Mana Zilnica

14 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Tatăl Meu, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta; însă nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.

Matei 26.39

Aceste cuvinte pe care Hristos le-a rostit în rugăciune în grădina Ghetsimani, când sufletul Său era cuprins de o întristare de moarte și când sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, ne-au fost lăsate pentru cel puțin două motive.

Primul motiv a fost ca noi să putem avea o mică idee despre agonia pe care Domnul a îndurat-o. El, Cel blând, care niciodată n-a făcut rău nimănui, urma să sufere în mâinile oamenilor păcătoși. El a știut mai dinainte tot ce avea să vină asupra Lui: loviturile, scuipările, coroana de spini, străpungerea mâinilor și a picioarelor Sale și, în final, atârnarea pe cruce. Ceea ce simțea El ne este prezentat în Psalmul 22.14,15: „Sunt vărsat ca apa și toate oasele mi se desfac. Inima îmi este ca ceara, se topește înăuntrul meu. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii”.

Totuși, paharul pentru care S-a rugat în mod special consta în acele trei ore de întuneric când El, a Cărui mâncare a fost să facă voia Tatălui, nefiind niciun moment separat de Tată, avea să fie făcut păcat pentru noi. Acesta a fost paharul cel mai dureros pentru sufletul Său sfânt, pahar pe care a trebuit să-l bea până la ultima picătură în timpul celor trei ore de întuneric, după care a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.

Cât privește cel de-al doilea motiv, se știe că toți l-am putea enunța: Nu a existat niciun substitut pentru moartea lui Hristos. Nu a existat nicio altă cale pentru a împlini cerințele sfințeniei și dragostei lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate „să-l îndreptățească pe cel neevlavios”, pentru că „pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El” (Romani 3.26; 4.5; 2 Corinteni 5.21).

1. M. Behnam
   

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

Luca 23.33

Isus Hristos pe cruce

Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 2.000 de ani în afara Ierusalimului întrece cu mult toate evenimentele, și trecute și viitoare, ale istoriei omenirii.

Acolo a fost răstignit Împăratul lui Israel. Isus a venit ca Mesia la poporul Său și a demonstrat că El era Împăratul promis. Dar iudeii L-au respins și L-au răstignit pe o cruce.

Acolo Isus a suportat batjocura oamenilor. Ei L-au sfidat când le-a spus că este Fiul lui Dumnezeu și L-au luat în derâdere, pentru că Se încredea în Dumnezeu.

Acolo Mântuitorul a îndurat timp de trei ore de întuneric judecata divină asupra păcatului.

Acolo s-a arătat toată răutatea omului. Oameni din toate categoriile sociale L-au chinuit pe Domnul Isus, care era răstignit nevinovat pe cruce. S-a dovedit astfel cât de rea este inima omenească.

Acolo Dumnezeu Și-a descoperit dragostea și sfințenia. El L-a dat pe Fiul Său, pentru că vrea să salveze oameni pierduți, și L-a pedepsit pe Isus Hristos pentru vina altora, pentru că trebuie să condamne păcatele.

Acolo Fiul lui Dumnezeu Și-a dat viața în putere divină, pentru a-L onora pe Tatăl Său și pentru a face voia Acestuia.

Acolo Hristos a înfăptuit o lucrare de răscumpărare pe deplin valabilă, de care poate beneficia oricine crede în El. Dovada că Dumnezeu a primit această jertfă este învierea Domnului Isus.

Citirea Bibliei: Ieremia 23.16-40 · Romani 1.8-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE VA AJUTA SĂ REUȘEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România

„Îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.” (Luca 5:9)

Domnul Isus i-a zis lui Simon Petru: „Depărteaz-o la adânc (corabia), şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.” (Luca 5:4-11).

Există șapte adevăruri, în acest text, care ne pot schimba viețile și pe care trebuie să le învățăm:

1) Domnul Isus va fi cu tine la locul tău de muncă și te va ajuta;

2) Când ceea ce faci nu dă roade, El îți va arăta o cale mai bună;

3) Chiar dacă pe moment ți se pare lipsit de noimă, fă ce-ți spune El!

4) Succesul pe care l-a pregătit El pentru tine este mai mare decât orice lucru la care te poți tu gândi;

5) S-ar putea ca metodele tale curente să nu reușească să gestioneze ce a pregătit El pentru tine, așa că fii dispus să schimbi modul în care faci lucrurile!

6) Când experimentezi bunătatea Lui, vei cădea la picioarele Lui și-L vei recunoaște ca Domn;

7) Când înțelegi ce a pregătit El pentru tine, vei lăsa totul și-L vei urma! Așa să ne ajute Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 12:1-14

Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale (v. 1). Acesta este momentul favorabil pentru a ne întoarce la Domnul şi pentru a ne pune toate capacităţile în serviciul Său; cu vârsta, puterile scad şi inima tinde să se împietrească. Versetele 2‑7 evocă într–un mod alegoric bătrâneţea şi moartea.

Vine şi concluzia cărţii, în mod tragic identică cu introducerea (v. 8; comp. cu cap. 1.2). Cât de mult ar trebui să-I mulţumim Domnului că această carte prezintă numai o latură a adevărului! La revelaţia Dumnezeului judecător (v. 14) se adaugă astăzi cea a Dumnezeului Mântuitor. Iată de ce, mai mult decât oricare alta, această parte a Scripturii nu trebuie separată de contextul Cuvântului divin! Diferitele „culegeri” ale Bibliei „sunt date de un singur Păstor”, toate dictate de acelaşi Duh (v. 11). Să lăsăm ca aceste cuvinte, toate împreună, asemeni unor „ţepuşe” sau „piroane înfipte”, să pătrundă în conştiinţa noastră, pentru a o face sensibilă la mântuire. Spre deosebire de cărţile oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne va obosi niciodată, dacă–l studiem cu rugăciune (v. 12). El ne va învăţa care este „datoria oricărui om”: să se teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui. Toate celelalte nu sunt decât deşertăciune.