12 Aprilie 2023
Atunci când între voi este invidie și ceartă, nu sunteți voi carnali și nu umblați voi în felul omului?
1 Corinteni 3.3
Potrivit limbajului din 1 Corinteni 3.3, a „umbla în felul omului” și a fi „carnal” sunt sinonime. Noi de ce anume suntem guvernați? Ne adăpăm din duhul Scripturii și respirăm atmosfera ei, sau suntem conduși de duhul lumii și de principiile ei neevlavioase? Nu are niciun rost să ne pierdem timpul pentru a justifica anumite aspecte, care de altfel nu s-ar fi ridicat niciodată, dacă sufletele noastre ar fi fost într-o stare bună și ar fi avut o atitudine corectă.
Fără îndoială că este cu totul corect și natural pentru oamenii din această lume să se bucure de tot ceea ce ea le oferă și să-și revendice drepturile și demnitățile asupra acelor lucruri care constituie ceea ce au ei mai bun. Ar fi imatur să te îndoiești de acest lucru. Dar, pe de altă parte, ceea ce este drept, natural și logic pentru oamenii acestei lumi este greșit, nenatural și ilogic pentru nazireul lui Dumnezeu. Astfel că problema care se pune este aceasta: avem noi dorința de a ne lăsa călăuziți de adevărul simplu al lui Dumnezeu?
Din Numeri 6 învățăm că, dacă un nazireu ar fi băut vin sau și-ar fi ras părul, prin acest act și-ar fi întinat „capul consacrării lui”. Nu învățăm și noi ceva din aceasta? Cu siguranță că da! Aceste lucruri ne învață că, dacă sufletele noastre doresc să meargă în mod deplin pe drumul consacrării pentru Dumnezeu, trebuie să ne abținem de la bucuriile pământești și să renunțăm la demnitățile și drepturile naturale. Așa trebuie să stea lucrurile, pentru că Dumnezeu și lumea, carnea și Duhul nu pot fi puse împreună. Va veni timpul când lucrurile nu vor mai sta așa; dar acum toți care vor să trăiască pentru Dumnezeu și să umble în Duhul trebuie să trăiască separați de lume și să-și mortifice carnea. Fie ca Dumnezeu, în marea Lui îndurare, să ne ajute să facem acest lucru!
C. H. Mackintosh
Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.
Psalmul 5.3
Ascultarea rugăciunii (2)
Dumnezeu a intervenit într-un mod minunat.
Înainte să se termine sacul cu orez, Hudson Taylor a primit o scrisoare care a rămas memorabilă. Era de la un credincios numit Berger. Acesta i-a trimis un cec cu 50 de lire sterline, o sumă frumoasă în vremea aceea. Alături de cec era o scrisoare, în care Berger scria că tatăl său a murit, lăsându-i o avere considerabilă. Deoarece el avea de toate, nu dorea să-și mai bată capul și cu averea tatălui său. În timp ce se întreba ce ar putea face cu banii, gândurile i s-au îndreptat spre lucrarea misionară din China și de aceea a trimis acel cec. Îl ruga de asemenea pe Hudson Taylor să-i scrie dacă va putea folosi și ceilalți bani.
Pe când citea scrisoarea, inima misionarului a fost copleșită de bucurie. Îndată i-a adunat pe toți, le-a citit scrisoarea și le-a arătat cecul. Toți au scos strigăte de bucurie, încât răsuna tot spitalul. Apoi au îngenuncheat și I-au mulțumit Domnului din toată inima pentru răspunsul primit la rugăciunile lor. Cu fețele strălucind de bucurie, voluntarii au trecut prin saloane și au împărtășit bolnavilor bucuria lor. „Care idol sau zeu ar putea face așa ceva?” – era întrebarea de pe buzele tuturor. Nu este de mirare că inimile credincioșilor erau copleșite de bucurie și de mulțumire. Dumnezeu a văzut situația lor și a răspuns la rugăciunile lor făcute cu credință. Dumnezeu răspunde la rugăciunea credinței!
Citirea Bibliei: Ieremia 22.13-30 · Luca 24.44-53
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNFRÂNEAZĂ-ȚI LIMBA! – Fundația S.E.E.R. România
„Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine.” (Proverbele 23:16)
Nu subestima niciodată puterea unui cuvânt rostit. Un singur președinte din istoria Americii și-a dat demisia: Richard Nixon. Te-ai gândit vreodată ce l-a pus la pământ pe domnul Nixon? Gândirea tradițională spune că au fost casetele cu înregistrările conversațiilor sale private. Dar nu casetele au fost de vină, ci limba sa. Nu casetele, ci ceea ce a spus pe acele casete au dus la demisia sa. Cuvintele: limbă, gură, buze și cuvinte sunt menționate în cartea Proverbele de aproape 150 de ori; cam de cinci ori în fiecare dintre cele 31 de capitole. Faptul că se dă o importanță așa de mare cuvintelor (vorbelor) noastre ne spune că ar fi bine să avem grijă la ce scoatem pe gură. Oprește-te și gândește-te la următorul lucru: într-o perioadă de cincizeci de ani, un om rostește, în medie, suficiente cuvinte pentru a crea 12.000 de volume a câte 300 de pagini fiecare.
Dacă aceasta este media, gândește-te la bibliotecile pe care le umpli și la moștenirea pe care o lași în urma ta. Din nefericire, unele dintre cuvintele pe care le rostești nu vor fi date uitării niciodată! Un autor a spus: „Dacă buzele tale nu se pot abține de la vorbe nepotrivite, cinci lucruri respectă cu atenție: cui vorbești, despre cine vorbești, cum, când și unde!”
Înțeleptul Solomon a dorit ca fiii săi să crească cu o inimă plină de înțelepciune, așa că el a spus (Proverbele 23:15-16): „Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura; şi lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine.” Așadar, nu doar azi, înfrânează-ți limba!
<
de Jean Koechlin
Eclesiastul 10:1-20
Să luăm bine seama la acest panou de avertizare din versetul 8: „pe cel care răstoarnă o împrejmuire îl muşcă un şarpe”. Dumnezeu a pus în jurul fiecăruia dintre noi bariere de protecţie (de exemplu, autoritatea părinţilor sau a educatorilor). El ştie ceea ce se află de cealaltă parte a împrejmuirii. Noi ne imaginăm uneori că sunt avantaje de care El ne privează. Dar nu! Ceea ce El doreşte este ca noi să evităm o muşcătură periculoasă. Şarpele pândeşte, şi lui nu-i trebuie nicidecum o spărtură largă pentru a se putea strecura. Puţin păcat, „puţină nebunie” (v. 1), de ajuns pentru a compromite mărturia copilului lui Dumnezeu (comp. cu 1 Corinteni 5.6) şi pentru a înlocui mireasma lui Hristos cu mirosul greu al putrezirii (Galateni 6.8)!
Nebunia celor care guvernează este deosebit de detestabilă (v. 5). Ea are consecinţe asupra tuturor celor care le sunt supuşi: unii ajung victimele lor, alţii ajung să le urmeze exemplul rău (de exemplu: 2 Împăraţi 21.9,16). Aceasta însă nu este un motiv pentru a vorbi de rău autorităţile, nici măcar pentru a gândi rău despre ele (v. 20). Dimpotrivă, datoria noastră creştină este de a ne ruga pentru stăpâniri (1 Timotei 2.1,2).
Versetul 12 ne vorbeşte despre Hristos, Cel Înţelept prin excelenţă. „Toţi se minunau de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui” (Luca 4.22).
Mana Zilnica 