11 Aprilie 2023
Și a fost așa: când a făcut Iehu judecată asupra casei lui Ahab, a găsit pe căpeteniile lui Iuda și pe fiii fraților lui Ahazia, care slujeau lui Ahazia, și i-a ucis. Și a căutat pe Ahazia; și l-au prins (pentru că se ascunsese în Samaria) și l-au adus la Iehu și l-au ucis.
2 Cronici 22.8,9
Lecții din viața lui Ahazia (4) – Alegeri și consecințe
Judecata a căzut asupra casei lui Ahab prin mâna lui Iehu. Iar Ahazia, fiindcă fusese sfătuit să-l viziteze pe Ioram chiar în acea perioadă, a fost și el ucis, împreună cu rudele sale care îl însoțeau. După aceasta n-a mai fost nimeni din casa lui care să poată domni în Iuda, fiindcă toți erau prea tineri. Atalia a folosit acest prilej pentru a ucide întreaga sămânță împărătească, afară de unul pe care Dumnezeu l-a ascuns de ea. Acum domnea în Iuda casa lui Ahab, iar toate acestea din cauza legăturilor de familie dintre casa lui Iuda și casa lui Ahab.
Putem fi siguri că Iosafat n-a prevăzut nimic din toate acestea atunci când a luat-o pe Atalia, fiica lui Ahab, ca soție pentru fiul său Ioram. Dacă ar fi știut că acest lucru avea să conducă la moartea tuturor fiilor săi (prin mâna lui Ioram), la moartea tuturor nepoților săi, cu excepția unuia singur (ca urmare a păcatului lui Ioram), și la moartea tuturor strănepoților săi (prin chiar mâna celei pe care o luase ca soție pentru fiul său), cu siguranță că nu s-ar fi aliat cu casa lui Ahab.
Cât de grav și de trist este să vezi cum un credincios se căsătorește cu cineva care nu este un copil al lui Dumnezeu, fără să se gândească la consecințele pe termen lung ale unei astfel de neascultări! Bucuria de scurtă durată face loc întristării de lungă durată. Este o amăgire să te bazezi pe cazurile excepționale când cel necredincios s-a întors la Dumnezeu și să ignori multitudinea de cazuri când acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
Să luăm mereu în calcul consecințele pe termen lung ale deciziilor noastre! Dacă stăm înaintea lui Dumnezeu cu dorința sinceră de a umbla potrivit cu principiile călăuzitoare din Cuvântul Său, El ne va îndruma: „Aceasta este calea, umblați pe ea” (Isaia 30.21). Avem de luat decizii astăzi? Să le luăm în prezența Domnului – aceasta va fi spre fericirea noastră și spre gloria Lui!
A. Leclerc
Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne! Ia aminte la cugetarea mea. Ascultă glasul strigătului meu, … Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!
Psalmul 5.1,2
Ascultarea rugăciunii (1)
Hudson Taylor a fost un misionar dedicat lucrării lui Dumnezeu în China.
Într-o împrejurare, din lipsă de fonduri, misionarul Hudson Taylor a apelat la noii convertiți să facă muncă voluntară, în măsura posibilităților lor. Îndată câțiva creștini chinezi au fost gata să-i ajute pe cei bolnavi. În felul acesta nu a mai fost nevoie de banii pentru salariul angajaților. Alți creștini au pregătit mâncarea și au dus-o bolnavilor; alții au preluat activitatea de curățenie. Fiecare făcea câte ceva, toți cu dragă inimă, astfel că în spital domnea un nou spirit de bucurie. Acei creștini le spuneau tuturor cum a fost vindecat sufletul lor de Domnul Isus și ce îi făcea să fie atât de bucuroși.
Din ziua în care au intrat voluntarii în acțiune, mulți bolnavi au fost vindecați nu numai în trupurile lor, ci și în sufletele lor – o vindecare cu mult mai importantă. Dragostea arătată de noii convertiți a fost cuceritoare; în saloane nu se mai auzeau vaiete, ci răsunau cântări spre lauda Mântuitorului.
Toți bolnavii au aflat curând că spitalul nu mai avea fonduri și că acei creștini, lucrători voluntari împreună cu Hudson Taylor, se rugau zilnic ca Dumnezeu să le dea cele necesare. Toți așteptau să vadă dacă Dumnezeul creștinilor va răspunde rugăciunilor.
Într-o dimineață, bucătăreasa a venit la ora de rugăciune și le-a spus că începuse ultimul sac cu orez. Atunci Hudson Taylor a spus: „Aceasta înseamnă că a sosit timpul potrivit ca Domnul să ne ajute”.
Citirea Bibliei: Ieremia 22.1-12 · Luca 24.28-43
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎȚI SPUNE DUMNEZEU SĂ AȘTEPȚI? – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)
De multe ori, cele mai grele perioade din viața noastră sunt acelea în care tot ce cunoaștem despre Dumnezeu nu pare să ne ajute sau să ne aducă rezultatele pe care ni le dorim. Atunci aflăm despre faptul că El tace. De fiecare dată când Dumnezeu tace, El ne învață ceva, chiar și în tăcere. El ne ajută să creștem, prin faptul că ne încurajează să gândim, să studiem și să ajungem la niște concluzii; și-n tot acest timp, El ne stă alături ca un Tată iubitor ce este. Credința vine prin auzire, iar răbdarea vine prin tăcere.
Răbdarea este ceea ce ne oferă Dumnezeu când lucrurile negative rămân neschimbate. Este sedativul Său pentru o inimă tulburată. Este balsamul cu care ne unge mușchii care ne dor, când suntem atât de încordați încât simțim că suntem pe cale să ne prăbușim. Acestea sunt perioadele în care durerea este atât de intensă și prelungită, încât numai Dumnezeu ne poate da răbdarea necesară, harul absolut care ne ajută să răzbim. Așteptarea aduce mari beneficii!
De exemplu, dacă înveți să aștepți și să observi, vei face alegeri mai bune. Lucrul fără de care ai impresia că nu poți trăi astăzi, mâine îți va produce bucuria că nu-l ai în viața ta. „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” Așa că atunci când Dumnezeu îți spune „așteaptă”, încrede-te în El. Fie nu este ce ai nevoie în acest moment, fie El are în vedere ceva mai bun. Tu spui: „Dar ce voi face eu între timp?” Biblia spune: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14). Nu te mai frământa, nu mai face presiuni, lasă-L pe Dumnezeu să lucreze… și vei ieși, din situația în care te afli, mai puternic și cu rezultate mai bune!
de Jean Koechlin
Eclesiastul 9:1-18
„Toate sunt la fel tuturor”, declară versetul 2. În viaţa fiecăruia, Dumnezeu îngăduie o succesiune de evenimente ~ pe care noi le numim, după caz, fericite sau nefericite ~ ca să vadă dacă vreunul dintre acestea va întoarce spre El inima făpturii Sale. De altfel, Domnul n-a promis niciodată că cel credincios va fi scutit de încercări după convertirea sa. Însă diferitele împrejurări din viaţă, care ne afectează sănătatea, munca sau familia, sunt ocazia de a arăta în ce fel credinţa creştină schimbă felul nostru de a le traversa. După un eşec la examen, de exemplu, acolo unde un tânăr necredincios va vorbi de neşansă sau de nedreptate, copilul lui Dumnezeu va recunoaşte mâna sigură şi înţeleaptă a Tatălui său ceresc. „Alergarea nu este pentru cei iuţi, nici lupta pentru cei puternici” (v. 11; comp. cu Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care le câştigă. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un bătrân întemniţat, sărac, care‑şi isprăvise alergarea şi luptase lupta cea bună.
Parabola omului sărac şi înţelept (v. 13‑15) ne îndreaptă privirile spre Isus. El ne-a eliberat de Vrăjmaşul cel puternic (comp. cu Evrei 2.14,15). Este o invitaţie pentru noi, acum, să nu fim nerecunoscători, nici uituci ca locuitorii acelei mici cetăţi, ci să ascultăm cuvintele Sale (v. 15, 16; 1 Corinteni 11.24).
Mana Zilnica 