13 Aprilie 2023
Doamne, Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri? și nu ești Tu Cel care stăpânești peste toate împărățiile națiunilor? Și în mâna Ta este tăria și puterea și nimeni nu Ți se poate împotrivi. N-ai alungat Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului Tău, Israel, și n-ai dat-o seminței lui Avraam, prietenul Tău, pentru totdeauna?
Domnul Dumnezeu a pregătit o plantă și a făcut-o să crească peste Iona.
2 Cronici 20.6,7; Iona 4.6
Cât de încurajate sunt inimile noastre atunci când citim diverse pasaje din Scriptură! În cartea Daniel vedem lucrările lui Dumnezeu față de Nebucadnețar, față de imperiul lui și față de celelalte imperii care i-au urmat (Daniel 2, 7 și 8). Tot ceea ce a fost vestit s-a împlinit deja, cu excepția instituirii Împărăției Domnului, a Împăratului împăraților, care va începe ca o piatră ce va distruge orice putere pământească și care va crește până va umple întregul pământ (Daniel 2.34,35). Noi așteptăm ca Domnul să-Și ia această poziție de onoare și de glorie. Ce uimitor este că Dumnezeu privește cu atenție la starea de lucruri de pe pământ și instituie împărății, după care le înlătură, potrivit voii și scopurilor Sale!
Citim de asemenea despre multe alte lucrări ale lui Dumnezeu cu omul, nu doar la un nivel mondial, ci și la unul personal. Iona, de exemplu, a încercat să scape de prezența lui Dumnezeu. A intrat într-o corabie, însă Dumnezeu l-a văzut și acolo și a trimis o mare furtună asupra ei; apoi Dumnezeu a trimis un pește mare care să-l înghită pe Iona. După toate acestea, Iona a acceptat, cu rezerve, să predice mesajul de atenționare în cetatea Ninive. Apoi s-a așezat afară din cetate, pentru a vedea rezultatul. Dumnezeu a pregătit o plantă, care a crescut și i-a făcut umbră profetului, însă mai târziu a pregătit un vierme, care a distrus planta. Ce uimitor este să vedem cum Dumnezeu lucrează cu un om în acest fel cu totul personal!
Ce Dumnezeu minunat avem! El mișcă munții din locul lor, dar folosește și viermi, pentru gloria, onoarea și scopul Său. El este cu totul preocupat de fiecare dintre noi și lucrează pentru binele nostru. Să ne încredem în El!
-
Blok
Și orice faceți cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, mulțumind prin El lui Dumnezeu Tatăl.
Coloseni 3.17
I-ai mulțumit lui Dumnezeu astăzi?
Adesea umplem ceasurile din zi cu atât de multe vorbe și fapte de-ale noastre, încât abia dacă ne mai rămâne timp pentru a mulțumi. Dacă în viața de zi cu zi observăm imediat ce nu ne convine, ce nu merge bine sau ce ne lipsește, în schimb ne ia așa mult timp să ne gândim pentru ce oare am putea aduce mulțumiri. Apostolul Pavel ne îndeamnă ca orice facem, cu cuvântul sau cu fapta, să facem în Numele Domnului Isus și prin El să-I mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl nostru.
Pe drumul către casă de la muncă, de pildă, am putea avea un moment de liniște, pentru a trece în revistă ziua respectivă. Poate a fost ceva ce nu ne-a reușit. Putem să-I spunem acest lucru Tatălui nostru ceresc! Sau am rostit ceva ce mai bine nu am fi spus. Și acest lucru putem să-I mărturisim lui Dumnezeu. Să ne gândim la toate lucrurile pentru care putem să-I mulțumim! Uneori avem parte de o zi extraordinară și observăm în mod deosebit cum Dumnezeu ne-a ajutat. Să-I mulțumim pentru aceasta! Dar Îi mulțumim și pentru atâtea lucruri pe care le considerăm că vin de la sine sau că ni se cuvin, de exemplu că putem să ne ridicăm sănătoși din pat, că avem un loc de muncă și un salariu, că putem trăi în libertate, că avem o locuință, că suntem înconjurați de prieteni sau de frați de credință? Să nu uităm să-I mulțumim Dumnezeului nostru și pentru acestea!
Suntem datori să-I mulțumim lui Dumnezeu, pentru că orice ni se dă bun coboară de sus, de la Tatăl luminilor (Iacov 1.17). Mulțumindu-I lui Dumnezeu, vom fi fericiți.
Citirea Bibliei: Ieremia 23.1-15 · Romani 1.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ-ȚI CERI IERTARE – Fundația S.E.E.R. România
„Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi…” (Iacov 5:16)
O părere de rău sinceră poate ajuta la vindecarea și restaurarea unei relații tensionate sau zdrobite. Dar așa cum afirma Dr. Gary Chapman, unul dintre cei mai renumiți consilieri din lume pe probleme de familie, lucrurile nu se termină aici. Așadar ce trebuie să facem:
1) Nu e suficient să spui doar „Îmi pare rău!” Da, e un început bun și necesar, dar nu are obligatoriu un final bun! De exemplu, „Îmi pare rău că ai luat-o în felul ăsta” nu este o părere de rău; e un atac mascat! Tu trebuie să mărturisești în mod specific pentru ce îți pare rău. Când spui „Îmi pare rău că ceea ce am spus te-a rănit”, tu recunoști lucrul pe care l-ai făcut și ești de partea persoanei rănite.
2) Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru purtarea ta! Fără asta, nu există vindecare sau împăcare. „Am greșit că ți-am vorbit în felul acesta” este o atitudine cinstită, smerită, concretă și responsabilă. Ea ajută partea rănită să vadă că părerea ta de rău este autentică. Autenticitatea diminuează mânia și-i încurajează pe ceilalți să aibă încredere în cuvintele tale și să le accepte.
3) Oferă-te să suporți daunele acolo unde este necesar! Întreabă: „Ce aș putea face ca să îmbunătățesc lucrurile?” Luându-ți angajamentul de a face tot ce ține de tine, demonstrezi că părerea ta de rău este sinceră, autentică. Apostolul Iacov a spus-o în felul următor: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.”
4) Cere-ți iertare – nu pretinde iertarea din oficiu! „Te rog să mă ierți pentru că am făcut cutare lucru!” Tu trebuie s-o spui, iar cealaltă persoană trebuie să audă aceste cuvinte, înainte să înceapă vindecarea și restaurarea. Când îți ceri iertare și o primești, tu nu ai făcut decât să semnezi împreună cu cealaltă persoană „pe linia punctată”. În felul acesta, consemnați angajamentul reciproc de a trece dincolo de suferință și de a lucra pentru o relație mai sănătoasă. Domnul să ne ajute să facem așa!
de Jean Koechlin
Eclesiastul 11:1-19
„Faţa apelor” ar putea părea locul cel mai puţin adecvat pentru a răspândi acolo pâinea (v. 1). Această pâine însă este Cuvântul vieţii, iar apele ne vorbesc despre lume, în starea ei de tulburare şi de agitaţie. Şi este bine că Domnul ne cheamă să răspândim evanghelia cu largheţe (v. 2), fără să privim la greutăţi (v. 4), fără să punem întrebări (v. 5; Ioan 3.8) şi fără să slăbim ritmul (v. 6). Iar dacă avem tendinţa apoi să ne atribuim vreun merit, să ne amintim de sfârşitul versetului 5: „Dumnezeu, care face totul”. Versetul 3 evocă harul, esenţa evangheliei (Isaia 55.10,11), însă ~ în aceeaşi măsură, de fapt ~ anunţă şi judecata.
„Bucură–te, tinere, în tinereţea ta, umblă pe căile inimii tale” este filosofia multor tineri nepăsători. Sfârşitul frazei însă este o adevărată provocare la a-i aduce să reflecteze: „dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată” (v. 9). „Da, Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru fiecare nebunie de-a ta. Pentru cine şi pentru ce ai trăit? „Toate acestea” nu se mărginesc la pământ. Există un Dumnezeu şi acest Dumnezeu este Judecător.” (H.R.). Prieten cititor încă neîntors la Dumnezeu, fie ca acest avertisment să te conducă la versetul 1 din capitolul 12!
Mana Zilnica 