Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie”.

1 Timotei 3.16


El a fost înălțat în mod glorios și a fost înălțat în glorie. A intrat în lumina celor mai înălțate ceruri; însă a intrat acolo fiind El Însuși slăvit, și acolo este El acum, cu un trup de slavă, modelul a ceea ce vor fi și trupurile noastre. Umanitatea Sa reală este acolo, în cerurile preaînalte; dar este glorificată. Și, deși astfel glorificată, este aceeași natură umană reală.

«Isus este în același trup în ceruri ca cel în care a trăit aici pe pământ. Acesta este acel „Lucru sfânt” care a fost format de către Duhul lui Dumnezeu în pântecele fecioarei. Acesta este „Sfântul” care, atunci când S-a aflat în mormânt, n-a văzut putrezirea. Acesta este acel „trup” care a fost dat pentru noi și în care El a purtat păcatele noastre pe lemn. Acea natură individuală în care El a suferit tot felul de ocări, de batjocuri și de insulte, este acum imuabil așezată într-o slavă care nu poate fi cuprinsă cu mintea. Trupul care a fost străpuns este acela pe care orice ochi îl va vedea, și nu altul. Acest cort nu va fi niciodată strâns. Persoana lui Hristos, și în ea natura Lui umană, va fi obiectul veșnic al slavei divine, al laudei și al închinării. Starea Lui prezentă este o stare a celei mai strălucite glorii ale înălțării, deasupra întregii creații a lui Dumnezeu și deasupra oricărui nume care este sau care poate fi numit». Astfel a vorbit cineva pentru zidirea și mângâierea noastră.

El a fost primit în slavă cu dragostea inexprimabilă și cu acceptarea nemărginită, nemăsurată, a lui Dumnezeu Tatăl; așa cum El realizase și împlinise scopul harului Său de a-i răscumpăra pe cei păcătoși. S-a înălțat în triumf, după ce a luat robia roabă și a dezarmat domniile și stăpânirile; și acolo Și-a ocupat locul la dreapta Măririi în ceruri, cu toată puterea dată Lui în cer și pe pământ.

J. G. Bellett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar ei au strigat cu toții, într-un glas: „Ia pe Acesta și eliberează-ne pe Baraba!”. Și Baraba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală … și pentru un omor.

Luca 23.18,19


Eliberează-ne pe Baraba!

Oamenii fac de multe ori alegeri greșite. Cu 2.000 de ani în urmă, iudeii au cerut ca un ucigaș pe nume Baraba să fie eliberat în locul lui Mesia. „Eliberează-ne pe Baraba!”, au strigat ei. Alegându-l pe Baraba, ei au accentuat acest principiu definitoriu, anume că oamenii „liberi” pot face ceea ce le place, chiar și în detrimentul altora.

Și noi astăzi stăm în fața unei alegeri oarecum asemănătoare. Dacă vom alege stilul de viață egoist care domnește astăzi în lume, vom culege rezultatele pe care le atrage acest stil de viață.

Dar nu a existat oare atunci în Ierusalim o alternativă? Ba da! Iudeii ar fi putut să-L aleagă pe Mesia, pe Isus din Nazaret. El nu venise să facă propria Lui voie, ci voia lui Dumnezeu. În timp ce pentru ucigașul Baraba viața aproapelui nu a însemnat nimic, Isus Hristos Și-a dat viața la crucea de la Golgota pentru a-i salva pe oamenii pierduți.

Desigur, nu vrem să lăsăm să se înțeleagă faptul că cineva simpatizează cu un criminal ca Baraba. Dar, mai mult sau mai puțin, toată lumea agreează principiul de viață pe care Baraba îl întruchipează, anume că omul alege să facă întotdeauna ceea ce vrea. În ochii lui Dumnezeu, voința proprie este un păcat. Creatorul nostru are dreptul să primească ascultarea și dragostea noastră. De aceea avem nevoie cu toții de Isus Hristos ca Mântuitor al nostru.

Citirea Bibliei: Ieremia 24.1-10 · Romani 1.18-32


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRISTOS S-A JERTFIT CU GÂNDUL LA NOI! – Fundația S.E.E.R. România

„Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap…” (Matei 27:29)


Compozitorul Isaac Watts a scris: „Când mă opresc la crucea grea, văd palma Sa și mi-e de-ajuns, Văd Ochii Săi de lacrimi plini. Eu sunt pironul de străpuns, Eu sunt cununa cea de spini.” Domnul Isus a purtat o cunună de spini, ca tu să poți purta o cunună de slavă. În Sfânta Scriptură, spinii reprezintă păcatul. În Eden, când Adam și Eva nu l-au ascultat pe Dumnezeu, El a zis: „Blestemat este acum pământul… spini şi pălămidă să-ţi dea…” (Geneza 3:17-18). Mai târziu, Dumnezeu a spus poporului Israel că dacă nu va izgoni dușmanii din țară ei „vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste…” (Numeri 33:55). Înțeleptul Solomon ne avertizează, spunându-ne că: „Spini şi curse sunt pe calea omului stricat…” (Proverbele 22:5).

Domnul Isus ne atenționează că îi vom „cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7:16). Un autor scria: „Cununa de spini pe care a purtat-o Domnul Isus a reprezentat toate păcatele noastre. Așa cum noi am fost prinși în hățișurile invidiei, mâniei, rușinii, descurajării, vinovăției, amărăciunii și neiertării, tot la fel și Hristos, care nu a cunoscut păcatul, a devenit „jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10). Nici măcar o dată nu Și-a folosit Hristos puterile Sale supranaturale pentru confortul personal. Numai cu un cuvânt ar fi putut transforma pământul tare într-un pat moale, ar fi putut întoarce scuipatul acuzatorilor Săi înapoi pe fețele lor și ar fi putut paraliza mâna soldatului care a împletit cununa de spini. Dar nu a făcut-o! În schimb, El „a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce” (Coloseni 2:14).

A făcut toate acestea gândindu-se la tine și la mine. Uimitor, nu-i așa?

Astăzi, acum, oprește-te puțin din ce faci – și mulțumește-I!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Cartea Cantarilor 1:1-17


Să nu abordăm această carte fără ca mai întâi să-I cerem Domnului să ne păzească de orice gând profan.

„Eclesiastul” ne-a învăţat că lumea nu poate umple vidul din inima omului; „Cântarea” ne va prezenta acum dragostea divină, singura carel poate umple. Precizăm că aici este vorba, înainte de toate, figurativ, de relaţiile viitoare ale Împăratului, Hristos, cu Israel, Soţia Sa pământească. În momentul în care se va „deschide” împărăţia Sa, afecţiunile acestui popor vor fi reanimate şi vor răspunde, în sfârşit, celor ale adevăratului Solomon. Vom sublinia însă în lectura noastră mai ales ceea ce se poate aplica în mod practic nevoilor actuale ale creştinului. Dragostea este legătura vitală care-l uneşte pe fiecare răscumpărat cu Mântuitorul lui: a Lui pentru noi este infinită, de neclintit; a noastră pentru El, cât de slabă şi de inconsecventă este! Să-I cerem ca El să ne atragă, pentru a putea alerga după El (v. 4).

Versetele 5 şi 6 conţin mărturisirea trecutului vinovat. Cea care vorbeşte aici ştie bine că, dacă este plăcută, aceasta nu se datorează nicidecum propriilor ei merite (citiţi Efeseni 1.6b). Însă versetele 7 şi 8 arată cum ea acum doreşte prezenţa Păstorului, iar versetul 12, cum Îl doreşte pe Împăratul. Ea Îl iubeşte; El este neîncetat pe inima ei, ca un săculeţ cu mir parfumat care-i impregnează veşmintele şi care o însoţeşte în toate locurile (v. 13; 2 Corinteni 2.14-16).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: