Mana Zilnica

16 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul.

Psalmul 104.34

Miracolul unui Lăstar fraged, care iese dintr-un pământ uscat, a fost nebăgat în seamă de către om; nu era nicio măreție acolo, nicio înălțime impunătoare, nici ramuri întinse ca ale copacilor din grădina lui Dumnezeu (Ezechiel 31) și nici râuri de apă, lucruri pe care lumea le caută, mânată de Satan pe un drum care duce la pierzarea veșnică. Doar Dumnezeu a apreciat această minune, acel Lăstar plin de sevă, care era verde înaintea Lui, care nu-Și trăgea puterea din uscăciunea pământului din jur și care nu avea nevoie de apa pământului pentru a Se păstra verde. Puterea Lui era în Sine Însuși, o putere în întregime divină și totuși perfect omenească, o Rădăcină care a crescut dintr-un pământ uscat, în această lume sărmană, care nu este decât o pustie pentru ochii lui Dumnezeu.

„Nimeni nu-L cunoaște pe Fiul, afară de Tatăl.” Omul caută grădina bine udată a Edenului, cu toată gloria, măreția, invidia, gelozia, zgomotul și forfota ei – lumea așa cum Satan a făcut-o pentru om, după ce acesta a fost alungat din paradisul lui Dumnezeu, lumea în care Dumnezeu nu are niciun drept și nicio parte. Însă, pentru a vedea Pomul minunat al lui Dumnezeu, mereu proaspăt în frumusețea Lui – care S-a coborât într-atât încât să poată fi înțeles și de către un copil, trăind cu o glorie morală tăcută – trebuie să mergem în pustie. Iar pentru a-L cunoaște, cu siguranță trebuie să trăim acolo. Ce adâncuri de învățături morale pentru noi! Ce bine explică acestea drumul pe pământ al lui Pavel, descris în Filipeni 2 și 3 și în 2 Corinteni 4!

Iată o întrebare solemnă pentru sufletele noastre, în legătură cu Hristos: La ce privim, ce căutăm și de ce anume suntem interesați? De Edenul din Ezechiel 31, sau de pământul uscat din Isaia 53.2?

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

A înviat Domnul cu adevărat!

Luca 24.34

Mărturii despre învierea Domnului Isus

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim o triplă mărturie despre învierea Domnului Isus:

1. Mărturia îngerilor: Câteva femei au venit în prima zi a săptămânii la mormânt, dar l-au găsit deschis. Ele au intrat în mormânt și nu au găsit trupul Domnului Isus. În timp ce stăteau acolo uimite, au venit doi îngeri și le-au spus: „Pentru ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24.5,6).
   
2. Mărturia profetică din Cartea Psalmilor: Deja în Vechiul Testament Îl auzim pe Isus Hristos spunând profetic – „Nu vei lăsa sufletul meu Locuinței Morților” (Psalmul 16.10). Și în Evanghelii, Mântuitorul a vorbit de mai multe ori despre învierea Sa: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi El va învia” (Matei 17.22,23).
   
3. Mărturia ucenicilor Săi: Petru și Ioan, precum și femeile care merseseră mai înainte la mormânt, au fost martori oculari ai unui mormânt gol. În aceeași zi, ucenicii au avut o întâlnire cu Domnul înviat. Ei L-au putut vedea și atinge, au văzut cum El a mâncat o bucată de pește fript și un fagure de miere. Mai târziu, Petru a afirmat în ziua de Rusalii: „Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus și noi toți suntem martori ai Lui” (Fapte 2.32).
   

Eu … simt mereu că-n viața ce mi-a dat

Trăiește, trăiește, e viu, e viu cu-adevărat! —C. Ioanid

Citirea Bibliei: Ieremia 25.1-14 · Romani 2.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVIEREA LUI HRISTOS – OPERAȚIUNEA „BOLDUL” – Fundația S.E.E.R. România

„Unde îți este biruința moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55)

În „Operațiunea Boldul”, agenții responsabili cu respectarea legii întind o capcană răufăcătorilor pentru a-i prinde. Asta i-a făcut Dumnezeu lui Satan la cruce. Timp de trei zile, a părut că Satan câștigase. Apoi Isus a înviat din morți, și i-a dejucat planurile! „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15) Și astfel, nașterea Bisericii lui Isus Hristos, care are puterea de a schimba lumea prin Evanghelie (lucrul de care se temea Satan cel mai mult), putea să se întâmple. Și s-a întâmplat!

Tu ești parte a acestei lucrări a Bisericii. „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu… pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei” (1 Corinteni 2:7-8). Dușmanii lui Hristos au încercat chiar să împiedice răspândirea adevărului despre Înviere: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani, şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”… Ostaşii au luat banii, şi au făcut cum i-au învăţat…” (Matei 28:12-15). În mod normal, ura față de o persoană ia sfârșit când aceasta moare. Atunci de ce unii continuă să Îl urască pe Isus? Pentru că Învierea este dovada supremă că El este Domn și trăiește! Firește, tu nu poți fi mântuit decât dacă crezi în mântuire.

Biblia spune foarte clar cum poți fi mântuit: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Romani 10:9-10). „Operațiunea Boldul” a fost un succes răsunător, Hristos a înviat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Cartea Cantarilor 2:1-17

Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.

„Steagul Lui peste mine” este „dragostea” (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!

Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând” (Apocalipsa 2.7,12,20). Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care-L iubesc! „Glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine” (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici” care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându-L pe Domnul de rodul care-I aparţine!