nu altul. Acest cort nu va fi niciodată strâns. Persoana lui Hristos, și în ea natura Lui umană, va fi obiectul veșnic al slavei divine, al laudei și al închinării. Starea Lui prezentă este o stare a celei mai strălucite glorii ale înălțării, deasupra întregii creații a lui Dumnezeu și deasupra oricărui nume care este sau care poate fi numit». Astfel a vorbit cineva pentru zidirea și mângâierea noastră.

    El a fost primit în slavă cu dragostea inexprimabilă și cu acceptarea nemărginită, nemăsurată, a lui Dumnezeu Tatăl; așa cum El realizase și împlinise scopul harului Său de a-i răscumpăra pe cei păcătoși. S-a înălțat în triumf, după ce a luat robia roabă și a dezarmat domniile și stăpânirile; și acolo Și-a ocupat locul la dreapta Măririi în ceruri, cu toată puterea dată Lui în cer și pe pământ.

    J. G. Bellett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar ei au strigat cu toții, într-un glas: „Ia pe Acesta și eliberează-ne pe Baraba!”. Și Baraba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală … și pentru un omor.

    Luca 23.18,19


    Eliberează-ne pe Baraba!

    Oamenii fac de multe ori alegeri greșite. Cu 2.000 de ani în urmă, iudeii au cerut ca un ucigaș pe nume Baraba să fie eliberat în locul lui Mesia. „Eliberează-ne pe Baraba!”, au strigat ei. Alegându-l pe Baraba, ei au accentuat acest principiu definitoriu, anume că oamenii „liberi” pot face ceea ce le place, chiar și în detrimentul altora.

    Și noi astăzi stăm în fața unei alegeri oarecum asemănătoare. Dacă vom alege stilul de viață egoist care domnește astăzi în lume, vom culege rezultatele pe care le atrage acest stil de viață.

    Dar nu a existat oare atunci în Ierusalim o alternativă? Ba da! Iudeii ar fi putut să-L aleagă pe Mesia, pe Isus din Nazaret. El nu venise să facă propria Lui voie, ci voia lui Dumnezeu. În timp ce pentru ucigașul Baraba viața aproapelui nu a însemnat nimic, Isus Hristos Și-a dat viața la crucea de la Golgota pentru a-i salva pe oamenii pierduți.

    Desigur, nu vrem să lăsăm să se înțeleagă faptul că cineva simpatizează cu un criminal ca Baraba. Dar, mai mult sau mai puțin, toată lumea agreează principiul de viață pe care Baraba îl întruchipează, anume că omul alege să facă întotdeauna ceea ce vrea. În ochii lui Dumnezeu, voința proprie este un păcat. Creatorul nostru are dreptul să primească ascultarea și dragostea noastră. De aceea avem nevoie cu toții de Isus Hristos ca Mântuitor al nostru.

    Citirea Bibliei: Ieremia 24.1-10 · Romani 1.18-32


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRISTOS S-A JERTFIT CU GÂNDUL LA NOI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap…” (Matei 27:29)


    Compozitorul Isaac Watts a scris: „Când mă opresc la crucea grea, văd palma Sa și mi-e de-ajuns, Văd Ochii Săi de lacrimi plini. Eu sunt pironul de străpuns, Eu sunt cununa cea de spini.” Domnul Isus a purtat o cunună de spini, ca tu să poți purta o cunună de slavă. În Sfânta Scriptură, spinii reprezintă păcatul. În Eden, când Adam și Eva nu l-au ascultat pe Dumnezeu, El a zis: „Blestemat este acum pământul… spini şi pălămidă să-ţi dea…” (Geneza 3:17-18). Mai târziu, Dumnezeu a spus poporului Israel că dacă nu va izgoni dușmanii din țară ei „vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste…” (Numeri 33:55). Înțeleptul Solomon ne avertizează, spunându-ne că: „Spini şi curse sunt pe calea omului stricat…” (Proverbele 22:5).

    Domnul Isus ne atenționează că îi vom „cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16). Un autor scria: „Cununa de spini pe care a purtat-o Domnul Isus a reprezentat toate păcatele noastre. Așa cum noi am fost prinși în hățișurile invidiei, mâniei, rușinii, descurajării, vinovăției, amărăciunii și neiertării, tot la fel și Hristos, care nu a cunoscut păcatul, a devenit „jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10). Nici măcar o dată nu Și-a folosit Hristos puterile Sale supranaturale pentru confortul personal. Numai cu un cuvânt ar fi putut transforma pământul tare într-un pat moale, ar fi putut întoarce scuipatul acuzatorilor Săi înapoi pe fețele lor și ar fi putut paraliza mâna soldatului care a împletit cununa de spini. Dar nu a făcut-o! În schimb, El „a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce” (Coloseni 2:14).

    A făcut toate acestea gândindu-se la tine și la mine. Uimitor, nu-i așa?

    Astăzi, acum, oprește-te puțin din ce faci – și mulțumește-I!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Cartea Cantarilor 1:1-17


    Să nu abordăm această carte fără ca mai întâi să-I cerem Domnului să ne păzească de orice gând profan.

    „Eclesiastul” ne-a învăţat că lumea nu poate umple vidul din inima omului; „Cântarea” ne va prezenta acum dragostea divină, singura care–l poate umple. Precizăm că aici este vorba, înainte de toate, figurativ, de relaţiile viitoare ale Împăratului, Hristos, cu Israel, Soţia Sa pământească. În momentul în care se va „deschide” împărăţia Sa, afecţiunile acestui popor vor fi reanimate şi vor răspunde, în sfârşit, celor ale adevăratului Solomon. Vom sublinia însă în lectura noastră mai ales ceea ce se poate aplica în mod practic nevoilor actuale ale creştinului. Dragostea este legătura vitală care-l uneşte pe fiecare răscumpărat cu Mântuitorul lui: a Lui pentru noi este infinită, de neclintit; a noastră pentru El, cât de slabă şi de inconsecventă este! Să-I cerem ca El să ne atragă, pentru a putea alerga după El (v. 4).

    Versetele 5 şi 6 conţin mărturisirea trecutului vinovat. Cea care vorbeşte aici ştie bine că, dacă este plăcută, aceasta nu se datorează nicidecum propriilor ei merite (citiţi Efeseni 1.6b). Însă versetele 7 şi 8 arată cum ea acum doreşte prezenţa Păstorului, iar versetul 12, cum Îl doreşte pe Împăratul. Ea Îl iubeşte; El este neîncetat pe inima ei, ca un săculeţ cu mir parfumat care-i impregnează veşmintele şi care o însoţeşte în toate locurile (v. 13; 2 Corinteni 2.14-16).

  • 14 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tatăl Meu, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta; însă nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.

    Matei 26.39


    Aceste cuvinte pe care Hristos le-a rostit în rugăciune în grădina Ghetsimani, când sufletul Său era cuprins de o întristare de moarte și când sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, ne-au fost lăsate pentru cel puțin două motive.

    Primul motiv a fost ca noi să putem avea o mică idee despre agonia pe care Domnul a îndurat-o. El, Cel blând, care niciodată n-a făcut rău nimănui, urma să sufere în mâinile oamenilor păcătoși. El a știut mai dinainte tot ce avea să vină asupra Lui: loviturile, scuipările, coroana de spini, străpungerea mâinilor și a picioarelor Sale și, în final, atârnarea pe cruce. Ceea ce simțea El ne este prezentat în Psalmul 22.14,15: „Sunt vărsat ca apa și toate oasele mi se desfac. Inima îmi este ca ceara, se topește înăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii”.

    Totuși, paharul pentru care S-a rugat în mod special consta în acele trei ore de întuneric când El, a Cărui mâncare a fost să facă voia Tatălui, nefiind niciun moment separat de Tată, avea să fie făcut păcat pentru noi. Acesta a fost paharul cel mai dureros pentru sufletul Său sfânt, pahar pe care a trebuit să-l bea până la ultima picătură în timpul celor trei ore de întuneric, după care a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.

    Cât privește cel de-al doilea motiv, se știe că toți l-am putea enunța: Nu a existat niciun substitut pentru moartea lui Hristos. Nu a existat nicio altă cale pentru a împlini cerințele sfințeniei și dragostei lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate „să-l îndreptățească pe cel neevlavios”, pentru că „pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El” (Romani 3.26; 4.5; 2 Corinteni 5.21).

    1. M. Behnam


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

    Luca 23.33


    Isus Hristos pe cruce

    Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 2.000 de ani în afara Ierusalimului întrece cu mult toate evenimentele, și trecute și viitoare, ale istoriei omenirii.

    Acolo a fost răstignit Împăratul lui Israel. Isus a venit ca Mesia la poporul Său și a demonstrat că El era Împăratul promis. Dar iudeii L-au respins și L-au răstignit pe o cruce.

    Acolo Isus a suportat batjocura oamenilor. Ei L-au sfidat când le-a spus că este Fiul lui Dumnezeu și L-au luat în derâdere, pentru că Se încredea în Dumnezeu.

    Acolo Mântuitorul a îndurat timp de trei ore de întuneric judecata divină asupra păcatului.

    Acolo s-a arătat toată răutatea omului. Oameni din toate categoriile sociale L-au chinuit pe Domnul Isus, care era răstignit nevinovat pe cruce. S-a dovedit astfel cât de rea este inima omenească.

    Acolo Dumnezeu Și-a descoperit dragostea și sfințenia. El L-a dat pe Fiul Său, pentru că vrea să salveze oameni pierduți, și L-a pedepsit pe Isus Hristos pentru vina altora, pentru că trebuie să condamne păcatele.

    Acolo Fiul lui Dumnezeu Și-a dat viața în putere divină, pentru a-L onora pe Tatăl Său și pentru a face voia Acestuia.

    Acolo Hristos a înfăptuit o lucrare de răscumpărare pe deplin valabilă, de care poate beneficia oricine crede în El. Dovada că Dumnezeu a primit această jertfă este învierea Domnului Isus.

    Citirea Bibliei: Ieremia 23.16-40 · Romani 1.8-17


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU TE VA AJUTA SĂ REUȘEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.” (Luca 5:9)


    Domnul Isus i-a zis lui Simon Petru: „Depărteaz-o la adânc (corabia), şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.” (Luca 5:4-11).

    Există șapte adevăruri, în acest text, care ne pot schimba viețile și pe care trebuie să le învățăm:

    1) Domnul Isus va fi cu tine la locul tău de muncă și te va ajuta;

    2) Când ceea ce faci nu dă roade, El îți va arăta o cale mai bună;

    3) Chiar dacă pe moment ți se pare lipsit de noimă, fă ce-ți spune El!

    4) Succesul pe care l-a pregătit El pentru tine este mai mare decât orice lucru la care te poți tu gândi;

    5) S-ar putea ca metodele tale curente să nu reușească să gestioneze ce a pregătit El pentru tine, așa că fii dispus să schimbi modul în care faci lucrurile!

    6) Când experimentezi bunătatea Lui, vei cădea la picioarele Lui și-L vei recunoaște ca Domn;

    7) Când înțelegi ce a pregătit El pentru tine, vei lăsa totul și-L vei urma! Așa să ne ajute Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 12:1-14


    Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale (v. 1). Acesta este momentul favorabil pentru a ne întoarce la Domnul şi pentru a ne pune toate capacităţile în serviciul Său; cu vârsta, puterile scad şi inima tinde să se împietrească. Versetele 2‑7 evocă într–un mod alegoric bătrâneţea şi moartea.

    Vine şi concluzia cărţii, în mod tragic identică cu introducerea (v. 8; comp. cu cap. 1.2). Cât de mult ar trebui să-I mulţumim Domnului că această carte prezintă numai o latură a adevărului! La revelaţia Dumnezeului judecător (v. 14) se adaugă astăzi cea a Dumnezeului Mântuitor. Iată de ce, mai mult decât oricare alta, această parte a Scripturii nu trebuie separată de contextul Cuvântului divin! Diferitele „culegeri” ale Bibliei „sunt date de un singur Păstor”, toate dictate de acelaşi Duh (v. 11). Să lăsăm ca aceste cuvinte, toate împreună, asemeni unor „ţepuşe” sau „piroane înfipte”, să pătrundă în conştiinţa noastră, pentru a o face sensibilă la mântuire. Spre deosebire de cărţile oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne va obosi niciodată, dacă–l studiem cu rugăciune (v. 12). El ne va învăţa care este „datoria oricărui om”: să se teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui. Toate celelalte nu sunt decât deşertăciune.

  • 13 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Doamne, Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri? și nu ești Tu Cel care stăpânești peste toate împărățiile națiunilor? Și în mâna Ta este tăria și puterea și nimeni nu Ți se poate împotrivi. N-ai alungat Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău, Israel, și n-ai dat-o seminței lui Avraam, prietenul Tău, pentru totdeauna?

    Domnul Dumnezeu a pregătit o plantă și a făcut-o să crească peste Iona.

    2 Cronici 20.6,7; Iona 4.6


    Cât de încurajate sunt inimile noastre atunci când citim diverse pasaje din Scriptură! În cartea Daniel vedem lucrările lui Dumnezeu față de Nebucadnețar, față de imperiul lui și față de celelalte imperii care i-au urmat (Daniel 2, 7 și 8). Tot ceea ce a fost vestit s-a împlinit deja, cu excepția instituirii Împărăției Domnului, a Împăratului împăraților, care va începe ca o piatră ce va distruge orice putere pământească și care va crește până va umple întregul pământ (Daniel 2.34,35). Noi așteptăm ca Domnul să-Și ia această poziție de onoare și de glorie. Ce uimitor este că Dumnezeu privește cu atenție la starea de lucruri de pe pământ și instituie împărății, după care le înlătură, potrivit voii și scopurilor Sale!

    Citim de asemenea despre multe alte lucrări ale lui Dumnezeu cu omul, nu doar la un nivel mondial, ci și la unul personal. Iona, de exemplu, a încercat să scape de prezența lui Dumnezeu. A intrat într-o corabie, însă Dumnezeu l-a văzut și acolo și a trimis o mare furtună asupra ei; apoi Dumnezeu a trimis un pește mare care să-l înghită pe Iona. După toate acestea, Iona a acceptat, cu rezerve, să predice mesajul de atenționare în cetatea Ninive. Apoi s-a așezat afară din cetate, pentru a vedea rezultatul. Dumnezeu a pregătit o plantă, care a crescut și i-a făcut umbră profetului, însă mai târziu a pregătit un vierme, care a distrus planta. Ce uimitor este să vedem cum Dumnezeu lucrează cu un om în acest fel cu totul personal!

    Ce Dumnezeu minunat avem! El mișcă munții din locul lor, dar folosește și viermi, pentru gloria, onoarea și scopul Său. El este cu totul preocupat de fiecare dintre noi și lucrează pentru binele nostru. Să ne încredem în El!

    1. Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și orice faceți cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, mulțumind prin El lui Dumnezeu Tatăl.

    Coloseni 3.17


    I-ai mulțumit lui Dumnezeu astăzi?

    Adesea umplem ceasurile din zi cu atât de multe vorbe și fapte de-ale noastre, încât abia dacă ne mai rămâne timp pentru a mulțumi. Dacă în viața de zi cu zi observăm imediat ce nu ne convine, ce nu merge bine sau ce ne lipsește, în schimb ne ia așa mult timp să ne gândim pentru ce oare am putea aduce mulțumiri. Apostolul Pavel ne îndeamnă ca orice facem, cu cuvântul sau cu fapta, să facem în Numele Domnului Isus și prin El să-I mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl nostru.

    Pe drumul către casă de la muncă, de pildă, am putea avea un moment de liniște, pentru a trece în revistă ziua respectivă. Poate a fost ceva ce nu ne-a reușit. Putem să-I spunem acest lucru Tatălui nostru ceresc! Sau am rostit ceva ce mai bine nu am fi spus. Și acest lucru putem să-I mărturisim lui Dumnezeu. Să ne gândim la toate lucrurile pentru care putem să-I mulțumim! Uneori avem parte de o zi extraordinară și observăm în mod deosebit cum Dumnezeu ne-a ajutat. Să-I mulțumim pentru aceasta! Dar Îi mulțumim și pentru atâtea lucruri pe care le considerăm că vin de la sine sau că ni se cuvin, de exemplu că putem să ne ridicăm sănătoși din pat, că avem un loc de muncă și un salariu, că putem trăi în libertate, că avem o locuință, că suntem înconjurați de prieteni sau de frați de credință? Să nu uităm să-I mulțumim Dumnezeului nostru și pentru acestea!

    Suntem datori să-I mulțumim lui Dumnezeu, pentru că orice ni se dă bun coboară de sus, de la Tatăl luminilor (Iacov 1.17). Mulțumindu-I lui Dumnezeu, vom fi fericiți.

    Citirea Bibliei: Ieremia 23.1-15 · Romani 1.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI CERI IERTARE – Fundația S.E.E.R. România

    „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi…” (Iacov 5:16)


    O părere de rău sinceră poate ajuta la vindecarea și restaurarea unei relații tensionate sau zdrobite. Dar așa cum afirma Dr. Gary Chapman, unul dintre cei mai renumiți consilieri din lume pe probleme de familie, lucrurile nu se termină aici. Așadar ce trebuie să facem:

    1) Nu e suficient să spui doar „Îmi pare rău!” Da, e un început bun și necesar, dar nu are obligatoriu un final bun! De exemplu, „Îmi pare rău că ai luat-o în felul ăsta” nu este o părere de rău; e un atac mascat! Tu trebuie să mărturisești în mod specific pentru ce îți pare rău. Când spui „Îmi pare rău că ceea ce am spus te-a rănit”, tu recunoști lucrul pe care l-ai făcut și ești de partea persoanei rănite.

    2) Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru purtarea ta! Fără asta, nu există vindecare sau împăcare. „Am greșit că ți-am vorbit în felul acesta” este o atitudine cinstită, smerită, concretă și responsabilă. Ea ajută partea rănită să vadă că părerea ta de rău este autentică. Autenticitatea diminuează mânia și-i încurajează pe ceilalți să aibă încredere în cuvintele tale și să le accepte.

    3) Oferă-te să suporți daunele acolo unde este necesar! Întreabă: „Ce aș putea face ca să îmbunătățesc lucrurile?” Luându-ți angajamentul de a face tot ce ține de tine, demonstrezi că părerea ta de rău este sinceră, autentică. Apostolul Iacov a spus-o în felul următor: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.”

    4) Cere-ți iertare – nu pretinde iertarea din oficiu! „Te rog să mă ierți pentru că am făcut cutare lucru!” Tu trebuie s-o spui, iar cealaltă persoană trebuie să audă aceste cuvinte, înainte să înceapă vindecarea și restaurarea. Când îți ceri iertare și o primești, tu nu ai făcut decât să semnezi împreună cu cealaltă persoană „pe linia punctată”. În felul acesta, consemnați angajamentul reciproc de a trece dincolo de suferință și de a lucra pentru o relație mai sănătoasă. Domnul să ne ajute să facem așa!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 11:1-19


    „Faţa apelor” ar putea părea locul cel mai puţin adecvat pentru a răspândi acolo pâinea (v. 1). Această pâine însă este Cuvântul vieţii, iar apele ne vorbesc despre lume, în starea ei de tulburare şi de agitaţie. Şi este bine că Domnul ne cheamă să răspândim evanghelia cu largheţe (v. 2), fără să privim la greutăţi (v. 4), fără să punem întrebări (v. 5; Ioan 3.8) şi fără să slăbim ritmul (v. 6). Iar dacă avem tendinţa apoi să ne atribuim vreun merit, să ne amintim de sfârşitul versetului 5: „Dumnezeu, care face totul”. Versetul 3 evocă harul, esenţa evangheliei (Isaia 55.10,11), însă ~ în aceeaşi măsură, de fapt ~ anunţă şi judecata.

    „Bucură–te, tinere, în tinereţea ta, umblă pe căile inimii tale” este filosofia multor tineri nepăsători. Sfârşitul frazei însă este o adevărată provocare la a-i aduce să reflecteze: „dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată” (v. 9). „Da, Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru fiecare nebunie de-a ta. Pentru cine şi pentru ce ai trăit? „Toate acestea” nu se mărginesc la pământ. Există un Dumnezeu şi acest Dumnezeu este Judecător.” (H.R.). Prieten cititor încă neîntors la Dumnezeu, fie ca acest avertisment să te conducă la versetul 1 din capitolul 12!

  • 12 Aprilie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci când între voi este invidie și ceartă, nu sunteți voi carnali și nu umblați voi în felul omului?

    1 Corinteni 3.3


    Potrivit limbajului din 1 Corinteni 3.3, a „umbla în felul omului” și a fi „carnal” sunt sinonime. Noi de ce anume suntem guvernați? Ne adăpăm din duhul Scripturii și respirăm atmosfera ei, sau suntem conduși de duhul lumii și de principiile ei neevlavioase? Nu are niciun rost să ne pierdem timpul pentru a justifica anumite aspecte, care de altfel nu s-ar fi ridicat niciodată, dacă sufletele noastre ar fi fost într-o stare bună și ar fi avut o atitudine corectă.

    Fără îndoială că este cu totul corect și natural pentru oamenii din această lume să se bucure de tot ceea ce ea le oferă și să-și revendice drepturile și demnitățile asupra acelor lucruri care constituie ceea ce au ei mai bun. Ar fi imatur să te îndoiești de acest lucru. Dar, pe de altă parte, ceea ce este drept, natural și logic pentru oamenii acestei lumi este greșit, nenatural și ilogic pentru nazireul lui Dumnezeu. Astfel că problema care se pune este aceasta: avem noi dorința de a ne lăsa călăuziți de adevărul simplu al lui Dumnezeu?

    Din Numeri 6 învățăm că, dacă un nazireu ar fi băut vin sau și-ar fi ras părul, prin acest act și-ar fi întinat „capul consacrării lui”. Nu învățăm și noi ceva din aceasta? Cu siguranță că da! Aceste lucruri ne învață că, dacă sufletele noastre doresc să meargă în mod deplin pe drumul consacrării pentru Dumnezeu, trebuie să ne abținem de la bucuriile pământești și să renunțăm la demnitățile și drepturile naturale. Așa trebuie să stea lucrurile, pentru că Dumnezeu și lumea, carnea și Duhul nu pot fi puse împreună. Va veni timpul când lucrurile nu vor mai sta așa; dar acum toți care vor să trăiască pentru Dumnezeu și să umble în Duhul trebuie să trăiască separați de lume și să-și mortifice carnea. Fie ca Dumnezeu, în marea Lui îndurare, să ne ajute să facem acest lucru!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

    Psalmul 5.3


    Ascultarea rugăciunii (2)

    Dumnezeu a intervenit într-un mod minunat.

    Înainte să se termine sacul cu orez, Hudson Taylor a primit o scrisoare care a rămas memorabilă. Era de la un credincios numit Berger. Acesta i-a trimis un cec cu 50 de lire sterline, o sumă frumoasă în vremea aceea. Alături de cec era o scrisoare, în care Berger scria că tatăl său a murit, lăsându-i o avere considerabilă. Deoarece el avea de toate, nu dorea să-și mai bată capul și cu averea tatălui său. În timp ce se întreba ce ar putea face cu banii, gândurile i s-au îndreptat spre lucrarea misionară din China și de aceea a trimis acel cec. Îl ruga de asemenea pe Hudson Taylor să-i scrie dacă va putea folosi și ceilalți bani.

    Pe când citea scrisoarea, inima misionarului a fost copleșită de bucurie. Îndată i-a adunat pe toți, le-a citit scrisoarea și le-a arătat cecul. Toți au scos strigăte de bucurie, încât răsuna tot spitalul. Apoi au îngenuncheat și I-au mulțumit Domnului din toată inima pentru răspunsul primit la rugăciunile lor. Cu fețele strălucind de bucurie, voluntarii au trecut prin saloane și au împărtășit bolnavilor bucuria lor. „Care idol sau zeu ar putea face așa ceva?” – era întrebarea de pe buzele tuturor. Nu este de mirare că inimile credincioșilor erau copleșite de bucurie și de mulțumire. Dumnezeu a văzut situația lor și a răspuns la rugăciunile lor făcute cu credință. Dumnezeu răspunde la rugăciunea credinței!

    Citirea Bibliei: Ieremia 22.13-30 · Luca 24.44-53


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNFRÂNEAZĂ-ȚI LIMBA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine.” (Proverbele 23:16)


    Nu subestima niciodată puterea unui cuvânt rostit. Un singur președinte din istoria Americii și-a dat demisia: Richard Nixon. Te-ai gândit vreodată ce l-a pus la pământ pe domnul Nixon? Gândirea tradițională spune că au fost casetele cu înregistrările conversațiilor sale private. Dar nu casetele au fost de vină, ci limba sa. Nu casetele, ci ceea ce a spus pe acele casete au dus la demisia sa. Cuvintele: limbă, gură, buze și cuvinte sunt menționate în cartea Proverbele de aproape 150 de ori; cam de cinci ori în fiecare dintre cele 31 de capitole. Faptul că se dă o importanță așa de mare cuvintelor (vorbelor) noastre ne spune că ar fi bine să avem grijă la ce scoatem pe gură. Oprește-te și gândește-te la următorul lucru: într-o perioadă de cincizeci de ani, un om rostește, în medie, suficiente cuvinte pentru a crea 12.000 de volume a câte 300 de pagini fiecare.

    Dacă aceasta este media, gândește-te la bibliotecile pe care le umpli și la moștenirea pe care o lași în urma ta. Din nefericire, unele dintre cuvintele pe care le rostești nu vor fi date uitării niciodată! Un autor a spus: „Dacă buzele tale nu se pot abține de la vorbe nepotrivite, cinci lucruri respectă cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde!”

    Înțeleptul Solomon a dorit ca fiii săi să crească cu o inimă plină de înțelepciune, așa că el a spus (Proverbele 23:15-16): „Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura; şi lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine.” Așadar, nu doar azi, înfrânează-ți limba!

    <

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Eclesiastul 10:1-20


    Să luăm bine seama la acest panou de avertizare din versetul 8: „pe cel care răstoarnă o împrejmuire îl muşcă un şarpe”. Dumnezeu a pus în jurul fiecăruia dintre noi bariere de protecţie (de exemplu, autoritatea părinţilor sau a educatorilor). El ştie ceea ce se află de cealaltă parte a împrejmuirii. Noi ne imaginăm uneori că sunt avantaje de care El ne privează. Dar nu! Ceea ce El doreşte este ca noi să evităm o muşcătură periculoasă. Şarpele pândeşte, şi lui nu-i trebuie nicidecum o spărtură largă pentru a se putea strecura. Puţin păcat, „puţină nebunie” (v. 1), de ajuns pentru a compromite mărturia copilului lui Dumnezeu (comp. cu 1 Corinteni 5.6) şi pentru a înlocui mireasma lui Hristos cu mirosul greu al putrezirii (Galateni 6.8)!

    Nebunia celor care guvernează este deosebit de detestabilă (v. 5). Ea are consecinţe asupra tuturor celor care le sunt supuşi: unii ajung victimele lor, alţii ajung să le urmeze exemplul rău (de exemplu: 2 Împăraţi 21.9,16). Aceasta însă nu este un motiv pentru a vorbi de rău autorităţile, nici măcar pentru a gândi rău despre ele (v. 20). Dimpotrivă, datoria noastră creştină este de a ne ruga pentru stăpâniri (1 Timotei 2.1,2).

    Versetul 12 ne vorbeşte despre Hristos, Cel Înţelept prin excelenţă. „Toţi se minunau de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui” (Luca 4.22).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne