Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, câte rele a făcut sfinților Tăi în Ierusalim; și aici are autoritate de la preoții de seamă ca să-i lege pe toți care cheamă Numele Tău”. Și Domnul i-a zis: „Du-te, pentru că acesta Îmi este un vas ales, ca să poarte Numele Meu înaintea națiunilor și a împăraților și a fiilor lui Israel; pentru că Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru Numele Meu”.

Fapte 9.13-16


Anania (2) – Comuniunea cu Domnul

Acest pasaj scoate în evidență calitatea de Domn a lui Hristos. El îi vorbise lui Anania, iar acesta Îi răspunsese: „Iată-mă, Doamne!”. Domnul îi spusese ceea ce trebuia să facă, iar Anania are o problemă cu ceea ce Domnul îi cerea și Îi vorbește folosind expresia „Doamne”. El recunoaște calitatea de Domn a lui Isus, însă este neliniștit cu privire la ceea ce Domnul îi cerea să facă.

Poate am avut și noi astfel de simțăminte. Am știut din Cuvântul lui Dumnezeu ceea ce Domnul dorea să facem, însă am avut probleme în a împlini cerința Lui. Poate că ne-a fost frică sau poate că nu ne-am simțit apți, la fel cum s-a simțit Ghedeon, în Judecători 6 și 7. Sau, ca Iona, nu ne-am încrezut pe deplin în Dumnezeu. Ne-am temut că vom fi stânjeniți sau descurajați de rezultatul ascultării noastre. Există multe motive pe care le-am putea găsi pentru a nu asculta de ceea ce Domnul ne cere, însă rădăcina tuturor este carnea, care nu poate și nici nu vrea să asculte de Domnul.

Soluția lui Dumnezeu pentru îngrijorările sau pentru problemele noastre este una foarte simplă: să le prezentăm în rugăciune înaintea Domnului! Este un privilegiu minunat să putem avea comuniune cu Domnul Însuși cu privire la orice ne îngrijorează sau cu privire la orice problemă pe care am avea-o atunci când El ne cere să facem ceva. Ne putem apropia de El cu deplină încredere, însă cu tot respectul cuvenit. El este Domnul! El ne poate arăta, așa cum i-a arătat lui Anania, motivul pentru care ne cere să facem un anumit lucru, însă nu este obligatoriu să procedeze așa. Ceea ce El dorește este ca noi să avem comuniune cu El și să ne dea pacea Lui, care să ne păzească inimile și gândurile. Să prețuim mai mult privilegiul de a-I putea împărtăși cu deplină libertate tot ceea ce este în inimile noastre!

E. P. Vedder, Jr.


SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și El i-a scos din necazurile lor.

Psalmul 107.28


Cârmaciul invizibil

Pasiunea lui Sven era marea și el lucra deja de câțiva ani pe un vas de pescuit pe mările lumii. Colegul său de muncă, Tom, a încercat de multe ori să-i spună despre Isus Hristos, dar Sven nu a vrut să asculte.

Într-o noapte s-a iscat o furtună pe mare. Băieții stăteau pe punte când, într-o clipă, un val uriaș a trecut peste punte și l-a aruncat pe Tom în apele spumegate. Elementele naturii se dezlănțuiseră cu furie; era imposibil să-l găsească pe Tom în apă. Atunci Sven a fost nevoit să se țină cu toată puterea de cârmă și să încerce să ajungă la țărm. S-a luptat ore întregi cu forțele naturii, dar nicio licărire de lumină în noaptea neagră. Înghețat de frig, disperat și la capătul puterilor, Sven a făcut ceea ce nu ar fi crezut niciodată că este posibil. El s-a rugat: „Oh, Dumnezeule, ajută-mă!”. Mai târziu, când avea să relateze istoria acelei zile petrecute în furtună, își amintea de momentele care au urmat imediat după prima sa rugăciune: „Ceva ciudat s-a întâmplat atunci. Cârma era mult mai ușor de manevrat, parcă o mână puternică ar fi apucat-o și vasul și-a schimbat ușor direcția! Apoi vântul s-a oprit și vasul era pe canalul navigabil din fața portului! Am știut atunci că Dumnezeu Însuși îmi venise în ajutor”.

Viața lui Sven s-a schimbat radical. Îi plăcea să vorbească despre Cârmaciul invizibil care l-a condus în port și despre Tom, colegul său, care îi spusese despre Isus, Mântuitorul. Cât de fericit era acum Sven că Îl primise pe Hristos!

Citirea Bibliei: Ieremia 21.1-14 · Luca 24.13-27


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERSEAZĂ-ȚI CREDINȚA NEÎNCETAT! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. (Apocalipsa 2:29)


Nu ajunge să asculți pur și simplu o predică, trebuie să încerci să asculți ce îți spune Dumnezeu ție. Tu poți auzi ceva total diferit de ceea ce aude persoana care stă lângă tine în biserică. De ce? Pentru că Dumnezeu Își personalizează mesajul pentru tine. Biblia este numită „Cuvântul viu” (vezi Evrei 4:12) pentru că anumite versete prind brusc viață și se înrădăcinează în tine. Uneori vei auzi ceva ce nimeni altcineva nu mai aude! Poate vei pierde mai multe puncte din predică, și totuși vei ajunge acasă cu răspunsul de care ai nevoie.

Apostolul Pavel spune: „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Când poți spune: „Am înțeles, e pentru mine!”, credința care vine prin auzire își face lucrarea specială în tine. Înainte ca Israelul să meargă la luptă, proorocii Îl consultau pe Dumnezeu, ca să se asigure că El îi va călăuzi. De ce? Deoarece Dumnezeu onorează credința numai când se bazează pe ce a promis El. Așadar tu trebuie să te lupți pentru ce a promis Dumnezeu! Și nu uita, tu nu poți spune că Dumnezeu te-a dezamăgit, dacă nu și-a împlinit promisiunea față de tine de la bun început. Și nu trebuie să te superi când propriile tale dorințe nechibzuite te fac să cauți ce El a dăruit altcuiva!

Mai demult credincioșii cântau un imn în care era inclus și acest vers: „Fiecare promisiune din Biblie este a mea / fiecare capitol, fiecare verset, fiecare rând, sunt pentru mine!” – și lucrul acesta este adevărat, întrucât Dumnezeu ne iubește pe toți la fel. Dar există promisiuni specifice pe care El dorește să le împlinească în viața ta, deoarece chemarea ta este diferită de a altora. De aceea tu trebuie să-L cauți întotdeauna pe Dumnezeu ca să te lămurească, să-ți dea claritate!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Eclesiastul 8:1-17


Pentru orice lucru este un timp şi o judecată (v. 6). Atunci când un candidat are de susţinut un examen, două zile sunt importante: cea a probelor şi apoi cea a rezultatelor. Timpul pe care Dumnezeu il alocă fiecăruia pe pământ corespunde celei dintâi dintre aceste zile; cea a judecăţii însă va veni inevitabil. Păcătosul, în inconştienţa lui, profitând de faptul că „sentinţa împotriva unei fapte rele nu se execută imediat” (datorită răbdării lui Dumnezeu), înmulţeşte relele (v. 11) şi nenorocirile (v. 6).

„Omul nuşi cunoaşte timpul” (cap. 9.12; Ieremia 8.6,7), nici „ce va fi” (v. 7), pe când înţeleptul, învăţat de Dumnezeu, pricepe toate lucrurile (v. 1; 1 Corinteni 2.15,16). Asemeni lui Pavel, gândul referitor la tribunalul lui Hristos îi dă teamă. Înţelegând însemnătatea timpului actual, solemnitatea judecăţii (v. 5), el caută cu înflăcărare săI fie plăcut Domnului (2 Corinteni 5.911). Eclesiastul nu a avut, ca noi, revelaţia cu privire la viitor. El cunoştea, cu toate acestea, importanţa acestei temeri de Dumnezeu şi afirmă că „totul va fi bine pentru cei care se tem de Dumnezeu” (v. 12). Ei vor întâmpina probabil persecuţia, dar nimeni nu va avea puterea să le întemniţeze duhul (v. 8, 9). Nimic nu-i va putea despărţi de dragostea lui Hristos (Romani 8.35).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: